1ra-220/2019 — art. 196 alin. 4; 326 alin. 1; 361 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 196 alin. 4; 326 alin. 1; 361 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-220/2019 — art. 196 alin. 4; 326 alin. 1; 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-220/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Țurcan Anatolie,
Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,
a examinat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza
materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,
Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, în cauza penală în privința
lui
Șcerița Olga XXXXX, născută la
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță:
de la 05.08.2010 - până la 20.12.2011
instanța de apel:
de la 15.05.2012 - până la 02.07.2013
instanța de recurs ordinar:
de la 13.11.2013 – până la 18.03.2014
instanța de apel:
de la 09.12.2014 - până la 16.11.2015
instanța de recurs ordinar:
de la 10.11.2016 – până la 14.03.2017
instanța de apel:
de la 17.05.2017 - până la 12.12.2017
instanța de recurs ordinar:
de la 26.11.2018 – până la 06.02.2019
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 decembrie
2011, Șcerița Olga a fost condamnată:
- în baza art. 196 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare;
- în baza art. 326 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare;
- în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.
1
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă 3
ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei.
În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării
pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, Șcerița
Olga la XXXXX, aflându-se în XXXXX, urmărind scopul cauzării de daune
materiale în proporții deosebit de mari proprietarului, prin înșelăciune,
știind cu certitudine că nu mai ocupă funcția de președinte a Asociației
Obștești „Societatea amatorilor de câini din Republica Moldova”, a încheiat
cu concubinul său, Socican V., un contract de cumpărare-vânzare a
imobilului nr. XXXXX, cu suprafața totală de 50,6 m2, proprietate a
Asociației Obștești „Societatea amatorilor de câini din Republica Moldova",
la un preț diminuat de 43.000 lei. Conform evaluării efectuate de către SRL
„Triada" în luna august 2008 valoarea medie a unui metru pătrat de spațiu
nelocuibil din zona străzii XXXXX, în încăperi similare bunului imobil,
constituia în mediu 800 euro. Conform cursului oficial stabilit de Banca
Națională a Moldovei la 01.08.2008 - 1 euro constituia 15.1499 lei. În așa
mod, proprietarului Asociației Obștești „Societatea amatorilor de câini din
Republica Moldova” i-au fost cauzate daune materiale în proporții deosebit
de mari în sumă de 570 267,62 lei.
Tot ea, în perioada XXXXX, prezentându-se ca Președinte a Uniunii
Chinologilor din Republica Moldova și susținând că are influență asupra
funcționarilor din cadrul Serviciului Veterinar de Stat din Republica
Moldova, a perfectat pe numele lui XXXXX., care intenționa să plece peste
hotare în Israel, însoțit de câinele de rasă „doberman”, pașaport pentru
animale de companie XXXXX, care acordă dreptul de a traversa frontiera
de stat a Republicii Moldova. În acest scop, Șcerița Olga a înscris în
pașaportul XXXXX date denaturate privind identitatea câinelui de rasă
„doberman”, în care erau aplicate ștampilele Serviciului veterinar de Stat al
mun. Chișinău, precum că, la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008
și 10.07.2008 câinele de rasă „doberman” a primit vaccinele respective.
Ulterior, la 05 septembrie 2008 i-a transmis pașaportul sus-menționat lui
XXXXX și a primit personal bani în sumă de 100 euro.
Tot Șcerița Olga, XXXXX, urmărind scopul confecționării și vinderii
documentelor oficiale false care acordă drepturi la trecerea frontierei de
stat a Republicii Moldova, a perfectat pașaportul XXXXX, în care a înscris
date vădit false privind identitatea, numele, specia, rasa, sexul, data fătării,
blana cânelui de rasă „doberman”, care aparținea lui XXXXX D. și aplicarea
2
vaccinelor la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008 și 10.07.2008 de
către Serviciul veterinar de Stat al mun. Chișinău. În scopul realizării
intenției criminale, XXXXX i-a vândut lui XXXXX pașaportul menționat la
preț de 100 euro.
Împotriva sentinței au declarat apeluri procurorul și inculpata, care
au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei
noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Șcerița O.
să fie condamnată în baza art.196 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare, în
baza art. 326 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art. 361 alin.
(1) Cod penal la 1 an închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal de
stabilit pedeapsa definitivă prin absorbirea pedepsei mai ușoare de
pedeapsa mai aspră, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru
femei. A menționat că, instanța de fond corect a apreciat probele cauzei,
însă a aplicat o pedeapsă prea blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, fără a
ține cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate în
art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de circumstanțele
cauzei, de atitudinea inculpatei față de faptele comise, că nu a recunoscut
vinovăția atât pe parcursul urmăririi penale, cât și judecării cauzei. Astfel, a
considerat că corectarea lui Șcerița O. ar fi posibilă prin stabilirea unei
pedepse reale cu închisoarea;
- inculpata, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de
achitare pe toate capetele de învinuire, indicând că prima instanță nu a
apreciat probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității
și veridicității lor, nu au fost acumulate probe suficiente care ar confirma
vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02
iulie 2013 apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate.
Împotriva deciziei nominalizate au declarat recursuri ordinare
procurorul, inculpata și avocatul acesteia Druță B., prin care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în
aceiași instanță în alt complet de judecată. În susținere a menționat că
pedeapsa stabilită este prea blândă, care nu va atinge scopul pedepsei
penale. Nu s-a ținut cont că Șcerița O. a săvârșit trei infracțiuni, folosindu-
se de situația de serviciu, nu a recunoscut vinovăția, având atitudinea în
tergiversarea judecării cauzei și ducerea în eroare a instanței manifestată
prin prezentarea de martori și înscrisuri dubioase, cu comportament
arogant față de participanții la proces;
3
- inculpata și avocatul acesteia, casarea hotărârilor judecătorești cu
pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că în acțiunile
inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunilor. Inculpata a
menționat că respectiva cauza penală a fost intentată la comandă, deoarece
prin probele acumulate nu se confirmă vinovăția acesteia în săvârșirea
infracțiunilor imputate, iar instanțele judecătorești greșit au condamnat-o.
