1ra-1724/2019 — art. 291 Cp

1ra-1724/2019 — art. 291 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1724/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul delegat în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din

18 martie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai

2019, în privința inculpatului

Diaconescu Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.06.2018 – 18.03.2019,

instanța de apel: 10.04.2019 – 15.05.2019,

instanța de recurs: 23.07.2019 – 02.10.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Diaconescu

Andrei a fost condamnat în baza art. 291 Cod penal la amendă în mărime de 510

unități convenționale, ce constituie 25.500 lei.

Corpul delict – pistolul de model „Fort-12 P”, calibru 9 mm. cu nr. XXXXXX

și încărcătorul cu 12 cartușe calibru 12 mm., predat în Camera de păstrare a

corpurilor delicte din IP Buiucani, a fost restituit lui Diaconescu A.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 3780 lei.

1

A., deținând permis de port-armă nr. 1131, valabil până la 08.10.2018, a păstrat

neglijent, în sertarul torpedoului din față a automobilului „VW Golf”, n.î. XXXX

XXX, pistolul de model„Fort-12 P”, calibru 9 mm. cu nr. XXXXXX, armat, care

conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/-1-R-1 596 din

24.04.2018 se referă la categoria armelor de foc neletale, cu încălcarea cerințelor și

regulilor imperative stabilite de art. 14 alin. (3) din Legea nr. 130 din 08.06.2012

privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, care prevede că arma

poate fi purtată numai de titularul permisului corespunzător, cu îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: să se afle în permanență numai asupra sa și să nu

fie transmisă în nicio formă unor alte persoane, cu excepția armurierilor, organelor de

poliție competente, precum și a personalului abilitat prin lege să păstreze și să asigure

securitatea temporară a armelor la intrarea în instituțiile publice, în mijloacele de

transport naval sau aerian, în alte locuri unde portul armei este interzis prin lege.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vinovăția și probele

administrate în cadrul urmăririi penale, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Conform permisului de port armă nr.1131 din 08.10.2013, lui Diaconescu A. i-

a fost autorizat portul armei de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX,

permisul fiind valabil până la 08.10.2018.

În circumstanțele constatate, sunt întrunite semnele și elementele constitutive

ale componenței de infracțiune prevăzută la art. 291 Cod penal, ca păstrarea

neglijentă a armelor de foc și a munițiilor.

Totodată, referitor la solicitarea acuzării privind aplicarea măsurii de siguranță

- confiscarea specială a armei, se atestă că conform art. 106 alin. (2) Cod penal, sunt

supuse confiscării speciale bunurile: a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni; b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea

acestor bunuri; c) date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a-l

răsplăti pe infractor; e) deținute contrar dispozițiilor legale; f) convertite sau

transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și din

veniturile de la aceste bunuri; g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a

banilor sau de finanțare a terorismului.

Astfel, măsura de siguranță - confiscarea specială este destinată să înlăture o

stare de pericol creată de existența anumitor bunuri sau lucruri. La confiscarea acestor

bunuri nu se acționează asupra unei stări periculoase a autorului, ci doar se ia o

măsură de precauție, prin necesitatea lipsirii făptuitorului de orice obiect, pe care l-ar

putea folosi la săvârșirea unei infracțiuni.

Cauza stării de pericol în ce privește aplicarea confiscării speciale a armei

decurge din însăși faptul deținerii anumitor lucruri care ar putea fi folosite la

săvârșirea pe viitor a unor fapte care sunt prevăzute de legea penală.

Ori, deținerea de către inculpat a permisului de armă nr. 1131 din 08.10.2013,

precum și faptul că încălcările admise de acesta la regulile de păstrare a armelor,

instituite de art. 114 alin. (3) din Legea nr. 130, au fost curmate în rezultatul

intervenției poliției demonstrează că nu a fost întrunită situația indicată în art. 106

alin. (2) lit. e) Cod penal, deținerea armei cu abateri de la lege încetând în momentul

intervenției OUP, moment după care, în temeiul permisului de armă nr. 1131 din

2

08.10.2013, inculpatul deține arma de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr.

