1ra-94/2017 — art.326 alin.1, 361 alin.1 Cod penal

1ra-94/2017 — art.326 alin.1, 361 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-94/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Druță Boris în numele inculpatei Șcerița Olga, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 decembrie 2011 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015, în cauza

penală în privința lui

Șcerița Olga XXXXXX,

născută la 14 februarie 1961, originară și domiciliată în

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

decembrie 2014 – până la 16 noiembrie 2015

(instanța de apel);

de la 10 octombrie 2016 - până la 14 martie 2017

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2011, Șcerița Olga a fost condamnată:

- în baza art. 196 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare;

- în baza art. 326 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare;

- în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă 3 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei

pe un termen de probă de 3 ani.

1

Olga la 01 august 2008, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul

cauzării de daune materiale în proporții deosebit de mari proprietarului, prin

înșelăciune, știind cu certitudine că nu mai ocupă funcția de președinte a

Asociației Obștești „Societatea amatorilor de câini din Republica Moldova", a

încheiat cu concubinul său, Socican V., un contract de cumpărare-vânzare a

imobilului nr.103 „a” din str. XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX, cu suprafața

totală de 50,6 m2, proprietate a Asociației Obștești „Societatea amatorilor de

câini din Republica Moldova", la un preț diminuat de 43.000 lei.

Conform evaluării efectuate de către SRL „Triada" în luna august 2008

valoarea medie a unui metru pătrat de spațiu nelocuibil din zona străzii

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX, în încăperi similare bunului imobil,

constituia în mediu 800 euro.

Conform cursului oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei la

01.08.2008 - 1 euro constituia 15.1499 lei.

În așa mod, proprietarului Asociației Obștești „Societatea amatorilor de

câini din Republica Moldova" i-au fost cauzate daune materiale în proporții

deosebit de mari în sumă de 570 267,62 lei.

Tot ea, în perioada 14 august 2008 - 05 septembrie 2008, prezentându-se

ca Președinte a Uniunii Chinologilor din Republica Moldova și susținând că

are influență asupra funcționarilor din cadrul Serviciului Veterinar de Stat din

Republica Moldova, a perfectat pe numele lui Rusu D., care intenționa să

plece peste hotare în Israel, însoțit de câinele de rasă „doberman", pașaport

pentru animale de companie MD seria 000853, care acordă dreptul de a

traversa frontiera de stat a Republicii Moldova.

În acest scop, Șcerița Olga a înscris în pașaportul MD seria 000853 date

denaturate privind identitatea câinelui de rasă „doberman", în care erau

aplicate ștampilele Serviciului veterinar de Stat al mun. Chișinău, precum că,

la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008 și 10.07.2008 câinele de rasă

„doberman" a primit vaccinele respective. Ulterior, la 05 septembrie 2008 i-a

transmis pașaportul sus-menționat lui Rusu D. și a primit personal bani în

sumă de 100 euro.

Tot Șcerița Olga, la 05 septembrie 2008, urmărind scopul confecționării

și vinderii documentelor oficiale false care acordă drepturi la trecerea

frontierei de stat a Republicii Moldova, a perfectat pașaportul MD seria

2

000853, în care a înscris date vădit false privind identitatea, numele, specia,

rasa, sexul, data fatării, blana cânelui de rasă „doberman", care aparținea lui

Rusu D. și aplicarea vaccinelor la 26.06.2008, 12.07.2008, 18.08.2008, 06.08.2008

și 10.07.2008 de către Serviciul veterinar de Stat al mun. Chișinău.

În scopul realizării intenției criminale, la 05 septembrie 2008 i-a vândut

lui Rusu D. pașaportul menționat la preț de 100 euro.

solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Șcerița O. să fie

condamnată în baza art.196 alin. (4) Cod penal la 3 ani închisoare, în baza art.

326 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art. 361 alin. (1) Cod penal

la 1 an închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal de stabilit pedeapsa

definitivă prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, de 3

ani închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei.

