1ra-586/2019 — art.191 alin. 5 CP

1ra-586/2019 — art.191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-586/2019

D E C I Z I E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ion Druță,

Judecători – Oleg Sternioală, Nina Vascan

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către partea vătămată/civilă

Societatea cu Răspundere Limitată „Gonvaro-Con”, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2018, în cauza penală privind-o

pe

Tacu Olga XXX, născută la XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Tacu Olga a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (6) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală din motivul

expirării termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Tacu Olga în beneficiul SRL ,,GONVARO-CON” suma de 317 460 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

16 septembrie 2008, Tacu Olga activând în calitate de contabil al

SRL ,,GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa mun. XXXX, str. XXXXX,

1

conform dispoziției de plată nr. 030751 din 16.09.2008, a primit suma de 317 460

lei, pe care urma să o introducă pe contul bancar al societății și să efectueze

operațiuni de transfer, iar ca urmare, folosind situația de serviciu și contrar

obligațiunilor pe care le avea în virtutea funcției deținute, prin înșelăciune și abuz

de încredere, suma nominalizată nu a fost depusă pe contul SRL ,,GONVARO-

CON”, cauzându-i persoanei juridice o daună materială în proporții deosebit de

mari.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, prin care Tacu Olga să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că:

- anume inculpata a intrat ilegal în posesia sumei de 317 460 lei, deoarece

suma nominalizată nu a fost introdusă pe contul bancar al SRL ,,GONVARO-

CON” și nu a fost transferată pe alte conturi;

- inculpata a informat administrația SRL ,,GONVARO-CON” și poliția

despre faptul că, suma menționată a fost sustrasă pe ascuns de persoane

necunoscute, în timp ce dânsa nu se afla în automobil, fapt ce a generat pornirea

urmăririi penale în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, inducând astfel organul de

urmărire penală în eroare;

- la emiterea sentinței și recalificării acțiunilor inculpatei, instanța nu a

apreciat declarațiile ultimei, potrivit cărora până a depista lipsa banilor, aceasta a

intrat în sediul BC „Moldova Agroindbank” SA, amplasat pe adresa str. Alba

Iulia, mun. Chișinău, pentru a depune suma de 317 460 lei pe contul

SRL ,,GONVARO-CON” și a depistat lipsa banilor când s-a întors la automobil,

care era parcat în fața băncii, pentru a lua sacoșa cu bani.

3.1. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, a contestat cu apel

sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului a invocat că:

- în sentință este indicat că, fapta inculpatei s-a manifestat doar prin

comportarea necorectă, abuzivă și păgubitoare față de bunurile încredințate, iar

bunurile proprietarului nu au trecut în posesia făptuitorului, nefiind indicat în ce

constă acest comportament;

- Secrieru Vadim, angajat al SRL ,,GONVARO-CON”, avea însărcinarea

să o însoțească pe inculpată la instituțiile financiare, însă, neonorându-și

obligațiunile de serviciu, a părăsit automobilul unde se aflau banii și ca rezultat,

aceștia au fost sustrași de persoane necunoscute, fapt ce nu constituie

neexecutarea cu bună credință a obligațiunilor de serviciu din partea lui Tacu

Olga;

- în speță nu există legătură cauzală, deoarece banii au fost sustrași fie de

Secrieru Vadim, fie de alte persoane;

- prima instanță a ignorat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 12 mai 2010, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea părții vătămate

SRL ,,GONVARO-CON” către Tacu Olga privind încasarea prejudiciului

2

material în sumă de 317 460 lei, din motivul multiplelor încălcări a legislației

financiare de către partea vătămată și lipsei vinovăției inculpatei în dauna cauzată

întreprinderii.

2015, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Gafton Mihail în numele

inculpatei, admis apelul procurorului, casată, inclusiv din oficiu, în baza art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, sentința, în latura penală și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Tacu Olga a fost

liberată de răspunderea penală în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță corect

a reîncadrat acțiunile inculpatei în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, însă a omis să

se expună asupra faptului că, scopul acesteia nu a fost însușirea bunurilor părții

vătămate, or fiind audiată în cadrul ședinței instanței de apel, inculpata, vina în

săvârșirea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, menționând că dispoziția de

plată pentru primirea banilor din casierie a semnat-o ea, fiind responsabilă de

acești bani împreună cu șoferul Secrieru Vadim.

Totodată, instanța de apel a menționat că acuzarea nu a prezentat probe ce

ar demonstra că, acțiunile/inacțiunile inculpatei au fost îndreptate spre însușirea

sumei nominalizate, or, la caz există o hotărâre definitivă a organului de urmărire

penală (ordonanța Procuraturii sect. Buiucani, mun. Chișinău din 03 ianuarie

2014), prin care se confirmă lipsa dovezilor în acest sens.

Astfel, potrivit dispoziției de plată nr.030751 din 16.09.2008, suma de

317 460 lei i-a fost eliberată lui Tacu Olga, care urma să procedeze în

conformitate cu ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008, privind executarea sarcinilor de

serviciu, însă, contrar dispozițiilor prestabilite, inculpata a lăsat banii fără

supraveghere și, în rezultat, SRL ,,GONVARO-CON” i-a fost cauzat un

prejudiciu material.

Instanța de apel a respins argumentul apărării referitor la existența hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010, or, motivele invocate în

cadrul dosarului civil și cele ce au stat la baza emiterii deciziei în cauza penală

sunt distincte și nu pot fi invocate ca dovadă a lipsei în acțiunile/inacțiunile

inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, precum și nu exclud

răspunderea civilă a acesteia rezultată din infracțiunea săvârșită, fapt ce generează

dreptul părții vătămate la compensarea prejudiciului cauzat.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, infracțiunea, prin prisma art. 16

alin. (3) Cod penal, se consideră o infracțiune mai puțin gravă, iar de la data

săvârșirii, 16 septembrie 2008 și până la 10 iunie 2015, au expirat mai mult de 5

ani și, în concordanță cu dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. b), alin. (2) Cod penal,

coroborat cu art. 389 alin. (4) pct. 3), alin. (6) Cod de procedură penală, s-a impus

pronunțarea unei decizii de condamnare cu liberarea lui Tacu Olga de răspunderea

penală în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală.

Referitor la acțiunea civilă, instanța a menționat că, soluția primei instanțe

3

este corectă, deoarece în speță au fost întrunite cumulativ toate cele trei elemente

ale răspunderii delictual-civile prescrise la art. 1398 alin. (1) Cod civil.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a invocat argumente similare cu cele

indicate anterior în apel, suplimentar menționând că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; a dat apreciere greșită

probelor prezentate de acuzare, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii imputate; versiunea precum că banii ar fi fost sustrași a fost

combătută de către partea acuzării; instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile

martorului Secrieru Vadim, din cadrul ședințelor de judecată; instanța urma să

aprecieze critic declarațiile inculpatei, potrivit cărora, aceasta a intrat în bancă

pentru a depune banii pe cont, fără a-i lua din mașină, or, în opinia acuzării aceste

declarații sunt absolut inventate în vederea evitării răspunderii penale pentru fapta

săvârșită.

5.1. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, a contestat cu recurs

hotărârile adoptate solicitând casarea acestora cu dispunerea achitării inculpatei,

deoarece nu a săvârșit fapta imputată.