XXXXXX, cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, nefiind întrunite condițiile prevăzute la art. 106 alin. (2) lit. e) Cod

penal, nici celelalte situații prevăzute de alin. (2) al aceluiași articol, încălcarea

regulilor de păstrare a armei de către inculpat, încetând din momentul intervenirii

poliției, moment din care inculpatul deține arma legal, pornind de la gravitatea și

pericolul social scăzut al faptelor comise de inculpat, punând în balanță dreptul de

proprietate ce-l are inculpatul în raport cu arma dată și constatarea că acesta, în

calitate de deținător al permisului de armă nr. 1131 din 08.10.2013, deține arma de

foc neletală legal, se atestă că confiscarea armei nu ar fi rezonabilă și nu ar urmări

scopul legitim stabilit de legiuitor la instituirea măsurii de siguranță, stabilită de art.

106 Cod penal. Deci, pornind de la absența oricărui risc manifestat de lăsarea armei

în posesia unui proprietar care deține permis de armă, o astfel de măsură ar viola

dreptul de proprietate al inculpatului asupra armei respective, prevăzut de art. 316

Cod civil și art. 1 al Protocolului 1 la CEDO.

În circumstanțele constatate, urmează a fi restituit inculpatului corpul delict –

pistol de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX și încărcătorul cu 12

cartușe calibru 12 mm.

Zamă, a declarat apel, solicitând casarea sentinței în partea ce ține de confiscarea

corpului delict și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie confiscat în folosul

statului pistolul de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXX și încărcătorul

cu 12 cartușe calibru 12 mm.

Apelantul a invocat că potrivit art. 106 alin. (2) lit. e) Cod penal, sunt supuse

confiscării speciale bunurile deținute contrar dispozițiilor legale.

Totodată, conform art. 162 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care

procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării cauzei în fond

se hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz, uneltele care au

servit la săvârșirea infracțiunii vor fi confiscate și predate instituțiilor respective sau

nimicite.

Conform art. 46 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, bunurile

destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai

în condițiile legii.

Deci, pistolul de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX și

încărcătorul cu 12 cartușe calibru 12 mm., fiind recunoscute în calitate de corpuri

delicte, urmau a fi confiscate în beneficiul statului.

Ori, solicitarea aplicării măsurii confiscării speciale a pistolului de model

„Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXX și a încărcătorului cu 12 cartușe calibru

12 mm., care au fost păstrate neglijent, cu încălcarea prevederilor legale, nu este

abuzivă și nu încălcă principiile constituționale referitoare la proprietate, ci este o

măsură de siguranță prevăzută de lege și aplicată în temeiul acesteia.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 106 alin. (2) Cod penal, sunt supuse

confiscării speciale bunurile: a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei

infracțiuni; b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea

3

acestor bunuri; e) deținute contrar dispozițiilor legale; f) convertite sau transformate,

parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și din veniturile de la aceste

bunuri; g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a

terorismului.

Însă, pistolul de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX și

încărcătorul cu 12 cartușe calibru 12 mm. nu constituie bunuri care ar putea fi

confiscate în temeiul art. 106 Cod penal ori, acestea nu au fost utilizate sau destinate

pentru săvârșirea unei infracțiuni, nu au rezultat din infracțiunea comisă de inculpat,

nu reprezintă venituri din valorificarea bunurilor utilizate, destinate, rezultate din

infracțiune, nu au fost date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru

a-l răsplăti pe infractor, nu reprezintă bunuri deținute contrar dispozițiilor legale,

convertite sa transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din infracțiuni și

din veniturile de la aceste bunuri, care constituie obiectul infracțiunilor de spălare de

bani sau de finanțare a terorismului.

Deci, este justificată opinia instanței de fond că, în temeiul permisului de armă

nr. 1131 din 08.10.2013, inculpatul deține pistolul de model „Fort-12P”, calibrul 9

mm. cu nr. XXXXXX, cu respectarea prevederilor Legii nr. 130, iar încălcarea

regulilor de păstrare a armei de către acesta a încetat din momentul intervenirii

poliției și ridicării armei și a cartușelor, ce denotă că după ridicarea armei, inculpatul,

în continuare, o deținea legal.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că concluzia instanțelor de fond și de apel este

neîntemeiată, fiind interpretate greșit prevederile art. 106 alin. (2) Cod penal.

Or, prin solicitarea aplicării măsurii confiscării speciale a pistolului de model

„Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX și a încărcătorului cu 2 cartușe cu

calibru de 12 mm. s-a urmărit, în temeiuri legale, indisponibilizarea obiectelor

materiale ale infracțiunii, ce au fost folosite la săvârșirea infracțiuni ca mijloc

indispensabil de realizare a actului de conduită incriminat, prin păstrarea neglijentă a

acestora, reprezentând o componentă a modului de concepere a activității

infracționale.

