1ra-1419/2017 — art. 191 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1419/2017 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-1419/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă:
Președinte – Anatolie Țurcan,
Judecători – Svetlana Filincova, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Nicolae
Craiu,
a judecat, fără citarea părților recursul ordinar declarat de avocatul Mihail
Gafton în numele inculpatei Olga Tacu, prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui
Tacu Olga XXXXX, născută la XXXXX,
originară din r-nul XXXXX și domiciliată în
XXXXX, XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 06.02.2014 - 03.04.2015;
Instanța de apel: 23.04.2015 - 10.06.2015;
Instanța de recurs: 25.09.2015 - 22.03.2016;
Instanța de apel: 26.04.2016 - 20.09.2016;
Instanța de recurs: 15.11.2016 - 17.01.2017;
Instanța de apel: 06.02.2017 - 23.05.2017;
Instanța de recurs: 08.08.2017 - 12.12.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015,
Tacu Olga a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 196 alin. (6) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală din motivul
expirării termenului prescripției tragerii la răspundere penală.
A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui
Tacu Olga în beneficiul SRL ,,GONVARO-CON” suma de 317 460 lei, cu titlu de
prejudiciu material.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, la
16 septembrie 2008, Tacu Olga activând în calitate de contabil al
SRL ,,GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa XXXXX, XXXXX, conform
dispoziției de plată nr. 030751 din 16.09.2008, a primit suma de 317 460 lei, pe
care urma să o introducă pe contul bancar al societății și să efectueze operațiuni
de transfer, iar ca urmare, folosind situația de serviciu și contrar obligațiunilor pe
care le avea în virtutea funcției deținute, prin înșelăciune și abuz de încredere,
1
suma nominalizată nu a fost depusă pe contul SRL ,,GONVARO-CON”,
cauzându-i persoanei juridice o daună materială în proporții deosebit de mari.
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, prin care Tacu Olga să fie
recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 10 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.
În argumentarea apelului procurorul a invocat că:
- anume inculpata a intrat ilegal în posesia sumei de 317 460 lei, deoarece
suma nominalizată nu a fost introdusă pe contul bancar al SRL ,,GONVARO-
CON” și nu a fost transferată pe alte conturi;
- inculpata a informat administrația SRL ,,GONVARO-CON” și poliția
despre faptul că, suma menționată a fost sustrasă pe ascuns de persoane
necunoscute, în timp ce dânsa nu se afla în automobil, fapt ce a generat pornirea
urmăririi penale în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, inducând astfel organul de
urmărire penală în eroare;
- la emiterea sentinței și recalificării acțiunilor inculpatei, instanța nu a
apreciat declarațiile ultimei, potrivit cărora până a depista lipsa banilor, aceasta a
intrat în sediul BC „Moldova Agroindbank” SA, amplasat pe adresa str. Alba
Iulia, mun. Chișinău, pentru a depune suma de 317 460 lei pe contul
SRL ,,GONVARO-CON” și a depistat lipsa banilor când s-a întors la automobil,
care era parcat în fața băncii, pentru a lua sacoșa cu bani.
3.1. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, a contestat cu apel
sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
În argumentarea apelului a invocat că:
- în sentință este indicat că, fapta inculpatei s-a manifestat doar prin
comportarea necorectă, abuzivă și păgubitoare față de bunurile încredințate, iar
bunurile proprietarului nu au trecut în posesia făptuitorului, nefiind indicat în ce
constă acest comportament;
- Secrieru Vadim, angajat al SRL ,,GONVARO-CON”, avea însărcinarea
să o însoțească pe inculpată la instituțiile financiare, însă, neonorându-și
obligațiunile de serviciu, a părăsit automobilul unde se aflau banii și ca rezultat,
aceștia au fost sustrași de persoane necunoscute, fapt ce nu constituie
neexecutarea cu bună credință a obligațiunilor de serviciu din partea lui Tacu
Olga;
- în speță nu există legătură cauzală, deoarece banii au fost sustrași fie de
Secrieru Vadim, fie de alte persoane;
- prima instanță a ignorat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău
din 12 mai 2010, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea părții vătămate
SRL ,,GONVARO-CON” către Tacu Olga privind încasarea prejudiciului
material în sumă de 317 460 lei, din motivul multiplelor încălcări a legislației
financiare de către partea vătămată și lipsei vinovăției inculpatei în dauna cauzată
întreprinderii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie
2015, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Gafton Mihail în numele
2
inculpatei, admis apelul procurorului, casată, inclusiv din oficiu, în baza art. 409
alin. (2) Cod de procedură penală, sentința, în latura penală și pronunțată o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Tacu Olga a fost
liberată de răspunderea penală în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, în legătură cu
expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.
În rest, sentința a fost menținută.
