1ra-1450/2019 — art.190 alin.2 lit.c CP

1ra-1450/2019 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1450/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ala Cobăneanu, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2019,

declarat de avocata Angela Muntean, în numele inculpatului

Bumbu Ion.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.12.2014 – 01.08.2016,

instanța de apel: 26.08.2016 – 31.10.2016,

02.05.2017 – 12.10.2017,

11.07.2018 – 21.03.2019,

instanța de recurs: 23.01.2017 – 14.03.2017,

19.02.2018 – 29.05.2018,

07.06.2019 – 01.10.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

achitat pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motivul că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

de 03 spre 04 aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a

sustras numerele de înmatriculare lituaniene xx de la automobilul „Mercedes A 160”,

în valoare de 2500 lei, care era parcat în fața blocului din str. xx, mun. Chișinău, după

care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la

acesta suma de 100 euro, ce constituia, conform cursului oficial al BNM suma de

1

1850,86 lei, fiind reținut de colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor

solicitați.

În urma acțiunilor sale, inculpatul i-a cauzat lui Zalizco Nicolae o daună

materială considerabilă în valoare de 4350,86 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a sustras numerele de înmatriculare lituaniene xx de la automobilul „Audi

A 6”, în valoare de 1800 lei, care era parcat în fața blocului din str. xx, mun.

Chișinău, după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare

proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 euro, ce constituia, conform cursului

oficial al BNM suma de 925,43 lei, fiind reținut de către colaboratorii de poliție în

momentul primirii banilor solicitați.

Faptele lui Bumbu Ion au fost încadrate juridic în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz

de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de fond a reținut că în ședința de judecată inculpatul nu s-a prezentat,

fiind anunțat în căutare, fapt ce denotă că se sustrage de la judecată și că a renunțat în

mod expres la exercitarea dreptului său de a se apăra personal, urmând în temeiul art.

321 alin. (2) pct. 1) și alin. (6) Cod de procedură penală, a examina cauza în lipsa lui.

Potrivit declarațiilor inculpatului date în timpul urmăririi penale, și-a

recunoscut vina integral, declarând că în curtea casei în care locuia a observat două

automobile cu numere de înmatriculare străine (lituaniene) și a hotărât să le sustragă,

ca să dobândească prin escrocherie o sumă de bani contra restituirii lor. După ce a

sustras numerele de înmatriculare, a lăsat un bilețel pe parbrizul automobilului cu

numărul său de telefon și mesajul că va restitui numerele de înmatriculare contra

sumei de 100, și, respectiv 50 euro. Numerele de înmatriculare le-a ascuns în preajma

blocului de locuit. În convorbirile telefonice cu proprietarii, le-a spus că numerele de

înmatriculare le va da, când îi transmit banii. După primirea banilor, numerele de

înmatriculare nu le-a dat acestora, întrucât nu le avea cu dânsul. La primirea banilor a

fost și prins de poliție. De cele comise se căiește sincer.

Totodată, rechizitoriul în privința inculpatului nu respectă rigorile dispozițiilor

art. 6 § 3 lit. a) și b) CEDO, prin ce a afectat grav sesizarea instanței cu obiectul

judecării, și implicit, dreptul la apărare al inculpatului, care, din perspectiva celor

analizate, în lipsa concretizării învinuirii, până la moment se află în imposibilitate

absolută de a-și exercita acest drept prin intermediul apărătorului său.

Prin urmare, învinuirea inculpatului este nefondată și ilegală, acesta urmând a

fi achitat, deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Denis, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul înmatriculării mijloacelor de transport, pe un termen de 3 ani.

Apelantul a invocat că poziția inculpatului vizavi de infracțiunea incriminată

este una clară, dânsul a recunoscut vina și a relatat că a hotărât să sustragă numerele

de înmatriculare lituaniene ca să dobândească prin escrocherie o sumă de bani, adică

50 euro și, respectiv 100 euro.

2

Din declarațiile părții vătămate Zestre C. rezultă că inculpatul a recunoscut în

prezența acestuia, că el i-a sustras n/î de la automobil, având drept scop de profit,

care este anume dobândirea prin escrocherie a sumei de bani, adică 50 euro.

Partea vătămată Zalizco Nicolae, a declarat că la indicațiile colaboratorilor de

poliție nu a pus banii în sumă de 50 euro în pachețelul, indicat de către acesta, dar a

pus o hârtie goală (mulaj), iar pachețelul l-a dus la locul indicat de către inculpat,

după ce l-a telefonat pe ultimul, care a vrut să fugă în interiorul blocului de locuit, dar

a fost imediat reținut de către colaboratorii de poliție, după ce au venit lângă casa

unde locuia, acesta din urmă i-a arătat, unde se află plăcuțele cu numerele de

înmatriculare.