Reținerea sa a fost efectuată cu grave încălcări, nu a fost prezent interpretul
și avocatul, nu au admis nici un demers înaintat de ea. Avocatul inculpatei
a indicat că pe tot parcursul examinării cauzei lui Șcerița O. i-au fost
încălcate drepturile procesual-penale, iar probele administrate și cercetate
nu dovedesc vinovăția acesteia.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 18 martie 2014, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare
declarate. Instanța de recurs a conchis că, instanțele judecătorești inferioare
corect au constatat faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunilor
incriminate inculpatei, motivându-și concluzia de vinovăția printr-un
cumul de probe pertinente, concludente și utile, care obiectiv au fost
apreciate de instanțele de judecată, fiindu-i stabilită o pedeapsă lui Șcerița
O. în concordanță cu prevederile legii.
Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs în anulare
condamnata și avocatul acesteia Druță B., care au solicitat casarea acestora,
cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că faptele nu întrunesc
elementele infracțiunilor incriminate.
În susținerea solicitărilor, recurenții au indicat asupra nerespectării
de către instanțele de fond, apel și recurs a exigențelor stipulate în art. 6 din
CEDO prin faptul că nu au motivat soluția de condamnare, nu au asigurat
condamnata cu translator în toate ședințele de judecată și doar rechizitoriul
și sentința i-au fost înmânate în limba pe care o cunoaște (limba rusă). La
fel, nu a fost asigurată Șcerița O. cu translator și la momentul reținerii,
efectuării percheziției, precum și audierii în calitate de bănuită. Instanțele
judecătorești nu au atras atenție asupra petrecerii unei preluări a AO
„Societatea amatorilor de câini din Republica Moldova” de către noua
conducere a acesteia; nu s-a luat în considerație că înstrăinarea imobilului
litigios reprezintă o relație juridică civilă. Referitor la capătul de acuzare în
baza art. 361 alin. (1) Cod penal, consideră că a avut loc o provocare de
către XXXXX D., circumstanță care nu a fost luată în seamă de către
instanțele judecătorești, iar pe capătul de acuzare în baza art. 326 alin. (1)
Cod penal, această învinuire nu și-a găsit confirmare din probele
administrate în cadrul cercetărilor judecătorești.
4
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 30
octombrie 2014, a fost admis recursul în anulare declarat de condamnata
Șcerița O. și avocatul acesteia Druță B., casată parțial decizia Colegiului
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2014 și decizia Curții
de Apel Chișinău din 02 iulie 2013, în partea condamnării lui Șcerița O. în
baza art. 326 alin.(1) și 361 alin.(1) Cod penal, cu dispunerea rejudecării
cauzei în această parte în instanța de apel, în alt complet de judecată. În
rest, hotărârile atacate au fost menținute.
9.1. Instanța de recurs în anulare referitor la capătul de învinuire în
baza art. 326 alin.(1) și 361 alin.(1) Cod penal, a conchis că instanțele
judecătorești nu au acordat atenție și nu s-au expus asupra motivelor cu
privire la presupusa provocare căreia a fost supusă condamnata. În cazul în
care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni,
instanțele de judecată trebuie să examineze minuțios materialele cauzei,
deoarece pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil, toate probele
obținute în rezultatul provocării de către poliție trebuie să fie excluse.
Astfel, instanța de recurs în anulare a menționat că instanțele judecătorești
au omis să aprecieze corespunzător dacă acțiunile lui XXXXX D., au avut
efectul de a o provoca pe Șcerița O. la săvârșirea infracțiunilor pentru care
aceasta a fost ulterior condamnată, sau dacă au existat careva indici că
infracțiunile ar fi fost comise fără această provocare.
Rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 noiembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat
de inculpata Șcerița O., admis apelul procurorului, casată parțial sentința și
pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță
prin care: Șcerița Olga a fost recunoscută vinovată în baza art. 326 alin.(1) și
361 alin.(1) Cod penal, iar în temeiul art. 60 Cod penal, inculpata a fost
liberată de răspundere penală și încetat procesul penal, din motivul
expirării termenului de prescripție. În rest, sentința a fost menținută.
Împotriva sentinței și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 noiembrie 2015, a declarat recurs ordinar avocatul Druță
Boris în numele inculpatei Șcerița O., care indicând ca temei de drept
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat
casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei hotărâri de achitare.
În susținerea solicitării avocatul a menționat că instanța de apel a
ignorat indicațiile din decizia anterioară referitor la provocare. Astfel, nu s-
a dat aprecierea corespunzătoare declarațiilor lui XXXXX D., care a activat
ca agent sub acoperire, fiind acuzat de către inculpată că a săvârșit un act
de provocare. Totodată, instanța a încălcat prevederile art. 136 alin. (6) Cod
5
de procedură penală, care stipulează că, investigatorului sub acoperire i se
interzice să provoace comiterea de infracțiuni. Prin urmare, instanțele
judecătorești au îngrădit accesul liber la justiție, încălcând art. 13 CEDO,
prin ignorarea art. 93-97 Cod de procedură penală, deoarece instanța de
apel administrând noi probe, nu le-a dat aprecierea corespunzătoare. Atât
în instanța de fond, cât și cea de apel au fost interogați martorii Macrii și
Orlov, care au relatat că în septembrie 2008, când aceștia au eliberat
certificatul veterinar lui XXXXX D., ei nu se supuneau inculpatei, precum și
nici nu au fost influențați de ea pentru a comite careva acțiuni ilegale.
Astfel, la materialele cauzei lipsesc careva probe directe sau indirecte, care
ar demonstra contrariul. La fel, instanțele judecătorești nu au luat în
considerație că XXXXX D. nu dispunea de câini în posesie și nu avea scopul
de a pleca în Israel, acesta nu avea chemare de a călători, nu avea viză
deschisă către acest stat. Prin urmare, a fost ignorat și faptul că
pașapoartele pentru animale eliberate de Uniunea Chinologică au fost
completate de instructorul chinolog Ungureanu N. dar nu de inculpată.