În motivarea recursului ordinar, avocatul a invocat argumente similare cu

cele indicate anterior în apel, suplimentar menționând că: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; acțiunile inculpatei nu poartă

caracter penal și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate;

instanțele de judecată, indică numai că fapta inculpatei s-a manifestat prin

comportarea necorectă, abuzivă și păgubitoare față de bunurile încredințate, iar

bunurile proprietarului nu au trecut în posesia făptuitorului; faptul că martorul

Secrieru Vadim, nu și-a onorat obligațiunile de serviciu, nu constituie

neexecutarea cu rea credință a acestor obligațiuni din partea inculpatei; nu a fost

stabilit cuantumul sumei sustrase din automobil, nefiind stabilit nici faptul aflării

acesteia în posesia ilegală a inculpatei; între obligațiunile de serviciu ale

inculpatei și daună nu există legătură cauzală, deoarece banii au fost sustrași de

martorul Secrieru Vadim; inculpata activând în calitate de contabilă, executa și

obligațiunile de casier, ce în temeiul art. 123 Cod penal rezultă că, i-au fost

atribuite la moment împuterniciri de persoană cu funcții de răspundere, fiind

imposibilă încadrarea acțiunilor în baza art. 196 Cod penal.

depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând

menținerea hotărârilor instanțelor de fond în partea admiterii integrale a acțiunii

civile.

22 martie 2016, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, soluția instanțelor

de fond privind recalificarea faptelor săvârșite de inculpată din prevederile

art. 191 alin. (5) Cod penal în art. 196 alin. (4) Cod penal, au fost afectate de erori

4

de drept prescrise de pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

deoarece greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele constatate în urma

administrării materialului probator.

Cu trimitere la literatura juridică de specialitate, instanța de recurs a

specificat că, instanța de apel greșit a considerat că, latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, se realizează prin cauzarea de daune

materiale proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, în speță, aceasta

întrunindu-se prin faptul că, în urma inacțiunilor inculpatei, proprietarul

mijloacelor bănești în sumă de 317 460 lei, al cărui angajat era inculpata, a fost

privat de acestea, ce constituie obiectul infracțiunii, ieșind din proprietatea

SRL ,,GONVARO-CON”, or, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod

penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și îi cauzează acestuia daună

materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de

încredere, însă bunul material rămâne a fi în continuare ca proprietate a aceleiași

persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat, pentru că partea vătămată i-a transmis

mijloacele bănești inculpatei.

De asemenea, pentru a încadra acțiunile inculpatei în baza art. 196 Cod

penal, instanța de apel urma să invoce care probe confirmă că nu a avut loc

însușirea banilor primiți de Tacu Olga, ci a fructului beneficiului, folosul utilizării

banilor încredințați ei.

20 septembrie 2016, a fost respins apelul procurorului ca nefondat, admis apelul

avocatului Gafton Mihail în numele inculpatei, casată sentința și pronunțată o

hotărâre nouă, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Tacu Olga a

fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de SRL ,, GONVARO-CON” a fost lăsată fără

soluționare, păstrând dreptul reclamantului de a înainta acțiune în ordinea

prevăzută de art. art. 166, 167 Cod de procedură civilă.

8.1. Instanța de apel a reținut că, Tacu Olga prin rechizitoriu este învinuită

că, activând în baza ordinului nr. 107/06-K din 02.10.2006 și a contractului

individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în calitate de contabil al SRL

„GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa mun. XXXXX, la 16 septembrie 2008, a

primit conform dispoziției de plată nr. 030751 din aceeași dată, bani în numerar în

sumă de 317 460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul bancar al întreprinderii

și să efectueze operațiuni de transfer bancar.

Prin urmare, Tacu Olga contrar normelor legale și a obligațiunilor de

serviciu, folosind situația de serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-

CON” suma de 317 460 lei și acționând prin intenție directă, din motive de profit,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, astfel

cauzându-i societății comerciale vizate un prejudiciu material în proporții deosebit

de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia de inventariere a

SRL „GONVARO-CON”.

5

8.2. Instanța de apel a stabilit că pe parcursul examinării cauzei nu au fost

prezentate probe care ar confirma cu certitudine vinovăția inculpatei în cele

incriminate, iar în ședința de judecată nu s-a stabilit că masa patrimonială a

făptuitorului a fost mărită, ce demonstrează că nu a fost săvârșită escrocheria, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de

încredere.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

procurorului, deoarece la 12 mai 2010, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

examinat cauza civilă la acțiunea părții vătămate SRL ,, GONVARO-CON” către

Tacu Olga cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 317 460 lei,

acțiune care a fost respinsă ca neîntemeiată din motivul multiplelor încălcări a

legislației financiare de către partea vătămată SRL ,,GONVARO-CON” și lipsei

vinovăției inculpatei în cauzarea daunei întreprinderii.

Hotărârea dispune de putere juridică ca act judecat și putere probatorie

pentru instanța care a judecat cazul penal, fapt ignorat de prima instanță, prin ce

este afectat principiul legalității actului judiciar.

Cu privire la acțiunea civilă, ținând cont de prevederile art. 387 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a expus, păstrând dreptul

reclamantului SRL „GONVARO-CON” de a înainta acțiune civilă în ordinea

prevăzută de art. art. 166, 167 Cod de procedură civilă.

a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea solicitării recurentul a invocat că: vinovăția inculpatei se

dovedește prin probele administrate la materialele cauzei, or, potrivit dispoziției

de plată nr.030751 din 16.09.2008, Tacu Olga a primit banii în numerar în sumă

de 317 460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul bancar al întreprinderii, iar

în condițiile în care suma de 317 460 lei nu a introdus-o pe contul bancar al

SRL „GONVARO-CON” și nu le-a transferat pe alte conturi, rezultă că aceasta a

însușit în mod ilegal această sumă de bani; instanța de apel nu a ținut cont de

declarațiile martorului Secrieru Vadim, potrivit cărora, responsabil de banii

primiți de la întreprindere era contabilul Tacu Olga, iar suma de 317 460 lei nu

putea fi sustrasă de cineva, deoarece acesta permanent s-a aflat în automobil;

instanța de apel s-a limitat doar la respingerea argumentelor aduse de procuror

fără a da apreciere probelor prezentate și astfel, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

9.1. Partea civilă SC „GONVARO-CON” SRL, în persoana directorului

Pavel Postolachi, în temeiul pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a examinat sub

toate aspectele argumentele acuzării și nu a apreciat corespunzător probele cauzei,

în deosebi declarațiile inculpatei, care a comunicat că a intrat în bancă pentru a

6

depune banii, însă s-a întors în mașină pentru a lua sacoșa cu bani și a depistat

lipsa acesteia, declarații care trezesc o bănuială rezonabilă de inventare, având

scopul evitării răspunderii penale; instanța de apel a desconsiderat concluziile din

decizia instanței de recurs din 22 martie 2016, or, instanța s-a expus asupra

calificării juridice corecte a acțiunilor inculpatei și a recunoscut că aceasta a

cauzat prejudicii materiale considerabile părții vătămate.

17 ianuarie 2017, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, soluția instanței de

apel privind achitarea inculpatei pe art. 191 alin. (5) Cod penal este prematură și

afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de

procedură penală, or, la baza acestei concluzii instanța a pus declarațiile

inculpatei, reprezentantului părții vătămate și martorilor date în prima instanță,

precum și materialele cauzei administrate la cauza penală, însă, deși instanța a

verificat probele date, acestea nu au fost analizate complet, sub toate aspectele, cu

o argumentare desfășurată a concluziilor sale, doar fiind indicat că prin acestea nu

se dovedește vinovăția inculpatei în săvârșirea însușirii ilegale a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea sa.

