1ra-542/2018 — art. 264 al. 3 lit. a CP

1ra-542/2018 — art. 264 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-542/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie

2017, în cauza penală, în privința lui

Chiriac Adriana XXX, născută la XXX,

originară din XXX, domiciliată în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 09.08.2017 pînă la 06.10.2017;

Instanța de apel de la 06.11.2017 pînă la 22.11.2017;

Instanța de recurs de la 07.02.2018 pînă la 07.03.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată în ordinea art. 3641 din Codul de procedură penală, Chiriac

Adriana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin.(3) lit. a) Cod penal și stabilită pedeapsa penală cu închisoare pe un termen de 3

ani în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate cu închisoare inculpatei, Adrianei Chiriac, pe o perioadă

de probațiune 1 an, dacă în perioada de probațiune fixată condamnatul nu va săvîrși o

nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

S-a dispus încasarea de la Chiriac Adriana în contul statului suma de 320 lei

pentru efectuarea raportul de expertiză judiciară nr. 1463/D din 03 iulie 2017, suma

de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1461/D din 30 iunie

2017, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1464/D

din 30 iunie 2017, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr. 1462/D din 04 iulie 2017.

26.05.2017, aproximativ la orele 12:20, Chiriac Adriana, conducând mijlocul de

transport de model „XXX”, cu n/î „XXX”, nefiind în stare de ebrietate, cu permis de

conducere de categoriile „A, B”, valabil pentru categoria mijlocului de transport pe

care-l ghida, se deplasa în mun. Chișinău pe str. Albișoara din direcția str. Tiraspol

spre str. Ismail.

În timpul deplasării pe drumul indicat, ajungând în preajma imobilului nr. 8, de

pe str. Albișoara, conducătorul mijlocului de transport, n-a ținut permanent seama de

împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător

la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de

circulație și modului de conducere a vehiculului, n-a apreciat corect situația rutieră

1

reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălcat

cerințele pct. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere, anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, (în continuare RCR), potrivit cărora participanții

la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice

ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt provocate de circumstanțe

iminente ”, cerințele pct. 45 RCR, care prevede, că „1) Conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția:

h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c)

starea tehnică a vehiculului... d) situația rutieră. 2) In cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum

și cerințele art. 22 alin. 4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007, privind siguranța

traficului rutier, potrivit căruia „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un

comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze

siguranța unor alți participanți la trafic” și manifestând neglijența în circumstanțele

sus expuse, nu a reacționat adecvat, n-a luat în considerație starea de lucruri în

traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva

accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, nu a adaptat o conduită corespunzătoare condițiilor de drum care iar fi

garantat securitatea circulației, traversând peste marcajul rutier 1.3. de la anexa nr.

4 a RCR „linia îngustă continuă dublă”, de separare a fluxurilor de transport în

sensuri opuse, de pe mijlocul carosabilului, a ieșit pe contrasens, prin ce a încălcat și

cerințele pct. 43 3) RCR, care prevede, că „pe drumurile cu circulația dublu sens care

au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului

destinată circulației în sens opus ”, drept rezultat a comis tamponarea automobilului

de model „XX”, cu n/î „XXX”, condus de Usatîi Vladimir, care se deplasa

regulamentar, din sens opus relativ sensului de deplasare a automobilului de model

„XX”, cu n/î „XXX”, și în care se aflau pasagerii, Shergalina Iryna, Kamynina Faina

și Kamynin Anatoli.

În rezultatul accidentului rutier, conducătorului automobilului de model „XXX”,

Usatîi Vladimir, i-au fost cauzate, conform concluziei raportului de expertiză

judiciară nr. 1463/D din 03.07.2017, vătămări corporale ușoare, pasagerilor,

Kamynina Faina, i-au fost cauzate, conform concluziei raportului de expertiză

judiciară nr. 1462/D din 04.07.2017, vătămări corporale ușoare, cet. Kamynin

Anatoliy, i-au fost cauzate, conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr.

1464/D din 30.06.2017, traumă asociată manifestată prin traumă închisă a toracelui

cu fracturi de coaste bilateral (3,4,5,6,7 stânga), (3,7,8 dreapta), fractura sternului,

contuzia pulmonară bilateral cu hemotorace bilateral, traumatism abdominal închis

manifestat prin contuzie renală și splenică cu hematom retroperitonial, leziuni ce

prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări

corporale grave.