Mai mult că, animalele procurate de către martorul sub acoperire, erau
proprietate personală a lui Șcerița O., adică ea a vândut animalele ei, dar
nicidecum din numele Președintelui Uniunii.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 14 martie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Druță
Boris în numele inculpatei Șcerița Olga, casată total decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015 și dispusă
rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Motivând soluția, instanța de recurs ordinar a statuat că instanța de
apel nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de
procedură penală și nu a apreciat fiecare probă separat adusă de
participanții la proces și nu s-a pronunțat în mod convingător asupra
acestora, la acest capitol menționând că învinuirea se bazează pe
declarațiile martorului XXXXX Dorin, iar din conținutul deciziei instanței
de apel rezultă că aceasta a respins apelul inculpatei, fiind admis apelul
acuzatorului de stat, apreciind ca fiind veridice depozițiile lui XXXXX D.,
fără a preciza care declarații au fost reținute de instanța de apel ca fiind
adevărate, cele date în cadrul urmăririi penale, în instanța de fond sau cele
depuse nemijlocit în ședința instanței de apel, or XXXXX D. fiind audiat la
diferite etape a procesului penal a dat declarații contradictorii.
De asemenea instanța de recurs ordinar a indicat că instanța de apel
nu a dat aprecierea corespunzătoare informației nr. 02/2 7566 din
23.03.2015 prezentată de Ministerul Tehnologiei Informației și
6
Comunicațiilor al RM, potrivit căreia XXXXX D., în perioada noiembrie
2007 – aprilie 2011 nu a deținut pașaport valabil al cetățeanului Republicii
Moldova. Aceste divergențe urmau a fi apreciate și luate în considerație de
către instanța de apel, ceea ce nu a avut loc, rămânând neclar și fără o
argumentare cuvenită din care motive instanța nu a dat apreciere
declarațiilor lui XXXXX D. cu privire la posibilitatea plecării acestuia peste
hotarele R. Moldova.
În același context, instanța de recurs ordinar a menționat că, instanța
de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele provocării, să analizeze și să
aprecieze probele prezentate în cadrul procesului penal, și să-și
argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, motivând totodată
respingerea argumentelor apelantului urmând să se pronunțe asupra
tuturor motivelor invocate în apel.
Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, A. Roșca
din 04 martie 2009, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Șcerița
O. pe motivul lipsei elementelor infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(2)
lit.b) Cod penal, cu încetarea urmăririi penale. Ulterior, prin ordonanța
prim-adjunct al Procurorului General, A. Pântea din 29 iunie 2010, a fost
anulată ordonanța de încetare a urmăririi penale din 04.03.2009, în temeiul
art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, cu reluarea urmăririi penale
(f.d.119, vol.I).
În speță, ordonanța de reluare a urmăririi penale a avut loc peste o
perioadă mai mare de un an, astfel instanța de recurs ordinar a menționat
că, potrivit practicii judiciare, prin Hotărârea Curții Constituționale din
14.05.2015, au fost declarate neconstituționale prevederile art. 287 alin.(1)
Cod de procedură penală, astfel, instanța de apel urmează să verifice dacă
la reluarea urmăririi penale au apărut fapte noi sau recent descoperite ori
un viciu fundamental care în cadrul urmăririi precedente a afectat
hotărârea respectivă.
Rejudecând cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de apel
Chișinău din 12 decembrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat
de procurorul în mun. Chișinău, Stăvilă Mihai, admis apelul declarat de
inculpata Șcerița Olga împotriva sentinței Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 20 decembrie 2011, casată parțial sentința în partea
recunoașterii vinovăției lui Șcerița Olga în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 326 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal, și pronunțată în
această parte o nouă hotărâre prin care:
7
Șcerița Olga a fost achitată pe învinuirea în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 326 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta
inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.
13.1. Motivând soluția, instanța de apel a menționat că prima instanță
la examinarea cauzei a încălcat prevederile art. 101 alin. (1), 384, alin. (3),
385 alin. (1), pct. 1)-4), 394 alin. (1), pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură
penală.
Judecând apelurile în contextul verificării legalității și temeiniciei
hotărârii atacate, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei Șcerița
Olga în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin. (1), 361 alin. (1)
Cod penal nu a fost demonstrată, probată prin ansamblul de probe
prezentate, care analizate prin prisma veridicității, pertinenței, utilității și
concludenței lor, nicidecum nu demonstrează vina inculpatei în cele
incriminate.
Instanța de apel a reținut că potrivit rechizitoriului, Șcerița Olga se
învinuiește, că în perioada 14 august - 5 septembrie 2008, prezentându-se
ca Președinte a Uniunii Chinologilor din Republica Moldova și susținând
că are influență asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Veterinar de
Stat din Republica Moldova, a perfectat pe numele lui XXXXX, care
intenționa să plece peste hotare în Israel însoțit de câinele de rasă
„doberman", pașaport pentru animale de companie XXXXX care acordă
dreptul de a traversa frontiera de stat a Republicii Moldova. În acest
scop,Șcerița Olga a înscris în pașaportul XXXXX date denaturate privind
identitatea câinelui de rasă „doberman", în care erau aplicate ștampilele
Serviciului veterinar de Stat al mun. Chișinău, precum că la 26.06.2008,
12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008 și 10.07.2008 câinele de rasă „doberman" a
primit vaccinele respective. Ulterior, Șcerița Olga la 05.09.2008 i-a transmis
pașaportul sus-menționat lui XXXXX pentru ce a primit personal bani în
sumă de 100 euro.
Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatei în baza
art. 326 alin. (1) Cod penal, traficul de influență, primirea de bani, personal,
pentru sine, săvârșită intenționat de către o persoană care susține că are
influență asupra unui funcționar, în scopul de a-l face să îndeplinească ori
să nu îndeplinească acțiuni care intră în obligațiile lui de serviciu,
indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.
Tot ea, Șcerița Olga, se învinuiește că la 5 septembrie 2008, urmărind
scopul confecționării și vinderii documentelor oficiale false care acordă
drepturi la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova, a perfectat
pașaportul XXXXX în care a înscris date vădit false privind identitatea,
8
numele, specia, rasa, sexul, data fătării, blana câinelui de rasă „doberman"
care aparținea lui XXXXX Dorin și aplicarea vaccinelor la 26.06.2008,
12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008 și 10.07.2008 de către Serviciul veterinar
de Stat al mun. Chișinău. În scopul realizării intenției criminale la 05
septembrie 2008 i-a vândut lui XXXXX Dorin pașaportul XXXXX care
acordă dreptul la traversarea frontierei de stat împreună cu câinele de rasă
„ doberman" care conținea date false privind identitatea câinelui de rasă
„doberman'" și aplicarea vaccinelor la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008,
06.08.2008 și 10.07.2008 de către Serviciul veterinar de Stat al mun.
