ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 12.12.2017

1ra-1419/2017 — art. 191 alin. 5 CP

HOTĂRÂRE
12.12.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 191 alin. 5 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1419/2017 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1419/2017

Curtea Supremă de Justiție

12 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componentă:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători – Svetlana Filincova, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Nicolae

Craiu,

a judecat, fără citarea părților recursul ordinar declarat de avocatul Mihail

Gafton în numele inculpatei Olga Tacu, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Tacu Olga XXXXX, născută la XXXXX,

originară din r-nul XXXXX și domiciliată în

Termenul de examinare a cauzei:

Tacu Olga a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (6) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală din motivul

expirării termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Tacu Olga în beneficiul SRL ,,GONVARO-CON” suma de 317 460 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

16 septembrie 2008, Tacu Olga activând în calitate de contabil al

SRL ,,GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa XXXXX, XXXXX, conform

dispoziției de plată nr. 030751 din 16.09.2008, a primit suma de 317 460 lei, pe

care urma să o introducă pe contul bancar al societății și să efectueze operațiuni

de transfer, iar ca urmare, folosind situația de serviciu și contrar obligațiunilor pe

care le avea în virtutea funcției deținute, prin înșelăciune și abuz de încredere,

1

suma nominalizată nu a fost depusă pe contul SRL ,,GONVARO-CON”,

cauzându-i persoanei juridice o daună materială în proporții deosebit de mari.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, prin care Tacu Olga să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru femei.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că:

- anume inculpata a intrat ilegal în posesia sumei de 317 460 lei, deoarece

suma nominalizată nu a fost introdusă pe contul bancar al SRL ,,GONVARO-

CON” și nu a fost transferată pe alte conturi;

- inculpata a informat administrația SRL ,,GONVARO-CON” și poliția

despre faptul că, suma menționată a fost sustrasă pe ascuns de persoane

necunoscute, în timp ce dânsa nu se afla în automobil, fapt ce a generat pornirea

urmăririi penale în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, inducând astfel organul de

urmărire penală în eroare;

- la emiterea sentinței și recalificării acțiunilor inculpatei, instanța nu a

apreciat declarațiile ultimei, potrivit cărora până a depista lipsa banilor, aceasta a

intrat în sediul BC „Moldova Agroindbank” SA, amplasat pe adresa str. Alba

Iulia, mun. Chișinău, pentru a depune suma de 317 460 lei pe contul

SRL ,,GONVARO-CON” și a depistat lipsa banilor când s-a întors la automobil,

care era parcat în fața băncii, pentru a lua sacoșa cu bani.

3.1. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, a contestat cu apel

sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului a invocat că:

- în sentință este indicat că, fapta inculpatei s-a manifestat doar prin

comportarea necorectă, abuzivă și păgubitoare față de bunurile încredințate, iar

bunurile proprietarului nu au trecut în posesia făptuitorului, nefiind indicat în ce

constă acest comportament;

- Secrieru Vadim, angajat al SRL ,,GONVARO-CON”, avea însărcinarea

să o însoțească pe inculpată la instituțiile financiare, însă, neonorându-și

obligațiunile de serviciu, a părăsit automobilul unde se aflau banii și ca rezultat,

aceștia au fost sustrași de persoane necunoscute, fapt ce nu constituie

neexecutarea cu bună credință a obligațiunilor de serviciu din partea lui Tacu

Olga;

- în speță nu există legătură cauzală, deoarece banii au fost sustrași fie de

Secrieru Vadim, fie de alte persoane;

- prima instanță a ignorat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 12 mai 2010, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea părții vătămate

SRL ,,GONVARO-CON” către Tacu Olga privind încasarea prejudiciului

material în sumă de 317 460 lei, din motivul multiplelor încălcări a legislației

financiare de către partea vătămată și lipsei vinovăției inculpatei în dauna cauzată

întreprinderii.

2015, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Gafton Mihail în numele

2

inculpatei, admis apelul procurorului, casată, inclusiv din oficiu, în baza art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, sentința, în latura penală și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Tacu Olga a fost

liberată de răspunderea penală în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță corect

a reîncadrat acțiunile inculpatei în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, însă a omis să

se expună asupra faptului că, scopul acesteia nu a fost însușirea bunurilor părții

vătămate, or fiind audiată în cadrul ședinței instanței de apel, inculpata, vina în

săvârșirea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, menționând că dispoziția de

plată pentru primirea banilor din casierie a semnat-o ea, fiind responsabilă de

acești bani împreună cu șoferul Secrieru Vadim.