Astfel, prin acțiunile sale, Chiriac Adriana, a săvârșit încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către o persoană care conducea mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a

2

sănătății, adică, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal.

prin care a solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscută culpabilă Chiriac Adriana

în baza prevederilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 3 ani, prin aplicarea art.90 Cod penal a suspenda executarea pedepsei pe

un termen de probă de 4 ani. Apelantul invocă dezacordul sentinței primei instanțe

din motivul blândeții pedepsei, ori pedeapsa aplicată inculpatei, este vădit

neproporțională celor comise de către aceasta și urmărilor prejudiciabile produse, cu

abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75

Cod penal, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată,

trebuia să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de urmările prejudiciabile

cauzate relațiilor sociale ocrotite de legea penală.

noiembrie 2017, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, inclusiv din

oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea cheltuielilor de

judecată și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, după cum urmează:

Cheltuielile de judecată în suma de 1280 lei, se trec în contul statului.

În rest sentința primei instanțe s-a menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de

către instanța de fond, neconstatîndu-se temeiuri de casare a sentinței. în plus,

instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinînd probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrînd just

acțiunile inculpatei, Chiriac Adriana XXX, în baza dispozițiilor art. 264 alin.(3) lit.a)

Cod penal al Republicii Moldova, și anume încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a constatat că din conținutul apelului înaintat de procuror,

rezultă că legalitatea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 octombrie

2017 este contestată doar sub aspectul individualizării pedepsei penale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel a

constatat că motivele invocate în cererea de apel nu și-au găsit confirmare, din care

considerente careva temeiuri de a interveni în sentința primei instanțe nu s-au atestat,

ori pedeapsa penală aplicată inculpatei, Chiriac Adriana, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal este una legală iar motivele invocate

de acuzatorul de stat în cererea de apel sunt lipsite de suport factologic și juridic.

Mai mult, instanța de apel a verificat legalitatea individualizării pedepsei penale

în privința inculpatei, Chiriac Adriana, a constatat că, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

3

răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

La fel, instanța de apel a subliniat că prima instanță just a considerat posibilă

corectarea și reeducarea inculpatei fără izolarea reală de societate și a aplicat în

privința acesteia prevederile art. 90 Cod penal în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod

penal.

In astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că, numirea pedepsei sub

formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia în baza art. 90 Cod penal

de către prima instanță este o pedeapsa rațională și echitabilă, cît și proporțională

faptei prejudiciabile comise în coraport cu gravitatea infracțiunii comise și

personalitatea inculpatului.

În contextul celor relatate instanța de apel a respins apelul procurorului pe

motivul blîndeței pedepsei penale, or, în speță nu se constată careva circumstanțe care

ar agrava situația inculpatei și ar impune stabilirea unei pedepse mai aspre. Instanța

de apel denotă că o pedeapsă mai aspră, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Totodată se constată că inculpata, Chiriac Adriana, după producerea accidentului a

întreprins toate măsurile necesare pentru a recupera prejudiciul cauzat părții

vătămate, prin suportarea cheltuielilor medicale în legătură cu spitalizarea lui

Kamynin Anatoli. Totodată, prin recipisa semnată de către reprezentantul părții

vătămate, Shergalina Iryna, din data de 18 iunie 2017 (f.d.39) se constată că

reprezentantul părții vătămate, nu are careva pretenții față de inculpata, Chiriac

Adriana.

La fel, la materialele cauzei, la faza urmării penale a fost atașată recipisa din

data de 03 iunie 2017 semnată de către Kamynina Faina (f.d.79), recipisa din data de

12 iunie 2017 semnată de către Kamynin Anatoli (f.d.80) și recipisa din data de 03

iunie 2017 semnată de către Shergalina Iryna, prin care se atestă că nu au careva

pretenții materiale și morale față de Chiriac Adriana prejudiciul fiind recuperat pe

deplin. Suplimentar și-au manifestat dorința ca în privința inculpatei să nu fie aplicată

o pedeapsă cu privarea de libertate.

În plus, potrivit declarațiilor date în prima instanță și în instanța de apel

inculpata a reparat integral prejudiciul cauzat.

În acest context, instanța de apel a notat că instanța de fond just și întemeiat a

conchis că aplicarea față de inculpata, Chiriac Adriana XXX, a unei pedepse mai

aspre este inoportună și neproporțională faptei comise, urmărilor prejudiciabile, cît și

gravității infracțiunii.

Instanța de apel a notat că aplicarea unei pedepse penale mai aspre după cum

solicită procurorul, ar constitui o încălcare a principiului legalității pedepsei penale,

avînd în vedere că aceasta ar agrava situația inculpatei, Chiriac Adriana.

În asemenea mod, instanța de apel a ajuns la ferma convingere că aplicarea în

privința inculpatei, Chiriac Adriana XXX, a unei sancțiunii penale mai aspre în

limitele solicitate de către acuzatorul de stat, este neîntemeiată, fiind o sancțiune în

acest caz exagerată și neproporțională în raport cu persoana inculpatului, urmările

prejudiciabile, dar și scopul legii penale, care nu admite cauzarea de suferințe fizice și

psihice.