Prin urmare, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 alin. (1)

Cod de procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit apreciere la

justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sunt premature și în

acest caz, instanța de recurs a menționat că, într-o hotărâre este necesar nu numai

de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestora și

legătura lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

respinse și prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de

apel nu a apreciat probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Conform textului deciziei, instanța a descris declarațiile reprezentantului

părții vătămate date în prima instanță, care au fost puse la baza soluției de achitare

a inculpatei și a indicat că partea vătămată își susține în cadrul instanței de apel

declarațiile date în prima instanță, însă conform procesului-verbal al ședinței de

judecată aceasta nu a fost audiată, ci doar și-a expus opinia asupra apelurilor

declarate în cauză și prin urmare, rezultă că instanța a cercetat probele cauzei

superficial.

Făcând o analiză a părții descriptive a deciziei atacate, instanța de recurs a

constatat de fapt o expunere teoretică, inclusiv descrierea elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 191 Cod penal, ca în final instanța de apel să concluzioneze lipsa

acestora în acțiunile inculpatei, fără a motiva poziția și fără a invoca care anume

din cele patru elemente sunt lipsă.

De asemenea, instanța de apel făcând trimitere la ordinul nr.87/1 din

16.09.2008 cu privire la executarea sarcinilor de serviciu a contabilului Tacu Olga

și la procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14.09.2008, prin care s-a

concluzionat că lui Tacu Olga i-au fost transmise mijloacele financiare în sumă de

7

317 460 lei, nu se expune asupra acestor probe, importante în demonstrarea

vinovăției sau nevinovăției inculpatei.

Totodată, instanța de apel a optat pentru faptul că Tacu Olga nu a săvârșit

fapta de însușire a sumei de 317 460 lei, iar soluția de achitare a fost adoptată pe

motiv că acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate,

rezultând contradicție între motivarea deciziei cu concluzia recurată.

2017, pronunțată integral la 05 iulie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul

avocatului Gafton Mihail în numele inculpatei, admis apelul procurorului și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Tacu Olga a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 8 ani 1 lună

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.

A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Tacu Olga în beneficiul SRL ,,GONVARO-CON” suma de 317 460 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

11.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, la 16

septembrie 2008, Tacu Olga activând în baza ordinului nr. 107/06-K din

02.10.2006 și a contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în

calitate de contabil al SRL „GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa mun.

XXXXX, la 16 septembrie 2008, a primit conform dispoziției de plată nr. 030751

din aceeași dată, bani în numerar în sumă de 317 460 lei, pe care urma să-i

introducă pe contul bancar al întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer

bancar.

Prin urmare, Tacu Olga contrar normelor legale și a obligațiunilor de

serviciu, folosind situația de serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-

CON” suma de 317 460 lei și acționând prin intenție directă, din motive de profit,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, astfel

cauzându-i societății comerciale vizate un prejudiciu material în proporții deosebit

de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia de inventariere a

SRL „GONVARO-CON”.

11.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, se

confirmă prin declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL ,,GONVARO-

CON”, Briceag Andrei, date în ședința de judecată a primei instanțe și susținute în

instanța de apel (f.d.224-227, vol. II); martorilor Postolachi Pavel, directorul

SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de judecată a primei instanțe, verificate

prin citire în instanța de apel (f.d.239-240, vol. II); Postolachi Victor, directorul

adjunct al SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de judecată a primei instanțe,

verificate prin citire în instanța de apel (f.d.241, vol. II); Postolachi Marcel,

directorul Secției de producere a SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de

judecată a primei instanțe, verificate prin citire în instanța de apel (f.d.15-16,

vol. II); Secrieru Vadim, date în ședința de judecată a primei instanțe, verificate

8

prin citire în instanța de apel (f.d.17-18, vol. II); declarațiile martorului Cotorcea

Parascovia, contabil-șef al SRL „GONVARO-CON” date în ședința instanței de

fond, verificate prin citire în instanța de apel (f.d.34-36, vol. III); procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 16.09.2008 și tabelul fotografic (f.d.7-10, vol. I);

contractul individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, încheiat între directorul

SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel și Tacu Olga (f.d.75-77, vol. I);

ordinul nr. 107/06-K din 02.10.2006 „Cu privire la angajare” emis de către

directorul SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel potrivit căruia s-a decis

angajarea lui Tacu Olga în baza contractului individual de muncă, în calitate de

contabil, începând cu 02.10.2006 (f.d.105, vol. I); procesul-verbal de ridicare din

09 februarie 2009, potrivit căruia de la juristul SRL „GONVARO-CON” au fost

ridicate mai multe documente (f.d.58, vol. I); ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „Cu

privire la executarea sarcinilor de serviciu” (f.d.74, vol. I); procesul-verbal al

adunării membrilor comisiei pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a

avut loc la 16 septembrie 2008, potrivit căruia s-a hotărât ca lui Tacu Olga și lui

Secrieru Vadim să le fie aplicate sancțiuni disciplinare sub formă de pedeapsă

aspră și a înainta dosarul în instanța de judecată (f.d.59-60, vol. I); procesul-verbal

de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008 (f.d.61, vol. I); dispoziția de

plată nr.030751 din 16.09.2008, potrivit căreia lui Tacu Olga i-au fost transmise

mijloacele financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.70, vol. I); procesul-verbal de

examinare din 10 februarie 2009 (f.d.81, vol. I); ordonanța procurorului în

Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău din 03 ianuarie 2014, prin care s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Tacu Olga și a lui Secrieru Vadim

pe motivul constatării inexistenței faptului infracțiunii de furt (f.d.115-117,

vol. II).

Cu trimitere la literatura juridică de specialitate, instanța de apel a indicat

că, prima instanță la adoptarea soluției, nu a ținut cont de elementele infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal - după semnele calificative - delapidarea

averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu și cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari și în mod eronat a recalificat fapta inculpatei Tacu Olga

în baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării precum că, în

rezultatul executării obligațiunilor de muncă, cu bună credință de către inculpata

Tacu Olga și dauna apărută - nu există legătură cauzală, deoarece ansamblul de

probe enumerate supra demonstrează că inculpata a însușit ilegal bunurile părții

vătămate SRL „GONVARO-CON”, iar alegația avocatului precum că banii au

fost sustrași de către alte persoane constituie o simplă presupunere, nefondată pe

careva probe.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apărării referitor la

faptul că, hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010

demonstrează nevinovăția inculpatei, deoarece speța la care se face trimitere

reprezintă un litigiu civil, iar în cauză se examinează o componență penală, iar o

hotărâre civilă cu putere de lucru judecat nu poate determina soluția unei cauze

penale.

9

La fel, a fost respins ca declarativ argumentul apărării precum că, Secrieru

Vadim se face vinovat de sustragerea banilor în virtutea obligațiilor de serviciu,

deoarece potrivit contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, Tacu

Olga a fost angajată în calitate de contabil (f.d.75-77, vol.I), iar prin

procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008 se

dovedește că anume contabilului Tacu Olga i-au fost transmise mijloace

financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.61, vol. I).

11.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, a ajuns la concluzia că

scopul legii penale la caz poate fi atins doar prin izolarea acesteia de societate,

considerând că pedeapsa 8 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis pentru femei va fi echitabilă și corectă, care corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților, precum și de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

vreun punct prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs sentința și decizia, invocând necorespunderea motivelor pe care au fost

întemeiate soluțiile dispozitivului hotărârilor adoptate, solicitând casarea acestora

ca fiind ilegale, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpată.