A menționat că, instanța de fond corect a apreciat probele cauzei, însă a

aplicat o pedeapsă prea blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, fără a ține cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art.75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de circumstanțele cauzei, de

atitudinea inculpatei față de faptele comise, că nu a recunoscut vinovăția atât

pe parcursul urmăririi penale, cât și judecării cauzei. Astfel, consideră că

corectarea lui Șcerița O. ar fi posibilă prin stabilirea unei pedepse reale cu

închisoarea.

- inculpata, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe

toate capetele de învinuire.

Apelanta a indicat că instanța de fond nu a apreciat probele din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei. Nu au fost

acumulate probe suficiente care ar confirma vinovăția sa în săvârșirea

infracțiunilor incriminate.

2013 au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a lui Șcerița O. în săvârșirea infracțiunilor imputate.

3

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei, instanța de apel a considerat,

că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 90

Cod penal, ținând seama de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de persoana

celui vinovat care are loc permanent de trai, anterior fără antecedente penale,

precum și lipsa circumstanțelor atenuante și agravante.

Prin urmare, s-a constatat că în speță inculpata urmează să beneficieze

de posibilitatea corectării și reeducării în condiții nonprivative de libertate.

procurorul, inculpata și avocatul acesteia Druță B., care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță în alt complet de judecată. Procurorul a indicat că pedeapsa stabilită

este prea blândă, care nu va atinge scopul pedepsei penale. Nu s-a ținut cont

că Șcerița O. a săvârșit trei infracțiuni, folosindu-se de situația de serviciu, nu

a recunoscut vinovăția, având atitudinea în tergiversarea judecării cauzei și

ducerea în eroare a instanței manifestată prin prezentarea de martori și

înscrisuri dubioase, cu comportament arogant față de participanții la proces.

- inculpata și avocatul acesteia, casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că în acțiunile inculpatei

nu sunt întrunite elementele infracțiunilor.

Inculpata a menționat că cauza penală a fost intentată la comandă,

deoarece prin probele acumulate nu se confirmă vinovăția sa în săvârșirea

infracțiunilor imputate, iar instanțele judecătorești greșit au condamnat-o.

Reținerea sa a fost efectuată cu grave încălcări, nu a fost prezent interpretul și

avocatul, nu au admis nici un demers înaintat de ea.

Avocatul inculpatei a indicat că pe tot parcursul examinării cauzei lui

Șcerița O. i-au fost încălcate drepturile procesual-penale, iar probele

administrate și cercetate nu dovedesc vinovăția acesteia.

18 martie 2014, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare

declarate.

Instanța de recurs a conchis că, instanțele judecătorești inferioare corect

au constatat faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunilor incriminate

inculpatei, motivându-și concluzia de vinovăția printr-un cumul de probe

pertinente, concludente și utile, care obiectiv au fost apreciate de instanțele de

judecată, fiindu-i stabilită o pedeapsă lui Șcerița O. în concordanță cu

prevederile legii.

4

condamnata și avocatul acesteia Druță B., care au solicitat casarea acestora, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Recurenții au indicat asupra nerespectării de către instanțele de fond,

apel și recurs a exigențelor stipulate în art. 6 din CEDO prin faptul că nu au

motivat soluția de condamnare, nu au asigurat condamnata cu translator în

toate ședințele de judecată și doar rechizitoriul și sentința i-au fost înmânate

în limba pe care o cunoaște (limba rusă).

La fel, nu a fost asigurată Șcerița O. cu translator și la momentul

reținerii, efectuării percheziției, precum și audierii în calitate de bănuită.

Instanțele judecătorești nu au atras atenție asupra petrecerii unei preluări a

AO „Societatea amatorilor de câini din Republica Moldova” de către noua

conducere a acesteia; nu s-a luat în considerație că înstrăinarea imobilului

litigios reprezintă o relație juridică civilă.

