1ra-734/2019 — art. 217 alin.2 CP

1ra-734/2019 — art. 217 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-734/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Popov Oleg, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Dichii Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX, domiciliat

în or. XXXXX, str. XXXXX, nr. XX

și

Dabija Vadim XXXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXX, str.

XXXXX, nr. XX, bl. XX ap. XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.09.2018– 05.10.2018;

Instanța de apel: 26.10.2018–05.12.2018;

Instanța de recurs: 22.02.2019 – 09.07.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

examinată în baza probelor administrate la faza de urmăririi penală în conformitate cu

prevederile art.3641 Cod de procedură penală, Dichii Mihail și Dabija Vadim au fost

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.217 alin.(2) lit. b) Cod penal, la câte 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită

activitate legată de producerea, prepararea, prelucrarea, transformarea, păstrarea,

expedierea, distribuirea sau transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor

acestora pe un termen de 3 ani, fiecare.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 2 ani, fiecare.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpaților cu titlu de

cheltuieli de judecată a sumei de 2 409,87 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

împreună cu Dichii Mihail în perioada nestabilită de organul de urmărire penală, au

procurat de la persoane necunoscute 0,245 gr. de masă vegetală, ce conține cannabinoidul

sintetic MDMB(N) -2201, analog al substanței stupefiante AB-PINACA- CHM, pe care au

păstrat-o în scopul de consum personal până la data 29.06.2018, aproximativ ora 2220, când

au fost depistați de către colaboratorii BRO al DP mun. Chișinău, în automobilul de model

1

„Mitsubishi Colt” cu n/î UBA 676, parcat pe str. Bernardazzi 31, mun. Chișinău și au fost

conduși la IP Centru DP mun. Chișinău pentru verificare.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-3219 din 23.07.2018 masa vegetală

mărunțită conține cannabinoidul sintetic MDMB(N) -2201, analog al substanței stupefiante

AB-PINACA- CHM cu masa 0,245 gr., ceea ce reprezintă proporții mari.

parțială a acesteia în partea cheltuielilor de judecată și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu dispunerea încasării în mod solidar din contul

inculpaților în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2 409,87 lei.

În argumentarea apelului s-a invocat, că suma cheltuită de stat în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesual penale într-o cauză penală în conformitate cu prevederile

art.art.227-229 Cod de procedură penală, urmează a fi achitate de către persoana care a fost

recunoscută vinovată. Consideră că instanța de fond neîntemeiat a respins solicitarea

acuzării privind încasarea sumei de 2 409,87 lei de la inculpați în beneficiul statului.

apelul declarat a fost respins ca nefondat.

judecată, instanța de apel a constatat că, la adoptarea sentinței, nu a fost admisă derogarea

de la normele procesual-penale relevante cauzei, soluția adoptată fiind una întemeiată și

corectă. În acest context, instanța de apel a menționat că dispunerea expertizei de către

organul de urmărire penală pentru efectuarea examinării chimice a substanțelor narcotice,

în urma pornirii urmăririi penale în speță, constituie acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Din acest considerent, instanța de apel a statuat că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul statului, or obligația pozitivă a statului în sensul art. 6 par.2 CEDO

este ca prin intermediul organelor de urmărire penală și a procuraturii de a demonstra în

sensul art.art.24, 56 Cod de procedură penală, vinovăția persoanei, fiindu-le atribuită în

sensul art.art.96-97 Cod de procedură penală sarcina probațiunii, iar persoana acuzată de

un delict beneficiind de „prezumția de prezumția de nevinovăție”.

Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză judiciarănr.34/12/1-R-3219 din

23.07.2018 în sumă de 1680 lei, a fost utilizat în sensul art.93 alin.(2) pct. 2), 7) Cod de

procedură penală în calitate de probă, fiind pus la baza acuzării inculpaților, instanța de

apel a relevat că, costul cheltuielilor judiciare urmează să fie suportat de către ordonatorul

expertizei judiciare din mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

Referitor la cheltuielile privind salariul procurorului și pentru consumarea hârtiilor de

format A4, Colegiul penal a reținut că, normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul inculpaților a cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea cauzei

penale la etapa urmăririi penale și anume salariul acuzatorului de stat și pentru procurarea

altor rechizite ca hârtie, pix, ect.

În concluzie, instanță de apel a conchis că, prevederile art.art.227-229 Cod de

procedură penală, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul inculpatului.

Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat nu reglementează încasarea din

contul inculpatului a mijloacelor bănești, cu titlu de cheltuieli pentru procurarea filelor de

hârtie și a salariului acuzatorului de stat, care sunt achitate din bugetul de stat potrivit Legii.

