1ra-454/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-454/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-454/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Munteanu

Angela în numele inculpatului Bumbu Ion, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Bumbu Ion Xxxxx, născut la xxxxxxx,

originar din xxxxxxx și domiciliat în xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.12.2014 – 01.08.2016;

Instanța de apel: 26.08.2016 – 31.10.2016;

Instanța de recurs: 23.01.2017 – 14.03.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Bumbu I. a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că, în noapte de 03 spre 04 aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii bunurilor

altei persoane, a sustras numerele de înmatriculare lituaniene DCG 408 de la

1

automobilul de model „Mercedes A 160”, în valoare de 2500 lei, care era parcat în

fața blocului din str. xxxxxx. mun. xxxxxx, după care, sub pretextul returnării

numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta suma de 100 euro, ceea

ce constituia, conform cursului oficial al BNM, suma de 1850,86 lei, fiind reținut de

colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați. În urma acțiunilor

săvârșite de către Bumbu I. victimei Zalizco N. i-a fost cauzată o daună materială

considerabilă în valoare de 4 350,86 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a sustras numerele de înmatriculare lituaniene GTL 402 de la automobilul de

model „Audi A 6”, în valoare de 1800 lei, care era parcat în fața blocului din str.

xxxxx, mun. xxxxx, după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare

proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 euro, ceea ce constituia, conform

cursului oficial al BNM, suma de 925,43 lei, fiind reținut de către colaboratorii de

poliție în momentul primirii banilor solicitați. În urma acțiunilor sale, inculpatul i-a

cauzat părții vătămate Zestre C. un prejudiciu material în proporții considerabile, în

mărime de 2 725,43 lei,

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Bumbu I. se încadrează în baza art.190 alin.(2)

lit. c) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia

inculpatul Bumbu I. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul înmatriculării mijloacelor de transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că în opinia părții acuzării, instanța

de judecată nu a ținut cont de probele examinate în ședință, astfel a ajuns la concluzia

greșită de a-l achita pe inculpat, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii, însă în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine vinovăția

acestuia.

Procurorul, a indicat că sentința urmează a fi casată ca fiind neîntemeiată,

deoarece probele cercetate în cadrul judecării cauzei au confirmat pe deplin vinovăția

inculpatului.

Inculpatul în ședință judiciară nu s-a prezentat fiind anunțat în căutare. În timpul

urmăririi penale inculpatul Bumbu I. a declarat că vina o recunoaște și se căiește sincer

de cele comise.

Poziția inculpatului referitor la infracțiunea incriminată este clară. Acesta a

recunoscut vina și a comunicat că a hotărât să sustragă numerele de înmatriculare

2

lituaniene ca să dobândească prin escrocherie o sumă de bani, adică 50 și respectiv 100

euro.

Procurorul, a mai indicat că fiind analizate declarațiile părții vătămate Zestre C.

s-a constatat, că inculpatul a recunoscut în prezența părții vătămate că el i-a sustras

numerele de înmatriculare de la automobil, având scop de profit, și respectiv cum a

menționat însuși Bumbu I. scopul său de profit este anume dobândirea prin escrocherie

a sumei de bani, adică a sumei de 50 euro.

În continuare, acuzarea a accentuat că vina inculpatului este dovedită și prin

declarațiile părții vătămate Zalizco N. depuse în ședința primei instanțe, și consideră că

prima instanță intenționat a ignorat unele declarații a părții vătămate Zalizco N., care

nici nu au fost puse la baza sentinței, declarații care au fost consemnate în procesul

verbal de audiere a acestuia, și anume acesta confirmă că scopul inculpatului Bumbu I.

era obținerea de la partea vătămată a sumei de 100 euro.

Astfel, prima instanță a pronunțat o sentință care este contrară legii apreciind în

mod unilateral și tendențios probele prezentate de către partea acuzării, dând prioritate

probelor apărării.

2016, apelul declarat a fost admis, sentința a fost casată total și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit căreia inculpatul Bumbu I. a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie suma de

12 000 lei, cu privarea de dreptul de a gestiona surse financiare pe un termen de 3 ani.

instanța de apel a ajuns concluzia că, instanța de judecată greșit a constatat că în

materialele cauzei nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(2), lit. c) Cod penal, în consecință ajungând la concluzia de a-l achita pe

inculpatul Bumbu I. învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Așadar, instanța de apel a menționat că poziția inculpatului Bumbu I. față de

infracțiunea comisă este clară, acesta a recunoscut vina, și a menționat expres că ”a

hotărât să sustragă numerele de înmatriculare lituaniene ca să dobândească prin

escrocherie o sumă de bani, adică 50, și respectiv 100 euro”.

Mai mult ca atât, conform procesului verbal de audiere a învinuitului din 19

decembrie 2014, se atestă că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer de

cele comise, acesta contra semnătură a menționat că procesul verbal este scris din

cuvintele sale (f.d.105-verso).

Astfel, constatările instanței privind faptul că învinuirea inculpatului nu este

clară, detaliată și nu se referă la toate împrejurările în care se pretinde că ar fi fost

săvârșită, au fost combătute de probele reținute de instanța de apel.