În motivarea recursului apărătorul a invocat că, instanța de apel nu a dat

răspuns la argumentele invocate în apelul său, fapt ce echivalează cu

neexaminarea fondului apelului - în consecință, fiind în situația limitării

considerabile a dreptului la justiție, or într-un stat de drept inculpata urma a primi

răspuns la argumentele invocate de instanța de apel și (sau) de fond.

În opinia recurentului acțiunile inculpatei nu poartă caracter penal, nefiind

întrunite în acțiunile acesteia elementele infracțiunii incriminate.

Mai mult, instanța de fond nu a stabilit faptul real de neexecutare cu rea

credință de către inculpată a obligațiunilor de muncă referitor la gestionarea și

(ori) transmiterea banilor părții vătămate și (sau) faptul însușirii banilor.

Instanțele de fond și apel au lăsat fără apreciere faptul că, Secrieru Vadim,

care la fel activa în cadrul SRL ,,GONVARO-CON”, în ziua dispariției banilor,

avea însărcinarea de a transporta inculpata la instituțiile financiare și alte instituții,

cu sumele de bani pentru a fi depuse la cont și nu în ultimul rând, de a asigura

paza acesteia și a mijloacelor bănești.

Faptul că Secrieru Vadim, neonorându-și obligațiunile de serviciu, a părăsit

automobilul în care se aflau banii, pentru chestiuni personale, în rezultatul la ce

mijloacele bănești au fost sustrase de persoane necunoscute, nu constituie

neexecutarea cu rea - credință a obligațiunilor de serviciu din partea lui Tacu

Olga. Potrivit declarațiilor lui Tacu Olga și a contabilei-șef a întreprinderii

Cotorcea Parascovia, nu o singură dată au solicitat conducătorului de a lichida

încălcările de legislație la momentul transportării banilor, conform indicațiilor

Băncii Naționale, însă aceste solicitări au rămas fără soluționare.

Conform materialelor dosarului penal, suma de bani sustrasă din automobil

10

nu a fost stabilită, nefiind stabilit și faptul aflării acesteia în posesia ilegală a

inculpatei.

Prin ordonanța procurorului din 03.01.2014 s-a dispus scoaterea lui Tacu

Olga de sub urmărire penală, din motivul inexistenței faptului infracțiunii de furt.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010, a fost

respinsă acțiunea civilă înaintată de SRL ,,GONVARO-CON” către Tacu Olga cu

privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 317 460 lei, din motivul

multiplelor încălcări a legislației financiare de către SRL ,,GONVARO-CON” și

lipsei vinovăției lui Tacu Olga în dauna cauzată întreprinderii.

Hotărârea în cauză reprezintă act judecat și are putere probatorie pentru

instanțele care au judecat cazul penal - fapt ignorat de ultimele, prin ce a fost

afectat principiul legalității actului judiciar.

Apărarea nu neagă faptul că Tacu Olga a primit suma vizată în gestiune cu

scopul indicat în ordinul corespunzător, fapt recunoscut și de către inculpată, însă

instanța a trecut cu vederea faptul că, răspunzător de suma bănească a fost la acel

moment (conform indicațiilor patronului SRL ,,GONVARO-CON”) nu doar Tacu

Olga, dar și martorul Secrieru Vadim, care de altfel a recunoscut faptul

transmiterii lui a sumei respective în sacoșă și abaterea lui ulterioară de la

automobil în rezultatul căruia fapt banii au dispărut.

SC „GONVARO-CON” SRL, în persoana directorului Postolachi Pavel, în care

sunt enunțate cronologic un șir de acte, pretinse drept probe pentru condamnare,

solicitându-se pronunțarea unei hotărâri legale, cu menținerea soluției privitor la

încasarea prejudiciului.

13.1. Asupra recursului a prezentat referință și procurorul, care s-a expus

pentru respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, menționând că, la judecarea

apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de condamnare a inculpatei în baza art. 191 alin. (5)

Cod penal.

Prin urmare, acuzarea consideră că în prezenta cauză penală nu se constată

erori de drept, ce ar permite instanței de recurs să intervină în hotărârea adoptată.

decembrie 2017, pronunțată integral la 11 ianuarie 2018, a fost admis recursul

ordinar declarat de avocatul Mihail Gafton în numele inculpatei Olga Tacu, s-a

casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 și

s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

14.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că instanța de

apel a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de

condamnare a inculpatei în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa 8 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru

femei și admiterea acțiunii civile înaintată de SRL ,,GONVARO-CON”, fără a

casa sentința primei instanțe, prin care Tacu Olga a fost recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (6) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală din motivul expirării termenului prescripției tragerii la

11

răspundere penală și a fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de

SRL ,,GONVARO-CON”.

Ca rezultat al admiterii apelului în situația, în care instanța de apel constată

că hotărârea atacată este greșită sub aspectul de fapt sau de drept, penal ori

procesual, are loc desființarea hotărârii în limitele efectului devolutiv și extensiv,

cât și neagravării situației părții apelante.

Totodată, instanța de recurs a notat că în corespundere cu prevederile art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, potrivit descriptivului deciziei, instanța de apel face trimitere la

probele din dosar, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL

,,GONVARO-CON”, Briceag Andrei, martorilor Postolachi Pavel, directorul SRL

,,GONVARO-CON”, Postolachi Victor, directorul adjunct al SRL ,,GONVARO-

CON”, Postolachi Marcel, directorul Secției de producere a SRL ,,GONVARO-

CON”, Secrieru Vadim; contractul individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006,

încheiat între directorul SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel și Tacu Olga

(f.d.75-77, vol. I); ordinul nr. 107/06-K din 02.10.2006 „Cu privire la angajare”

(f.d.105, vol. I); ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „Cu privire la executarea

sarcinilor de serviciu” (f.d.74, vol. I); procesul-verbal al adunării membrilor

comisiei pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a avut loc la 16

septembrie 2008, potrivit căruia s-a hotărât ca lui Tacu Olga și lui Secrieru Vadim

să le fie aplicate sancțiuni disciplinare sub formă de pedeapsă aspră și a înainta

dosarul în instanța de judecată (f.d.59-60, vol. I); procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 14 septembrie 2008 (f.d.61, vol. I); dispoziția de plată nr. 030751

din 16.09.2008, potrivit căreia lui Tacu Olga i-au fost transmise mijloacele

financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.70, vol. I), însă nu a verificat minuțios și

obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,

concludenții, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel s-a expus asupra faptului că, prin dispoziția de plată

nr.030751 din 16.09.2008, Tacu Olga ar fi primit în numerar suma de 317 460 lei,

pe când din declarațiile martorilor Postolachi Victor și Postolachi Pavel, rezultă că

Tacu Olga a primit sumele de 25700 Euro, 4850 dolari și 12700 lei, fapt confirmat

prin ordinul nr.87/1 din 16.09.2008 „Cu privire la executarea sarcinilor de

serviciu” și prin procesul-verbal nr.1/08-9 din 30.09.2008 al adunării comisiei

pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a avut loc la 16.09.2008.

Primirea banilor în diferite valute și lei este confirmată și de Tacu Olga și

Secrieru Vadim, care împreună au efectuat schimbul valutei în lei, dar și prin

înseși conținutul ordinului nr.87/1 din 16.09.2008 (f.d.74 vol.1), în care concret se

însărcinează contabilul Tacu Olga și șeful pe aprovizionare Secrieru Vadim ...să

plece la Deghest pentru schimbarea banilor primiți în casă.

Totodată, în procesul-verbal de inventariere a numerarului societății SRL

,,GONVARO-CON”, datat cu 14 septembrie 2008, este indicat că, la data de 14

septembrie 2008 în rezultatul inventarierii s-au depistat lipsuri în sumă de 314460

lei, însă fapta imputată lui Tacu Olga, potrivit rechizitoriului, a fost săvârșită la 16

12

septembrie 2008.