Totodată, instanța de apel a menționat că acuzarea nu a prezentat probe ce

ar demonstra că, acțiunile/inacțiunile inculpatei au fost îndreptate spre însușirea

sumei nominalizate, or, la caz există o hotărâre definitivă a organului de urmărire

penală (ordonanța Procuraturii sect. Buiucani, mun. Chișinău din 03 ianuarie

2014), prin care se confirmă lipsa dovezilor în acest sens.

Astfel, potrivit dispoziției de plată nr.030751 din 16.09.2008, suma de

317 460 lei i-a fost eliberată lui Tacu Olga, care urma să procedeze în

conformitate cu ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008, privind executarea sarcinilor de

serviciu, însă, contrar dispozițiilor prestabilite, inculpata a lăsat banii fără

supraveghere și, în rezultat, SRL ,,GONVARO-CON” i-a fost cauzat un

prejudiciu material.

Instanța de apel a respins argumentul apărării referitor la existența hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010, or, motivele invocate în

cadrul dosarului civil și cele ce au stat la baza emiterii deciziei în cauza penală

sunt distincte și nu pot fi invocate ca dovadă a lipsei în acțiunile/inacțiunile

inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, precum și nu exclud

răspunderea civilă a acesteia rezultată din infracțiunea săvârșită, fapt ce generează

dreptul părții vătămate la compensarea prejudiciului cauzat.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, infracțiunea, prin prisma art. 16

alin. (3) Cod penal, se consideră o infracțiune mai puțin gravă, iar de la data

săvârșirii, 16 septembrie 2008 și până la 10 iunie 2015, au expirat mai mult de 5

ani și, în concordanță cu dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. b), alin. (2) Cod penal,

coroborat cu art. 389 alin. (4) pct. 3), alin. (6) Cod de procedură penală, s-a impus

pronunțarea unei decizii de condamnare cu liberarea lui Tacu Olga de răspunderea

penală în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere

penală.

Referitor la acțiunea civilă, instanța a menționat că, soluția primei instanțe

este corectă, deoarece în speță au fost întrunite cumulativ toate cele trei elemente

ale răspunderii delictual-civile prescrise la art. 1398 alin. (1) Cod civil.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

3

În motivarea recursului procurorul a invocat argumente similare cu cele

indicate anterior în apel, suplimentar menționând că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; a dat apreciere greșită

probelor prezentate de acuzare, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatei în

săvârșirea infracțiunii imputate; versiunea precum că banii ar fi fost sustrași a fost

combătută de către partea acuzării; instanța de apel nu a ținut cont de declarațiile

martorului Secrieru Vadim, din cadrul ședințelor de judecată; instanța urma să

aprecieze critic declarațiile inculpatei, potrivit cărora, aceasta a intrat în bancă

pentru a depune banii pe cont, fără a-i lua din mașină, or, în opinia acuzării aceste

declarații sunt absolut inventate în vederea evitării răspunderii penale pentru fapta

săvârșită.

5.1. Avocatul Gafton Mihail în numele inculpatei, a contestat cu recurs

hotărârile adoptate solicitând casarea acestora cu dispunerea achitării inculpatei,

deoarece nu a săvârșit fapta imputată.

În motivarea recursului ordinar, avocatul a invocat argumente similare cu

cele indicate anterior în apel, suplimentar menționând că: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; acțiunile inculpatei nu poartă

caracter penal și nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate;

instanțele de judecată, indică numai că fapta inculpatei s-a manifestat prin

comportarea necorectă, abuzivă și păgubitoare față de bunurile încredințate, iar

bunurile proprietarului nu au trecut în posesia făptuitorului; faptul că martorul

Secrieru Vadim, nu și-a onorat obligațiunile de serviciu, nu constituie

neexecutarea cu rea credință a acestor obligațiuni din partea inculpatei; nu a fost

stabilit cuantumul sumei sustrase din automobil, nefiind stabilit nici faptul aflării

acesteia în posesia ilegală a inculpatei; între obligațiunile de serviciu ale

inculpatei și daună nu există legătură cauzală, deoarece banii au fost sustrași de

martorul Secrieru Vadim; inculpata activând în calitate de contabilă, executa și

obligațiunile de casier, ce în temeiul art. 123 Cod penal rezultă că, i-au fost

atribuite la moment împuterniciri de persoană cu funcții de răspundere, fiind

imposibilă încadrarea acțiunilor în baza art. 196 Cod penal.

depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate, solicitând

menținerea hotărârilor instanțelor de fond în partea admiterii integrale a acțiunii

civile.

22 martie 2016, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, soluția instanțelor

de fond privind recalificarea faptelor săvârșite de inculpată din prevederile

art. 191 alin. (5) Cod penal în art. 196 alin. (4) Cod penal, au fost afectate de erori

de drept prescrise de pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

deoarece greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele constatate în urma

administrării materialului probator.