Referitor la capătul de acuzare în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,

consideră că a avut loc o provocare de către Rusu D., circumstanță care nu a

fost luată în seamă de către instanțele judecătorești, iar pe capătul de acuzare

în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, această învinuire nu și-a găsit confirmare

din probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești.

octombrie 2014, a fost admis recursul în anulare declarat de condamnata

Șcerița O. și avocatul acesteia Druță B., casată parțial decizia Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2014 și decizia Curții de Apel

Chișinău din 02 iulie 2013, în partea condamnării lui Șcerița O. în baza art. 326

alin.(1) și 361 alin.(1) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte în instanța de apel, în alt complet de judecată. În rest, hotărârile atacate

au fost menținute.

baza art. 326 alin.(1) și 361 alin.(1) Cod penal, instanțele judecătorești nu au

acordat atenție și nu s-a expus asupra motivelor cu privire la presupusa

provocare căreia a fost supusă condamnata. În cazul în care un acuzat susține

că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele de judecată trebuie

să examineze minuțios materialele cauzei, deoarece pentru a îndeplini cerința

unui proces echitabil, toate probele obținute în rezultatul provocării de către

5

poliție trebuie să fie excluse.

Astfel, instanțele judecătorești au omis să aprecieze corespunzător dacă

acțiunile lui Rusu D., au avut efectul de a o provoca pe Șcerița O. la săvârșirea

infracțiunilor pentru care aceasta a fost ulterior condamnată, sau dacă au

existat careva indicii că infracțiunile ar fi fost comise fără această provocare.

Chișinău din 16 noiembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpata Șcerița O., admis apelul procurorului, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

- Șcerița Olga a fost recunoscută vinovată în baza art. 326 alin.(1) și 361

alin.(1) Cod penal, iar în temeiul art. 60 Cod penal, inculpata a fost liberată de

răspundere penală și încetat procesul penal, din motivul expirării termenului

de prescripție. În rest, sentința a fost menținută.

în cadrul ședinței instanței de apel se confirmă vinovăția lui Șcerița O. în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin.(1) și 361 alin.(1) Cod penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 326 Cod penal, prevede două modalități

de realizare prin primire și extorcare a banilor.

Inculpata a fost învinuită de realizarea laturii obiective a infracțiunii

prin primirea de bani, fără a fi constatată realizarea prin estorcare a sumei de

bani. Modalitatea faptei prejudiciabile realizate prin primire are în vedere

recepționarea unei oferte întru obținerea unui avantaj patrimonial, iar

primirea, constă în darea din partea celui care corupe, adică de la cel care are

un interes și dorește beneficierea de favorizarea unui funcționar.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată prin termenul de influență,

adică capacitatea inculpatului de a determina funcționarul să emită o decizie

favorabilă.

Instanța a reținut că la aprecierea acțiunilor inculpatei, ultima i-a promis

lui Rusu Dorin realizarea unui act care este contrar legii. Șcerița O. l-a convins

pe Rusu D. că în derogare de la normele legale, în absența actelor ce confirmă

vaccinarea câinilor și în lipsa datelor ce dovedesc acest fapt, l-a convins că are

influență asupra funcționarilor clinicii pe care îi va influența în condițiile

create de a realiza acțiunile dorite. Astfel, Șcerița O. a realizat scopul prin

falsificarea actelor indicate și tot ea a recepționat banii pentru fapta realizată.

Prin urmare, instanța a constatat că nu a existat situația unei provocări

6

din partea lui Rusu D., din motiv că pentru a-și realiza intenția infracțională

inculpata nu a fost impusă să acționeze contrar legii de către Rusu D. Or,

inculpata ar fi putut refuza realizarea acestui act ilegal. Martorul s-a adresat

organului de poliție după începerea realizării acțiunilor criminale, deci, Rusu

D. nu a acționat sub conducerea poliției.

Inculpata cunoștea destinația în care urmează să plece câinii și conform

declarațiilor inculpatei nu se permite introducerea câinelor de rasă rotweiller

în Israel, însă contrar acestor norme, Șcerița O. a acționat în vederea atingerii

scopului infracțional și l-a convins pe Rusu D. de corectitudinea și legalitatea

acțiunilor sale.

