1ra-624/2018 — art. 189 alin. 1 CP

1ra-624/2018 — art. 189 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-624/2018

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Covalenco Elena, Guzun Ion și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursului ordinar declarat de către avocatul Munteanu

Angela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Bumbu Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.12.2014 – 01.08.2016;

Instanța de apel: 26.08.2016 – 31.10.2016;

Instanța de recurs: 23.01.2017 – 14.03.2017.

Instanța de apel: 02.05.2017 – 12.10.2017;

Instanța de recurs: 19.02.2018 – 29.05.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

că, în noaptea de 03 spre 04 aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei

persoane, a sustras de la automobilul de model „Mercedes A 160”, care era parcat în fața

blocului din xxxxx, numerele de înmatriculare lituaniene xxxxx, în valoare de 2 500 lei,

după care, sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la

acesta suma de 100 euro, ceea ce constituia, conform cursului oficial al BNM, suma de 1

1

850,86 lei, fiind reținut de colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați. În

urma acțiunilor săvârșite de către Bumbu Ion i-a fost cauzată lui victimei Zalizco Nicolae o

daună materială considerabilă în valoare de 4 350,86 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane,

Bumbu Ion a sustras de la automobilul de model „Audi A 6” care era parcat în fața blocului

din xxxxx, numerele de înmatriculare lituaniene xxxxx în valoare de 1 800 lei, după care,

sub pretextul returnării numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta suma

de 50 euro, ceea ce constituia, conform cursului oficial al BNM, suma de 925,43 lei, fiind

reținut de către colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați. În urma

acțiunilor sale, inculpatul i-a cauzat părții vătămate Zestre Constantin un prejudiciu material

în proporții considerabile, în mărime de 2 725,43 lei.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Bumbu Ion se încadrează în baza art.190 alin.(2) lit. c)

Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune

sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpatul Bumbu

Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul înmatriculării mijloacelor de

transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că în opinia părții acuzării, instanța de

judecată nu a ținut cont de probele examinate în ședință, astfel a ajuns la concluzia greșită de

a-l achita pe inculpat, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, însă în

cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine vinovăția acestuia.

Procurorul, a indicat că sentința urmează a fi casată ca fiind neîntemeiată, deoarece

probele cercetate în cadrul judecării cauzei au confirmat pe deplin vinovăția inculpatului.

Inculpatul în ședință judiciară nu s-a prezentat fiind anunțat în căutare. În timpul

urmăririi penale inculpatul Bumbu Ion a declarat că vina o recunoaște și se căiește sincer de

cele comise.

Poziția inculpatului referitor la infracțiunea incriminată este clară. Acesta a recunoscut

vina și a comunicat că a hotărât să sustragă numerele de înmatriculare lituaniene ca să

dobândească prin escrocherie o sumă de bani, adică 50 și respectiv 100 euro.

Procurorul, a mai indicat că fiind analizate declarațiile părții vătămate Zestre

Constantin, s-a constatat că inculpatul a recunoscut în prezența părții vătămate că a sustras

numerele de înmatriculare de la automobil, având scop de profit, și respectiv cum a

menționat însuși inculpatul, scopul său de profit este anume dobândirea prin escrocherie a

sumei de bani, adică a sumei de 50 euro.

În continuare, acuzarea a accentuat că vina inculpatului este dovedită și prin

declarațiile părții vătămate Zalizco Nicolae depuse în ședința primei instanțe, însă prima

instanță le-a ignorat și nu le-a pus la baza sentinței. Prin declarațiile respective, care au fost

2

consemnate în procesul verbal de audiere a lui Zalizco Nicolae, se confirmă că scopul

inculpatului Bumbu Ion era obținerea de la partea vătămată a sumei de 100 euro.