Cu trimitere la literatura juridică de specialitate, instanța de recurs a

specificat că, instanța de apel greșit a considerat că, latura obiectivă a infracțiunii

4

prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, se realizează prin cauzarea de daune

materiale proprietarului prin înșelăciune sau abuz de încredere, în speță, aceasta

întrunindu-se prin faptul că, în urma inacțiunilor inculpatei, proprietarul

mijloacelor bănești în sumă de 317 460 lei, al cărui angajat era inculpata, a fost

privat de acestea, ce constituie obiectul infracțiunii, ieșind din proprietatea

SRL ,,GONVARO-CON”, or, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod

penal, făptuitorul folosește bunurile proprietarului și îi cauzează acestuia daună

materială în modalitatea prescrisă de dispoziție - prin înșelăciune sau abuz de

încredere, însă bunul material rămâne a fi în continuare ca proprietate a aceleiași

persoane, ceea ce, la caz, nu a fost realizat, pentru că partea vătămată i-a transmis

mijloacele bănești inculpatei.

De asemenea, pentru a încadra acțiunile inculpatei în baza art. 196 Cod

penal, instanța de apel urma să invoce care probe confirmă că nu a avut loc

însușirea banilor primiți de Tacu Olga, ci a fructului beneficiului, folosul utilizării

banilor încredințați ei.

20 septembrie 2016, a fost respins apelul procurorului ca nefondat, admis apelul

avocatului Gafton Mihail în numele inculpatei, casată sentința și pronunțată o

hotărâre nouă, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Tacu Olga a

fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de SRL ,, GONVARO-CON” a fost lăsată fără

soluționare, păstrând dreptul reclamantului de a înainta acțiune în ordinea

prevăzută de art. art. 166, 167 Cod de procedură civilă.

8.1. Instanța de apel a reținut că, Tacu Olga prin rechizitoriu este învinuită

că, activând în baza ordinului nr. 107/06-K din 02.10.2006 și a contractului

individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în calitate de contabil al SRL

„GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa XXXXX, XXXXX, la 16 septembrie

2008, a primit conform dispoziției de plată nr. 030751 din aceeași dată, bani în

numerar în sumă de 317 460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul bancar al

întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer bancar.

Prin urmare, Tacu Olga contrar normelor legale și a obligațiunilor de

serviciu, folosind situația de serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-

CON” suma de 317 460 lei și acționând prin intenție directă, din motive de profit,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, astfel

cauzându-i societății comerciale vizate un prejudiciu material în proporții deosebit

de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia de inventariere a

8.2. Instanța de apel a stabilit că pe parcursul examinării cauzei nu au fost

prezentate probe care ar confirma cu certitudine vinovăția inculpatei în cele

incriminate, iar în ședința de judecată nu s-a stabilit că masa patrimonială a

făptuitorului a fost mărită, ce demonstrează că nu a fost săvârșită escrocheria, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari prin înșelăciune și abuz de

5

încredere.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

procurorului, deoarece la 12 mai 2010, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a

examinat cauza civilă la acțiunea părții vătămate SRL ,, GONVARO-CON” către

Tacu Olga cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 317 460 lei,

acțiune care a fost respinsă ca neîntemeiată din motivul multiplelor încălcări a

legislației financiare de către partea vătămată SRL ,,GONVARO-CON” și lipsei

vinovăției inculpatei în cauzarea daunei întreprinderii.

Hotărârea dispune de putere juridică ca act judecat și putere probatorie

pentru instanța care a judecat cazul penal, fapt ignorat de prima instanță, prin ce

este afectat principiul legalității actului judiciar.

Cu privire la acțiunea civilă, ținând cont de prevederile art. 387 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-a expus, păstrând dreptul

reclamantului SRL „GONVARO-CON” de a înainta acțiune civilă în ordinea

prevăzută de art. art. 166, 167 Cod de procedură civilă.

a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea solicitării recurentul a invocat că: vinovăția inculpatei se

dovedește prin probele administrate la materialele cauzei, or, potrivit dispoziției

de plată nr.030751 din 16.09.2008, Tacu Olga a primit banii în numerar în sumă

de 317 460 lei, pe care urma să-i introducă pe contul bancar al întreprinderii, iar

în condițiile în care suma de 317 460 lei nu a introdus-o pe contul bancar al

SRL „GONVARO-CON” și nu le-a transferat pe alte conturi, rezultă că aceasta a

însușit în mod ilegal această sumă de bani; instanța de apel nu a ținut cont de

declarațiile martorului Secrieru Vadim, potrivit cărora, responsabil de banii

primiți de la întreprindere era contabilul Tacu Olga, iar suma de 317 460 lei nu

putea fi sustrasă de cineva, deoarece acesta permanent s-a aflat în automobil;

instanța de apel s-a limitat doar la respingerea argumentelor aduse de procuror

fără a da apreciere probelor prezentate și astfel, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