Astfel, instanța tendențios a ignorat unele declarații a părții vătămate Zalizco

N., care nu au fost puse la baza sentinței și care au fost consemnate în procesul

verbal de audiere a acestuia, care consideră, că scopul inculpatului era obținerea de la

partea vătămată a sumei de 100 euro.

Deci, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art.190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, deoarece scopul inculpatului a fost de a dobândi suma de 50 euro și 100

euro, prin înșelăciune de la părțile vătămate.

În procesul cercetării judecătorești au fost prezentate probe veridice, dobândite

pe cale legală, prevăzute de art. 93 Cod de procedură penală, care confirmă vina

inculpatului în comiterea infracțiunilor incirminate.

octombrie 2016, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Bumbu Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, adică 12.000 lei, cu privarea de

dreptul de a gestiona surse financiare pe un termen de 3 ani.

Instanța de apel a constatat că Bumbu Ion, la data de 03 spre 04 aprilie 2014,

urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a sustras numerele de

înmatriculare lituaniene x de la automobilul de model „Mercedes A 160”, în valoare

de 2500 lei, care era parcat în fața blocului din str. xx, mun. Chișinău, după care, sub

pretextul returnării numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta

suma de 100 euro, ce constituia, conform cursului oficial al BNM suma de 1850,86

lei, fiind reținut de colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați.

În urma acțiunilor sale, inculpatul i-a cauzat lui Zalizco Nicolae o daună

materială considerabilă în valoare de 4350,86 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a sustras numerele de înmatriculare lituaniene xx de la automobilul de

model „Audi A 6”, în valoare de 1800 lei, care era parcat în fața blocului din str. xx,

mun. Chișinău, după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare

proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 euro, ce constituia, conform cursului

oficial al BNM suma de 925, 43 lei, fiind reținut de către colaboratorii de poliție în

momentul primirii banilor solicitați.

Astfel, Bumbu Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

3

Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului este demonstrată integral

prin probele acumulate și anume declarațiile părților vătămate Zestre C., Zalizco N.

acestei decizii și menținerea sentinței, întrucît fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate.

Recurenta a indicat că sentința a fost contestată de către o persoană ce nu avea

împuterniciri, contrar prevederilor art. 401 alin. (1) pct. 1 Cod de procedură penală,

deoarece la judecarea cauzei penale a participat acuzatorul Veaceslav Potînga și doar

el putea declara apel împotriva sentinței.

Prin urmare, procurorul Cebotari D., semnatarul apelului împotriva sentinței

sus menționate, nu a participat nemijlocit la examinarea cauzei și efectiv nu era

împuternicit de a declara apel.

Prim instanță corect a concluzionat că fapta incriminată inculpatului nu a fost

probată, ori, constatările reținute denotă clar că acestuia i-a fost înaintată o învinuire

ne corectă.

Lipsa aplicării acțiunilor adiacente (înșelăciunea și abuzul de încredere) ce

formează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

confirmă lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni în acțiunile inculpatului

martie 2017, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că avocatul inculpatului a pledat pentru respingerea

apelului declarat, din motiv că a fost depus de către procurorul care nu era

împuternicit prin ordonanța procurorului ierarhic superior de a participa în cadrul

examinării cauzei penale în prima instanță, și nici de a contesta sentința, iar instanța

de apel în partea descriptivă a deciziei adoptate nu s-a expus asupra motivului invocat

de partea apărării, lăsând fară apreciere faptul dat.

Totodată, instanța de apel urma să verifice legalitatea împuternicirilor atribuite

procurorului apelant pe cauza penală dată, ținând cont de explicațiile date în pct. 11 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la

unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale” nr. 12

din 24.12.2012, și anume că sentințele adoptate de primele instanțe pot fi atacate

numai de către procurorul care a participat la judecarea acestei cauze penale

În cazul, în care se constată că procurorul care a participat la ședința de

judecată, după pronunțarea sentinței sau a deciziei din diferite motive nu exercită

atribuțiile prevăzute la art. 53 Cod de procedură penală, procurorul ierarhic superior

este obligat să dispună înlocuirea acestuia cu un alt procuror care să decidă, dacă va

ataca sau nu hotărârea adoptată.

Din materialele cauzei, se atestă că în prima instanță a susținut învinuirea

procurorul Potînga V., fiind același care a condus și efectuat urmărirea penală, tot el a

participat în ședințele de judecată până la finalizarea cercetării judecătorești, fiind

prezent și la susținerile verbale.