Astfel, prima instanță a pronunțat o sentința care este contrară legii, apreciind în mod

unilateral și tendențios probele prezentate de către partea acuzării.

apelul declarat a fost admis, sentința a fost casată total și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

căreia inculpatul Bumbu Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art.190 alin (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

600 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 12 000 lei, cu privarea de dreptul de a

gestiona surse financiare pe un termen de 3 ani.

ajuns concluzia că, instanța de judecată greșit a constatat că în materialele cauzei nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal și de a-l achita

pe inculpatul Bumbu Ion de comiterea acestei infracțiuni.

Așadar, instanța de apel a menționat că poziția inculpatului Bumbu Ion față de

infracțiunea comisă este clară, acesta a recunoscut vina, și a menționat expres că „a hotărât

să sustragă numerele de înmatriculare lituaniene ca să dobândească prin escrocherie o

sumă de bani, adică 50 și respectiv 100 euro”.

Mai mult ca atât, conform procesului verbal de audiere a învinuitului din 19

decembrie 2014, se atestă că inculpatul și-a recunoscut vinovăția, s-a căit de cele comise și

contra semnătură a menționat că procesul verbal este scris din cuvintele sale (f.d.105-verso).

Instanța de apel a menționat că constatările instanței privind faptul că învinuirea

inculpatului nu este clară, detaliată și nu se referă la toate împrejurările în care se pretinde că

ar fi fost săvârșită, au fost combătute de probele reținute de instanța de apel.

Astfel, primirea banilor în condiția întoarcerii plăcuțelor de înmatriculare este calificat

de către instanța de apel ca escrocherie, ori la momentul intrării în posesie asupra plăcuței de

înmatriculare, inculpatul urmărea scopul de a le sustrage.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că inculpatul Bumbu Ion, la data de 03 spre

04 aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a sustras numerele de

înmatriculare lituaniene xxxxx de la automobilul de model „Mercedes A 160”, în valoare de

2 500 lei, care era parcat în fața blocului din xxxxx, după care, sub pretextul returnării

numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta suma de 100 Euro, ce

constituie, conform cursului oficial al BNM, suma de 1 850,86 lei, fiind reținut de

colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați. În urma acțiunilor sale Bumbu

Ion i-a cauzat victimei Zalizco Nicolae o daună materială considerabilă în valoare de 4

350,86 lei.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a

sustras numerele de înmatriculare lituaniene xxxxx de la automobilul de model „Audi A 6”,

în valoare de 1 800 lei, care era parcat în fața blocului din xxxxx, după care, sub pretextul

returnării numerelor de înmatriculare proprietarului, estorca de la acesta suma de 50 Euro, ce

3

constituie, conform cursului oficial al BNM suma de 925,43 lei, fiind reținut de către

colaboratorii de poliție în momentul primirii banilor solicitați.

Reieșind din considerentele menționate, instanța de apel a apreciat critic poziția

apărării, considerând-o ca o metodă legală de apărare, pe când instanța de judecată a dat o

încadrare juridică greșită acțiunilor inculpatului și a pronunțat o sentința neîntemeiată, care

urmează a fi casată, iar inculpatul urmează să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Referind-se la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului Bumbu

Ion, instanța de apel a ținut cont de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei, aplicându-i o pedeapsă legală și echitabilă în raport

cu circumstanțele cauzei.

recurs ordinar în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea totală a deciziei cu

menținerea sentinței primei instanțe, prin care inculpatul a fost achitat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

În motivarea recursului, avocatul a invocat faptul că apelul declarat în cauza dată a

fost declarat de către o persoană neîmputernicită.

Astfel că, la judecarea cauzei penale în prima instanță a cauzei penale în privința lui

Bumbu Ion, învinuirea a fost susținută de către acuzatorul de stat Potînga Veaceslav.

Respectiv, conform prevederilor legale, doar acest acuzator de stat poate declara apel

împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 august 2016, adoptată în

cauza dată.

Așadar, potrivit explicațiilor prescrise în pct.5.1 al Hotărârii explicative al Plenului

CSJ nr.22 din 12 decembrie 2005, poate declara apel doar procurorul, care a participat la

examinarea cauzei în fond.