9.1. Partea civilă SC „GONVARO-CON” SRL, în persoana directorului

Pavel Postolachi, în temeiul pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a examinat sub

toate aspectele argumentele acuzării și nu a apreciat corespunzător probele cauzei,

în deosebi declarațiile inculpatei, care a comunicat că a intrat în bancă pentru a

depune banii, însă s-a întors în mașină pentru a lua sacoșa cu bani și a depistat

lipsa acesteia, declarații care trezesc o bănuială rezonabilă de inventare, având

scopul evitării răspunderii penale; instanța de apel a desconsiderat concluziile din

decizia instanței de recurs din 22 martie 2016, or, instanța s-a expus asupra

calificării juridice corecte a acțiunilor inculpatei și a recunoscut că aceasta a

6

cauzat prejudicii materiale considerabile părții vătămate.

17 ianuarie 2017, au fost admise recursurile, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, soluția instanței de

apel privind achitarea inculpatei pe art. 191 alin. (5) Cod penal este prematură și

afectată de eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de

procedură penală, or, la baza acestei concluzii instanța a pus declarațiile

inculpatei, reprezentantului părții vătămate și martorilor date în prima instanță,

precum și materialele cauzei administrate la cauza penală, însă, deși instanța a

verificat probele date, acestea nu au fost analizate complet, sub toate aspectele, cu

o argumentare desfășurată a concluziilor sale, doar fiind indicat că prin acestea nu

se dovedește vinovăția inculpatei în săvârșirea însușirii ilegale a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea sa.

Prin urmare, concluziile instanței contravin prevederilor art.101 alin. (1)

Cod de procedură penală, deoarece probele enunțate nu au primit apreciere la

justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sunt premature și în

acest caz, instanța de recurs a menționat că, într-o hotărâre este necesar nu numai

de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestora și

legătura lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

respinse și prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de

apel nu a apreciat probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Conform textului deciziei, instanța a descris declarațiile reprezentantului

părții vătămate date în prima instanță, care au fost puse la baza soluției de achitare

a inculpatei și a indicat că partea vătămată își susține în cadrul instanței de apel

declarațiile date în prima instanță, însă conform procesului-verbal al ședinței de

judecată aceasta nu a fost audiată, ci doar și-a expus opinia asupra apelurilor

declarate în cauză și prin urmare, rezultă că instanța a cercetat probele cauzei

superficial.

Făcând o analiză a părții descriptive a deciziei atacate, instanța de recurs a

constatat de fapt o expunere teoretică, inclusiv descrierea elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 191 Cod penal, ca în final instanța de apel să concluzioneze lipsa

acestora în acțiunile inculpatei, fără a motiva poziția și fără a invoca care anume

din cele patru elemente sunt lipsă.

De asemenea, instanța de apel făcând trimitere la ordinul nr.87/1 din

16.09.2008 cu privire la executarea sarcinilor de serviciu a contabilului Tacu Olga

și la procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14.09.2008, prin care s-a

concluzionat că lui Tacu Olga i-au fost transmise mijloacele financiare în sumă de

317 460 lei, nu se expune asupra acestor probe, importante în demonstrarea

vinovăției sau nevinovăției inculpatei.

Totodată, instanța de apel a optat pentru faptul că Tacu Olga nu a săvârșit

fapta de însușire a sumei de 317 460 lei, iar soluția de achitare a fost adoptată pe

motiv că acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate,

7

rezultând contradicție între motivarea deciziei cu concluzia recurată.

2017, pronunțată integral la 05 iulie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul

avocatului Gafton Mihail în numele inculpatei, admis apelul procurorului și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Tacu Olga a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 8 ani 1 lună

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.

A fost admisă integral acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Tacu Olga în beneficiul SRL ,,GONVARO-CON” suma de 317 460 lei, cu titlu de

prejudiciu material.

11.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, la 16

septembrie 2008, Tacu Olga activând în baza ordinului nr. 107/06-K din

02.10.2006 și a contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, în

calitate de contabil al SRL „GONVARO-CON”, cu sediul pe adresa XXXXX,

XXXXX, la 16 septembrie 2008, a primit conform dispoziției de plată nr. 030751

din aceeași dată, bani în numerar în sumă de 317 460 lei, pe care urma să-i

introducă pe contul bancar al întreprinderii și să efectueze operațiuni de transfer

bancar.