Prin urmare, instanța de apel urma să verifice veridicitatea acestor probe și

să le dea o apreciere cuvenită, după cum reiese din prevederile art.art.100 alin.

(4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

În acest context instanța de recurs a subliniat că, în cazul în care instanța de

apel nu era de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și a ajuns la

concluzia condamnării inculpatei, ea urma să dezvăluie această concluzie și să își

expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii,

fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat

pe cauză.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a statuat că, instanța de apel era

obligată să verifice și să înlăture neclaritățile din declarațiile lui Tacu Olga și

Secrieru Vadim ce țin de acțiunile nemijlocite ale fiecăruia, pe perioada aflării

banilor în posesia lor.

Deci, declarațiile depuse în instanța de judecată de către martorul Secrieru

Vadim, nu au fost apreciate în coroborare cu cele depuse la urmărirea penală.

Acuzatorul de stat în învinuirea sa, în apeluri dar și în motivarea din recursuri,

trece cu vederea depozițiile lui Secrieru Vadim, în care acesta recunoaște că ... pe

strada Academică, posibil automobilul nu s-a aflat tot timpul în vizorul său.

Totodată, procurorul declarativ afirmă, că Tacu Olga ar fi înscenat furtul, cu

scopul de ascunde delapidarea, fără să aducă vreun argument logic sau o probă în

acest sens.

La fel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a reținut că

instanța de apel nu a menționat, în motivarea concluziei de condamnare, care din

probele acuzării indică în mod pertinent că Tacu Olga ar fi însușit suma de

317 460 lei de la SRL ”GONVARO-CON”, or, doar probele ce dovedesc numai

faptul primirii banilor, nu pot fi suficiente pentru a dovedi și faptul sustragerii

acestora, fiind prezente circumstanțe reale, care arată la un posibil furt, pierdere

sau însușire de către alte persoane, fapte ce nu echivalează nicidecum cu

infracțiunea prevăzută la art.191 Cod penal.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul a constatat că în speța discutată și-

a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

noiembrie 2018, pronunțată integral la 19 decembrie 2018, s-a respins apelul

declarat de către procurorul în Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău, s-a

admis apelul avocatului Gafton Mihai, în interesele inculpatei Tacu Olga, și s-a

pronunțat o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

s-a achitat Tacu Olga pe art. 191 alin. (5) Cod penal, deoarece fapta nu a fost

comisă de inculpată și s-a respins acțiunea civilă înaintată de SRL ”Gonvaro-Con”

13

către Tacu Olga cu privire la recuperarea prejudiciului material.

15.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță, la

pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele

art.101 Codul de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a menționat că

instanța de fond a ajuns la concluzia greșită de a o recunoaște vinovată pe

inculpată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.196 alin. (4) Codul penal.

În această ordine de idei instanța de apel a subliniat că, prin rechizitoriu,

inculpata Tacu Olga este învinuită că, activând în baza ordinului nr. 107/06-K din

02.01.2006 și a contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în

calitate de contabil al SRL „GONVARO-CON”, cu sediul în mun. XXXXX, la 16

septembrie 2008, a primit conform dispoziției de plată nr.0307751 din 16.09.2008,

bani în numerar, în sumă de 317460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul

bancar al întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer bancar. Prin urmare,

Tacu Olga, contrar normelor legale și a obligațiilor de serviciu, folosind situația de

serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-CON” suma de bani de 317 460

lei și acționând cu intenție directă, din motive de profit, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, cauzându-i-

se astfel respectivei persoane juridice, SRL „GONVARO-CON” un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în

procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia

de inventariere a SRL „GONVARO-CON”. Acțiunile au fost calificate de către

organul de urmărire penală în baza art.191 alin. (5) Codul penal - după semnele

calificative - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de

serviciu și cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

În continuare, instanța de apel a notat că în susținerea învinuirii aduse, au

fost prezentate următoarele probe: declarațiile reprezentantului legal al SRL

”Gonvaro-Com”, Andrei Briceag; declarațiile martorului Postolache Pavel;

declarațiile martorului Postolache Victor; procesul-verbal de examinare a

obiectului din 10 februarie 2009; ordonanța de recunoaștere și anexare a

mijloacelor materiale de probă la cauza penală; procesul-verbal de ridicare din

10.12.2013; procesul-verbal de inventariere a numerarului din 16.09.2008.

Astfel, instanța de apel analizând probele cercetate nemijlocit (inclusiv,

declarațiile persoanelor audiate în instanța de apel), a constatat că inculpata Tacu

Olga urmează să fie achitată din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpată.

În acest sens, instanța de apel a stabilit următoarele circumstanțe de fapt

relevante cauzei: Tacu Olga, activând în baza ordinului nr. 107/06-K din

02.01.2006 și a contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în

calitate de contabil al SRL „GONVARO-CON”, cu sediul în mun. XXXXX, la 16

septembrie 2008, a primit conform dispoziției de plată nr.0307751 din 16.09.2008,

bani în numerar, în sumă echivalentă a 317460 lei, pe care urma să-i introducă pe

contul bancar al întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer bancar. Potrivit

ordinului nr. 87/1 din 16 septembrie 2008 ”cu privire la executarea sarcinilor de

14

serviciu”, emis de către directorul adjunct al SRL ”Gonvaro-Con”, contabilei Tacu

Olga și șefului pe aprovizionare Secrieru Vadim li s-a încredințat executarea

următoarelor sarcini de serviciu: - să plece la casa de schimb valutar ”Deghest”

pentru schimbarea banilor primiți în casă; - să plece la BC ’’Victoriabank” S.A.,

filiala 12, - să efectueze plățile conform dispozițiilor de plată la BC ’’Moldova-

Agroindbank” S.A.; - să prezinte la organul de statistică darea de seamă. În timp

ce se aflau la filiala BC ’’Victoriabank” S.A., iar Tacu Olga se afla în bancă,

Secrieru Vadim a ascuns sacoșa cu bani pe care Tacu Olga o lăsase pe bancheta

din spate a automobilului după scaun, după care a ieșit din mașină. Ulterior,

deplasându-se Secrieru Vadim și Tacu Olga la una din filialele BC

”MoldovaAgroindbank” S.A., s-a depistat dispariția banilor din mașină.

În temeiul art. 8 alin. (3) Codul de procedură penală, instanța de apel a

statuat că dacă din probele prezentate rezultă, cu același grad de probabilitate, mai

multe versiuni, atunci urmează a fi reținută versiunea cea mai favorabilă

inculpatei. La caz, instanța de apel a stabilit că probatoriul prezentat nu permite a

concluziona că fapta a fost comisă de Tacu Olga.

În consecință, instanța de apel a reținut următoarele: 1) inculpata Tacu Olga

a fost angajată în calitate de contabil la SRL ”Gonvaro Con”, fapt probat prin

declarațiile inculpatei, martorilor Postolache Pavel, Postolache Victor, ordinul de

angajare și contractul individual de muncă; 2) inculpata a primit sume de bani în

numerar, în mărime echivalentă a 317460 lei, fapt confirmat prin procesul-verbal

de inventariere a numerarului; 3) inculpata a primit indicația de a schimba o parte

din sumă în valuta națională și de a depune banii respectivi la conturile societății

în BC ’’Victoriabank” S.A. și BC ’’Moldova-Agroindbank” S.A. și să fie însoțită

de către angajatul Secrieru Vadim, fapt confirmat prin declarațiile martorului

Postolache Pavel, ordinul emis de directorul adjunct al societății și declarațiile

inculpatei; 4) în timp ce se aflau la filiala BC ’’Victoriabank” S.A., iar Tacu Olga

se afla în bancă, Secrieru Vadim a ascuns sacoșa cu bani pe care Tacu Olga o

lăsase pe bancheta din spate a automobilului după scaun, după care a ieșit din

mașină. Ulterior, Secrieru Vadim și Tacu Olga deplasându-se la una din filialele

BC ”Moldova-Agroindbank” S.A., s-a depistat dispariția banilor din mașină – fapt

confirmat prin declarațiile martorului Secrieru Vadim și declarațiile inculpatei.