Prin urmare, recurentul a indicat că apel împotriva sentinței adoptate pe cauza dată a

putut declara doar procurorul Potînga Veaceslav, acesta a participat la examinarea cauzei în

fond, însă apel asupra sentinței a fost declarat de către procurorul Cebotari Denis, acest

procuror nu a participat la examinarea cauzei date în prima instanță.

Mai mult ca atât, acest fapt a fost menționat și în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel, la care instanța de judecată nici nu s-a expus.

Totodată, mai menționează că instanța de apel greșit a constatat că în acțiunile

inculpatului se constituie elementele de infracțiunii incriminate inculpatului.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiul prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală.

recursul declarat a fost admis, cu casarea totală a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

partea descriptivă a deciziei adoptate nu s-a expus asupra motivului invocat de partea

4

apărării, lăsând fără apreciere faptul dat, prin ce aceasta a comis o eroare care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, iar argumentele recurentei invocate în sensul dat sunt

considerate ca fiind întemeiate.

În argumentarea poziției expuse, instanța de recurs a menționat că instanța de apel

judecând apelul procurorului urma să verifice două momente esențiale: dacă acesta a fost

depus în termenul legal de contestare, și dacă a fost depus de către o persoană împuternicită.

În speța dată, apel a declarat acuzatorul de stat, iar instanța de apel urma să verifice

legalitatea împuternicirilor atribuite procurorului apelant pe cauza penală dată, ținând cont

de următoarele prevederi legale:

Potrivit dispozițiilor art.53 alin.(1) Cod de procedură penală, în cursul judecării cauze,

procurorul reprezintă învinuirea în numele statului și prezintă în ședința de judecată probele

acuzării. Tot aici, se stipulează că procurorul este în drept să declare apel sau după caz recurs

privind latura penală și civilă a cauzei.

În contextul dat, instanța de recurs cu trimitere la prevederile art.320 alin.(1) Cod de

procedură penală, a menționat faptul că procurorul ierarhic superior poate dispune

participarea la ședință a altui procuror.

Totodată, instanța de recurs a considerat relevant de a puncta explicațiile date în

pct.11 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la

unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale” nr.12 din

24.12.2012, și anume că sentințele adoptate de primele instanțe pot fi atacate numai de către

procurorul care a participat la judecarea acestei cauze penale.

În cazul, în care se constată că procurorul care a participat la ședința de judecată, după

pronunțarea sentinței sau a deciziei din diferite motive nu exercită atribuțiile prevăzute la

art.53 Cod de procedură penală, procurorul ierarhic superior este obligat să dispună

înlocuirea acestuia cu un alt procuror care să decidă, dacă va ataca sau nu hotărârea adoptată.

În această ordine de idei, instanța de recurs a remarcat că din materialele cauzei, se

atestă în prima instanță a susținut învinuirea procurorul Potînga Veaceslav, fiind același care

a condus și efectuat urmărirea penală, tot el a participat în ședințele de judecată până la

finalizarea cercetării judecătorești, fiind prezent și la susținerile verbale. La data pronunțării

sentinței integrale a intervenit în proces procurorul Cebotari Denis, fără a prezenta instanței

de judecată ordonanța procurorului ierarhic superior, prin care a fost dispus schimbul de

procurori, împuternicindu-l să conteste cu apel sentința adoptată pe cauza penală dată.

În continuare, se accentuează că la materialele dosarului lipsește ordonanța

menționată, prin care să fi dispus participarea în ședință de judecată pe cauza penală dată a

unui alt procuror decât acel care a condus urmărirea penală sau a unui grup de procurori.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că, instanța de apel la judecarea apelului nu a

respectat prevederile legale care reglementează procedura judecării cauzei la etapa dată și nu

a analizat minuțios materialele dosarului, fapt ce a dus la adoptarea unei decizii neîntemeiate

și nemotivate corespunzător celor invocate.

5

În contextul dat, s-a accentuat că instanța de apel a lăsat fără apreciere alegația

apărării referitor la contestarea sentinței de către un procuror neîmputernicit, acest fapt

echivalând cu nesoluționarea fondului cauzei, făcând pasibilă pentru desființare decizia

adoptată de către instanța de apel.