În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță corect
a reîncadrat acțiunile inculpatei în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, însă a omis să
se expună asupra faptului că, scopul acesteia nu a fost însușirea bunurilor părții
vătămate, or fiind audiată în cadrul ședinței instanței de apel, inculpata, vina în
săvârșirea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, menționând că dispoziția de
plată pentru primirea banilor din casierie a semnat-o ea, fiind responsabilă de
acești bani împreună cu șoferul Secrieru Vadim.
Totodată, instanța de apel a menționat că acuzarea nu a prezentat probe ce
ar demonstra că, acțiunile/inacțiunile inculpatei au fost îndreptate spre însușirea
sumei nominalizate, or, la caz există o hotărâre definitivă a organului de urmărire
penală (ordonanța Procuraturii sect. Buiucani, mun. Chișinău din 03 ianuarie
2014), prin care se confirmă lipsa dovezilor în acest sens.
Astfel, potrivit dispoziției de plată nr.030751 din 16.09.2008, suma de
317 460 lei i-a fost eliberată lui Tacu Olga, care urma să procedeze în
conformitate cu ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008, privind executarea sarcinilor de
serviciu, însă, contrar dispozițiilor prestabilite, inculpata a lăsat banii fără
supraveghere și, în rezultat, SRL ,,GONVARO-CON” i-a fost cauzat un
prejudiciu material.
Instanța de apel a respins argumentul apărării referitor la existența hotărârii
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010, or, motivele invocate în
cadrul dosarului civil și cele ce au stat la baza emiterii deciziei în cauza penală
sunt distincte și nu pot fi invocate ca dovadă a lipsei în acțiunile/inacțiunile
inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, precum și nu exclud
răspunderea civilă a acesteia rezultată din infracțiunea săvârșită, fapt ce generează
dreptul părții vătămate la compensarea prejudiciului cauzat.
De asemenea, instanța de apel a reținut că, infracțiunea, prin prisma art. 16
alin. (3) Cod penal, se consideră o infracțiune mai puțin gravă, iar de la data
săvârșirii, 16 septembrie 2008 și până la 10 iunie 2015, au expirat mai mult de 5
ani și, în concordanță cu dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. b), alin. (2) Cod penal,
coroborat cu art. 389 alin. (4) pct. 3), alin. (6) Cod de procedură penală, s-a impus
pronunțarea unei decizii de condamnare cu liberarea lui Tacu Olga de răspunderea
penală în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere
penală.
Referitor la acțiunea civilă, instanța a menționat că, soluția primei instanțe
este corectă, deoarece în speță au fost întrunite cumulativ toate cele trei elemente
ale răspunderii delictual-civile prescrise la art. 1398 alin. (1) Cod civil.
Procurorul, în temeiul pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
3
În motivarea recursului procurorul a invocat argumente similare cu cele
indicate anterior în apel, suplimentar menționând că, instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; a dat apreciere greșită
probelor prezentate de acuzare, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatei în
săvârșirea infracțiunii imputate; versiunea precum că banii ar fi fost sustrași a fost
combătută de către partea acuzării; instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile
martorului Secrieru Vadim, din cadrul ședințelor de judecată; instanța urma să
aprecieze critic declarațiile inculpatei, potrivit cărora, aceasta a intrat în bancă
pentru a depune banii pe cont, fără a-i lua din mașină, or, în opinia acuzării aceste
declarații sunt absolut inventate în vederea evitării răspunderii penale pentru fapta
săvârșită.
5.1. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, a contestat cu recurs
hotărârile adoptate solicitând casarea acestora cu dispunerea achitării inculpatei,
deoarece nu a săvârșit fapta imputată.
În motivarea recursului ordinar, avocatul a invocat argumente similare cu
cele indicate anterior în apel, suplimentar menționând că: instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; acțiunile inculpatei nu poartă
caracter penal și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate;
instanțele de judecată, indică numai că fapta inculpatei s-a manifestat prin
comportarea necorectă, abuzivă și păgubitoare față de bunurile încredințate, iar
bunurile proprietarului nu au trecut în posesia făptuitorului; faptul că martorul
Secrieru Vadim, nu și-a onorat obligațiunile de serviciu, nu constituie
neexecutarea cu rea credință a acestor obligațiuni din partea inculpatei; nu a fost
stabilit cuantumul sumei sustrase din automobil, nefiind stabilit nici faptul aflării
acesteia în posesia ilegală a inculpatei; între obligațiunile de serviciu ale
inculpatei și daună nu există legătură cauzală, deoarece banii au fost sustrași de
martorul Secrieru Vadim; inculpata activând în calitate de contabilă, executa și
obligațiunile de casier, ce în temeiul art. 123 Cod penal rezultă că, i-au fost
atribuite la moment împuterniciri de persoană cu funcții de răspundere, fiind
imposibilă încadrarea acțiunilor în baza art. 196 Cod penal.