Prin urmare, Tacu Olga contrar normelor legale și a obligațiunilor de

serviciu, folosind situația de serviciu, nu a depus pe contul SRL „GONVARO-

CON” suma de 317 460 lei și acționând prin intenție directă, din motive de profit,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a însușit ilegal, astfel

cauzându-i societății comerciale vizate un prejudiciu material în proporții deosebit

de mari, fapt constatat prin rezultatele expuse în procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 14.09.2008, întocmit de comisia de inventariere a

11.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, vinovăția

inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, se

confirmă prin declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL ,,GONVARO-

CON”, Briceag Andrei, date în ședința de judecată a primei instanțe și susținute în

instanța de apel (f.d.224-227, vol. II); martorilor Postolachi Pavel, directorul

SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de judecată a primei instanțe, verificate

prin citire în instanța de apel (f.d.239-240, vol. II); Postolachi Victor, directorul

adjunct al SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de judecată a primei instanțe,

verificate prin citire în instanța de apel (f.d.241, vol. II); Postolachi Marcel,

directorul Secției de producere a SRL ,,GONVARO-CON”, date în ședința de

judecată a primei instanțe, verificate prin citire în instanța de apel (f.d.15-16,

vol. II); Secrieru Vadim, date în ședința de judecată a primei instanțe, verificate

prin citire în instanța de apel (f.d.17-18, vol. II); declarațiile martorului Cotorcea

Parascovia, contabil-șef al SRL „GONVARO-CON” date în ședința instanței de

fond, verificate prin citire în instanța de apel (f.d.34-36, vol. III); procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 16.09.2008 și tabelul fotografic (f.d.7-10, vol. I);

contractul individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, încheiat între directorul

8

SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel și Tacu Olga (f.d.75-77, vol. I);

ordinul nr. 107/06-K din 02.10.2006 „Cu privire la angajare” emis de către

directorul SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel potrivit căruia s-a decis

angajarea lui Tacu Olga în baza contractului individual de muncă, în calitate de

contabil, începând cu 02.10.2006 (f.d.105, vol. I); procesul-verbal de ridicare din

09 februarie 2009, potrivit căruia de la juristul SRL „GONVARO-CON” au fost

ridicate mai multe documente (f.d.58, vol. I); ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „Cu

privire la executarea sarcinilor deserviciu” (f.d.74, vol. I); procesul-verbal al

adunării membrilor comisiei pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a

avut loc la 16 septembrie 2008, potrivit căruia s-a hotărât ca lui Tacu Olga și lui

Secrieru Vadim să le fie aplicate sancțiuni disciplinare sub formă de pedeapsă

aspră și a înainta dosarul în instanța de judecată (f.d.59-60, vol. I); procesul-verbal

de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008 (f.d.61, vol. I); dispoziția de

plată nr.030751 din 16.09.2008, potrivit căreia lui Tacu Olga i-au fost transmise

mijloacele financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.70, vol. I); procesul-verbal de

examinare din 10 februarie 2009 (f.d.81, vol. I); ordonanța procurorului în

Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău din 03 ianuarie 2014, prin care s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Tacu Olga și a lui Secrieru Vadim

pe motivul constatării inexistenței faptului infracțiunii de furt (f.d.115-117,

vol. II).

Cu trimitere la literatura juridică de specialitate, instanța de apel a indicat

că, prima instanță la adoptarea soluției, nu a ținut cont de elementele infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal - după semnele calificative - delapidarea

averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu și cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari și în mod eronat a recalificat fapta inculpatei Tacu Olga

în baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării precum că, în

rezultatul executării obligațiunilor de muncă, cu bună credință de către inculpata

Tacu Olga și dauna apărută - nu există legătură cauzală, deoarece ansamblul de

probe enumerate supra demonstrează că inculpata a însușit ilegal bunurile părții

vătămate SRL „GONVARO-CON”, iar alegația avocatului precum că banii au

fost sustrași de către alte persoane constituie o simplă presupunere, nefondată pe

careva probe.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apărării referitor la

faptul că, hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010

demonstrează nevinovăția inculpatei, deoarece speța la care se face trimitere

reprezintă un litigiu civil, iar în cauză se examinează o componență penală, iar o

hotărâre civilă cu putere de lucru judecat nu poate determina soluția unei cauze

penale.

La fel, a fost respins ca declarativ argumentul apărării precum că, Secrieru

Vadim se face vinovat de sustragerea banilor în virtutea obligațiilor de serviciu,

deoarece potrivit contractului individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006, Tacu

Olga a fost angajată în calitate de contabil (f.d.75-77, vol.I), iar prin

procesul-verbal de inventariere a numerarului din 14 septembrie 2008 se

9

dovedește că anume contabilului Tacu Olga i-au fost transmise mijloace

financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.61, vol. I).

