1ra-1133/2019 — art. 191 al. 2 lit. c, d CP

1ra-1133/2019 — art. 191 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1133/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Constantin Moraru, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie

2018, în cauza penală, în privința lui

Corolenco Cristina XXX, născută la XXX,

originară din XXX, domiciliată în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 25.04.2017 până la 30.03.2018;

Instanța de apel de la 25.07.2018 până la 16.10.2018;

Instanța de recurs de la 23.04.2019 până la 10.09.2019.

c o n s t a t ă:

temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 „Privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independentei Republicii Moldova”, a fost

încetat procesul penal de învinuirea lui Cristina Corolenco în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

Corolenco se învinuiește în aceea că, în perioada de timp din luna februarie 2016

până la 28 iunie 2016, activând în calitate de casier expert în cadrul companiei

„XXX” SRL, cu sediul de pe XXX, mun. XXX, profitând de postura încredințată, a

însușit ilegal articole din aur de diferite tipuri, precum și banii întreprinderii în sumă

de 108 000 lei, cauzând astfel părții vătămate „XXX” SRL un prejudiciu material

considerabil în proporții mari în valoare de 108 000 lei.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpata să fie recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, și a-i stabili pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

semiînchis pentru femei. Măsura preventivă de schimbat în arest preventiv cu luarea

inculpatei sub strajă din sala de judecată.

1

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că, prima instanță

incorect a apreciat circumstanțele cauzei și eronat a ajuns la concluzia de reîncadrare

a acțiunilor inculpatei, cu încetarea procesului penal, or, instanța de judecată nu a luat

în calcul faptul că declarațiile părții vătămate date în cadrul judecării cauzei cu privire

la modificarea cuantumului pagubei urmează a fi apreciate critic.

2018, a fost respins apelul procurorului ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

atacate.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanță în baza

celor examinare corect a conchis că nu și-a găsit confirmarea faptul că inculpata ar fi

cauzat întreprinderii „XXX” SRL un prejudiciu în proporții mari în sumă de 108 000

lei, astfel în cadrul cercetării judecătorești reieșind din probele administrate în ședința

de judecată s-a constatat că valoarea bunurilor delapidate de inculpată constituie 82

370 lei.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor acumulate în

respectiva cauză penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, inculpata recunoaște vinovăția, însă

nu este de acord cu suma prejudiciului invocată de către acuzare.

Totodată, instanța a indicat că, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, se mai confirmă prin următoarea

sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum ar fi: declarațiile reprezentantului întreprinderii „Mamut” SRL Eduard

Razciupchin; procesul-verbal de ridicare din 24.03.2017 (f.d.91-95, vol. I); procesul-

verbal de ridicare din 20.10.2016 (f.d. 113, vol. I).

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, care în ansamblu, dovedesc fără

echivoc că, faptele inculpatei nu pot fi încadrate în temeiul art. 191 alin. (4) Cod

penal, după indici calificativi: delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, în proporții mari

și totodată, legal și întemeiat prima instanță a ajuns la concluzia că, acțiunile

inculpatei urmează a fi recalificate conform art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

după indici calificativi delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, în proporții considerabile.

Subsecvent, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul

procurorului potrivit căruia, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că

declarațiile părții vătămate date în cadrul judecării cauzei cu privire la modificarea

cuantumului pagubei urmează a fi apreciate critic. Astfel, sumele respective au fost

2

apreciate în urma reevaluării aurului și a pietrelor prețioase, încât bunurile delapidate

de fapt se evaluează la o sumă mai mare. Așadar, în cazul nerecuperării prejudiciului,

suma care urma să o restituie, avea să depășească pagubele invocate chiar inițial în

cadrul urmăririi penale. Nu există temei de apreciere critică a declaraților

reprezentantului părții vătămate date în cadrul judecării cauzei în prima instanță, or,

în cadrul examinării cauzei penale reprezentantul părții vătămate a susținut

declarațiile sale făcute în cadrul urmării penale, și a concretizat că la pornirea

urmăririi penale nu dispunea de toate datele exacte despre cantitatea și calitatea

articolelor din aur, care au fost însușite ilegal de inculpata Cristina Corolenco,

deoarece inculpata a amanetat aceste articole la diferite case de amanet, concomitent

a declarat suma de aproximativ 108 000 lei, ca suma prejudiciului cauzat.

Ulterior a răscumpărat articolele din aur amanetate de inculpata în alte case de

amanet, totodată verificând minuțios spațiul comercial în care desfășoară activitatea

lombardul, a depistat în safeu suma de bani, a efectuat în cadrul întreprinderii o

revizie, care a stabilit concret suma prejudiciului material cauzat în sumă de 82370

lei.

Conform prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, se consideră proporții mari

valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei

pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșirii faptei.

Conform prevederilor art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării

materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege

- gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 879 din 23.12.2015, cu

privire la aprobarea cuantumului salariului mediul lunar pe economie, prognozat

pentru anul 2016, publicată la 25.12.2015 în Monitorul Oficial nr. 347-360, se aprobă

cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016, în

mărime de 5 050 (cinci mii cincizeci) lei, pentru utilizarea în modul stabilit de

legislație.