La data pronunțării sentinței integrale a intervenit în proces procurorul Cebotari

D., fară a prezenta instanței de judecată ordonanța procurorului ierarhic superior, prin

4

care a fost dispus schimbul de procurori, împutemicindu-1 să conteste cu apel

sentința adoptată pe cauza dată.

Așadar, la materialele dosarului lipsește ordonanța menționată, prin care să fi

dispus participarea în ședință de judecată pe cauza penală dată a unui alt procuror

decât acel care a condus urmărirea penală sau a unui grup de procurori.

Deci, instanța de apel la judecarea apelului nu a respectat prevederile legale care

reglementează procedura judecării cauzei la etapa dată și nu a analizat minuțios

materialele dosarului, fapt ce a dus la, adoptarea unei decizii neîntemeiate și

nemotivate corespunzător celor invocate.

2017, apelul a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Bumbu Ion a fost condamnat în baza art. 189 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10.000 lei.

Instanța de apel, a reținut că procurorul adjunct- interimar al Procuraturii mun.

Chișinău, șef interimar al oficiului Botanica, Marcel Cimbir, a expediat ordonanța din

29.07.2016, potrivit cărei procurorul Cebotari Denis a fost împuternicit de a participa

judedcarea cauzei penală 2014421362 privind învinuirea lui Bumbu Ion în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, care a fost prezentată

instanței de judecată însă din greșeală nu a fost anexată la cauza penală.

Astfel, apelul declarat de procurorul Cebotari Denis este depus de o persoană

împuternicită să declare apel.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Bumbu Ion, la data de 03 spre 04

aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii de venituri ilicite, a identificat automobilul

„Mercedes A 160” cu numere de înmatriculare lituaniene xx, lăsat fără supraveghere

și care era parcat în fața blocului din str. xx, mun. Chișinău, a sustras plăcuțele cu

numerele de înmatriculare în valoare de 2500 lei, a lăsat victimei un număr de

contact, iar când aceasta a telefonat la acel număr, Bumbu Ion a cerut să i se

transmită suma de 100 euro, ceea ce constituia, conform cursului oficial al BNM,

suma de 1850, 86 lei, amenințând victima cu deteriorarea bunurilor sustrase în caz de

nesatisfacere a cerinței, fiind reținut de către colaboratorii de poliție în momentul

primirii banilor solicitați.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii de venituri ilicite, a

identificat automobilul „Audi A 6”, cu numere de înmatriculare lituaniene xx, lăsat

fără supraveghere și care era parcat în fața blocului din str. Valea Crucii 4, mun.

Chișinău, a sustras plăcuțele cu numerele de înmatriculare în valoare de 1800 lei, a

lăsat victimei un număr de contact, iar când aceasta a telefonat la acel număr, Bumbu

Ion a cerut să i se transmită suma de 50 euro, ceea ce constituia, conform cursului

oficial al BNM, suma de 925,43 lei, amenințând victima cu deteriorarea bunurilor

sustrase în caz de nesatisfacere a cerinței, fiind reținut de către colaboratorii de poliție

în momentul primirii banilor solicitați.

Instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului cuprind elementele infracțiunii

de șantaj, manifestat prin cererea de a transmite bunurile proprietarului, posesorului

sau deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter

patrimonial, amenințând cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului,

posesorului, deținătorului, urmate de dobândirea bunurilor cerute.

5

decizii și menținerea sentinței, întrucât fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii incriminate.

Recurenta a indicat că apel a putut declara doar procurorul Potînga Veaceslav,

care nemijlocit a participat la examinarea cauzei în fond.

Ori, nu s-a anexat la cauza penală ordonanța procurorului din 29.07.2016.

Aceasta nu se regăsește nici în Registrul de înregistrate a ordonanțelor.

Amenințarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunului proprietarului este un

element esențial a componenței de infracțiune, prevăzut de art.189 alin. (1) Cod

penal.

Atât timp, cât inculpatul cerea transmiterea bunurilor fără a amenința părțile

vătămate cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor nu a fost realizată latura

obiectivă a infracțiunii de șantaj.

mai 2018, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel eronat a constatat în acțiunile

inculpatului prezența laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod

penal.

Ori, prin rechizitoriu nu s-a incriminat în faptele inculpatului, acțiunile

adiacente de amenințare a părților vătămate cu deteriorarea bunurilor, ceea ce

contravine cerințelor art. 325 Cod de procedură penală.

2019, apelul procurorului Cebotari D. a fost admis, casată total sentința și pronunțată

o nouă hotărâre.