Chișinău la preț de 100 euro.
Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatei în baza
art. 361 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - confecționarea și
vânzarea documentelor oficiale false care acordă drepturi.
Instanța de apel de asemenea a reținut declarațiile inculpatei depuse
pe întregul proces penal, probele prezentate de către partea acuzării în
prima instanță și declarațiile martorul XXXXX depuse în cadrul instanței
de judecată care au fost apreciate ca contradictorii cu cele depuse în cadrul
urmăririi penale și anume potrivit procesului-verbal de consemnare a
plângerii (denunțului) din 05 septembrie 2008 și fiind audiat în cadrul
urmăririi penale la aceiași dată XXXXX. (f.d.6, 14, vol. I) a declarat că
„solicită atragerea la răspundere penală a persoanei puțin cunoscută cu
numele de „Olga” care i-a propus lui perfectarea și eliberarea pentru
câinele lui de rasă: doberman de 3 luni, fără documente, a certificatului
forma nr.1 și pașaportul veterinar pe câine, pentru ce estorcă suma de 400
euro, etc. La finele lunii august 2008, el urma să plece peste hotarele RM cu
câinele în cauză și anume în Israel”. Ulterior, în cadrul cercetării
judecătorești în instanța de fond, XXXXX D. și-a modificat declarațiile
invocând „Prima dată a telefonat-o pe inculpată la data de 21.08.2008 cu
scopul de a-i face acte false câinelui pentru a vinde mai apoi câinele peste
hotare. După care a aflat că este necesar de careva certificate. A vorbit cu o
persoană necunoscută care realiza câini, dându-i un număr de telefon de la
Asociația Chinologilor din RM, respectiv a telefonat, i-a răspuns o
domnișoară, la ce i-a spus că îl interesează câinii rottweiler, care i-a dat
numărul de telefon al inculpatei. A telefonat-o, spunându-i că are nevoie
de un țânc. El i-a spus inculpatei că are un câine doberman și nu are acte,
însă dorește să le facă, etc. La aeroport a văzut că viza este expirată și a
hotărât să facă o procură pentru câini ca să-I scoată din țară (f.d. 128-129,
vol. 2).
9
Instanța de apel a reținut și declarațiile martorilor Macrii Valerii și
Orlov Victor, date în ședința instanței de fond, verificate prin citire în
ședința instanței de apel.
Procurorul a argumentat poziția privind învinuirea inculpatei în
comiterea infracțiunilor incriminate prin probele scrise cercetate de
instanța de fond și verificate de instanța de apel și anume: procesul - verbal
de consemnare a plângerii cet. XXXXX Dorin din 05.09.2008; declarația
depusă de XXXXX Dorin la 05.09.2008; procesul - verbal de marcare a
banilor din 05.09.2008; decizia din 05.09.2008 privind controlul transmiterii
banilor extorcați cu utilizarea mijloacelor tehnice speciale; procesul - verbal
de percheziție din 05.09.2008; procesul-verbal de reținere din 05.09.2008;
procesul – verbal de ridicare de la Orlov Victor; cotorul certificatului
veterinar seria AV nr. 0009439 din 06.09.2008; procesul – verbal de ridicare
din 06.09.2008 de la XXXXX Dorin; certificatul veterinar forma nr. 1 seria
AV nr. 0009439 din 06.09.2008; raportul de expertiză nr. 2549 din
22.09.2008; procesul – verbal de examinare a obiectului din 16.10.2008;
ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale din 04.12.2008; ordonanța
de încetare a urmăririi penale din 04.03.2009; ordonanța privind
conexitatea cauzelor penale din 01.07.2010; ordonanța din 29.06.2010 de
anulare a ordonanței de încetare a urmăririi penale din 04.03.2009.
Judecând apelul în contextul verificării legalității și temeiniciei
hotărârii atacate, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei Șcerița
Olga în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 361 al. (1) Cod penal și
art. 326 al. (1) Cod penal nu a fost demonstrată, probele prezentate,
analizate prin prisma veridicității, pertinenței, utilității și concludenței lor
nicidecum nu demonstrează vina inculpatei în cele incriminate, astfel
instanța de apel a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatei nu sunt
întrunite elementele infracțiunilor incriminate.
La fel, instanța a reținut că prin cotorul certificatului veterinar seria
AV nr. 0009439 din 06.09.2008 se confirmă cert că acest certificat este scris,
întocmit și semnate de către medicul veterinar-epizootolog Orlov V., la
data de 06.09.2008 și nu de către inculpata Șcerița Olga, și aceasta nici nu
putea să întocmească, să confecționeze și să vândă certificatul veterinar
seria AV nr. 0009439 din 06.09.2008 la data de 06.09.2008, deoarece la acel
moment la 05.09.2008 inculpata era reținută, fapt confirmat prin procesul
verbal de reținere din 05.09.2008 (f. d. 24-30, vol. 1).
Faptul că certificatul i-a fost scris și eliberat lui XXXXX Dorin de către
medicul veterinar-epizootolog Orlov V., se confirmă prin însăși declarațiile
martorului Orlov Victor depuse atât în cadrul urmăririi penale cât și în
10
instanțele de judecată și chiar din declarațiile martorului XXXXX Dorin
care a declarat că „…a doua zi la 06.09.2008, el s-a dus la clinica veterinară de
stat la Orlov și i-a spus că este din partea Olgăi Șcerița. El i-a perfectat forma nr. 1
pentru ambii câini…”. Astfel, aceste probe de fapt o dezvinovățesc pe
inculpată.
În partea înaintării vinovăției inculpatei Șcerița Olga în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal, instanța de apel a menționat
că procurorul a prezentat în susținerea învinuirii pe acest capăt
următoarele probe: - procesul – verbal de ridicare din 06.09.2008 de la
XXXXX Dorin și ordonanța procurorului din 24.09.2008, însă prin aceste
probe nici de cum nu se confirmă vinovăția inculpatei în comiterea faptei
încriminate, ci dimpotrivă se dovedește înafara oricăror dubii nevinovăția
ei și lipsa elementelor infracțiunii.