În ceea ce privește încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpata, Chiriac

Adriana, instanța de apel notează că este necesar de a casa parțial, inclusiv din oficiu

în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința în partea cheltuielilor de

judecată și pronunță în această parte o nouă hotărîre din următoarele considerente.

4

Instanța de apel a constatat că prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru s-a dispus încasarea de la Chiriac Adriana în contul statului suma de 320 lei

pentru efectuarea raportul de expertiză judiciară nr. 1463/D din 03 iulie 2017, suma

de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1461/D din 30

iunie 2017, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.

1464/D din 30 iunie 2017, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară nr. 1462/D din 04 iulie 2017.

În acest context, instanța de apel a relevat că conform art. 221 alin. (4) Cod de

procedură penală, „procurorul poate intenta și susține acțiunea civilă intentată

pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților publice prin infracțiune,

precum și pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la pornirea

procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești. Cererea de chemare în

judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității publice.

Așa dar, reieșind din norma precitată, instanța de apel a reținut că procurorul

nu a formulat și înaintat conform normei precitate supra o acțiune civilă în cadrul

procesului penal, formulînd cerințele corespunzătoare, limitîndu-se la invocarea

circumstanțelor privind compensarea cheltuielilor judiciare în cuantum de 1280 lei,

de la inculpata, Chiriac Adriana, în contul statului, în conformitate cu prevederile

art.227 și art. 229 din Codul de procedură penală, care au fost suportate în legătură

cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și anume: 320 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1463/D din 03 iulie 2017, suma de

320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1461/D din 30 iunie

2017, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1464/D

din 30 iunie 2017, suma de 320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară nr. 1462/D din 04 iulie 2017.

În acest sens, instanța de apel reține că conform art. 143 alin. (1), pct. 1) și 2)

Cod de procedură penală, „expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu,

pentru constatarea cauzei morții, precum și a gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că cheltuielile pentru efectuarea

expertizelor medico-legale privind constatarea leziunilor corporale a pătimiților, nu

pot fi dispuse spre încasare din contul inculpatei, Chiriac Adriana, de vreme ce

norma de drept prevede clar și explicit că acestea se compensează din contul

mijloacelor bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă încasarea cheltuielilor vizate

din contul inculpatei.

În situația descrisă, instanța de apel a reținut că cheltuielile suportate de către

organul de urmărire penală în cazul nemijlocit nu sunt unele de natura de a impune

cheltuieli neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente și suportate anume de

către stat, motiv pentru care sentința pronunțată de instanța de fond în această latură

urmează a fi casată

Ca urmare a celor enunțate, instanța de apel a considerat că sentința primei

instanțe este neîntemeiată în această parte ce ține de cheltuielile de judecată în

mărime totală de 1280 lei urmînd a fi trecute în contul statului, deoarece sunt

cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

judiciar.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penal, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea parțială, în partea cheltuielilor de judecată acestuia, cu

menținerea sentinței primei instanțe în această parte. Recurentul invocă dezacordul cu

5

decizia instanței de apel pe motiv că, neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor de

judecată încălcînd prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură

penală.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului declarat de către procuror, titularul acestuia invocă de

drept temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii sau acesta este expus neclar.

Din conținutul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia

instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost casată parțial hotărârea

primei instanțe, care a admis cererea acuzatorului de stat de a fi încasate din contul

lui Chiriac Adriana în contul statului suma de 320 lei pentru efectuarea raportul de

expertiză judiciară nr. 1463/D din 03 iulie 2017, suma de 320 lei pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 1461/D din 30 iunie 2017, suma de 320 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1464/D din 30 iunie 2017, suma de

320 lei pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 1462/D din 04 iulie

2017, iar în total suma de 1280 lei.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat și pe care le

susține și instanța de recurs.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227-229

Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

expertizelor medico-legale în privința victimelor în sumă de 1280 lei, motivând că

legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală). Mai

mult, dispoziție alin. (2) aceleiași norme stipulează că, plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de

stat.

Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

Astfel, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

6

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a

bugetului de stat.

Instanța de recurs reține, că expertizele medico-legale menționate supra, au fost

ordonate de către organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor

cauzei, constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizelor medico-legale, precum și

acțiunile de păstrare și transportarea corpurilor delicte, reprezintă cheltuieli judiciare

ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Prin urmare, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel

referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind

încasarea de la inculpata Chirac Adriana, a sumei de 1280 lei, cu titlu de cheltuieli

suportate pentru efectuarea expertizelor în prezenta cauză.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal, consideră că nu și-a găsit confirmare

temeiul pentru recurs invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea respingerii încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Având ca reper cele enunțate, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate

de procuror sânt nefondate, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală, în privința lui

Chiriac Adriana XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 07 martie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7