Bumbu Ion a fost condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Instanța de apel a reiterat că în prima instanță, a susținut învinuirea procurorul

V. Potînga, fiind același care a condus și efectuat urmărirea penală, tot el a participat

în ședințele de judecată până la finalizarea cercetării judecătorești, fiind prezent și la

susținerile verbale.

La data pronunțării sentinței integrale, a intervenit în proces procurorul D.

Cebotari, care a fost împuternicit să participe la judecarea cauzei de către procurorul

interimar al Procuraturii mun. Chișinău, șef interimar al oficiului Botanica, M.

Cimbir, prin ordonanța din 29.07.2016, potrivit căreia procurorul Cebotari D. a fost

împuternicit și să conteste cu apel sentința adoptată.

Procurorul adjunct-interimar al Procuraturii mun. Chișinău, șef interimar al

oficiului Botanica, Marcel Cimbir, a și expediat instanței ordonanța din 29.07.2016,

potrivit cărei procurorul Cebotari D. a fost împuternicit de a participa la ședința de

judecată pe cauza penală 2014421362 privind învinuirea lui Bumbu Ion în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2), lit. c) Codul penal, care a fost prezentată

instanței de judecată, însă din greșeală nu a fost anexată la cauza penală.

Prin urmare, apelul declarat de procurorul Cebotari D., este depus de o persoană

împuternicită să declare apel.

6

Instanța de apel a constatat că inculpatul Bumbu Ion, la data de 03 spre 04

aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a sustras pe

ascuns, numerele de înmatriculare lituaniene xxde la automobilul „Mercedes A 160”,

în valoare de 2500 lei, care era parcat în fața blocului din str. xx, mun. Chișinău,

după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare proprietarului,

estorca de la acesta suma de 100 euro, ceea ce constituia, conform cursului oficial al

BNM 1850,86 lei, fiind reținut de colaboratorii de poliție în momentul primirii

banilor solicitați.

În urma acțiunilor sale, inculpatul i-a cauzat lui Zalizco Nicolae o daună

materială esențială în valoare de 2500 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a sustras numerele de înmatriculare lituaniene GTL 402 de la automobilul

„Audi A 6”, în valoare de 1800 lei, care era parcat în fața blocului din str. Valea

Crucii 4, mun. Chișinău, după care, sub pretextul returnării numerelor de

înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 euro, ceea ce

constituia, conform cursului oficial al BNM 925,43 lei, fiind reținut de către

colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați.

În urma acțiunilor sale, inculpatul i-a cauzat lui Zestre Constantin o daună

materială esențială în valoare de 1800 lei.

Potrivit rechizitoriului inculpatul a fost învinuit în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la articolul

190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul “înșelăciune sau abuz de

încredere” s-a substituit cu textul ”inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a

unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”.

Ori, în speță, Bumbu I. nu i-a amăgit, nu i-a dus în eroare sub careva pretexte pe

părțile vătămate pentru a dobândi de la ei careva bunuri sau mijloace financiare. Deci,

între inculpat și părțile vătămate nu au avut loc careva înțelegeri și nici n-au fost

încheiate careva contracte or, o condiție pentru reținerea infracțiunii de escrocherie o

reprezintă acțiunea făptuitorului de amăgire a unei persoane, astfel încât aceasta să

dobândească o reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situații, cu prilejul

încheierii sau executării unui contract. Pe când, Bumbu I. nu a recurs la utilizarea

unor metode dolosive, apte a induce și a menține în eroare persoanele vătămate la

încheierea și executarea căror va acorduri.

Prin urmare, faptele inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (l)

Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

7

acestei decizii și menținerea sentinței, întrucât fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal.

Recurenta a indicat că inculpatul nu intenționa sustragerea plăcuțelor de

înmatriculare și efectiv cauzarea prejudiciului material.

Părțile vătămate au declarat că inculpatul doar a cerut o sumă de bani în

schimbul plăcuțelor de înmatriculare.

Altfel spus, părțile vătămate au confirmat în mod incontestabil intenția lui

Bumbu Ion de a primi suma de 150 euro.

Pentru inculpat „sustragerea” propriu zisă a plăcuțelor de înmatriculare nu avea

scop de profit.

Lipsa intenției la sustragerea plăcuțelor de înmatriculare și a scopului de profit

confirmă în mod incontestabil lipsa în acțiunile lui a elementelor prevăzute de art.

186 alin. (1) Cod penal.

Pretinsa sustragere a plăcuțelor de înmatriculare este doar o modalitate de a

dobândi pretinsa sumă de 150 euro.