Astfel, instanța de apel constată că la materialele dosarului nu sunt
anexate pașapoartele pentru animale de companie MD seria A000853 și
MD seria A000852, precum că au fost confecționate și vândute de către ea
inculpată.
Faptul că pașapoartele nu au fost anexate la materialele dosarului se
confirmă și prin rechizitoriu (f. d. 53-54 verso, vol. 2) în care se indică ca
probatoriu că prin ordonanța procurorului din 24.09.2008 au fost
recunoscute ca corpuri delicte aceste pașapoarte dar nu au fost anexate la
materialele dosarului. Totodată faptul că aceste pașapoarte nu au fost
anexate la materialele dosarului se confirmă și prin borderourile pieselor
din cauza penală nr. 2008421065 ale volumelor I și II.
La fel instanța de apel a constatat că la materialele dosarului se
regăsește certificatul veterinar forma nr. 1 seria AV nr. 0009439 din
06.09.2008 – în original, eliberat lui XXXXX Dorin, potrivit căruia doi căței,
de rasă rotweiler și doberman, sunt vaccinați împotriva rabiei la data de
18.08.2008, pestei – la 18.08.2008, leptospirozei – la 18.08.2008,
dechelmetizarea - la 08.08.2008 (f.d. 67 vol.I) iar la adoptarea soluției, prima
instanță nu a ținut cont de faptul că acest certificat veterinar este eliberat de
către medicul veterinar-epizootolog, Orlov Victor, și nu de inculpată.
Totodată, din declarațiile martorului Orlov Victor date în ședința instanței
de judecată nu rezultă că el ar fi acționat la rugămintea inculpatei.
Astfel, nu a fost demonstrat că Șcerița Olga ar fi realizat latura
obiectivă a infracțiunii de confecționare și vânzare a documentelor oficiale
false, deoarece nu a fost probat că inculpata ar fi confecționat documente
false, ar fi modificat conținutul unor documente autentice sau ar fi vândut
documente oficiale false.
11
Mai mult decât atât, instanța de apel a menționat că deși potrivit
învinuirii, lui Șcerița Olga i se incriminează că a perfectat pașaportul MD
seria 000853 în care a înscris date vădit false privind identitatea, numele,
specia, rasa, sexul, data fătării, blana câinelui de rasă „doberman" care
aparținea lui XXXXX D., la materialele cauzei nu se regăsește pașaportul
nominalizat, fiind atestată doar prezența certificatului veterinar forma nr. 1
seria AV nr. 0009439 din 06.09.2008 care este scris, întocmit și semnat de
către medicul veterinar-epizootolog Orlov V., chestiune care confirmă cu
certitudine că acest certificat nu a fost scris de către inculpată.
Instanța de apel a stabilit că în speță lipsește obiectul material al
infracțiunii și latura obiectivă deoarece pașaportul MD seria 000853 nu se
regăsește la materialele cauzei și nu a fost examinat de către instanța de
judecată. Totodată partea acuzării nu a prezentat și nu a efectuat nici o
expertiză grafologică care ar confirma faptul că inculpata a confecționat
documente oficiale false.
În virtutea celor constatate, instanța de apel a statuat că din
ansamblul de probe prezentate de către acuzatorul de stat, cercetate de
instanța de fond și suplimentar în instanța de apel, rezultă cert că nu se
constată vinovăția lui Șcerița Olga în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 361 al. (1) Cod penal, deoarece în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite
elementele infracțiunii, lipsesc obiectul și latura obiectivă a infracțiunii, or,
partea acuzării nu a prezentat instanței de judecată nici o probă care ar
dovedi în afara oricăror dubii vinovăția inculpatei în comiterea
confecționării și vânzării documentelor oficiale false, astfel încât inculpata
urmează a fi achitată, pe motiv că în fapta ei nu sunt întrunite elementele
infracțiunii încriminate și nici elementele infracțiunii prevăzute de art. 361
al. (1) Cod penal.
Cu referire la învinuirea adusă inculpatei Șcerița Olga în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. art. 326 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a
menționat că prima instanță și-a întemeiat soluția de condamnare a
inculpatei în baza declarațiilor XXXXX Dorin, fără a ține cont de faptul că
pe parcursul procesului penal acestea sunt contradictorii, conțin
inexactități și divergențe.
La acest capitol, instanța de apel a constat că în declarațiile lui
XXXXX Dorin sunt divergențe esențiale referitor la originea câinelui –
„doberman” sau „rotweiler”, precum și faptul că inițial indică că „…Șcerița
Olga i-a propus lui perfectarea și eliberarea pentru câinele lui de rasă: doberman de
3 luni, fără documente, a certificatului forma nr.1 și pașaportul veterinar pe câine,
pentru ce estorcă suma de 400 euro, etc. La finele lunii august 2008, el urma să
12
plece peste hotarele RM cu câinele în cauză și anume în Israel” apoi se contrazice
relatând că „…….prima dată a telefonat-o pe inculpată la data de 21.08.2008 cu
scopul de a-i face acte false câinelui pentru a vinde mai apoi câinele peste hotare.
După care a aflat că este necesar de careva certificate. A telefonat-o, i-a spus că îl
interesează câinii rottweiler spunându-i că are nevoie de un țânc. Că la aeroport a
văzut că viza este expirată și a hotărât să facă o procură pentru câini ca să-i scoată
din țară….” , însă în ședința de judecată s-a constat înafara oricăror dubii că
XXXXX Dorin nu a avut nici odată deschisă viză pentru Israel, divergențele
sunt și că dacă XXXXX Dorin la finele lunii august 2008 urma să plece peste
hotarele Republicii Moldova și anume în Israel, iar el insistă, sună insistent
de nenumărate ori inculpatei la data de 05.09.2008 pentru a-i transmite
banii împreună cu colaboratorii de poliție.
Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță urma să dea
apreciere corespunzătoare informației nr. 02/2 7566 din 23.03.2015
prezentată de Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al RM,
potrivit căreia: „cet. XXXXX Dorin, născut la 16.10.1978 a deținut pașaportul
A0296103 eliberat la 27.11.1997, termenul de valabilitate al căruia a expirat la
27.11.2007. Actualmente, cet. XXXXX Dorin este titularul pașaportului
cetățeanului Republicii 11 Moldova B1007391 eliberat la 28.04.2011 (valabil până
la 28.04.2018). În acest context, în perioada noiembrie 2007 – aprilie 2011
XXXXX Dorin nu a deținut pașaport valabil al cetățeanului Republicii Moldova”.