Partea civilă, directorul SRL ,,GONVARO-CON”, Postolachi Pavel a
depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând
menținerea hotărârilor instanțelor de fond în partea admiterii integrale a acțiunii
civile.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
22 martie 2016, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă
rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, soluția instanțelor
de fond privind recalificarea faptelor săvârșite de inculpată din prevederile
art. 191 alin. (5) Cod penal în art. 196 alin. (4) Cod penal, au fost afectate de erori
de drept prescrise de pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
deoarece greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele constatate în urma
administrării materialului probator.
Cu trimitere la literatura juridică de specialitate, instanța de recurs a
specificat că, instanța de apel greșit a considerat că, latura obiectivă a infracțiunii
4
prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, se realizează prin cauzarea de daune
materiale proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, în speță, aceasta
întrunindu-se prin faptul că, în urma inacțiunilor inculpatei, proprietarul
mijloacelor bănești în sumă de 317 460 lei, al cărui angajat era inculpata, a fost
privat de acestea, ce constituie obiectul infracțiunii, ieșind din proprietatea
SRL ,,GONVARO-CON”, or, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod
penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și îi cauzează acestuia daună
materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de
încredere, însă bunul material rămâne a fi în continuare ca proprietate a aceleiași
persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat, pentru că partea vătămată i-a transmis
mijloacele bănești inculpatei.
De asemenea, pentru a încadra acțiunile inculpatei în baza art. 196 Cod
penal, instanța de apel urma să invoce care probe confirmă că nu a avut loc
însușirea banilor primiți de Tacu Olga, ci a fructului beneficiului, folosul utilizării
banilor încredințați ei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
20 septembrie 2016, a fost respins apelul procurorului ca nefondat, admis apelul
avocatului Gafton Mihail în numele inculpatei, casată sentința și pronunțată o
hotărâre nouă, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Tacu Olga a
fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191
alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Acțiunea civilă înaintată de SRL ,, GONVARO-CON” a fost lăsată fără
soluționare, păstrând dreptul reclamantului de a înainta acțiune în ordinea
prevăzută de art. art. 166, 167 Cod de procedură civilă.
8.1. Instanța de apel a reținut că, Tacu Olga prin rechizitoriu este învinuită
că, activând în baza ordinului nr. 107/06-K din 02.10.2006 și a contractului
individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în calitate de contabil al SRL
„GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa XXXXX, XXXXX, la 16 septembrie
2008, a primit conform dispoziției de plată nr. 030751 din aceeași dată, bani în
numerar în sumă de 317 460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul bancar al
întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer bancar.
Prin urmare, Tacu Olga contrar normelor legale și a obligațiunilor de
serviciu, folosind situația de serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-
CON” suma de 317 460 lei și acționând prin intenție directă, din motive de profit,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările
lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, astfel
cauzându-i societății comerciale vizate un prejudiciu material în proporții deosebit
de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în procesul-verbal de inventariere a
numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia de inventariere a
SRL „GONVARO-CON”.
8.2. Instanța de apel a stabilit că pe parcursul examinării cauzei nu au fost
prezentate probe care ar confirma cu certitudine vinovăția inculpatei în cele
incriminate, iar în ședința de judecată nu s-a stabilit că masa patrimonială a
făptuitorului a fost mărită, ce demonstrează că nu a fost săvârșită escrocheria, cu
cauzarea de daune în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de
5
încredere.
Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele
procurorului, deoarece la 12 mai 2010, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a
examinat cauza civilă la acțiunea părții vătămate SRL ,, GONVARO-CON” către
Tacu Olga cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 317 460 lei,
acțiune care a fost respinsă ca neîntemeiată din motivul multiplelor încălcări a
legislației financiare de către partea vătămată SRL ,,GONVARO-CON” și lipsei
vinovăției inculpatei în cauzarea daunei întreprinderii.
Hotărârea dispune de putere juridică ca act judecat și putere probatorie
pentru instanța care a judecat cazul penal, fapt ignorat de prima instanță, prin ce
este afectat principiul legalității actului judiciar.
Cu privire la acțiunea civilă, ținând cont de prevederile art. 387 alin. (2)
pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a expus, păstrând dreptul
reclamantului SRL „GONVARO-CON” de a înainta acțiune civilă în ordinea
prevăzută de art. art. 166, 167 Cod de procedură civilă.
