1ra-1384/2019 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-1384/2019 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1384/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Arcadie Șchiopu în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui

Chiriac Igor XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 18.04.2018 până la 15.11.2018;

Instanța de apel de la 17.12.2018 până la 20.02.2019;

Instanța de recurs de la 03.06.2019 până la 02.10.2019.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Igor Chiriac a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

decembrie-25 decembrie 2017, în intervalul de timp de la ora 23:30 până la ora 09:00,

Igor Chiriac având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, din

intenție directă, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale și survenirea

consecințelor, a sustras automobilul de model „Peugeot 107” cu numărul de

înmatriculare XXXXX în valoare de 60 000 lei, care era parcat în curtea blocului

locativ amplasat pe XXXXX. După care, urcând la volanul automobilului în cauză, a

părăsit locul comiterii faptei, cauzând astfel părții vătămate Dumitru Sandu,

prejudiciu material considerabil în valoare de 60 000 lei. Ulterior, Igor Chiriac

continuându-și acțiunile sale ilegale, a ascuns automobilul nominalizat în mun.

Chișinău, or. Codru, str. Costiujeni.

1

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

de prima instanță prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, neprivativă de

libertate.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat că, în privința sa nu s-au aplicat

prevederile art. 3641 Cod procedură penală, art. 70 alin. (31) Cod penal, or, acesta s-a

căit sincer de cele comis și recunoaște integral vina.

2019, apelul declarat de către inculpat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea

sentinței.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a comis

anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de

fond inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în instanță, procurorul a prezentat

probe care au demonstrat că acesta se sustrage de la judecată, iar în corespundere cu

prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) și alin. (6) Cod procedură penală, judecarea cauzei

în prima instanță a avut loc fără participarea inculpatului.

La fel, în urma stabilirii locului aflării acestuia, și anume în Penitenciarul nr. 13

- Chișinău, inculpatul a refuzat de a participa la judecarea cauzei, refuzul fiind

confirmat de autoritatea de detenție a inculpatului prin întocmirea procesului-verbal

de refuz al deținutului pentru deplasarea la judecată din 17 octombrie 2018 (f.d. 193-

194).

În acest context, instanța de fond corect a constatat că, refuzul inculpatului Igor

Chiriac de a se prezenta la ședințele de judecată privind examinarea cauzei și cu

referire la art. 321 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală și art. 368 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală, în ședința de judecată, au fost citite declarațiile

inculpatului făcute în cadrul urmăririi penale, la 01 martie 2018 în calitate de învinuit,

recunoscând deplin vina.

Astfel, Igor Chiriac fiind audiat în calitate de învinuit la faza de urmărire penală

a declarat că învinuirea adusă spre cunoștință îi este clară, vina o recunoaște integral,

se căiește sincer de cele comise (f.d. 93), iar în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel inculpatul a susținut declarațiile date la faza urmăririi penale.

2

Instanța de apel a indicat că, instanța de fond cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a constatat în baza probelor administrate de către

procuror că acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, sentința instanței

de fond nefiind contestată în această parte.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului instanța de apel a conchis că, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Instanța de fond a constatat că, în conformitate cu

prevederile art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și art. 16 alin. (3) Cod penal,

infracțiunea săvârșită de inculpat se califică ca o infracțiune „mai puțin gravă”. În

conformitate cu art. 76 Cod penal în privința inculpatului instanța de fond a reținut

circumstanțele atenuante - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, circumstanțe

agravante în privința inculpatului nu au fost stabilite.

De asemenea, instanța de apel a conchis că inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputate, sincer s-a căit de cele comise, anterior a fost

condamnat, are o vârstă relativ tânără.

Astfel, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, este întemeiată și echitabilă, iar

careva temeiuri de a casa sentința primei instanțe, sub aspectul individualizării

pedepsei penale, nu au fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele de apel invocate de către

inculpat privind aplicarea unei pedepse mai blânde, și anume că inculpatul a

recunoscut vina integral, s-a căit de cele comise, are o vârstă fragedă, deoarece

circumstanțele menționate, care au fost valorificate în deplină măsură în procesul de

individualizare a pedepsei penale nu pot forma concluzia instanței de apel referitor

la oportunitatea aplicării unei pedepse mai blânde, din cele reglementate de

3

sancțiunea normei penale, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că

inculpatul Igor Chiriac anterior a fost condamnat, inclusiv cu stabilirea acestuia a