În concluzie, instanța de recurs a mai menționat că, în speța dată eroarea comisă de

către instanța de apel poate fi corectată doar de către aceasta, iar din acest motiv se consideră

necesar de a admite prezentul recurs, cu casarea deciziei contestate și remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit căreia

inculpatul Bumbu Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.189 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500

u.c., ce constituie 10 000 lei.

penale la solicitarea procurorului interimar al Procuraturii de circumscripție Chișinău,

Lupașco Artur din 19.05.2017, procurorul adjunct- interimar al Procuraturii mun. Chișinău,

șef interimar al oficiului Botanica, Cimbir Marcel a expediat ordonanța din 29.07.2016

potrivit căreia procurorul Cebotari Denis a fost împuternicit de a participa la ședința de

judecată pe cauza penală 2014421362 în învinuirea lui Bumbu Ion în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, care a fost prezentată instanței de judecată însă

din greșeală nu a fost anexată la cauza penală (f.d.37-38 vol. II).

În concluzie, instanța de apel a menționat că apelul declarat de acuzatorul de stat,

procurorul în Procuratura sect. Botanica mun. Chișinău, Cebotari Denis împotriva sentinței

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 august 2016 este depus de o persoană

împuternicită să declare apel.

Totodată, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, în temeiul art.385 alin.(1) Cod de procedură penală a

constatat că: inculpatul Bumbu Ion, la 03 spre 04 aprilie 2014, urmărind scopul dobândirii de

venituri ilicite, a identificat automobilul de model „Mercedes A160” cu numere de

înmatriculare lituaniene xxxxx, lăsat fără supraveghere și care era parcat în fața blocului din

xxxxx, a sustras plăcuțele cu numerele de înmatriculare în valoare de 2 500 lei și a lăsat

victimei un număr de contact, iar când victima a telefonat la acel număr, inculpatul Bumbu

Ion a cerut să i se transmită suma de 100 Euro, ceea ce constituia, conform cursului oficial al

BNM suma de 1 850,86 lei, amenințând victima cu deteriorarea bunurilor sustrase în caz de

nesatisfacere a cerinței, fiind reținut de către colaboratori de poliție în momentul primirii

banilor solicitați.

Tot el, în aceleași circumstanțe, urmărind scopul dobândirii de venituri ilicite, a

identificat automobilul de model „Audi A6”, lăsat fără supraveghere care era parcat în fața

blocului din xxxxx, a sustras plăcuțele cu numerele de înmatriculare în valoare de 1 800 lei

și a lăsat victimei un număr de contact, iar când victima a telefonat la acel număr inculpatul

6

Bumbu Ion a cerut să i se transmită suma de 50 Euro, ceea ce constituia, conform cursului

oficial al BNM, suma de 925, 43 lei, amenințând victima cu deteriorarea bunurilor sustrase

în caz de nesatisfacere a cerinței, fiind reținut de către colaboratorii de poliție în momentul

primirii banilor solicitați.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului Bumbu

Ion învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal din motiv

că, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond și verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a considerat că acțiunile infracționale ale inculpatului Bumbu Ion urmează a

fi reîncadrate în baza art.189 alin.(1) Cod penal - șantajul, manifestat prin cererea de a

transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului ori dreptul asupra acestora

sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu deteriorarea sau cu

distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului.

Instanța de apel analizând și apreciind declarațiile părților vătămate Zestre Constantin

și Zalizco Nicolae, în coroborare cu declarațiile inculpatului Bumbu Ion de la faza urmăririi

penale stabilește că inculpatul Bumbu Ion a realizat latura obiectivă a infracțiunii de șantaj,

și anume acțiunea principală materializată în cerința de a i se transmite bunurile

proprietarului, adică transferul sumelor de bani 100 Euro și respectiv 50 Euro, care la caz

este manifestată prin amenințarea cu distrugerea plăcuțelor de înmatriculare.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.189 Cod penal, se manifestă prin

vinovăție sub forma intenției directe.