Procurorul, în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea solicitării recurentul a invocat că: vinovăția inculpatei se
dovedește prin probele administrate la materialele cauzei, or, potrivit dispoziției
de plată nr.030751 din 16.09.2008, Tacu Olga a primit banii în numerar în sumă
de 317 460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul bancar al întreprinderii, iar
în condițiile în care suma de 317 460 lei nu a introdus-o pe contul bancar al
SRL „GONVARO-CON” și nu le-a transferat pe alte conturi, rezultă că aceasta a
însușit în mod ilegal această sumă de bani; instanța de apel nu a ținut cont de
declarațiile martorului Secrieru Vadim, potrivit cărora, responsabil de banii
primiți de la întreprindere era contabilul Tacu Olga, iar suma de 317 460 lei nu
putea fi sustrasă de cineva, deoarece acesta permanent s-a aflat în automobil;
instanța de apel s-a limitat doar la respingerea argumentelor aduse de procuror
fără a da apreciere probelor prezentate și astfel, nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel și decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
9.1. Partea civilă SC „GONVARO-CON” SRL, în persoana directorului
Pavel Postolachi, în temeiul pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu
dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a examinat sub
toate aspectele argumentele acuzării și nu a apreciat corespunzător probele cauzei,
în deosebi declarațiile inculpatei, care a comunicat că a intrat în bancă pentru a
depune banii, însă s-a întors în mașină pentru a lua sacoșa cu bani și a depistat
lipsa acesteia, declarații care trezesc o bănuială rezonabilă de inventare, având
scopul evitării răspunderii penale; instanța de apel a desconsiderat concluziile din
decizia instanței de recurs din 22 martie 2016, or, instanța s-a expus asupra
calificării juridice corecte a acțiunilor inculpatei și a recunoscut că aceasta a
6
cauzat prejudicii materiale considerabile părții vătămate.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
17 ianuarie 2017, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă
rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, soluția instanței de
apel privind achitarea inculpatei pe art. 191 alin. (5) Cod penal este prematură și
afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de
procedură penală, or, la baza acestei concluzii instanța a pus declarațiile
inculpatei, reprezentantului părții vătămate și martorilor date în prima instanță,
precum și materialele cauzei administrate la cauza penală, însă, deși instanța a
verificat probele date, acestea nu au fost analizate complet, sub toate aspectele, cu
o argumentare desfășurată a concluziilor sale, doar fiind indicat că prin acestea nu
se dovedește vinovăția inculpatei în săvârșirea însușirii ilegale a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea sa.
Prin urmare, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 alin. (1)
Cod de procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit apreciere la
justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sunt premature și în
acest caz, instanța de recurs a menționat că, într-o hotărâre este necesar nu numai
de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestora și
legătura lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o
circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele
respinse și prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de
apel nu a apreciat probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al
coroborării lor.
Conform textului deciziei, instanța a descris declarațiile reprezentantului
părții vătămate date în prima instanță, care au fost puse la baza soluției de achitare
a inculpatei și a indicat că partea vătămată își susține în cadrul instanței de apel
declarațiile date în prima instanță, însă conform procesului-verbal al ședinței de
judecată aceasta nu a fost audiată, ci doar și-a expus opinia asupra apelurilor
declarate în cauză și prin urmare, rezultă că instanța a cercetat probele cauzei
superficial.
Făcând o analiză a părții descriptive a deciziei atacate, instanța de recurs a
constatat de fapt o expunere teoretică, inclusiv descrierea elementelor infracțiunii
prevăzute la art. 191 Cod penal, ca în final instanța de apel să concluzioneze lipsa
acestora în acțiunile inculpatei, fără a motiva poziția și fără a invoca care anume
din cele patru elemente sunt lipsă.
De asemenea, instanța de apel făcând trimitere la ordinul nr.87/1 din
16.09.2008 cu privire la executarea sarcinilor de serviciu a contabilului Tacu Olga
și la procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14.09.2008, prin care s-a
concluzionat că lui Tacu Olga i-au fost transmise mijloacele financiare în sumă de
317 460 lei, nu se expune asupra acestor probe, importante în demonstrarea
vinovăției sau nevinovăției inculpatei.
Totodată, instanța de apel a optat pentru faptul că Tacu Olga nu a săvârșit
fapta de însușire a sumei de 317 460 lei, iar soluția de achitare a fost adoptată pe
motiv că acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate,
7
rezultând contradicție între motivarea deciziei cu concluzia recurată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai
2017, pronunțată integral la 05 iulie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul
avocatului Gafton Mihail în numele inculpatei, admis apelul procurorului și
pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Tacu Olga a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 191 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 8 ani 1 lună
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.
A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui
Tacu Olga în beneficiul SRL ,,GONVARO-CON” suma de 317 460 lei, cu titlu de
prejudiciu material.
11.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, la 16
septembrie 2008, Tacu Olga activând în baza ordinului nr. 107/06-K din
02.10.2006 și a contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în
calitate de contabil al SRL „GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa XXXXX,
XXXXX, la 16 septembrie 2008, a primit conform dispoziției de plată nr. 030751
din aceeași dată, bani în numerar în sumă de 317 460 lei, pe care urma să-i
introducă pe contul bancar al întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer
bancar.