Totodată, instanța a statuat, că în cauză a intervenit termenul de

prescripție prevăzut la art. 60 Cod penal, deoarece, infracțiunile au fost

săvârșite la 14 august 2008 – 05 septembrie 2008.

Druță Boris în numele inculpatei Șcerița O., care invocând ca temei de drept

prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea acestora și pronunțarea

unei hotărâri de achitare.

Consideră că instanța de apel a ignorat indicațiile din decizia anterioră

referitor la provocare. Astfel, nu s-a dat aprecierea corespunzătoare

declarațiilor lui Rusu D., care a activat ca agent sub acoperire, fiind acuzat de

către inculpată că a săvârșit un act de provocare.

Totodată, instanța a încălcat prevederile art. 136 alin. (6) Cod de

procedură penală, care stipulează că, investigatorului sub acoperire i se

interzice să provoace comiterea de infracțiuni.

Prin urmare, instanțele judecătorești au îngrădit accesul liber la justiție,

încălcând art. 13 CEDO, prin ignorarea art. 93-97 CPP, deoarece instanța de

apel administrând noi probe, nu le-a dat aprecierea corespunzătoare.

Atât în instanța de fond, cât și cea de apel au fost interogați martorii

Macrii și Orlov, care au relatat că în septembrie 2008, când aceștia au eliberat

certificatul veterinar lui Rusu D., ei nu se supuneau inculpatei, precum și nici

nu au fost influențați de ea pentru a comite careva acțiuni ilegale. Astfel, la

materialele cauzei lipsesc careva probe directe sau indirecte, care ar

demonstra contrariul.

La fel, instanțele judecătorești nu au luat în considerație că Rusu D. nu

dispunea de câini în posesie și nu avea scopul de a pleca în Israel, acesta nu

7

avea chemare de a călători, nu avea viză deschisă către acest stat. Prin urmare,

a fost ignorat și faptul că pașapoartele pentru animale eliberate de Uniunea

Chinologică au fost completate de instructorul chinolog Ungureanu N. dar nu

de inculpată. Mai mult că, animalele procurate de către martorul sub

acoperire, erau proprietate personală a lui Șcerița O., adică ea a vândut

animalele ei, dar nicidecum din numele Președintelui Uniunii.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatei, considerându-l

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul nu este de acord

cu modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele date nu se conțin în

temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP. Referitor la argumentele

recurentului că în acțiunile inculpatei nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, a menționat că, rejudecând cauza, instanța de apel, ținând cont de

prevederile art. 436 alin.(2) Cod de procedură penală, a înlăturat omisiunile

reținute de instanța de recurs, just a constatat circumstanțele de drept și de

fapt ale cauzei, corect a încadrat acțiunile făptuitorului în baza art. 326 alin.(1)

și 361 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la

calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de

către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe.

8

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se

pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și

agravante; dacă probele corect au fost apreciate în conformitate cu art.101 Cod

de procedură penală.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la

ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Articolul 389 alin.(1) Cod de procedură penală prevede că, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Colegiul penal enunță că judecând apelurile, instanța de apel nu a

respectat întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.

La examinarea probelor care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei,

instanța de judecată urmează în hotărâre să argumenteze motivele admiterii

sau respingerii probelor atât de învinuire, cât și de apărare, fiind obligată să

aprecieze toate probele examinate în ședință, indiferent de faptul dacă sunt

cuprinse în dosar sau au fost prezentate de părți în ședința de judecată.

Colegiul penal lărgit constată că la judecarea apelurilor, instanța nu a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură

penală și nu a apreciat fiecare probă separat adusă de participanții la proces și

nu s-a pronunțat în mod convingător asupra acestora.

La acest capitol Colegiul relevă, că învinuirea se bazează pe declarațiile

martorului Rusu Dorin, iar din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că

aceasta a respins apelul inculpatei, fiind admis apelul acuzatorului de stat,

apreciind ca fiind veridice depozițiile lui Rusu D., fără a preciza care

declarații au fost reținute de instanța de apel ca fiind adevărate, cele date în

cadrul urmăririi penale, în instanța de fond sau cele depuse nemijlocit în

ședința instanței de apel, or Rusu D. fiind audiat la diferite etape a procesului

penal a dat declarații contradictorii.