Reieșind din circumstanțele descrise, instanța de apel nu a reținut concluziile instanței

de fond referitor la faptul că acțiunile inculpatului Bumbu Ion nu întrunesc elementele

infracțiunii și nici alegațiile acuzatorului de stat invocate în cererea de apel, referitor la

stabilirea vinovăției inculpatului în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal. Instanța de apel a

conchis că acțiunile inculpatului Bumbu Ion cuprind elementele infracțiunii de șantaj,

manifestat prin cererea de a transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului

ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând

cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului, urmate

de dobândirea bunurilor cerute.

În acest sens, instanță de apel a subliniat că șantajul se caracterizează prin scopul de

cupiditate, la caz, fiind dovedit prin declarațiile pârților vătămate Zestre Constantin și

Zalizco Nicolae, dar și declarațiile inculpatului Bumbu Ion de la faza urmăririi penale.

Spre deosebire de infracțiunea de șantaj, infracțiunea de escrocherie, și anume

acțiunea adiacentă a laturii obiective se materializează prin „înșelăciune” sau „abuz de

încredere”.

Instanța de apel, în baza probelor administrate de acuzatorul de stat, a concluzionat că

nici una din modalitățile acțiunii adiacente a laturii obiective a infracțiunii de escrocherie nu

7

și-a găsit confirmare, or, inculpatul Bumbu Ion nu a dobândit prin „înșelăciune” sau „abuz

de încredere” de la părțile vătămate plăcuțele de înmatriculare. Respectiv, nici părțile

vătămate nu au fost duse în eroare asupra faptului de a transmite plăcuțele de înmatriculare,

deoarece inculpatul nu a manifestat nici o influență directă sau indirectă asupra părților

vătămate în vederea transmiterii plăcuțelor de înmatriculare.

În consecință, instanța de apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul

de stat că acțiunile inculpatului Bumbu Ion cuprind elementele constitutive ale infracțiunii

de șantaj, dânsul a înaintat părților vătămate Zestre Constantin și Zalizco Nicolae cerința cu

caracter patrimonial și anume transferul sumelor de bani 100 Euro și respectiv 50 Euro, fiind

materializată și acțiunea adiacentă - amenințarea cu distrugerea plăcuțelor de înmatriculare.

Cu toate că inculpatul Bumbu Ion a fost reținut de către colaboratorii de poliție în

momentul primirii banilor, infracțiunea de șantaj a fost consumată.

Stabilind pedeapsa penală inculpatului, instanță de apel a reținut prevederile art.art.7,

61, 75 Cod penal și a stabilit lui Bumbu Ion, în baza art.189 alin.(1) Cod penal, pedeapsa

penală sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10 000

(zece mii) lei.

care solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de achitare.

În motivarea recursului, recurenta susține că acțiunile inculpatului Bumbu Ion nu

cuprind elementele infracțiunii de șantaj, ce se manifestă prin cererea de a transmite bunurile

proprietarului, posesorului sau deținătorului, ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte

acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor

proprietarului, posesorului, deținătorului, urmate de dobândirea bunurilor cerute.

Conform art.52 Cod penal se consideră componență de infracțiune totalitatea

semnelor obiective stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă.

Lipsa unei părți componente ale infracțiunii echivalează cu lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii, iar în condițiile când din învinuirea adusă lipsesc caracteristici,

care sânt obligatorii pentru componența de infracțiune, instanța de judecată urmează să

pronunțe o sentință de achitare în privința persoanei puse sub învinuire.

Amenințarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunului proprietarului este un element

esențial al componenței de infracțiune, prevăzute de art.189 alin.(1) Cod penal.

Atât timp, cât inculpatul Bumbu Ion cerea transmiterea sumelor de 100 și 50 Euro de

la părțile vătămate Zestre Constantin și Zalizco Nicolae, fără a amenința cu deteriorarea sau

cu distrugerea bunurilor, adică a plăcuțelor de înmatriculare, recurentul consideră că nu a

fost realizată latura obiectivă a infracțiunii de șantaj. Afirmația instanței de apel precum că

Bumbu Ion a amenințat părțile vătămate cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor, este

neîntemeiată și constituie o presupunere care nu poate fi pusă la baza pronunțării sentinței de

condamnare.

