Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
1ra-1114/2019
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
Data
1 octombrie 2019
Părțile
Dabija Gheorghe
Pe scurt
Art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP

1ra-1114/2019 — Art. 217-1 al. 4 lit. b, d CP

Dosarul nr. 1ra-1114/2019

DECIZIE 01 octombrie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componență: Președinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2019, în cauza penală, în privința lui Dabija Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX. Termenul examinării cauzei: Instanța de fond de la 12.12.2017 până la 15.10.2018; Instanța de apel de la 08.11.2018 până la 18.02.2019; Instanța de recurs de la 22.04.2019 până la 01.10.2019.

a c o n s t a t a t :

a judecătorului Ion Guzun (Conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală, pe cauza penală în privința inculpatului Gheorghe Dabija) 01 octombrie 2019 mun. Chișinău 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 15 octombrie 2018, Gheorghe Dabija a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, și a fost liberat de răspundere penală conform art. 217 alin. (5) Cod penal.

2. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii, prin care de a- 1 recunoaște pe Gheorghe Dabija vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal și în baza acestui articol, de a-i aplica o pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani. Procurorul, în susținerea apelului declarat a menționat că, instanța de judecată incorect a apreciat că în acțiunile inculpatului au fost întrunite condițiile prevăzute la art. 217 alin. (5) din 10 Codul penal.

Mai mult, procurorul a indicat că, instanța de fond a apreciat probele unilateral în favoarea inculpatului. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2019, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței atacate fără modificări. 4. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță, într-un alt complet de judecată. În motivarea cerințelor, procurorul susține că, instanțele de fond eronat au interpretat normele legale, or, inculpatul nu s-a prezentat benevol în fața organelor de drept, în privința acestuia au fost efectuate mai multe acțiuni procesuale.

5. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată. Am semnat cu respect hotărârea menționată, dar nu sunt de acord cu soluția adoptată, astfel, având o altă opinie asupra soluționării recursului ordinar declarat. Susținând opinia separată, mă voi expune detaliat asupra tuturor motivelor invocate cât și circumstanțelor de drept.

Astfel, subliniez că, recurentul în textul recursului declarat își exprimă în mare parte dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond, în acest sens susțin că, la această etapă instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, or, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

De asemenea, subliniez că verificând circumstanțele de drept, constat că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și, întemeiat a dispus liberarea de răspundere penală conform art. 11 217 alin. (5) Cod penal a inculpatului care se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal.

Cu referire la argumentele invocate de către procuror în recursul ordinar declarat prin care acesta își manifestă dezacordul cu soluția și motivarea instanței de apel prin care a menținut soluția primei instanțe de încetare a procesului penal în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal pe învinuirea adusă inculpatului în baza art. art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, invocând precum că inculpatul Gheorghe Dabija nu întrunește condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 217 alin. (5) Cod penal, deoarece în opinia acestuia, inculpatul nu s-a prezentat benevol la organul de urmărire penală și până a fi reținut a fost documentat o perioadă îndelungată, consider că sunt neîntemeiate și nu constituie decât opinia subiectivă a recurentului.

Or, instanța de apel just a conchis că inculpatul Gheorghe Dabija a contribuit activ la descoperirea infracțiunii de circulației a drogurilor, prin divulgarea persoanelor, indicarea sursei de procurare a drogurilor, proveniența substanțelor ridicate cât și numele persoanelor de la care le-a procurat. Mai mult, acesta benevol prin cerere a manifestat acordul de a colabora cu organele de drept, iar acțiunile de colaborare au fost confirmate prin probele reflectate și apreciate în decizia instanței de fond însușite și de instanța de apel.

Totodată, remarc că, aplicarea prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal, este posibilă în cazul în care există una din două condiții, și anume: 1) predarea benevolă de către persoană a drogurilor, etnobotanice sau analoagelor acestora sau 2) acțiunile active care contribuie la descoperirea sau curmarea infracțiunilor unor astfel de substanțe, manifestate prin următoarele modalități alternative, autodenunțare, divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârșirea infracțiunii, indicarea sursei de procurare a drogurilor, etnobotanice sau analoagelor acestora, participarea la depistarea mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor dobândite în rezultatul comiterii infracțiunii. În acest sens, subliniez că acestea sunt două modalități alternative și pentru a fi aplicabil alin. (5) al art. 217 Cod penal nu este necesară prezența cumulativă a acestora.

Așadar, susțin poziția instanței de apel care corect a reținut că inculpatul Gheorghe Dabija întrunește a doua condiție necesară pentru aplicare art. 217 12 alin. (5) Cod penal, motiv din care instanța de recurs ordinar urma să respingă criticile procurorului în acest sens. Concluzionând, remarc că atât sentința de încetarea a procesului penal cu liberarea de răspundere penală a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, cât și decizia prin care a fost menținută sentința, sunt motivate suficient, în conformitate cu prevederile art. 6 al Convenției Europene, dar și jurisprudența Curții de la Strasbourg.

Astfel, țin să remarcăm că, Înalta Curte a menționat că efectul art. 6 § 1 CEDO este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o obligație de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia propria apreciere a acestora sau constatarea, sunt oare ele relevante pentru hotărârea sa, având în vedere că Curtea Europeană nu este în poziția să examineze dacă acele argumente au fost într-un mod adecvat luate în considerație (a se vedea Perez v. France [GC], no. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I, și Buzescu v. Romania, no. 61302/00, § 63, 24 Mai 2005). Subsecvent, întru unificarea practicii judiciare ca instrument important al înfăptuirii justiției, indic o altă deciziei a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2018 cu nr. 1ra-1700/2018, caz similar, la care Curtea a ajuns la poziția susținută de către mine în această opinie.

În acest sens, menționez relatările Curții Europene pentru drepturile omului, care a indicat că, jurisprudența trebuie să fie unitară și constantă în special la nivelul instanței supreme trebuie evitate deciziile contradictorii și asigurată coerența jurisprudenței (CtEDO, Beian c. României, 2007, para. 39). Jurisprudența clară a instanțelor în sensul confirmării pentru alte persoane aflate într-o situație similară cu cea a reclamantului a unui drept prevăzut de legislația națională constituie o speranță legitimă (CtEDO, Beian c. României, 2007, para. 51; Weissman c. României, 2006, para. 58). Curtea de la Strasbourg a arătat că nu ei îi revine sarcina de a unifica într- un anumit fel jurisprudența instanțelor naționale, dar autorităților din acest motiv nu este admisibilă existența unor hotărâri divergente la nivelul celei mai înalte jurisdicții care are chiar atribuții de unificare a jurisprudenței.

Reiterând cele expuse, conchid că, recursul ordinar înaintat de către procuror urma să fie respins ca fiind inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, or, în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal, inculpatul Gheorghe Dabija urmează 13 să fie liberat de răspundere penală cu încetarea procesului penal în privința ultimului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal Pronunțată integral la 01 noiembrie 2019. Judecătorul Curții Supreme de Justiție Ion Guzun 14

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.