3

În continuare, luând în considerare faptul că, inculpatul Bumbu I. a sustras

plăcuțele de înmatriculare de la părțile vătămate cu scopul de dobândire acestora, și

returnarea numerelor de înmatriculare proprietarilor sub pretextul de a estorca sume de

bani, instanța de apel a punctat că la calificarea infracțiunii, și anume analizând latura

obiectivă a acesteia, nu are relevanță mijloacele care au fost utilizate pentru săvârșirea

escrocheriei, important este că s-au stabilit aceste mijloace, considerându-se

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi,

sau a dispune de bunurile părților vătămate, în speța dată – inculpatul fiind reținut de

către colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați.

Deci, instanța de apel a reținut că la caz a fost întrunită și latura subiectivă a

infracțiunii, care se manifestă în primul rând prin vinovăție sub formă de intenție

directă, or inculpatul Bumbu I., ieșind în curtea casei în care locuia și observând două

automobile cu numere de înmatriculare străine (lituaniene) a hotărât să le sustragă ca

apoi să dobândească prin escrocherie o sumă de bani contra restituirii lor, lăsând sub

ștergătorul de parbriz o foaie cu numărul de telefon 061166436.

Astfel, primirea banilor în condiția întoarcerii plăcuțelor de înmatriculare este

calificat de către instanța de apel ca escrocherie, ori la momentul intrării în posesie

asupra plăcuței de înmatriculare, inculpatul urmărea scopul de a le sustrage.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că inculpatul Bumbu I. la data de 03

spre 04 aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a sustras

numerele de înmatriculare lituaniene DCG 408 de la automobilul de model „Mercedes

A 160”, în valoare de 2 500 lei, care era parcat în fața blocului din str. xxxxx mun.

xxxxxx, după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare proprietarului,

estorca de la acesta suma de 100 Euro, ce constituie, conform cursului oficial al BNM,

suma de 1 850,86 lei, fiind reținut de colaboratorii de poliție în momentul primirii

banilor solicitați. În urma acțiunilor sale cet. Bumbu I. i-a cauzat victimei Zalizco N. o

daună materială considerabilă în valoare de 4 350,86 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a sustras numerele de înmatriculare lituaniene GTL 402 de la automobilul de

model „Audi A 6”, în valoare de 1 800 lei, care era parcat în fața blocului din str.

xxxxxx, mun. xxxxxx, după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare

proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 Euro, ce constituie, conform cursului

oficial al BNM. suma de 925,43 lei, fiind reținut de către colaboratorii de poliție în

momentul primirii banilor solicitați.

Reieșind din considerentele menționate, instanța de apel a apreciat critic poziția

apărării, considerând că aceasta fiind îndreptată exclusiv spre eschivarea de la

răspunderea penală, iar instanța de judecată a dat o încadrare juridică greșită a

acțiunilor inculpatului, a pronunțat o sentință neîntemeiată, din care motive urmează a

4

fi casată, iar inculpatul reunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin. (2) lit. c)

Cod penal.

Referindu-se la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului

Bumbu I., în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța

de apel a ținut cont în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării aplicându-i o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport

cu circumstanțele cauzei, adică stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a surselor financiare, prevăzută de

art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

inculpatului, solicitând casarea totală a acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe,

prin care inculpatul a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului, avocatul invocă faptul că apelul declarat în cauza dată a

fost declarat de către o persoană neîmputernicită.

Astfel că, la judecarea cauzei penale în prima instanță a cauzei penale în privința

lui Bumbu I., învinuirea a fost susținută de către acuzatorul de stat Potînga V..

Respectiv, conform prevederilor legale, doar acest acuzator de stat poate declara

apel împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 august 2016,

adoptată în cauza dată.

Așadar, potrivit explicațiilor prescrise în pct. 5.1 al Hotărârii explicative al

Plenului CSJ nr. 22 din 12 decembrie 2005, poate declara apel doar procurorul, care a

participat la examinarea cauzei în fond.

Prin urmare, recurentul indică că apel împotriva sentinței adoptate pe cauza dată

a putut declara doar procurorul Potînga V., acesta a participat la examinarea cauzei în

fond, însă apel asupra sentinței a fost declarat de către procurorul Cebotari D., acest

procuror nu a participat la examinarea cauzei date în prima instanță.

Mai mult ca atât, acest fapt a fost menționat și în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel, la care instanța de judecată nici nu s-a expus.

Totodată, mai menționează că instanța de apel greșit a constatat că în acțiunile

inculpatului se constituie elementele de infracțiunii incriminate inculpatului.

Astfel, că prima instanță corect a ajuns la concluzia că învinuirea înaintată

inculpatului este incorectă, incriminându-i comiterea unor fapte alternative

(dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere),

care echivalează nu numai cu încălcarea gravă a dreptului la apărare, dar și cu ne

probarea în modul corespunzător a elementelor constitutive obligatorii ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

5

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiul prevăzut la pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

declararea recursului inadmisibil, ca fiind neîntemeiat, din motiv că instanța de apel a

adoptat o decizie legală, corectă și motivată obiectiv.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a fi admis, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel într-un alt complet de

judecată, din următoarele motive.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, dacă

constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, doar în cazurile stipulate în articolul dat.