Din probatoriu administrat rezultă doar faptul că inculpata, fiind angajata

întreprinderii, a primit suma de bani, a lăsat banii în automobil la volanul căruia

era Secrieru Vadim și, ulterior, după ce a revenit a fost depistată lipsa banilor. Nu

există nici o probă care ar dovedi faptul că inculpata a luat suma de bani din

automobil când a ieșit din automobil sau ulterior.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a menționat că faptul însușirii

banilor (luarea banilor care se aflau în sacoșă) de către inculpată nu a fost dovedită

nici sub o formă. Versiunea respectivă a fost formulată de partea acuzării pentru a

crea aparent o consecutivitate logică a celor întâmplate. Acest fapt este inadmisibil

or, acuzarea urmează fiecare fapt să-l dovedească prin probe concludente și

pertinente.

Totodată, instanța de apel a elucidat că este evident că o învinuire poate fi

fundamentată și pe probe indirecte. La caz, acuzatorul de stat indică doar la o

15

probă indirectă. Inculpata a comunicat că, până a depista lipsa banilor, ea a intrat

în sediul băncii „Moldova-Agroindbank” de pe str. Alba Iulia, mun. Chișinău

pentru a depune suma de bani de 317 460 lei pe contul SRL „GONVARO-CON”

și a depistat lipsa banilor când s-a întors la mașină, care era parcată în fața băncii

pentru a lua sacoșa cu bani. Acuzatorul de stat consideră absolut lipsită de logică

acțiunea inculpatei de a intra în bancă pentru a pune banii pe cont, fără a lua acești

bani din mașină or, în opinia acuzării, aceste declarații sunt absolut inventate de

către inculpată, în vederea evitării responsabilității penale pentru fapta criminală

comisă.

La caz, instanța de apel a reținut că circumstanța respectivă nu este una certă

și, respectiv, nu poate fi reținută ca o probă indirectă pentru motivarea acuzării,

deoarece nu a fost stabilit cu certitudine momentul dispariției/sustragerii banilor.

Pentru fundamentarea acestei poziții a acuzării este necesar a stabili cu certitudine

momentul dispariției banilor. Astfel, instanța de apel a stabilit că, după schimbarea

valutei, inculpata împreună cu însoțitorul au plecat la organul de statistică, apoi la

BC ”Victoriabank” SA (inculpata a comunicat că trebuia să depună darea de

seamă) și doar după au depistat că nu sunt banii. În acest sens, s-a conchis că este

posibilă și versiunea că lipsa banilor a fost depistată până a intra în filiala BC

”Moldova-Agroindbank” SA.

În această conjunctură, instanța de apel a reținut că este stabilit cu

certitudine că banii au fost lăsați în automobil, ieșind din automobil inculpata și,

ulterior, însoțitorul Secrieru Vadim. În condițiile existenței unui asemenea

probatoriu, Colegiul penal a constatat că, în baza acestui probatoriu, pot fi

formulate mai multe concluzii: 1) banii au fost sustrași de către inculpată; 2) banii

au fost sustrași de persoana care ultima a văzut sacoșa cu bani din automobil; 3)

oricare altă terță persoană. Urmează a fi remarcat faptul că orice versiune este

posibilă cu același grad de probabilitate, în condițiile probatoriului prezentat și

examinat în instanța de apel. Astfel, este imposibilă stabilirea unei vinovății în

cazul în care există aceeași posibilitate ca vinovate să fie alte persoane.

În acest context, instanța de apel a învederat că sustragerea în formă de

delapidare a averii străine se caracterizează prin îmbinarea inacțiunii (care se

exprimă în omisiunea ilegală de a restitui bunurile victimei) și a acțiunii (care

constă, la caz, în folosirea ilegală a prerogativelor care i-au fost conferite

făptuitorului în vederea administrării acestor bunuri). În contextul infracțiunilor

reunite sub denumirea marginală de delapidare a averii străine, acțiunea de luare

trebuie să aibă un caracter ilegal. Printre altele, ilegalitatea luării rezultă din lipsa

la făptuitor a oricăror drepturi asupra bunurilor luate.

La caz, instanța de apel a constatat că banii au fost luați din automobil, adică

fapta de luare a fost comisă ulterior predării banilor în diferite valute inculpatei

pentru a le schimba și a le pune pe contul societății. Astfel, regulile principiului

prezumției nevinovăției și probatoriul existent permit a concluziona că fapta de

sustragere nu a fost comisă de către inculpată.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar a menționa și hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău nr.2-95/10 din 12 mai 2010, subliniind că în

cadrul examinării cauzei civile, instanța de judecată a constatat că nu sunt temeiuri

16

de a constata că Tacu Olga, prin acțiuni ilegale și din culpă a cauzat prejudiciul

material SRL ”Gonvaro-Con”. Această hotărâre irevocabilă stabilește unele

circumstanțe care nu au fost combătute prin probatoriul prezentat de către

acuzatorul de stat și fundamentează prezumția că altă persoană a sustras banii

respectivi.

De asemenea, având în vedere cele sus-menționate, instanța de apel a

considerat întemeiate și care urmează a fi reținute ca temei de casare a sentinței

contestate argumentele apelului declarat de avocatul Gafton Mihai în interesele

inculpatei Tacu Olga cu privire la faptul că: 1) în sentință este indicat că, fapta

inculpatei Tacu Olga s-a manifestat doar prin comportarea necorectă, abuzivă și

păgubitoare față de bunurile încredințate, iar bunurile proprietarului nu au trecut în

posesia făptuitorului, neindicând în ce constă acest comportament; 2) instanța a

trecut cu vederea și cu aprecierea juridică, faptul stabilit cu certitudine că,

conlucrătorul SRL „GONVARO-CON”, Secrieru Vadim, avea însărcinarea de a

transporta inculpata la instituțiile financiare și alte instituții, cu sumele de bani

pentru a fi depuse la cont și nu în ultimul moment de a asigura paza inculpatei și a

sumelor bănești, acesta însă, neonorându-și obligațiunile de serviciu, a părăsit

automobilul unde se aflau banii, pentru chestiuni personale, în rezultatul la ce, au

fost sustrași de persoane necunoscute – ceea ce nu constituie neexecutarea cu bună

credință a obligațiunilor de serviciu din partea inculpatei Tacu Olga. Vin să susțină

argumentul în cauză și declarațiile inculpatei Tacu Olga și a contabilului șef al

întreprinderii Parascovia Cotorcea, conform cărora, de nenumărate ori au solicitat

întreprinderii de a lichida încălcările de legislație la momentul transportării

banilor, fiind asigurată transportarea lor cu pază și echipament calificat, conform

indicațiilor Băncii Naționale a Moldovei, solicitare lăsată fără soluționare; 3) în

rezultatul executării obligațiunilor de muncă, cu bună credință de către inculpata

Tacu Olga și dauna apărută - nu există legătură cauzală, deoarece după cum a fost

menționat mai sus, banii au fost sustrași sau de martorul Secrieru Vadim, care

avea obligațiunea de a-i păzi sau în rezultatul părăsirii automobilului unde se aflau

banii, cei din urmă au fost sustrași de alte persoane. Or, reieșind din cele sus-

indicate, partea acuzării nu a prezentat instanței probe pertinente, admisibile și

concludente, care în volum deplin să dovedească vinovăția inculpatei Tacu Olga

de comiterea infracțiunii imputate ei, infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (5)

Cod penal, adică: „dobândirea averii străine adică însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane încredințate în administrarea vinovatului cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari, săvârșită cu folosirea situației de serviciu”.