11.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, a ajuns la concluzia că

scopul legii penale la caz poate fi atins doar prin izolarea acesteia de societate,

considerând că pedeapsa 8 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis pentru femei va fi echitabilă și corectă, care corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpaților, precum și de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

vreun punct prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs sentința și decizia, invocând necorespunderea motivelor pe care au fost

întemeiate soluțiile dispozitivului hotărârilor adoptate, solicitând casarea acestora

ca fiind ilegale, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpată.

În motivarea recursului apărătorul a invocat că, instanța de apel nu a dat

răspuns la argumentele invocate în apelul său, fapt ce echivalează cu

neexaminarea fondului apelului - în consecință, fiind în situația limitării

considerabile a dreptului la justiție, or într-un stat de drept inculpata urma a primi

răspuns la argumentele invocate de instanța de apel și (sau) de fond.

În opinia recurentului acțiunile inculpatei nu poartă caracter penal, nefiind

întrunite în acțiunile acesteia elementele infracțiunii incriminate.

Mai mult, instanța de fond nu a stabilit faptul real de neexecutare cu rea

credință de către inculpată a obligațiunilor de muncă referitor la gestionarea și

(ori) transmiterea banilor părții vătămate și (sau) faptul însușirii banilor.

Instanțele de fond și apel au lăsat fără apreciere faptul că, Secrieru Vadim,

care la fel activa în cadrul SRL ,,GONVARO-CON”, în ziua dispariției banilor,

avea însărcinarea de a transporta inculpata la instituțiile financiare și alte instituții,

cu sumele de bani pentru a fi depuse la cont și nu în ultimul rând, de a asigura

paza acesteia și a mijloacelor bănești.

Faptul că Secrieru Vadim, neonorându-și obligațiunile de serviciu, a părăsit

automobilul în care se aflau banii, pentru chestiuni personale, în rezultatul la ce

mijloacele bănești au fost sustrase de persoane necunoscute, nu constituie

neexecutarea cu rea - credință a obligațiunilor de serviciu din partea lui Tacu

Olga. Potrivit declarațiilor lui Tacu Olga și a contabilei-șef a întreprinderii

Cotorcea Parascovia, nu o singură dată au solicitat conducătorului de a lichida

încălcările de legislație la momentul transportării banilor, conform indicațiilor

Băncii Naționale, însă aceste solicitări au rămas fără soluționare.

Conform materialelor dosarului penal, suma de bani sustrasă din automobil

nu a fost stabilită, nefiind stabilit și faptul aflării acesteia în posesia ilegală a

inculpatei.

Prin ordonanța procurorului din 03.01.2014 s-a dispus scoaterea lui Tacu

Olga de sub urmărire penală, din motivul inexistenței faptului infracțiunii de furt.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 mai 2010, a fost

10

respinsă acțiunea civilă înaintată de SRL ,,GONVARO-CON” către Tacu Olga cu

privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 317 460 lei, din motivul

multiplelor încălcări a legislației financiare de către SRL ,,GONVARO-CON” și

lipsei vinovăției lui Tacu Olga în dauna cauzată întreprinderii.

Hotărârea în cauză reprezintă act judecat și are putere probatorie pentru

instanțele care au judecat cazul penal - fapt ignorat de ultimele, prin ce a fost

afectat principiul legalității actului judiciar.

Apărarea nu neagă faptul că Tacu Olga a primit suma vizată în gestiune cu

scopul indicat în ordinul corespunzător, fapt recunoscut și de către inculpată, însă

instanța a trecut cu vederea faptul că, răspunzător de suma bănească a fost la acel

moment (conform indicațiilor patronului SRL ,,GONVARO-CON”) nu doar Tacu

Olga, dar și martorul Secrieru Vadim, care de altfel a recunoscut faptul

transmiterii lui a sumei respective în sacoșă și abaterea lui ulterioară de la

automobil în rezultatul căruia fapt banii au dispărut.

SC „GONVARO-CON” SRL, în persoana directorului Postolachi Pavel, în care

sunt enunțate cronologic un șir de acte, pretinse drept probe pentru condamnare,

solicitându-se pronunțarea unei hotărâri legale, cu menținerea soluției privitor la

încasarea prejudiciului.

13.1. Asupra recursului a prezentat referință și procurorul, care s-a expus

pentru respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, menționând că, la judecarea

apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de condamnare a inculpatei în baza art. 191 alin. (5)

Cod penal.

Prin urmare, acuzarea consideră că în prezenta cauză penală nu se constată

erori de drept, ce ar permite instanței de recurs să intervină în hotărârea adoptată.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

11

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpată și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Analizând motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată

de instanța de apel, precum și actele cauzei, instanța de recurs conchide că în

speță se constată erorile de drept, care sunt cuprinse în temeiul prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluție sau motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

14.1. În primul rând, în corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță.