Astfel, instanța de apel reține că XXXXX Dorin nu avea nici un scop
de a cumpăra și a pleca undeva cu câini, nici o posibilitate reală, teoretică
de a pleca în Israel, totodată nu se confirmă nici printr-un document oficial
că dânsul dispunea de chemare (obligatoriu pentru cetățenii din Republica
Moldova din partea cetățenilor Israelului), de viză deschisă către Israel, nu
a prezentat la judecată pașaportul străin, rezervare pentru câini, bilet la
avion Moldova - Israel, fapt ce confirmă că XXXXX Dorin avea un scop
bine determinat de provocare a inculpatei la comiterea infracțiunii.
Sub un alt aspect, instanța de apel a menționat că în speță urmărirea
penală a fost începută potrivit ordonanței de începere a urmăririi penale
din 05 septembrie 2008 în privința lui Șcerița Olga în baza art. 326 alin. (2)
lit. b) Cod penal, ca urmare a plângerii (denunțului) lui XXXXX Dorin
referitor la traficul de influență săvârșit de Șcerița Olga (f.d. 1, vol. 1).
Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, A. Roșca
privind încetarea urmăririi penale din 04 martie 2009, s-a dispus scoaterea
de sub urmărire penală a lui Șcerița Olga pe motivul lipsei elementelor
infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu încetarea
urmăririi penale pe cauza penală nr. 2008421065 (f.d. 113-115, vol. 1).
13
Ulterior, prin ordonanța prim-adjunct al Procurorului General, A.
Pântea din 29 iunie 2010, a fost anulată ordonanța de încetare a urmăririi
penale din 04.03.2009, în temeiul art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală,
cu reluarea urmăririi penale (f.d.119-120, vol. I), în ordonanță fiind indicat
că aceasta urmează a fi anulată deoarece nu a existat în fapt cauza care a
determinat adoptarea acestei hotărâri, totodată, în ordonanța procurorului
ierarhic superior s-a menționat că la adoptarea hotărârii de încetare a
urmăririi penale procurorul a admis o eroare de drept, făcând referire la
temeiul prevăzut de art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală.
Conform prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,
expres indică că în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi
penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire
au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă
apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul
urmăririi precedente, care a afectat hotărârea respectivă. În cazul
descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu
mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a
urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.
În această parte, instanța de apel a reținut că reluarea urmăririi
penale a avut loc peste o perioadă mai mare de un an, și anume peste 1 an
3 trei luni și 25 zile, de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a
urmăririi penale în privința lui Șcerița Olga pe motivul lipsei elementelor
infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Instanța de apel a evidențiat că, prim-adjunctul Procurorului General,
A. Pântea, prin ordonanța din 29 iunie 2010, neîntemeiat, nemotivat, eronat
și contrar prevederilor art. 287 Cod de procedură penală a dispus anularea
ordonanței de încetare a urmăririi penale din 04.03.2009, deoarece din
materialele dosarului nu rezultă că au apărut fapte noi sau recent
descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente, care
ar fi afectat ordonanța de încetare a urmăririi penale din 04.03.2009.
Prin Hotărârea Curții Constituționale din 14.05.2015, au fost declarate
neconstituționale prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală,
astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță urma să verifice dacă la
reluarea urmăririi penale au apărut fapte noi sau recent descoperite ori un
viciu fundamental care în cadrul urmăririi precedente ar fi afectat
hotărârea respectivă.
Cu referire la argumentul apărării privind provocarea inculpatei la
comiterea infracțiunii, instanța de apel analizând acțiunile martorului
XXXXX Dorin, cât și declarațiile lui depuse la toate etapele procesului
14
penal, precum și acțiunile organului de urmărire penală, a conchis că sunt
prezente acțiuni de provocare, instigare a inculpatei, menționând în acest
sens că în procesul-verbal de interogare a lui XXXXX Dorin din 5
septembrie 2008, în timpul orelor 18:10-18:50, acesta menționează suma de
100 euro, apoi, la aceeași dată este emisă Decizia aprobată de procuror,
prin care se menționează că lui „Olga” necesită a i se transmite suma de
100 euro marcați cu substanțe chimice speciale (f.d. 11, vol. I).
Prin procesul verbal privind marcarea și examinarea bancnotelor din
5 septembrie 2008, deja se marchează suma de 600 euro (f.d. 9, vol. I).
Prin decizia din 05.09.2008 privind controlul transmiterii banilor
extorcați cu utilizarea mijloacelor tehnice speciale, a fost indicat că se
transmit către XXXXX Dorin, pentru a fi transmise persoanei pe nume
„Olga” bani estorcați, în sumă de 100 euro marcați cu substanțe chimice
(f.d. 11 vol. I).
În procesul-verbal de reținere din 05.09.2008, a fost indicat că, Șcerița
Olga a fost reținută la data de 05.09.2008, la ora 21:22, în flagrant, în
moment ce primea suma estorcată de 100 euro (f.d. 24, vol. I), iar prin
procesul - verbal de percheziție din 05.09.2008, a fost indicat că de la Șcerița
Olga s-au ridicat 600 euro (f.d. 18 vol. I).
Astfel, din materialele dosarului, instanța de apel a stabilit cert
insistența cu care XXXXX Dorin o căuta și telefona frecvent pe Șcerița Olga
care la acel moment îndeplinea funcția de președinte a Uniunii
Chinologilor din Republica Moldova,solicitând de a-i vinde câni și perfecta
actele pentru aceștia.
Organele de urmărire penală nu au prezentat nici o probă care ar
confirma că la acel moment Russu Dorin avea în posesie câine de rasă
„doberman” pentru care solicita de la inculpată să-i perfecteze acte pentru
plecare în statul Israel.
Instanța de apel analizând aspectele nominalizate, a atestat că sunt
multe divergențe și dubii, care nu au fost înlăturate de către partea acuzării
și se atestă cert în speță, existența „provocării” din partea martorului
XXXXX Dorin și poliției, aspect regăsit și în jurisprudența Curții Europene
a Drepturilor Omului.