În același timp, instanța de apel a considerat întemeiat și care urmează a fi

reținut ca temei de casare a sentinței contestate și argumentul apelului declarat de

avocatul Gafton Mihai în interesele inculpatei Tacu Olga cu privire la aceea că la

12.05.2010, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a examinat cauza civilă la

acțiunea părții vătămate SRL „GONVARO-CON” către inculpata Tacu Olga cu

privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 317 460 lei, acțiune care a

fost respinsă ca neîntemeiată din motivul multiplelor încălcări a legislației

financiare de către partea vătămată SRL „GONVARO-CON” și lipsei vinovăției

inculpatei Tacu Olga în dauna cauzată întreprinderii. Hotărârea în cauză dispune

17

de putere juridică ca act judecat și putere probatorie pentru instanță, care a judecat

cazul penal - fapt ignorat de ultima, prin ce este afectat principiul legalității actului

judiciar.

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a apreciat ca fiind imposibil

emiterea unei sentințe de condamnare în situația în care și prezenta cauză penală și

cauza civilă se bazează, în principal, pe același probatoriu.

În ce privește acțiunea civilă, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art.

1398 alin. (1) Codul civil, a constatat că este probată existența faptului ilicit,

legătura cauzală dintre fapta ilicită și prejudiciu, însă nu este probată vinovăția

inculpatei în comiterea faptei ilicite. La caz, este absentă o condiție obligatorie

pentru angajarea răspunderii delictuale civile a inculpatei. Deci, acțiunea civilă

urmează a fi respinsă. La respingerea cererii de chemare în judecată, Colegiul

penal a reținut și motivele respingerii stabilite în hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun.Chișinău nr.2-95/10 din 12 mai 2010.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, care

indică temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 noiembrie 2018, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului recurentul a invocat că:

- instanța este obligată la examinarea probelor care confirmă vinovăția sau

nevinovăția persoanei, să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor

atât de învinuire, cât și cele de apărare. În orice caz se supun analizei toate

probele, indiferent de faptul că sunt cuprinse în dosarul penal sau prezentate de

către părți în ședință. În speță instanțele de judecată au omis acest fapt și au dat

apreciere numai la unele probe care în opinia lor dovedesc nevinovăția, astfel,

fiind neglijate prevederile art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală,

conform cărora instanța de judecată la pronunțarea sentinței de achitare are

obligația de a indica motivele pentru care sunt respinse probele aduse în sprijinul

acuzării;

- vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită pe deplin

prin următoarele fapte și probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate

în instanța de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe

probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului, și anume: declarațiile

reprezentantului părții vătămate SRL ”Gonvaro-Con” Briceag Andrei; declarațiile

martorului Postolachi Pavel, directorul SRL ”Gonvaro-Con”; declarațiile

martorului Postolachi Victor; declarațiile martorului Postolachi Marcel, directorul

Secției de producere al SRL ”Gonvaro-Con”; declarațiile martorului Secrieru

Vadim; declarațiile martorului Parascovia Cotorcea; procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 16.09.2008 și tabelul fotografic, potrivit căruia, a fost cercetat

automobilul de model „Wolkswagen Caddy”, cu n/î XXXXX; contractul

individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, încheiat între directorul SRL

„Gonvaro-Con”, Pavel Postolachi și Tacu Olga; ordinul nr. 107/06 – K din

18

02.10.2006 cu privire la angajarea lui Tacu Olga în funcția de contabil; procesul-

verbal de ridicare din 09.02.2009; ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „cu privire la

executarea sarcinilor de serviciu”, emis de către directorul adjunct al SRL

”Gonvaro-Con”; procesul-verbal al adunării membrilor comisiei pentru cercetarea

cazului de sustragere de bani care avut loc la 16 septembrie 2008; procesul-verbal

de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008; dispoziția de plată nr.

030751 din 16.09.2008; procesul-verbal de examinare din 10 februarie 2009;

ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău din

03.01.2014;

- la emiterea deciziei instanța de apel a omis a da apreciere critică și

declarațiilor inculpatei care a comunicat că, până a depista lipsa banilor, ea a

intrat în sediul băncii „Moldova Agroindbank” de pe str. Alba Iulia mun. Chișinău

pentru a depune suma de bani de 317460 lei pe contul SRL ”Gonvaro-Con” și a

depistat lipsa banilor când s-a întors la mașină, care era parcată în fața băncii

pentru a lua sacoșa cu bani. Este lipsită de logică acțiunea inculpatei de a intra în

bancă pentru a pune banii pe cont, fără a lua acești bani din mașină, aceste

declarații sunt inventate de către inculpată, în vederea evitării responsabilității

penale pentru fapta criminală comisă;

- versiunea precum că banii ar fi fost sustrași a fost combătută de către partea

acuzării, iar în aceste condiții, s-a concluzionat cert că obiectul material al

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal (suma de 317460 lei) a fost

însușită în mod ilegal și fraudulos de către inculpata Tacu Olga, or suma

menționată a fost primită de către ea de la întreprindere, fapt contrasemnat

personal de către aceasta în dispoziția de plată nr. 030751 din 16.09.2008;

- instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile martorului Secrieru Vadim,

din cadrul ședințelor de judecată, potrivit cărora, responsabilă de banii primiți de

la întreprindere era contabila Tacu Olga, suma de 317460 lei, nu putea fi sustrasă

de nimeni, deoarece el permanent s-a aflat fie în automobil, fie în imediata

apropiere a acestuia (la o distanță de aproximativ 2-3 metri), care era încuiat și nu

avea careva urme de spargere ori deteriorări a căilor de acces;

- instanța de apel pronunțând decizia de achitare, s-a limitat doar la

respingerea argumentelor aduse de acuzare în apel fără a da o apreciere probelor

prezentate în susținerea acuzării, ce dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei

în săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel era obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel, prin ce nu a rezolvat fondul apelului.

partea vătămată/civilă SRL ”Gonvaro-Con”, reprezentată de directorul Pavel

Postolachi, care cu trimitere la temeiul legal prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2018, cu menținerea sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că:

- instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, astfel că potrivit

dispoziției de plată nr. 030751 din 16 septembrie 2008, Tacu Olga a primit bani în

numerar în sumă de 317460 lei, pe care urma să îi introducă pe contul bancar al

19

întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer bancar. Prin urmare, aceasta

personal a intrat în posesia sumei bănești nominalizate, iar în condițiile în care

acești bani nu au fost utilizați conform indicațiilor primite, nu au fost transferați

nici pe contul SRL ”Gonvaro-Con”, nici pe alte conturi, reiese că inculpata i-a

însușit în mod ilegal. Pentru a conferi situației create un aspect denaturat și

necorespunzător realității, precum și în vederea atingerii scopului propus de a

însuși suma de bani primită, Tacu Olga a informat administrația SRL ”Gonvaro-

Con”, angajatul însoțitor Secrieru Vadim, cât și organele de poliție, că banii, în

sumă de 317460 lei au fost sustrași tainic de persoane necunoscute, în timp ce ea

nu se afla în automobil. Acest fapt a generat pornirea urmării penale în baza art.