Astfel potrivit procesului-verbal de consemnare a plângerii

(denunțului) din 05 septembrie 2008 și fiind audiat în cadrul urmăririi penale

la aceiași dată Rusu D. (f.d.6, 14, vol. I) a declarat că „solicită atragerea la

9

răspundere penală a persoanei puțin cunoscută cu numele de „Olga” care i-a

propus lui perfectarea și eliberarea pentru câinele lui de rasă: doberman de

3 luni, fără documente, a certificatului forma nr.1 și pașaportul veterinar pe

câine, pentru ce estorcă suma de 400 euro, etc. La finele lunii august 2008, el

urma să plece peste hotarele RM cu câinele în cauză și anume în Israel”. Ulterior, în

cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, Rusu D. și-a modificat

declarațiile invocând „Prima dată a telefonat-o pe inculpată la data de 21.08.2008

cu scopul de a-i face acte false câinelui pentru a vinde mai apoi câinele peste hotare.

După care a aflat că este necesar de careva certificate. A vorbit cu o persoană

necunoscută care realiza câini, dându-i un număr de telefon de la Asociația

Chinologilor din RM, respectiv a telefonat, i-a răspuns o domnișoară, la ce i-a

spus că îl interesează câinii rottweiler, care i-a dat numărul de telefon al

inculpatei. A telefonat-o, spunându-i că are nevoie de un țâncușor. El i-a spus

inculpatei că are un câine doberman și nu are acte, însă dorește să le facă, etc. La

aeroport a văzut că viza este expirată și a hotărât să facă o procură pentru câini

pentru a-i scoate din țară” (f.d.128-129, vol.II).

În cadrul ședinței instanței de apel martorul Rusu D. din nou și-a

modificat declarațiile invocând că, „S-a adresat la Șcerița O. cu vre-o 7 ani în

urmă, în anul 2008 pentru a perfecta actele de a transporta câinele lui de rasă

rottweiler în Israel. Ea a căzut de acord cu condiția ca el să procure de la dânsa un

câine de rasă rottweiler. În 2007-2008, el nu a reușit să verifice dacă

pașaportul său era valabil, dar prevedea două posibilități, fie însoțea câinele, fie

îl transmitea în bază de procură. La acel moment bilet de avion nu a avut.

Motivul grabei era că el avea intenția să plece la odihnă. El a avut un câine al său

rottweiler” (f.d.146-147, vol. IV).

Reieșind din cele menționate Colegiul lărgit constată că în declarațiile

lui Rusu D. sunt divergențe esențiale referitor la originea câinelui –

„doberman” sau „rottweiler”, precum și faptul dacă Rusu D. la finele lunii

august 2008 urma să plece peste hotarele RM și anume în Israel.

Or, instanța de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare informației nr.

02/2 7566 din 23.03.2015 prezentată de Ministerul Tehnologiei Informației și

Comunicațiilor al RM, potrivit căreia:

„Cet. Rusu Dorin, născut la 16.10.1978 a deținut pașaportul A0296103

eliberat la 27.11.1997, termenul de valabilitate al căruia a expirat la 27.11.2007.

Actualmente, cet. Rusu D. este titularul pașaportului cetățeanului Republicii

10

Moldova B1007391 eliberat la 28.04.2011 (valabil până la 28.04.2018). În acest

context, în perioada noiembrie 2007 – aprilie 2011 Rusu D. nu a deținut

pașaport valabil al cetățeanului Republicii Moldova”.

Aceste divergențe urmau a fi apreciate și luate în considerație de către

instanța de apel, ceea ce nu a avut loc, rămânând neclar și fără o argumentare

cuvenită din care motive instanța nu a dat apreciere declarațiilor lui Rusu D.

cu privire la posibilitatea plecării acestuia peste hotarele R. Moldova.