Analizând textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit conchide că titulara

acestuia invocă faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor și

argumentele invocate în cadrul examinării cauzei în ordine de apel.

Colegiul penal lărgit, verificând conținutul deciziei instanței de apel, constată că

instanța judecând apelul nu a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv,

adoptând o soluție pripită și nemotivată, fără da a răspuns la toate motivele invocate în

cadrul examinării cauzei în ordine de apel.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și trebuie în mod obligatoriu să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și ce

împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

6

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual sau

penal au fost corect aplicate.

Colegiul penal conchide că în cauza dată instanța de apel nu a îndeplinit aceste

stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei

instanței de apel.

Astfel, reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată în cadrul

ședinței judiciare la etapa susținerilor verbale, avocatul inculpatului, Munteanu A. a

pledat pentru respingerea apelului declarat, din motiv că a fost depus de către

procurorul care nu era împuternicit prin ordonanța procurorului ierarhic superior de a

participa în cadrul examinării cauzei penale date în prima instanță, și nici de a contesta

cu apel sentința adoptată în cauza dată.

Verificând legalitatea și temeinicia deciziei contestate, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei adoptate nu s-a expus

asupra motivului invocat de partea apărării, lăsând fără apreciere faptul dat, prin ce

aceasta a comis o eroare care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, iar

argumentele recurentei invocate în sensul dat sunt considerate ca fiind întemeiate.

În argumentarea poziției, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel

judecând apelul procurorului urma să verifice două momente esențiale: dacă acesta a

fost depus în termenul legal de contestare, și dacă a fost depus de către o persoană

împuternicită.

În speța dată, apel a declarat acuzatorul de stat, iar instanța de apel urma să

verifice legalitatea împuternicirilor atribuite procurorului apelant pe cauza penală dată,

ținând cont de următoarele prevederi legale:

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) Cod de procedură penală, în cursul judecării

cauze, procurorul reprezintă învinuirea în numele statului și prezintă în ședința de

judecată probele acuzării.

Tot aici, se stipulează că procurorul este în drept să declare apel sau după caz

recurs privind latura penală și civilă a cauzei.

În contextul dat, Colegiul penal face trimitere și la prevederile art. 320 alin. (1)

Cod de procedură penală, în care de indică că la judecarea cauzei în primă instanță

participă procurorul care a condus urmărirea penală sau după caz, a efectuat de sine

stătător urmărirea penală în cauza dată. În caz de imposibilitate a participării acestuia,

procurorul ierarhic superior dispune participarea la ședință a altui procuror.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră relevant de a puncta explicațiile date în

pct. 11 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu

privire la unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei

penale” nr. 12 din 24.12.2012, și anume că sentințele adoptate de primele instanțe pot

fi atacate numai de către procurorul care a participat la judecarea acestei cauze penale.

7

În cazul, în care se constată că procurorul care a participat la ședința de judecată,

după pronunțarea sentinței sau a deciziei din diferite motive nu exercită atribuțiile

prevăzute la art. 53 Cod de procedură penală, procurorul ierarhic superior este obligat

să dispună înlocuirea acestuia cu un alt procuror care să decidă, dacă va ataca sau nu

hotărârea adoptată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că din materialele cauzei,

se atestă în prima instanță a susținut învinuirea procurorul Potînga V., fiind același

care a condus și efectuat urmărirea penală, tot el a participat în ședințele de judecată

până la finalizarea cercetării judecătorești, fiind prezent și la susținerile verbale. La

data pronunțării sentinței integrale a intervenit în proces procurorul Cebotari D., fără a

prezenta instanței de judecată ordonanța procurorului ierarhic superior, prin care a fost

dispus schimbul de procurori, împuternicindu-l să conteste cu apel sentința adoptată pe

cauza penală dată.

În continuare, se accentuează că la materialele dosarului lipsește ordonanța

menționată, prin care să fi dispus participarea în ședință de judecată pe cauza penală

dată a unui alt procuror decât acel care a condus urmărirea penală sau a unui grup de

procurori.

Prin urmare, Colegiului penal lărgit conchide că, instanța de apel la judecarea

apelului nu a respectat prevederile legale care reglementează procedura judecării

cauzei la etapa dată și nu a analizat minuțios materialele dosarului, fapt ce a dus la

adoptarea unei decizii neîntemeiate și nemotivate corespunzător celor invocate.

În contextul dat, se accentuează că instanța de apel a lăsat fără apreciere alegația

apărării referitor la contestarea sentinței de către un procuror neîmputernicit, iar

nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în apel, echivalează cu nesoluționarea

fondului cauzei, iar faptul dat atrage după sine desființarea deciziei adoptate de către

instanța de apel pe cauza dată.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, în speța dată eroarea comisă de

către instanța de apel poate fi corectată doar de către aceasta, iar din acest motiv se

consideră necesar de a admite prezentul recurs, cu casarea deciziei contestate și

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

8

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Munteanu Angela în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 31

octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Bumbu Ion Xxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 13 aprilie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

9