Prin urmare, Tacu Olga contrar normelor legale și a obligațiunilor de
serviciu, folosind situația de serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-
CON” suma de 317 460 lei și acționând prin intenție directă, din motive de profit,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările
lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, astfel
cauzându-i societății comerciale vizate un prejudiciu material în proporții deosebit
de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în procesul-verbal de inventariere a
numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia de inventariere a
SRL „GONVARO-CON”.
11.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, vinovăția
inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, se
confirmă prin declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL ,,GONVARO-
CON”, Briceag Andrei, date în ședința de judecată a primei instanțe și susținute în
instanța de apel (f.d.224-227, vol. II); martorilor Postolachi Pavel, directorul
SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de judecată a primei instanțe, verificate
prin citire în instanța de apel (f.d.239-240, vol. II); Postolachi Victor, directorul
adjunct al SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de judecată a primei instanțe,
verificate prin citire în instanța de apel (f.d.241, vol. II); Postolachi Marcel,
directorul Secției de producere a SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de
judecată a primei instanțe, verificate prin citire în instanța de apel (f.d.15-16,
vol. II); Secrieru Vadim, date în ședința de judecată a primei instanțe, verificate
prin citire în instanța de apel (f.d.17-18, vol. II); declarațiile martorului Cotorcea
Parascovia, contabil-șef al SRL „GONVARO-CON” date în ședința instanței de
fond, verificate prin citire în instanța de apel (f.d.34-36, vol. III); procesul-verbal
de cercetare la fața locului din 16.09.2008 și tabelul fotografic (f.d.7-10, vol. I);
contractul individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, încheiat între directorul
8
SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel și Tacu Olga (f.d.75-77, vol. I);
ordinul nr. 107/06-K din 02.10.2006 „Cu privire la angajare” emis de către
directorul SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel potrivit căruia s-a decis
angajarea lui Tacu Olga în baza contractului individual de muncă, în calitate de
contabil, începând cu 02.10.2006 (f.d.105, vol. I); procesul-verbal de ridicare din
09 februarie 2009, potrivit căruia de la juristul SRL „GONVARO-CON” au fost
ridicate mai multe documente (f.d.58, vol. I); ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „Cu
privire la executarea sarcinilor deserviciu” (f.d.74, vol. I); procesul-verbal al
adunării membrilor comisiei pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a
avut loc la 16 septembrie 2008, potrivit căruia s-a hotărât ca lui Tacu Olga și lui
Secrieru Vadim să le fie aplicate sancțiuni disciplinare sub formă de pedeapsă
aspră și a înainta dosarul în instanța de judecată (f.d.59-60, vol. I); procesul-verbal
de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008 (f.d.61, vol. I); dispoziția de
plată nr.030751 din 16.09.2008, potrivit căreia lui Tacu Olga i-au fost transmise
mijloacele financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.70, vol. I); procesul-verbal de
examinare din 10 februarie 2009 (f.d.81, vol. I); ordonanța procurorului în
Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău din 03 ianuarie 2014, prin care s-a
dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Tacu Olga și a lui Secrieru Vadim
pe motivul constatării inexistenței faptului infracțiunii de furt (f.d.115-117,
vol. II).
Cu trimitere la literatura juridică de specialitate, instanța de apel a indicat
că, prima instanță la adoptarea soluției, nu a ținut cont de elementele infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal - după semnele calificative - delapidarea
averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în
administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu și cauzarea de daune în
proporții deosebit de mari și în mod eronat a recalificat fapta inculpatei Tacu Olga
în baza art. 196 alin. (4) Cod penal.
Instanța de apel a respins argumentele părții apărării precum că, în
rezultatul executării obligațiunilor de muncă, cu bună credință de către inculpata
Tacu Olga și dauna apărută - nu există legătură cauzală, deoarece ansamblul de
probe enumerate supra demonstrează că inculpata a însușit ilegal bunurile părții
vătămate SRL „GONVARO-CON”, iar alegația avocatului precum că banii au
fost sustrași de către alte persoane constituie o simplă presupunere, nefondată pe
careva probe.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apărării referitor la
faptul că, hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010
demonstrează nevinovăția inculpatei, deoarece speța la care se face trimitere
reprezintă un litigiu civil, iar în cauză se examinează o componență penală, iar o
hotărâre civilă cu putere de lucru judecat nu poate determina soluția unei cauze
penale.
La fel, a fost respins ca declarativ argumentul apărării precum că, Secrieru
Vadim se face vinovat de sustragerea banilor în virtutea obligațiilor de serviciu,
deoarece potrivit contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, Tacu
Olga a fost angajată în calitate de contabil (f.d.75-77, vol.I), iar prin
procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008 se
9
dovedește că anume contabilului Tacu Olga i-au fost transmise mijloace
financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.61, vol. I).