8

Prin urmare, în prezența circumstanțelor analizate mai sus și lipsa elementului esențial

în acțiunile lui Bumbu Ion - amenințarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor,

obiectiv impune pronunțarea unei sentințe de achitare a inculpatului Bumbu Ion, referitor la

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.189 alin.(1) Cod penal.

declararea recursului ca inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt neîntemeiate.

urmează a fi admis, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel într-un

alt complet de judecată, din următoarele motive.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să dispună

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, dacă constată că

eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

doar în cazurile stipulate în articolul dat.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel judecând apelul verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. Aceiași normă prevede că în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o

nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a

fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele au fost

apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil

au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor

la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Decizia instanței de apel, conform art.417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit cerințelor aceluiași articol,

chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă

9

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

Analizând decizia atacată și materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, contrar

prevederilor indicate mai sus, instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului din art.190

alin.(2) lit. c) Cod penal în baza art.189 alin.(1) Cod penal.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel eronat a constatat

în acțiunile inculpatului Bumbu Ion prezența laturii obiective a infracțiunii prevăzute de

art.189 alin.(1) Cod penal.

Așadar, art.189 Cod penal prevede infracțiunea de șantaj, adică cererea de a se

transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului ori dreptul asupra acestora

sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violența persoana,

rudele sau apropiații acesteia, cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ele, cu

deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului ori cu

răpirea proprietarului, posesorului, deținătorului, a rudelor sau a apropiaților acestora.

Latura obiectivă a infracțiunii de șantaj este constituită din 2 acțiuni a căror realizare

este necesară, pentru a fi în prezența infracțiunii de șantaj, și anume acțiunea principală, care

reprezintă cererea făptuitorului de transmitere a bunurilor, însoțită de acțiunea adiacentă care

se manifestă prin amenințare, în toate 6 modalități prevăzute la norma din Codul penal.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit consemnează că în contextul laturii

obiective a infracțiunii prevăzute la art.189 Cod penal, acțiunea principală este însoțită de

acțiunea adiacentă. În lipsa acțiunii adiacente – reprezentând faptul de presiune, de

constrângere asupra victimei – o cerere cu caracter patrimonial, oricât de insistentă ar putea

fi, nu este suficientă pentru a constitui infracțiunea de șantaj.

Tot aici, se accentuează că lista de modalități ale acțiunii adiacente din cadrul

infracțiunii de șantaj are un caracter exhaustiv, cele indicate în art.189 Cod penal. Nici o altă

activitate cu caracter de constrângere, oricât de periculoasă ar fi, nu poate considerată

modalitate a acțiunii adiacente din cadrul infracțiunii de șantaj.

În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că în speța dată, nu s-a constatat în

faptele inculpatului a acțiunii adiacente de amenințare a părților vătămate cu deteriorarea

bunurilor.

Analizând declarațiile părților vătămate depuse la urmărirea penală, dar și în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, Colegiul penal lărgit punctează că acestea nu au indicat

despre faptul amenințării lor de către inculpatul Bumbu Ion. Inculpatul doar a cerut o sumă

de bani în schimbul bunurilor sustrase, fără să condiționeze refuzul de a-i da sumele

solicitate.

În asemenea situație, Colegiul penal lărgit constată că în prezenta cauză penală,

instanța de apel a admis eroarea prevăzută la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul penal lărgit să

concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată.

10

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină

cont de cele expuse în prezenta decizie, să înlăture erorile admise, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra motivelor

invocate de părți în apel și în recurs, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cu respectarea prevederilor art.414, 417,

419 Cod de procedură.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Munteanu Angela în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 12 octombrie

2017, în cauza penală privindu-l pe Bumbu Ion xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Covalenco Elena

Guzun Ion

Boico Victor

11