Astfel, instanța de apel a menționat că, în speța dată a avut loc o
„provocare” sau „instigare” la săvârșirea infracțiunii de către Șcerița Olga
din partea organelor de drept, deoarece anume XXXXX Dorin o telefona
insistent pe inculpată, insista să achite banii, invocând că se grăbește,
fiindcă urmează să zboare în Israel, unde nu se permite intrarea câinilor de
15
rasă rotweiler, deși la caz nu sunt prezente careva dovezi că martorul urma
să plece în Israel.
Mai mult ca atât, pașaportul străin al lui XXXXX Dorin era expirat
aproape cu un an până la data de 27.11.2007, ultimul nu a avut niciodată
viză deschisă în statul Israel, iar în ședința instanței de apel a declarat că nu
era la curent despre aceasta.
Instanței de apel i-au trezit dubii și divergențele numeroase în
declarațiile lui XXXXX Dorin, precum și modalitatea de petrecere a
urmăririi penale, iar în materialele dosarului nu este specificat ce foloase
ilicite ar fi avut Șcerița Olga de la vânzarea câinelui lui XXXXX Dorin.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că martorul XXXXX Dorin
împreună cu colaboratorii organelor de drept au acționat doar cu intenția
de a o provoca, de a o influința pe Șcerița Olga la comiterea infracțiunilor.
Totodată nu există nici o dovadă că Șcerița Olga a mai comis alte
infracțiuni, în special infracțiuni legate de corupție.
La constatarea provocării, instanța de apel a făcut referire la
jurisprudența CtEDO și anume la hot. Teixeira de Castro contra
Portugaliei, din 9 iunie 1998; hot. Ramanauskas contra Lituaniei din 5
februarie 2008; hot. Khudobin contra Rusiei din 26 octombrie 2010 și hot.
Sandu contra Moldovei din 11 februarie 2014.
La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță urma să
stabilească dacă Șcerița Olga a fost provocată să săvârșească infracțiunea și
dacă ea putea fi în mod rezonabil considerată ca fiind implicată în
activitatea infracțională respectivă până la implicarea poliției.
Astfel, conform jurisprudenței CtEDO, instigarea de către poliție are
loc atunci când ofițerii implicați sau persoane care acționează în baza
instrucțiunilor date de către aceștia, nu se limitează la investigarea
activităților infracționale intr-o maniera pasivă, dar exercită presiuni
asupra persoanei în sensul determinării la comiterea infracțiunii, care în
mod normal nu ar fi fost comisă, în scopul obținerii probelor și înaintării
acuzațiilor.
În speță, instanța de apel a stabilit că anume XXXXX Dorin a
telefonat-o insistent pe inculpata Șcerița Olga, anume el a insistat să se
întâlnească cu aceasta stabilind ziua pentru ai înmâna banii, astfel este
evident rolul activ al martorului în instigarea inculpatei.
În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că nu a existat
nici o prezumție că inculpata a fost anterior implicată în careva activități
infracționale de corupție, nu au existat dovezi că ea era predispusă la
comiterea acestor infracțiuni, iar faptul că organele de poliție nu puteau să
16
pornească o urmărire penală împotriva inculpatei până la administrarea
probelor că ea într-adevăr a săvârșit o infracțiune nu face decât să confirme
existența în respectiva cauză a unei provocări din partea agenților statului.
În acest sens, instanța de apel a considerat relevant de a face referire
la cauza CtEDO, Sandu v. Republica Moldova, cererea nr. 16463/08 din
11.02.2014.
Generalizând cele constatate, instanța de apel a conchis că, din
ansamblul de probe prezentate de către acuzatorul de stat, cercetate de
instanța de fond și suplimentar de instanța de apel, rezultă cert că nu se
constată vinovăția inculpatei Șcerița Olga în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 326 alin. (1) și art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că
faptele acesteia nu întrunesc elementele infracțiunilor respective.
Împotriva deciziei instanței de apel, pronunțată integral la 26
ianuarie 2018, a declarat recurs ordinar procurorul în procuratura de
circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, la data de 01 februarie 2019,
prin care, invocând în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii, a solicitat casarea deciziei cu remiterea
cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
14.1. În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a expus
următoarele:
- instanța de apel urma să dezvăluie concluzia de achitare a
inculpatei expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse
în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care pe caz
nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală de ordin
general a probelor și circumstanțelor cauzei penale. În cazul dat, instanța
de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual - penale
precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme de
Justiție expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.20105 cu privire la
practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia,
nerespectarea acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului
apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate;
- instanța de apel în mod greșit a apreciat probele administrate și
concluzia făcută și-a bazat-o doar pe declarațiile și versiunea inculpatei
Șcerița Olga, versiune și declarații care sunt combătute prin acel cumul de
probe cercetate;
- instanța de apel în mod greșit a respins declarațiile martorului
XXXXX Dorin, întrucât careva temeiuri ce ar impune respingerea acestora,
17
sau cel puțin aprecierea lor critică, nu s-au atestat, ultimul pe parcursul
întregului proces penal a relatat unele și aceleași circumstanțe;
- în ședința de judecată nu s-a dovedit că părțile, adică XXXXX Dorin
și inculpata Șcerița Olga se cunoșteau înainte de petrecerea evenimentului
infracțional și astfel s-a dovedit că la acel moment nu erau în careva relații,
în special ostile, ce l-ar fi motivat pe XXXXX Dorin a o denunța calomnios
pe inculpata Șcerița Olga, iar cronologia evenimentelor descrise de către
martorul XXXXX Dorin, s-a confirmat prin acțiunile procesuale petrecute și
probe prezentate instanței de judecată;
- în funcția care era deținută de inculpata Șcerița Olga, intra
eliberarea pașapoartelor pentru câini de rasă și fără rasă, ultima avea
dreptul de a elibera, pentru câine de rasă „doberman”, pașaport care
îndeplinea funcția și de pașaport veterinar. Pașapoartele au fost eliberate
de către inculpată contra unei sume bănești ce depășea taxa oficială, care
constituia 60 lei conform declarațiilor însăși ale inculpatei depuse în
instanța de fond (f.d. 147 -149 voi. 2). Pașaportul nu putea fi eliberat în
lipsa vaccinelor necesare, fapt cunoscut de către inculpată care intenționat
a introdus în acte informații denaturate cu privire la vaccinarea câinilor
deținuți de XXXXX Dorin;
- la aprecierea acțiunilor inculpatei Șcerița Olga în sensul art. 326 Cod
penal, se reține că dânsa i-a promis martorului XXXXX Dorin realizarea
unui act contrar legii, fără a fi influențată de careva persoane sau careva
circumstanțe, dânsa l-a convins pe XXXXX Dorin că în derogare de la
normele legale, în lipsa documentelor ce confirmă vaccinarea câinilor,
precum și a datelor ce ar dovedi acest fapt, îi v-a „rezolva problema”, adică l-
a convins că are influență asupra funcționarilor clinicii pe care îi v-a