Sentința a fost contestată de către o persoană ce nu avea împuterniciri, contrar

prevederilor art. 401 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, deoarece la judecarea

cauzei penale învinuirea a fost susținută de către acuzatorul de stat Veaceslav Potînga

Respectiv, conform prevederilor legale, doar acest acuzator de stat putea declara

apel împotriva sentinței din 01 august 2016.

Afirmația, instanței de apel că la 29.07.2016 procurorul adjunct – interimar al

Procuraturii mun.Chișinău, șef interimar al oficiului Botanica, Cimbir M. a emis

ordonanța potrivit căreia procurorul Cebotari D. a fost împuternicit de a participa la

ședința de judecată pe cauza penală în învinuirea lui Bumbu I. este neîntemeiată și

lipsită de suport probant.

Deci, procurorul Cebotari D. nu avea statut de persoană împuternicită să declare

apel.

La materialele cauzei penale nu a fost anexată pretinsa ordonanță din

29.07.2016.

Mai mult, aceasta a fost emisă după pronunțarea Curții Supreme de Justiție din

14.03.2017, și efectiv nu putea fi prezentată în prima instanță, așa că procurorul

Cebotari D. nu a fost împuternicit de a participa la ședința de judecată pe cauza

penală în învinuirea lui Bumbu I. și efectiv nu deținea statutul de persoană

împuternicită să declare apel.

De asemenea, instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe Bumbu I. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale.

Art. 186 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsă maximă până la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru

care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 ani inclusiv, deci infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (1) Cod

penal este o infracțiune ușoară.

8

Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea

unei infracțiuni ușoare.

Pretinsa faptă prejudiciabilă a fost comisă de către Bumbu I. în noaptea de 03

spre 04 aprilie 2014, iar pronunțarea hotărârii instanței de apel a fost emisă la

21.03.2019, adică la expirarea a circa 5 ani.

La caz, a expirat termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală a

lui Bumbu I. și impunerea pronunțării unei sentințe de încetare a procesului.

Având în vedere cele expuse și coroborând prevederile art. 186 alin. (1), art. 60

alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (2) Cod penal, art. 275 pct. 4), 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, procesul penal urmează a fi încetat.

Prin urmare, reținând că există mai multe temeiuri de casare a deciziei instanței

de apel, consideră că urmează a fi aplicat temeiul mai favorabil pentru inculpatul

Bumbu I., cu pronunțarea unei sentințe de achitare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1), (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În

corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

9

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, întemeiat casând total sentința și rejudecând cauza conform regulilor

generale, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 10. din

decizie):

a) constatând în descriptiv că inculpatul: „... urmărind scopul dobândirii

bunurilor altei persoane..., sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare

proprietarului, estorca de la acesta suma de 100 euro..., în aceleași circumstanțe,

urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane..., sub pretextul returnării

numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 euro”, a

descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, conform învinuirii formulate în

rechizitoriu, adică în baza art. 190 alin. (1) Cod penal și conform elementelor

constitutive incluse în dispozitivul acestei norme.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis, condamnând inculpatul pe art. 186 alin.

(1) Cod penal și fără a constata în descriptiv vre-o faptă infracțională în aspectul

vizat;

b) statuând în descriptiv că: „între inculpat și părțile vătămate nu au avut loc

careva înțelegeri și nici n-au fost încheiate careva contracte or, o condiție pentru

reținerea infracțiunii de escrocherie o reprezintă acțiunea făptuitorului de amăgire a

unei persoane, astfel încât aceasta să dobândească o reprezentare denaturată, falsă,

asupra unei anumite situații, cu prilejul încheierii sau executării unui contract”,

neîntemeiat și-a raportat concluziile la prescripțiile din redacția nouă a art. 190 alin.

(1) Cod penal, cât și la circumstanțe în fapt și în drept neincriminate inculpatului în

rechizitoriu, deci depășind și limitele învinuirii formulate, deoarece nu a ținut cont de

prevederile art. 8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal. Ori, în cazul în care infracțiunea de

escrocherie nu a fost decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal

prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a

normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și

nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are

efect retroactiv, acțiunile făptuitorului urmau a fi analizate în raport cu legea penală

în vigoare la momentul săvârșirii faptei;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 56 v. 1 –

declarațiile părții vătămate Zestre C.;

d) a omis să judece cauza și în raport cu prescripțiile din art. 60 Cod penal,

privind prescripția tragerii la răspundere penală.

10

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărâri, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Angela Munteanu, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2019, în privința

inculpatului Bumbu Ion xx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 18 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

11