186 alin. (5) Cod penal, astfel inducându-se în eroare, în mod intenționat, organul

de urmărire penală;

- instanța de apel a omis să dea apreciere declarațiilor inculpatei, din care

reiese că este lipsită de logică acțiunea acesteia de a intra în bancă, pentru a

introduce banii pe cont, dar fără a-i lua din automobil. Astfel, s-ar părea că

instanța, la aprecierea probelor și argumentarea acuzării, s-a axat în principiu doar

pe aprecierea încadrării juridice corecte a faptei incriminate inculpatei, fără să

analizeze faptul că ultima având obligațiuni clar stabilite, nu li-a respectat, fapt

prin care a cauzat un prejudiciu deosebit de mare, iar motivația precum că banii

au dispărut, în lipsa unei explicații plauzibile, este doar o eschivare de la

răspundere;

- instanța de apel a considerat insuficiente probele acumulate, fără o

apreciere corespunzătoare și obiectivă a acestora, și anume, dispoziția de încasare

a sumei de 317460 lei din 16 septembrie 2008, procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 16 septembrie 2008, contractul individual de muncă din 02

octombrie 2006 și fișa de post nr. 3 din 03 ianuarie 2005 pentru funcția de

contabil-casier, ordinul nr. 87/1 din 16 septembrie 2008, declarațiile martorului

Victor Postolachi, declarațiile martorului Pavel Postolachi, declarațiile martorului

Vadim Secrieru, declarațiile martorului Parascovia Cotorcea, declarațiile

inculpatei Olga Tacu;

- de fapt, anume în momentul semnării dispozițiilor de încasare și primire

propriu-zisă a mijloacelor bănești s-a produs fapta de însușire a banilor, astfel,

intenția criminală a apărut anume în acest moment;

- decizia instanței de apel încalcă dreptul părții vătămate la protecția

proprietății, astfel instanța urma să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate conform materialelor din dosar, dar și să

cerceteze suplimentar probele administrate;

- instanța de apel a desconsiderat concluziile din decizia Curții Supreme de

Justiție din 22 martie 2016;

- instanța de apel nu a combătut nici într-un mod concluzia primei instanțe cu

privire la calificarea și încadrarea faptei comise de Olga Tacu, în conformitate cu

art. 196 alin. (4) Cod penal, or, în temeiul art. 113 alin. (2) Cod penal, instanța

este obligată de a efectua calificarea faptei incriminate, fără a fi ținută de

calificarea reținută prin rechizitoriu.

20

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că procurorul Vladislav Harti indică ca temei

pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar, partea vătămată/civilă SRL „Gonvaro-con”, reprezentată

de directorul Pavel Postolachi, cu trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 12) Cod de procedură penală, a invocat în recursul ordinar declarat că instanța

de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, motivarea

deciziei este expusă neclar, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au confirmat

în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurenți, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, motivarea deciziei este expusă

neclar”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile

declarate, întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță,

verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 182-186, vol. IV), iar

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă

de casare a sentinței primei instanțe și de pronunțare a unei noi hotărâri, prin care

a decis achitarea inculpatei Tacu Olga pe art. 191 alin. (5) Cod Penal, deoarece

fapta nu a fost comisă de inculpată, fără a comite vreo eroare de drept ce ar afecta

legalitatea și corectitudinea deciziei contestate, din care considerente instanța de

21

recurs nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Totodată, în ce privește, temeiul precum că instanța de apel a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței, Colegiul reține însă că aceste invocări

nu au fost argumentate la concret, prin excluderea oricăror dubii în privința

învinuirii înaintate, pentru a verifica în care parte s-a admis eroare gravă de fapt,

fiind expusă critica într-o manieră generală, prin prezentarea propriei versiuni

asupra faptelor examinate.

La acest capitol, Colegiul menționează că, eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111 ) Cod de procedură

penală, și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea

gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții, decât cea pe care materialul probator o susține.

În aceeași ordine de idei, ce ține de argumentele recurenților descrise la pct.

16, 17, prin care aceștia primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, și în special a declarațiilor inculpatei Tacu

Olga, care în opinia lor sunt lipsite de logică, motiv pentru care urmau a fi

apreciate critic, precum și că probele nu au fost apreciate corect conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că nu pot fi

acceptate, din considerentul că aceste alegații nu constituie temeiuri de recurs,

reprezentând doar opinia subiectivă a recurenților care consideră că probele

cercetate confirmă învinuirea adusă inculpatei, or, conform prevederilor art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și

de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar nu poate da o nouă apreciere probelor

administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a

instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează

cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de instanța apel la

judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificate.

Mai mult, din conținutul recursurilor ordinare declarate, rezultă că recurenții

fac o apreciere proprie a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

invocând că este demonstrată vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

incriminate, de către procuror fiind prezentate suficiente probe în demonstrarea

acestui fapt, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol atestă că nu poate fi

acceptată această versiune, or contravine constatărilor corecte a instanței de apel

în prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe descris, verificat și apreciat

22

de instanța de apel în decizia sa prin prisma art. 101 Cod de procedură penală (f.d.

182-186, vol. IV).

Prin urmare, se atestă că instanța de apel just a constatat că nu a fost

demonstrată de către partea acuzării prin probe credibile și incontestabile

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod Penal de către inculpata

Tacu Olga.

În acest context, Colegiul penal invocă că sarcina probațiunii în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,

fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Or, CtEDO în hotărârea

Capeau vs. Belgia din 13.01.2005, a statuat că, „în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Tot aici, instanța de recurs ordinar, verificând materialele cauzei, reține justă

concluzia instanței de apel, întemeiată pe prevederile art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, or, în speță s-a stabilit cert că de către partea acuzării nu au fost

înlăturate dubiile privind vinovăția lui Tacu Olga în comiterea infracțiunii

incriminate, dubii care corect au fost interpretate în favoarea inculpatei, motiv din

care nu consideră necesar de a interveni în decizia contestată sub aspectele

invocate de recurenți.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală,în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită”, Colegiul

penal punctează că reprezintă o poziție eronată a recurentului ce nu poate fi

acceptată, or instanța de apel, analizând toate circumstanțele de fapt și de drept

pertinente speței, prin prisma cumulului de probe cercetate de aceasta, a decis

achitarea Olgăi Tacu pe art. 191 alin. (5) Cod penal, deoarece fapta nu a fost

comisă de inculpată, astfel că, prezentul temei de recurs a fost invocat neîntemeiat

de către recurent.

Mai mult, sub același aspect, Colegiul penal învederează că temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, nu are un suport juridic în

cazul contestării unei sentințe de achitare, întrucât, la caz instanța de apel a

pronunțat o decizie de achitare, dar nu a realizat o reîncadrare a faptei potrivit

normelor Codului penal.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

23

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse ca inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către partea

vătămată/civilă Societatea cu Răspundere Limitată „Gonvaro-Con”, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2018, în

cauza penală privind-o pe Tacu Olga XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 octombrie 2019.

Președinte Ion Druță

Judecători Oleg Sternioală

Nina Vascan

Potrivit art. 339 alin. (8) Cod de procedură penală, având în vedere că,

președintele ședinței, judecătorul Ion Druță este în imposibilitate de a semna

decizia motivată, în locul semnează președintele interimar al Curții Supreme de

Justiție,

Judecătorul Tatiana Vieru

24