Astfel, Colegiul penal lărgit, reține că instanța de apel a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a

inculpatei în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 8 ani 1

lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei și

admiterea acțiunii civile înaintată de SRL ,,GONVARO-CON” (f.d.40-41 vol.IV),

fără a casa sentința primei instanțe, prin care Tacu Olga a fost recunoscută

vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (6) Cod penal, cu

liberarea de răspundere penală din motivul expirării termenului prescripției

tragerii la răspundere penală și a fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de

Ca rezultat al admiterii apelului în situația, în care instanța de apel constată

că hotărârea atacată este greșită sub aspectul de fapt sau de drept, penal ori

12

procesual, are loc desființarea hotărârii în limitele efectului devolutiv și extensiv,

cât și neagravării situației părții apelante.

Eroarea menționată supra, nu poate fi corectată de către Colegiul penal

lărgit, or, instanța de recurs nu este în drept să agraveze în nici un mod situația

inculpatei, în al cărei interese a fost declarat recursul.

14.2. În al doilea rând, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, potrivit descriptivului deciziei, instanța de apel face trimitere la

probele din dosar, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL

,,GONVARO-CON”, Briceag Andrei, martorilor Postolachi Pavel, directorul SRL

,,GONVARO-CON”, Postolachi Victor, directorul adjunct al SRL ,,GONVARO-

CON”, Postolachi Marcel, directorul Secției de producere a SRL ,,GONVARO-

CON”, Secrieru Vadim; contractul individual de muncă nr. 37/06 din 02.10.2006,

încheiat între directorul SRL „GONVARO-CON”, Postolachi Pavel și Tacu Olga

(f.d.75-77, vol. I); ordinul nr. 107/06-K din 02.10.2006 „Cu privire la angajare”

(f.d.105, vol. I); ordinul nr. 87/1 din 16.09.2008 „Cu privire la executarea

sarcinilor deserviciu” (f.d.74, vol. I); procesul-verbal al adunării membrilor

comisiei pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a avut loc la 16

septembrie 2008, potrivit căruia s-a hotărât ca lui Tacu Olga și lui Secrieru Vadim

să le fie aplicate sancțiuni disciplinare sub formă de pedeapsă aspră și a înainta

dosarul în instanța de judecată (f.d.59-60, vol. I); procesul-verbal de inventariere a

numerarului din 14 septembrie 2008 (f.d.61, vol. I); dispoziția de plată nr. 030751

din 16.09.2008, potrivit căreia lui Tacu Olga i-au fost transmise mijloacele

financiare în sumă de 317 460 lei (f.d.70, vol. I), însă nu a verificat minuțios și

obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței,

concludenții, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel s-a expus asupra faptului că, prin dispoziția de plată

nr.030751 din 16.09.2008, Tacu Olga ar fi primit în numerar suma de 317 460 lei,

pe când din declarațiile martorilor Postolachi Victor și Postolachi Pavel, rezultă că

Tacu Olga a primit sumele de 25700 Euro, 4850 dolari și 12700 lei, fapt confirmat

prin ordinul nr.87/1 din 16.09.2008 „Cu privire la executarea sarcinilor de

serviciu” și prin procesul-verbal nr.1/08-9 din 30.09.2008 al adunării comisiei

pentru cercetarea cazului de sustragere de bani care a avut loc la 16.09.2008.

Primirea banilor în diferite valute și lei este confirmată și de Tacu Olga și

Secrieru Vadim, care împreună au efectuat schimbul valutei în lei, dar și prin

înseși conținutul ordinului nr.87/1 din 16.09.2008 (f.d.74 vol.1), în care concret se

însărcinează contabilul Tacu Olga și șeful pe aprovizionare Secrieru Vadim ...să

13

plece la Deghest pentru schimbarea banilor primiți în casă.

Totodată, în procesul-verbal de inventariere a numerarului societății SRL

,,GONVARO-CON”, datat cu 14 septembrie 2008, este indicat că, la data de 14

septembrie 2008 în rezultatul inventarierii s-au depistat lipsuri în sumă de 314460

lei, însă fapta imputată lui Tacu Olga, potrivit rechizitoriului, a fost săvârșită la 16

septembrie 2008.

Prin urmare, instanța de apel urma să verifice veridicitatea acestor probe și

să le dea o apreciere cuvenită, după cum reiese din prevederile art.art.100 alin.

(4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este

de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și a ajuns la concluzia

condamnării inculpatei, ea urma să dezvăluie această concluzie și să își expună

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe

caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat

pe cauză.

Concluziile instanței de apel formulate mai sus poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

În cazul dat, instanța de apel era obligată să verifice și să înlăture

neclaritățile din declarațiile lui Tacu Olga și Secrieru Vadim ce țin de acțiunile

nemijlocite ale fiecăruia, pe perioada aflării banilor în posesia lor.