Astfel, odată ce inculpatul era obligat să respecte regulile de păstrare și purtare

a pistolului de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX și a încărcătorului

cu 12 cartușe cu calibru de 12 mm. prescrise prin Legea nr. 130 din 08.06.2012

privind regimul armelor și munițiilor cu destinație civilă, instanța de judecată urma să

țină cont de faptul că aplicarea unei asemenea măsuri este una întemeiată și legală.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauza Silickiene vs Lituania, în

cazul unei confiscări de proprietăți, echilibrul just dintre scop și drepturi depinde de

mai mulți factori, inclusiv, de comportamentul proprietarului care, în acest context, a

fost unul neglijent și lipsit de responsabilitate.

La fel, aplicarea confiscării speciale a pistolului de model „Fort-12P”, calibrul

9 mm. cu nr. XXXXXX și a încărcătorului cu 12 cartușe cu calibru de 12 mm. este

condiționată și pentru necesitatea restabilirii echității sociale și contracararea pe viitor

a comiterii unor fapte similare de către inculpat sau de către alte persoane.

4

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei la adoptarea soluției

de neaplicare a măsurii de confiscare specială a pistolului de model „Fort-12P”,

calibrul 9 mm. cu nr. XXXXXX și a încărcătorului cu 12 cartușe cu calibru de 12

mm., în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat ținând cont de prevederile art. 98

alin. (1), (2) lit. d), 106 alin. (2) lit. e), Cod penal, 162 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, conform căror măsurile de siguranță au drept scop înlăturarea unui

pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Măsură de

siguranță este și confiscarea specială. Sunt supuse confiscării speciale bunurile

deținute contrar prevederilor legale.

Totodată, conform prevederilor art. 17 al Declarației Universale a Drepturilor

Omului, art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al CEDO, art. 46 al Constituției

Republicii Moldova, orice persoană are dreptul la proprietate, nimeni nu va fi lipsit în

mod arbitrar de proprietatea sa. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la

respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o

cauză de utilitate publică și în condițiile legii. Averea dobândită licit nu poate fi

confiscată, iar bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții

pot fi confiscate numai în condițiile legii.

Astfel, în circumstanțele în care inculpatului i s-a aplicat o sancțiune sub formă

de amendă pentru păstrarea neglijentă a pistolului de model „Fort-12P”, calibrul 9

mm. cu nr. XXXXXX și a încărcătorului cu 12 cartușe cu calibru de 12 mm., arma

fiind deținută în temeiul permisului de armă nr. 1131 din 08.10.2013, cu respectarea

prevederilor Legii nr. 130 din 08.06.2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu

destinație civilă, iar încălcarea încetând din momentul intervenției poliției, aplicarea

confiscării speciale a pistolului de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXX

și a încărcătorului cu 12 cartușe cu calibru de 12 mm., nu ar fi proporțională cu

gravitatea faptei comise.

5

În acest sens, este relevantă și jurisprudența CtEDO, potrivit cărei, simpla faptă

de încălcare a legislației nu este destulă pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este

necesar de stabilit dacă măsura de confiscare corespunde gravității situației create

(cauza Ismaylov vs F.Rusă din 06.11.2008). Confiscarea nu este o metodă de recompensare

a prejudiciului statului, dar ca o măsură de siguranță și de pedepsire a inculpatului

pentru comiterea infracțiunii incriminate, la care instanțele trebuie să țină seama că

acesta să nu fie vădit disproporțională față de natura și gravitatea faptei, raportat cu

bunul supus confiscării (cauza Bendenoun vs Franța din 24.02.1994).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

La fel, se observă că recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura neconfiscării

pistolului de model „Fort-12P”, calibrul 9 mm. cu nr. XXXXX și a încărcătorului cu

12 cartușe cu calibru de 12 mm. pe motivul neproporționalității măsurii respective

(pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

6

Pe lângă aceasta, solicitarea procurorului de a dispune confiscarea specială și

a încărcătorului cu 12 cartușe cu calibru de 12 mm. (pct. 3., 5. din decizie), este una

absolut neîntemeiată și fără suport legal, deoarece păstrarea neglijentă și a obiectelor

nominalizate nu i-a fost incriminată inculpatului prin rechizitoriu, iar potrivit art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu.

Împrejurările enunțate denotă în mod evident, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 18 martie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 mai 2019, în privința inculpatului Diaconescu Andrei XXXXXX, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7