11.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la
prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, a ajuns la concluzia că
scopul legii penale la caz poate fi atins doar prin izolarea acesteia de societate,
considerând că pedeapsa 8 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de
tip închis pentru femei va fi echitabilă și corectă, care corespunde atât principiului
proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de
restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților, precum și de prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.
Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, fără a specifica concret
vreun punct prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu
recurs sentința și decizia, invocând necorespunderea motivelor pe care au fost
întemeiate soluțiile dispozitivului hotărârilor adoptate, solicitând casarea acestora
ca fiind ilegale, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a
fost săvârșită de inculpată.
În motivarea recursului apărătorul a invocat că, instanța de apel nu a dat
răspuns la argumentele invocate în apelul său, fapt ce echivalează cu
neexaminarea fondului apelului - în consecință, fiind în situația limitării
considerabile a dreptului la justiție, or într-un stat de drept inculpata urma a primi
răspuns la argumentele invocate de instanța de apel și (sau) de fond.
În opinia recurentului acțiunile inculpatei nu poartă caracter penal, nefiind
întrunite în acțiunile acesteia elementele infracțiunii incriminate.
Mai mult, instanța de fond nu a stabilit faptul real de neexecutare cu rea
credință de către inculpată a obligațiunilor de muncă referitor la gestionarea și
(ori) transmiterea banilor părții vătămate și (sau) faptul însușirii banilor.
Instanțele de fond și apel au lăsat fără apreciere faptul că, Secrieru Vadim,
care la fel activa în cadrul SRL ,,GONVARO-CON”, în ziua dispariției banilor,
avea însărcinarea de a transporta inculpata la instituțiile financiare și alte instituții,
cu sumele de bani pentru a fi depuse la cont și nu în ultimul rând, de a asigura
paza acesteia și a mijloacelor bănești.
Faptul că Secrieru Vadim, neonorându-și obligațiunile de serviciu, a părăsit
automobilul în care se aflau banii, pentru chestiuni personale, în rezultatul la ce
mijloacele bănești au fost sustrase de persoane necunoscute, nu constituie
neexecutarea cu rea - credință a obligațiunilor de serviciu din partea lui Tacu
Olga. Potrivit declarațiilor lui Tacu Olga și a contabilei-șef a întreprinderii
Cotorcea Parascovia, nu o singură dată au solicitat conducătorului de a lichida
încălcările de legislație la momentul transportării banilor, conform indicațiilor
Băncii Naționale, însă aceste solicitări au rămas fără soluționare.
Conform materialelor dosarului penal, suma de bani sustrasă din automobil
nu a fost stabilită, nefiind stabilit și faptul aflării acesteia în posesia ilegală a
inculpatei.
Prin ordonanța procurorului din 03.01.2014 s-a dispus scoaterea lui Tacu
Olga de sub urmărire penală, din motivul inexistenței faptului infracțiunii de furt.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010, a fost
10
respinsă acțiunea civilă înaintată de SRL ,,GONVARO-CON” către Tacu Olga cu
privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 317 460 lei, din motivul
multiplelor încălcări a legislației financiare de către SRL ,,GONVARO-CON” și
lipsei vinovăției lui Tacu Olga în dauna cauzată întreprinderii.
Hotărârea în cauză reprezintă act judecat și are putere probatorie pentru
instanțele care au judecat cazul penal - fapt ignorat de ultimele, prin ce a fost
afectat principiul legalității actului judiciar.
Apărarea nu neagă faptul că Tacu Olga a primit suma vizată în gestiune cu
scopul indicat în ordinul corespunzător, fapt recunoscut și de către inculpată, însă
instanța a trecut cu vederea faptul că, răspunzător de suma bănească a fost la acel
moment (conform indicațiilor patronului SRL ,,GONVARO-CON”) nu doar Tacu
Olga, dar și martorul Secrieru Vadim, care de altfel a recunoscut faptul
transmiterii lui a sumei respective în sacoșă și abaterea lui ulterioară de la
automobil în rezultatul căruia fapt banii au dispărut.
Asupra recursului declarat a prezentat referință partea vătămată și civilă
SC „GONVARO-CON” SRL, în persoana directorului Postolachi Pavel, în care
sunt enunțate cronologic un șir de acte, pretinse drept probe pentru condamnare,
solicitându-se pronunțarea unei hotărâri legale, cu menținerea soluției privitor la
încasarea prejudiciului.
13.1. Asupra recursului a prezentat referință și procurorul, care s-a expus
pentru respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, menționând că, la judecarea
apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,
adoptând o soluție corectă de condamnare a inculpatei în baza art. 191 alin. (5)
Cod penal.