După cum rezultă din declarațiile martorului Secrieru Vadim, anume el a

rămas cu suma de 317 460 lei, pe care i-ar fi ascuns la spatele său după scaun, în

timp ce Tacu Olga se afla în incinta BC ,,Victoriabank”, însă modul în care

Secrieru Vadim ar fi ascuns banii după speteaza scaunului său, nu a fost cercetat

amănunțit, mai ales că punga cu bani era destul de voluminoasă (cel puțin 16

pachete cu bancnote) și potrivit tabelului fotografic (f.d.10 vol.I), nu este clar dacă

acești bani nu puteau, spre exemplu, să cadă la momentul deschiderii ușii de către

14

șofer sau o altă persoană. La fel, era necesar de verificat argumentul procurorului

că ...inculpata a făcut declarații inventate precum că a intrat în bancă pentru a

depune banii pe cont fără a lua acești bani din mașină, or, din circumstanțele

descrise de Tacu Olga și Secrieru Vadim banii se aflau după sau sub scaunul

acestuia și anume ultimul urma să-i ia și să meargă cu Tacu Olga în bancă, însă el

doar a venit în urma ei și i-a comunicat că banii au dispărut.

Declarațiile depuse în instanța de judecată de către martorul Secrieru

Vadim, nu au fost apreciate în coroborare cu cele depuse la urmărirea penală

(f.d.160 vol.I). Acuzatorul de stat în învinuirea sa, în apeluri dar și în motivarea

din recursuri, trece cu vederea depozițiile lui Secrieru Vadim, în care acesta

recunoaște că ... pe strada Academică, posibil automobilul nu sa aflat tot timpul în

vizorul său. Totodată, procurorul declarativ afirmă (f.d.117 vol.II), că Tacu Olga

ar fi înscenat furtul, cu scopul de ascunde delapidarea, fără să aducă vreun

argument logic sau o probă în acest sens.

Potrivit prescripțiilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Instanța de apel nu a menționat, în motivarea concluziei de condamnare,

care din probele acuzării indică în mod pertinent că Tacu Olga ar fi însușit suma

de 317 460 lei de la SRL ”GONVARO-CON”, or, doar probele ce dovedesc

numai faptul primirii banilor, nu pot fi suficiente pentru a dovedi și faptul

sustragerii acestora, fiind prezente circumstanțe reale, care arată la un posibil furt,

pierdere sau însușire de către alte persoane, fapte ce nu echivalează nicidecum cu

infracțiunea prevăzută la art.191 Cod penal.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia și are obligația să înlăture erorile menționate, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatei și să dea o apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,

95, 101 Cod de procedură penală, să le evalueze cuvenit cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și toate în ansamblu,

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. art. 414, 417, 419 Cod de procedură penală.

conformitate cu art.409 Cod de procedură penală, instanța de apel urmează să

aprecieze care este valoarea și efectele de drept, prin prisma art.art.245-247, 255,

15

274-275, 42 alin.(3) și 279/1, 284 Cod de procedură penală, a ordonanțelor

procurorului și ofițerului de urmărire penală (f.d.15, 48, 57 și 115-117 vol.II).

alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mihail Gafton în numele

inculpatei Olga Tacu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 mai 2017, în cauza penală în privința lui Tacu Olga XXXXX și

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 11 ianuarie

2018.

Președinte /semnătura/ Anatolie Țurcan

Judecători /semnătura/ Svetlana Filincova

/semnătura/ Galina Stratulat

/semnătura/ Iurie Bejenaru

/semnătura/ Nicolae Craiu

16

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-03-22
0,97
1ra-77/2016 — art. 196 alin. 4 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-77/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D ECI ZI E 22 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte - Petru Ursache, judecătorii - Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Gh
CSJ 2019-10-16
0,96
1ra-586/2019 — art.191 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-586/2019 D E C I Z I E 18 septembrie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiție în componență: Preşedinte – Ion Druță, Judecători – Oleg Sternioală, Nina Vascan a examinat, în camera de consiliu, fără ci
CSJ 2017-01-17
0,96
1ra-130/17 — art. 191 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-130/2017 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 17 ianuarie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu Elena Covalenco Ion Guzun jud
CSJ 2022-05-11
0,95
2ra-360/22 — repararea prejudiciuluiu moral
în comitertea infracțiunii prevăzută de art. 191 alin. (5) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 8 ani și o lună de închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu încasarea în beneficiul SRL ”Gonvaro-C
CSJ 2019-12-27
0,94
1ra-1826/2019 — art. 201-1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1826/2019 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 noiembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Ţurcan A
Sursă