pedepsei sub formă de închisoare, însă nu a făcut concluziile necesare, a comis din

nou cu intenție infracțiunea respectivă, iar în acest sens, s-a dedus că aplicarea

pedepsei penale sub formă de închisoare este absolut întemeiată.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, inculpatul anterior a fost judecat, și

anume prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 octombrie 2013

inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 1921

alin. (2). lit. a) Cod penal (redacția legii vechi), iar prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 28 iunie 2016 a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d), art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, iar

pedepsele aplicate anterior nu au adus atingere scopului pedepsei penale privind

corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar din acest

considerent nu poate fi admisă solicitarea inculpatului privind aplicarea unei

pedepse mai blânde, neprivativă de libertate.

Cu referire la argumentele inculpatului precum că, în privința acestuia nu au

fost aplicate prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel le-a

apreciat ca nefondate, or, aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

este dreptul inculpatului de care urma să beneficieze până la începerea cercetării

judecătorești, prin depunerea unui înscris autentic în acest sens, însă după cum a fost

stabilit, inculpatul a refuzat de a participa la judecarea cauzei în instanța de fond,

refuzul fiind confirmat de autoritatea de detenție a inculpatului prin întocmirea

procesului-verbal de refuz al deținutului pentru deplasarea la judecată din 17

octombrie 2018, iar instanța de fond a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia.

În ceea ce privește argumentele inculpatului precum că, nu au fost aplicate

prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, instanța de apel a respins această solicitarea

ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă

sub formă de 2 ani și 8 luni închisoare, ceea ce presupune că instanța de fond a aplicat

prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că sancțiunea normei penale reglementează

pedeapsa penală sub formă de închisoare de până la 4 ani, iar acest termen a fost

redus cu 1/3, astfel după cum reglementează prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal.

Pe cale de consecință, instanța de apel conchis că în cauza dedusă judecății,

scopul pedepsei penale exprimat prin restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, dar și a altor persoane v-a fi atins doar prin executarea efectivă

de către inculpat a pedepsei cu închisoare stabilită acestuia prin sentință, nefiind

4

incidente careva circumstanțe care ar justifica aplicarea unei pedepse mai blânde,

astfel după cum a solicitat inculpatul în cererea de apel formulată.

Arcadie Șchiopu în numele inculpatului, prin care solicită casarea parțială a deciziei

în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii

prin care ultimului să îi fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea cerințelor, apărătorul susține că, instanțele anterioare la stabilirea

pedepsei urmau să ia în calcul faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția în cele

comise, are o vârstă fragedă, a solicitat să fie aplicate prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală și art. 70 alin. (31) Cod penal.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință prin care

se solicită inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de

către inculpatul Igor Chiriac și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va

expune asupra acestor aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa

aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal și se pedepsește cu amendă în

5

mărime de la 650 la 1 350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave se consideră

faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen de până la 5 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că inculpatul a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă.

Cu referire la alegațiile indicate de către apărător precum că, instanța de apel

urma să ia în calcul prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și art. 70 alin. (31)

Cod penal, Colegiul penal le respinge ca neîntemeiate, or, instanța de apel a dat un

răspuns clar și argumentat în acest sens pe care instanța de recurs ordinar îl însușește.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, inculpatul pentru a beneficia de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală, urma ca până la începerea cercetării judecătorești, să declare personal prin

înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, inculpatul a omis aceste prevederi legale, mai mult acesta a refuzat să

participe la examinarea cauzei în prima instanță, iar instanța de fond a examinat

cauza în lipsa acestuia, fapt confirmat din materialele cauzei administrate în această

cauză penală.

Cu referire la alegațiile apărătorului Arcadie Șchiopu precum că, nu au fost

aplicate prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, Colegiul penal remarcă că instanța

de apel corect a respins această solicitarea ca fiind neîntemeiată, deoarece instanța de

fond a stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de 2 ani și 8 luni închisoare, ceea

ce presupune că instanța de fond a aplicat prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa

inculpatului, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin.

(1) Cod penal.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar temeiurile

invocate nu persistă în cauză.

Astfel, dacă argumentele invocate de către recurent nu au suport, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

6

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Arcadie

Șchiopu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Chiriac Igor XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7