Prin urmare, acuzarea consideră că în prezenta cauză penală nu se constată
erori de drept, ce ar permite instanței de recurs să intervină în hotărârea adoptată.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis,
din următoarele considerente.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,
judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate
pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și
oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar
probele administrate de prima instanță.
În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere
11
probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe
prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de
inculpată și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin
prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu
art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual
penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină
răspuns la toate motivele invocate.
Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt
obligatorii, nu au fost respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu
pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.
Analizând motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată
de instanța de apel, precum și actele cauzei, instanța de recurs conchide că în
speță se constată erorile de drept, care sunt cuprinse în temeiul prevăzut de
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul când hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluție sau motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.
În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.
14.1. În primul rând, în corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură
penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către
instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea
cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,
inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanță.
Astfel, Colegiul penal lărgit, reține că instanța de apel a pronunțat o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a
inculpatei în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 8 ani 1
lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei și
admiterea acțiunii civile înaintată de SRL ,,GONVARO-CON” (f.d.40-41 vol.IV),
fără a casa sentința primei instanțe, prin care Tacu Olga a fost recunoscută
vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (6) Cod penal, cu
liberarea de răspundere penală din motivul expirării termenului prescripției
tragerii la răspundere penală și a fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de
SRL ,,GONVARO-CON”.
Ca rezultat al admiterii apelului în situația, în care instanța de apel constată
că hotărârea atacată este greșită sub aspectul de fapt sau de drept, penal ori
12
procesual, are loc desființarea hotărârii în limitele efectului devolutiv și extensiv,
cât și neagravării situației părții apelante.
Eroarea menționată supra, nu poate fi corectată de către Colegiul penal
lărgit, or, instanța de recurs nu este în drept să agraveze în nici un mod situația
inculpatei, în al cărei interese a fost declarat recursul.
14.2. În al doilea rând, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat
corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare
probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al
coroborării lor.
Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței
de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Însă, potrivit descriptivului deciziei, instanța de apel face trimitere la
probele din dosar, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL
,,GONVARO-CON”, Briceag Andrei, martorilor Postolachi Pavel, directorul SRL
,,GONVARO-CON”, Postolachi Victor, directorul adjunct al SRL ,,GONVARO-
CON”, Postolachi Marcel, directorul Secției de producere a SRL ,,GONVARO-
CON”, Secrieru Vadim; contractul individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006,
încheiat între directorul SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel și Tacu Olga
(f.d.75-77, vol. I); ordinul nr. 107/06-K din 02.10.2006 „Cu privire la angajare”
(f.d.105, vol. I); ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „Cu privire la executarea
sarcinilor deserviciu” (f.d.74, vol. I); procesul-verbal al adunării membrilor
comisiei pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a avut loc la 16
septembrie 2008, potrivit căruia s-a hotărât ca lui Tacu Olga și lui Secrieru Vadim
să le fie aplicate sancțiuni disciplinare sub formă de pedeapsă aspră și a înainta
dosarul în instanța de judecată (f.d.59-60, vol. I); procesul-verbal de inventariere a
numerarului din 14 septembrie 2008 (f.d.61, vol. I); dispoziția de plată nr. 030751
din 16.09.2008, potrivit căreia lui Tacu Olga i-au fost transmise mijloacele
financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.70, vol. I), însă nu a verificat minuțios și
obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,
concludenții, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, instanța de apel s-a expus asupra faptului că, prin dispoziția de plată
nr.030751 din 16.09.2008, Tacu Olga ar fi primit în numerar suma de 317 460 lei,
pe când din declarațiile martorilor Postolachi Victor și Postolachi Pavel, rezultă că
Tacu Olga a primit sumele de 25700 Euro, 4850 dolari și 12700 lei, fapt confirmat
prin ordinul nr.87/1 din 16.09.2008 „Cu privire la executarea sarcinilor de
serviciu” și prin procesul-verbal nr.1/08-9 din 30.09.2008 al adunării comisiei
pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a avut loc la 16.09.2008.
Primirea banilor în diferite valute și lei este confirmată și de Tacu Olga și
Secrieru Vadim, care împreună au efectuat schimbul valutei în lei, dar și prin
înseși conținutul ordinului nr.87/1 din 16.09.2008 (f.d.74 vol.1), în care concret se
însărcinează contabilul Tacu Olga și șeful pe aprovizionare Secrieru Vadim ...să
13
plece la Deghest pentru schimbarea banilor primiți în casă.
Totodată, în procesul-verbal de inventariere a numerarului societății SRL
,,GONVARO-CON”, datat cu 14 septembrie 2008, este indicat că, la data de 14
septembrie 2008 în rezultatul inventarierii s-au depistat lipsuri în sumă de 314460
lei, însă fapta imputată lui Tacu Olga, potrivit rechizitoriului, a fost săvârșită la 16
septembrie 2008.