Lecturând decizia contestată Colegiul penal constată că, deși instanța de

apel a indicat în textul acesteia argumentele invocate de inculpată referitor la

provocare, însă nu s-a pronunțat asupra acestora, sau s-a pronunțat arbitrar,

fără argumentarea cuvenită.

Astfel, ultima urma să verifice și să apreciere elementul de provocare

din partea lui Rusu D., comportamentul acestuia în prezenta cauză, dacă

Rusu D. a început acțiunile de pregătire a documentelor pentru câinele

deținut înainte de a se adresa poliției, unde urma să plece cu câinele său,

inclusiv și alte împrejurări, însă, instanța de apel a constatat că „nu a existat

situația unei provocări din partea lui Rusu D., din motiv că pentru a-și realiza

intenția infracțională, Șcerița O. nu a fost impusă a acționa contrar legii de către

Rusu D. El (Rusu D.) s-a adresat organului de poliție după realizarea acțiunilor

criminale, deci, ultimul nu a acționat sub conducerea poliției”.

În același context, Colegiul menționează că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele provocării, să analizeze și să aprecieze probele

prezentate în cadrul procesului penal, și să-și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată, motivând totodată respingerea argumentelor

apelantului în acest aspect, urma să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Astfel, decizia instanței de apel suferă de insuficiență în partea motivării

soluției.

Totodată, Colegiul penal reține că, în corespundere cu art. 409 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată ca, în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația ultimului.

Din materialele cauzei se constată că, urmărirea penală a fost începută

potrivit ordonanței de începere a urmăririi penale din 05 septembrie 2008 în

privința lui Șcerița O. în baza art. 326 alin.(2) lit.b) Cod penal, ca urmare a

plângerii (denunțului) cet. Rusu D. referitor la traficul de influență săvârșit de

11

Șcerița O.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, A. Roșca

din 04 martie 2009, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Șcerița

O. pe motivul lipsei elementelor infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(2) lit.b)

Cod penal, cu încetarea urmăririi penale.

Ulterior, prin ordonanța prim-adjunct al Procurorului General, A.

Pântea din 29 iunie 2010, a fost anulată ordonanța de încetare a urmăririi

penale din 04.03.2009, în temeiul art. 287 alin.(1) CPP, cu reluarea urmăririi

penale (f.d.119, vol.I).

Astfel, în ordonanța nominalizată s-a indicat că aceasta urmează a fi

anulată deoarece nu a existat în fapt cauza care a determinat adoptarea acestei

hotărâri, totodată, în ordonanța procurorului ierarhic superior s-a menționat

că, la adoptarea hotărârii de încetare a urmăririi penale procurorul a admis o

eroare de drept, făcând referire la temeiul prevăzut de art. 287 alin.(1) CPP.

Mai mult ca atât, prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

expres indică că în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale,

clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost

adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi

sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente, care a

afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental,

urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în

vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau

scoatere a persoanei de sub urmărire.

În speță, ordonanța de reluare a urmăririi penale a avut loc peste o

perioadă mai mare de un an.

Prin urmare, instanța de recurs reține că, potrivit practicii judiciare, prin

Hotărârea Curții Constituționale din 14.05.2015, au fost declarate

neconstituționale prevederile art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, astfel,

instanța de apel urmează să verifice dacă la reluarea urmăririi penale au

apărut fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental care în

cadrul urmăririi pecedente a afectat hotărârea respectivă.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de procuror și inculpată,

adică nu au fost supuse verificării probele prezentate în susținerea

nevinovăției inculpatei, iar decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, care este o eroare de drept prevăzută la art. 427 alin.(1) pct.

12

6) Cod de procedură penală, or, erorile comise nu pot fi reparate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

Încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, unde instanța de

apel, urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală,

care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture erorile admise, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra

motivelor invocate în apeluri și în recurs, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cu

respectarea prevederilor art.414, 417, 419 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatei Șcerița Olga, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Șcerița

Olga XXXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 13

aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

13