2

stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului s-au invocat următoarele motive:

- decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar concluzia

privind neîncasarea cheltuielilor de judecată de la inculpați în beneficiul statului este

neîntemeiată și contravine prevederilor art.227 alin.(1) Cod de procedură penală, care

prevede că cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru a asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal;

- în speță instanța de apel nu a constatat prezența nici unui criteriu din cele prevăzute

la art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, care prevede situațiile în care condamnatul

poate fi eliberat de suportarea cheltuielilor judiciare;

- cheltuielile judiciare într-o cauză penală sunt provocate de săvârșirea unei

infracțiuni , care impune desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru aplicarea

legii penale celui care a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt imputabile persoanei

condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- prin Legea nr.313 din 22.12.2017 a fost abrogat alin.(2) din art.143 Cod de

procedură penală, care punea toate cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor din

contul mijloacelor bugetului de stat;

- trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului vine în contradicție cu prevederile

art.16 alin.(2) din Constituția R. Moldova, care prevede că toți cetățenii Republicii

Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice..., iar mijloacele cheltuite de către

stat în urma acțiunilor infracționale a făptuitorului recunoscut vinovat în modul stabilit de

lege sunt bani care provin din contribuțiile cetățenilor.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a

fi admis, cu casarea parțială a hotărârii contestate, în partea cheltuielilor judiciare, din

următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea

desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele,

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

3

Analizând textul recursului declarat Colegiul lărgit constată, că recurentul face

trimitere la temeiul de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și

anume, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților,

însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că instanță de apel a menținut

sentința prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat, privind încasarea de la M.

Dichii și V. Dabija a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului în sumă de 2 409,87 lei.

Verificând legalitatea deciziei contestate prin prisma criticilor formulate de recurent,

Colegiul penal lărgit, constată că la examinarea apelului în partea pronunțării asupra

cheltuielilor judiciare, instanța de apel nu a respectat întru totul prevederile art.art.414

alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, or, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea ce se referă la neîncasarea sumei de 1 680

lei, sumă care a fost achitată pentru efectuarea expertizei judiciare.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, prima instanță i-a recunoscut vinovați și

i-a condamnat pe M. Dichii și V. Dabija în baza art.217 alin.(3) lit. b) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe un termen de probațiune de 2 ani, fiecare,

totodată a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului, privind încasarea de la inculpați

a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 409,87 lei, soluție menținută de către instanță de

apel. În motivarea soluției adoptate, deși instanța de apel corect a conchis că cheltuielile

solicitate pentru salariul procurorului și pentru consumarea hârtii de format A4, sunt

nefondate pe motiv că normele procesual penale nu prevăd expres achitarea din contul

inculpaților a cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea cauzei la etapa urmăririi penale,

însă concluziile referitor la cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 1680 lei

sunt pripite și neargumentate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că „...art.142 alin. (1) Cod

de procedură penală, stipulează că, expertiza se dispune în cazurile în care pentru

constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importantă probatorie

pentru cauza penală, sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei (...), de

către organul de urmărire penală, procuror (...), la caz fiind cele judiciare și raportului de

expertiză judiciară nr.34/12/l-R-3219 din 23.07.2018, în vederea depistării infractorului și

încadrări juridice corecte a acțiunilor criminale, care în sensul art.143 alin.(l) pct.2) și

pct.6) Cod de procedură penală, sunt obligatorii.

Dispozițiile alin.(3) art.75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, nr.68 din 14.04.2016, expres stabilind, că „în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul

de procedură penală”, la caz ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și

nu partea apărării.

Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză judiciară nr.34/12/l-R-3219

din 23.07.2018 în sumă de 1 680 lei, a fost utilizat în sensul art.93 alin.(2) pct. 2),7) Cod

de procedură penală în calitate de probă, fiind pus la baza acuzării inculpaților, Colegiul

penal lărgit consideră că costul cheltuielilor judiciare urmează să fie suportat de către

ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din

bugetul alocat.”

4

Reieșind din argumentarea instanței de apel vis-a-vis de cheltuielile suportate de stat

pentru efectuarea expertizei judiciare, Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea acestei

chestiuni, instanța de apel nu a ținut cont de dispozițiile art.227 alin.(1), (2) pct. 5) Cod de

procedură penală, care stipulează că cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

În prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale, fiind întocmit

raportul de expertiză judiciară nr.34/12/l-R-3219 din 23.07.2018, pentru care a fost achitată

suma de 1 680 lei.

Potrivit prevederilor art.229 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele

justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Instanța, potrivit alin.(3) al normei sus menționate, poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile

judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea soluției

adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța ierarhic inferioară a dispus menținerea

sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea înaintată de procuror, privind

încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv și a sumei de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizei judiciare, inculpații fiind eliberați total de la plata acestora,

fără a motiva sau a face careva referire la faptul, dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

inculpaților, în conformitate cu prevederile art.229 alin.(3) Cod de procedură penală.

Tot aici, Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la

încasarea sau neîncasarea din contul inculpaților M. Dichii și V. Dabija a cheltuielilor

judiciare, ce țin de efectuarea expertizei judiciare, instanța de apel făcând trimitere la

prevederile art.art.229 alin.(1), (3), 227 alin.(3), 143 Cod de procedură penală, art.art.2,

75 alin.(3) a Legii nr.68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar”, a omis faptul că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din

09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr.40- 47 art.108 din 09.02.2018), a fost

abrogat alin.(2) din art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1), se face din contul mijloacelor bugetului

de stat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este

incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul,

cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în cauză urmează a fi casată

parțial, în partea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în

instanța de apel, într-un nou complet de judecată.

5

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art.436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care

au servit temei de casare a soluției adoptate, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate în latura neîncasării cheltuielilor de judecată și să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

ținând cont de motivele expuse în pct.7 din prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău Popov Oleg, în cauza penală în privința lui Dichii Mihail și Dabija Vadim,

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018,

în partea neîncasării cheltuielilor de judecată și dispune rejudecarea cauzei, în această parte,

de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

6