Prin urmare, instanța de apel urma să verifice veridicitatea acestor probe și
să le dea o apreciere cuvenită, după cum reiese din prevederile art.art.100 alin.
(4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, sub aspectul corespunderii datelor
de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.
Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte
probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.
Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor
probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.
Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din
care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale
prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a
conținutului probei, a coroborării lor.
Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a
expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu
confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe
sunt admise, iar altele respinse.
În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este
de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și a ajuns la concluzia
condamnării inculpatei, ea urma să dezvăluie această concluzie și să își expună
punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe
caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a
circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat
pe cauză.
Concluziile instanței de apel formulate mai sus poartă un caracter generic
asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea
probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,
lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei
hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra
calității efectuării actului de justiție.
În cazul dat, instanța de apel era obligată să verifice și să înlăture
neclaritățile din declarațiile lui Tacu Olga și Secrieru Vadim ce țin de acțiunile
nemijlocite ale fiecăruia, pe perioada aflării banilor în posesia lor.
După cum rezultă din declarațiile martorului Secrieru Vadim, anume el a
rămas cu suma de 317 460 lei, pe care i-ar fi ascuns la spatele său după scaun, în
timp ce Tacu Olga se afla în incinta BC ,,Victoriabank”, însă modul în care
Secrieru Vadim ar fi ascuns banii după speteaza scaunului său, nu a fost cercetat
amănunțit, mai ales că punga cu bani era destul de voluminoasă (cel puțin 16
pachete cu bancnote) și potrivit tabelului fotografic (f.d.10 vol.I), nu este clar dacă
acești bani nu puteau, spre exemplu, să cadă la momentul deschiderii ușii de către
14
șofer sau o altă persoană. La fel, era necesar de verificat argumentul procurorului
că ...inculpata a făcut declarații inventate precum că a intrat în bancă pentru a
depune banii pe cont fără a lua acești bani din mașină, or, din circumstanțele
descrise de Tacu Olga și Secrieru Vadim banii se aflau după sau sub scaunul
acestuia și anume ultimul urma să-i ia și să meargă cu Tacu Olga în bancă, însă el
doar a venit în urma ei și i-a comunicat că banii au dispărut.
Declarațiile depuse în instanța de judecată de către martorul Secrieru
Vadim, nu au fost apreciate în coroborare cu cele depuse la urmărirea penală
(f.d.160 vol.I). Acuzatorul de stat în învinuirea sa, în apeluri dar și în motivarea
din recursuri, trece cu vederea depozițiile lui Secrieru Vadim, în care acesta
recunoaște că ... pe strada Academică, posibil automobilul nu sa aflat tot timpul în
vizorul său. Totodată, procurorul declarativ afirmă (f.d.117 vol.II), că Tacu Olga
ar fi înscenat furtul, cu scopul de ascunde delapidarea, fără să aducă vreun
argument logic sau o probă în acest sens.
Potrivit prescripțiilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de
instanța de fond.
Instanța de apel nu a menționat, în motivarea concluziei de condamnare,
care din probele acuzării indică în mod pertinent că Tacu Olga ar fi însușit suma
de 317 460 lei de la SRL ”GONVARO-CON”, or, doar probele ce dovedesc
numai faptul primirii banilor, nu pot fi suficiente pentru a dovedi și faptul
sustragerii acestora, fiind prezente circumstanțe reale, care arată la un posibil furt,
pierdere sau însușire de către alte persoane, fapte ce nu echivalează nicidecum cu
infracțiunea prevăzută la art.191 Cod penal.
Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a
găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu
dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.
La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de
rejudecare și limitele acesteia și are obligația să înlăture erorile menționate, să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatei și să dea o apreciere
obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,
95, 101 Cod de procedură penală, să le evalueze cuvenit cu argumentarea
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și toate în ansamblu,
să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de
motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în
conformitate cu prevederile art. art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.
Totodată, la rejudecare, reieșind din efectul devolutiv al apelului, în
conformitate cu art.409 Cod de procedură penală, instanța de apel urmează să
aprecieze care este valoarea și efectele de drept, prin prisma art.art.245-247, 255,
15
274-275, 42 alin.(3) și 279/1, 284 Cod de procedură penală, a ordonanțelor
procurorului și ofițerului de urmărire penală (f.d.15, 48, 57 și 115-117 vol.II).
În conformitate cu art. 338, 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin.(2) și
alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mihail Gafton în numele
inculpatei Olga Tacu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui Tacu Olga XXXXX și
dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 11 ianuarie
2018.
Președinte /semnătura/ Anatolie Țurcan
Judecători /semnătura/ Svetlana Filincova
/semnătura/ Galina Stratulat
/semnătura/ Iurie Bejenaru
/semnătura/ Nicolae Craiu
16