influența în condițiile create a realiza acțiunile dorite, dânsa a realizat
scopul pus prin falsificarea actelor indicate, mai mult ca atât ținând cont în
acest sens și de funcția deținută de Șcerița Olga, ea a recepționat banii
pentru fapta realizată;
- recurentul a considerat că nu poate exista o provocare din partea lui
XXXXX Dorin, deoarece întru realizarea intenției infracționale Șcerița Olga
nu a fost impusă a acționa contrar legii de către ultimul, iar în simpla
situația inculpata pur și simplu ar fi refuzat realizarea unui act ilegal;
- XXXXX Dorin nu a acționat sub conducerea poliției, deoarece el deja
după începerea realizării acțiunilor criminale de către inculpată, s-a adresat
organului de poliție și este irezonabil a afirma că dânsul s-a adresat
organului de poliție cu scopul de a comite provocarea inculpatei, pe care
nici nu o cunoștea la acea etapă;
18
- inculpata cunoștea destinația plecării clinilor iar conform
declarațiilor acesteia nu se permite introducerea clinilor de rasă rotweiler
în statul Israel (f.d. 81 - 84 vol. 1), însă contrar acestor reguli a acționat în
vederea atingerii scopului infracțional, convingându-l pe XXXXX D. de
corectitudinea și legalitatea acțiunilor sale;
- în actul eliberat este indicată destinația plecării câinilor în Israel,
ceea ce în mod repetat dovedește intenția cu care inculpata a acționat,
conștientizând din start caracterul ilegal al acțiunilor sale;
- instanța de apel nu și-a motivat soluția emisă, din ce reiese că
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează
conform prevederilor art. 435 Cod de procedură penală cu nerezolvarea
fondului apelului, din care considerente decizia atacată urmează a fi casată
cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt
complet de judecată.
Asupra recursului declarat nu a fost depusă referință.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat de către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia
din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanța de fond ori de apel.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de
consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
atac cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei, la caz constatând că procurorul a declarat recursul
ordinar în termenul prevăzut de norma menționată.
Procurorul în recursul ordinar declarat, a invocat în calitate de temei
pentru casare a deciziei, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
19
Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele din recurs,
Colegiul penal constată că acestea nu și-a găsit confirmarea.
Autorul recursului și-a expus dezacordul cu aprecierea probelor
efectuată de către instanța de apel și critică hotărârea instanței în partea
prin care inculpata Șcerița Olga a fost achitată pe capetele de învinuire în
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin. (1) și 361 alin. (1) Cod
penal.
Astfel, examinând argumentele invocate de recurent, precum că:
„instanța de apel a efectuat o apreciere eronată și formală de ordin general a
probelor și circumstanțelor cauzei penale; instanța în mod greșit a respins
declarațiile martorului XXXXX Dorin, or, careva temeiuri ce ar impune
respingerea acestora, sau cel puțin aprecierea lor critică nu s-au atestat”, Colegiul
penal atestă că, respectivele alegații nu se înrolează în susținerea temeiului
de drept invocat.
Dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu reprezintă
unul din temeiurile de drept prevăzute pentru declararea recursului
ordinar.
Aprecierea probelor reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor
ce judecă fondul cauzei și în acest sens Colegiul penal evidențiază că,
instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Astfel, critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de
reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării
cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată
de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu
caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o
chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se
înfăptuiește de către instanța de recurs.
În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs
verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv
prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Astfel, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului,
deoarece acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar
contravine aprecierilor expuse în motivarea acesteia.
20
Lecturând textul hotărârii atacate, Colegiul penal constată că în
prezenta speță instanța ierarhic inferioară și-a motivat decizia în
concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală, astfel aceasta cuprinzând temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la
respingerea apelului procurorului și admiterea apelului declarat de către
partea apărării în prezenta cauză, fiind expusă o motivare clară și
consecventă ce a atras după sine adoptarea unei asemenea soluții.
Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra
tuturor motivelor invocate în cererile de apel și prin hotărârea sa a oferit
răspunsuri complete și argumentate asupra acestora, în coraport cu
circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de
judecată, fiind oferite răspunsuri la argumentele esențiale.
Colegiul penal conchide că argumentele invocate de către recurent,
au o formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea deciziei
instanței de apel întrucât ultima și-a motivat complet ceea ce echivalează
cu o motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor expuse în art. 6
CEDO.
Prin urmare, opozabil celor susținute de către recurent, Colegiul
penal specifică că, judecând cauza, instanța de apel a examinat-o sub toate
aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care este
argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și
nemijlocit verificate în ședința de judecată, în condițiile art. 100 alin. (4)
Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin
prisma art. 101 Cod de procedură penală.
Deci, nu putem vorbi despre o examinare unilaterală a probatoriului
administrat în această cauză, odată ce instanța a respectat procedura de
cercetare a probelor per ansamblu, atât cele din partea acuzării, cât și cele
ale apărării.
Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care
s-a bazat procurorul Scutelnic Cătălin în recursul declarat, nu sunt
imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se
conchide că instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a
dat răspuns la toate motivele expuse în apeluri, în coraport cu poziția
părților și a argumentelor de motivare a soluției emise de prima instanță,
astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor
procesual-penale, este legală și întemeiată.
21
În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că argumentele
pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea
recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune necesitatea
casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,
în cauza penală în privința lui Șcerița Olga XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 28 februarie 2019.
Președinte Țurcan Anatolie
Judecători Boico Victor
Guzun Ion
22