Astfel, prima instanță întemeiat a reținut că, latura obiectivă a componenței de

infracțiune incriminată inculpatei prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, este

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea inculpatei, în proporții mari, iar reieșind din dispoziția

art. 126 alin. (1) Cod penal, valoarea bunurilor la momentul săvârșirii infracțiunii

trebuie să depășească 101 000 lei. Latura obiectivă a componenței de infracțiune

3

incriminată inculpatei prevăzute de art. art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, este

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, în proporții considerabile, iar reieșind din

dispoziția art. 126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei

cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a

victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul

lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest context, de către prima instanță a fost reținut că, în cadrul ședinței de

judecată nu și-a găsit confirmarea faptul că inculpata ar fi cauzat întreprinderii

„Mamut” SRL un prejudiciu în proporții mari în sumă de 108 000 lei. În cadrul

cercetării judecătorești reieșind din probele administrate în ședința de judecată s-a

constatat că valoarea bunurilor delapidate de inculpată constituie 82 370 lei.

Astfel potrivit actului de inventariere din 26.02.2017 (f.d.229-231, vol. I): se

atestă faptul că, inculpata Cristina Corolenco prin acțiunile sale de delapidarea averii

străine a cauzat un prejudiciu întreprinderii „Mamut” SRL în sumă de 82 370 lei. Mai

mult, potrivit declarațiilor reprezentantului întreprinderii „Mamut” SRL, Eduard

Razciupchin date în cadrul ședinței de judecată, declarând că „inițial când a depus

prima cerere nu a constatat suma concretă a prejudiciului iar suma de 108 000 lei a

indicat-o reieșind din ceea ce i-a declarat contabila. Această sumă s-a constatat

reieșind din aceea că suma inițială a prejudiciului s-a calculat și pietrele prețioase

aplicate pe obiectele din aur și din aceste considerente excluzând pietrele s-a primit

o sumă mai mică a valorii obiectelor din aur. După care a angajat o altă persoană,

cu care a făcut o revizie mai amplă și a constatat lipsă de obiecte din aur în valoare

mai mică decât anterior constatată în sumă de 82370 lei”.

Totodată, în prezenta cauză penală, către partea vătămată SRL „XXX” în

persoana administratorului Eduard Razciupchin, în cadrul procesului a înaintată

acțiune chilă privind încasarea prejudiciului material în sumă de 82 370 lei (f.d. 223-

226, vol. I).

Mai mult decât atât, la materiale cauzei este anexată tranzacția de împăcare

încheiată între partea vătămată SRL „XXX” în persoana administratorului Eduard

Razciupchin și inculpata Cristina Corolenco, conform căreia se constată că obiectul

tranzacției asupra căruia au convenit părțile este prejudiciului material în sumă de 82

370 lei (f.d 245, vol. I).

De asemenea, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe prin care

inculpata a fost absolvită de răspundere penală în cele imputate în legătură cu Legea

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independentei

Republicii Moldova, din nr. 210 din 29.07.2016.

4

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

hotărârilor anterioare, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de

apel, într-un alt complet de judecată.

Procurorul susține dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de fond,

susținând că acestea au apreciat probele superficial și neîntemeiat au reîncadrat

acțiunile inculpatei de la art. 191 alin. (4) Cod penal la alin. (2) al aceluia și articol.

De asemenea, în motivarea recursului, procurorul susține dezacordul cu

aplicarea amnistiei în privința inculpatei, or, ultima nu recunoaște faptele incriminate

prin rechizitoriu.

Recurentul susține că instanța de apel a pronunțat o decizie care nu cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului procurorului, ceia ce

contravine art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

cont de opinia expusă în referința înaintată de către avocatul Aliona Dragomir în

numele inculpatei, Colegiul penal lărgit concluzionează asupra admiterii acestuia din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel și

anume:

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu au fost respectate de

instanța de apel la judecarea apelului declarat de către procuror, pentru care motiv, în

baza temeiului invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

5

urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare judiciară nu poate

fi corectată de instanța de recurs ordinar.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia instanței de apel, conform art.

417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și

conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

În pofida acestor prescripții legale, instanța de apel respinge apelul procurorului

și menține sentința prin care acțiunile inculpatei au fost reîncadrate de la alin. (4) la

alin. (2) al art. 191 Cod penal, însă la constatarea faptei transcrie fapta indicată în

rechizitoriu, prin care ultima se face vinovată de comiterea infracțiunii săvârșite în

proporții mari, dispoziție a alin. (4) al art. 191 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit atrage atenția că, instanța de apel menținând

sentința primei instanțe care contrar prevederilor legale, condamnând inculpata în

baza art. 191 alin. (2) Cod penal, recalificând acțiunile acesteia de la alin. (4) la alin.

(2) al art. 191 Cod penal și încetând procesul penal din motivul aplicării amnistiei în

conformitate cu Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independentei Republicii Moldova din nr. 210 din 29.07.2016, nu

descrie și constată faptele inculpatei conform dispoziției prevăzute de alin. (2) art.

191 Cod penal.

Așadar, conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta

de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată

ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

În aceeași ordine de idei decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul

motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial asupra

motivelor invocate în apelul procurorului cu referire la proporții, a făcut o motivare

haotică, bazându-se în mod repetat pe declarațiile reprezentantului părții vătămate,

fără o argumentare concretă.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

6

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca

un viciu de procedură.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și

nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului,

or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de

către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc

un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include

nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din 11

octombrie 2011, nr. 36755/06).

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în instanța de recurs, deoarece

instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Eroarea comisă nu oferă posibilitatea

instanței de recurs de a concluziona asupra corectitudinii aprecierii probelor și

încadrării juridice a acțiunilor inculpatei de către instanță, or, conform art. 419 Cod

de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

În atare circumstanțe se consideră că, instanța de apel a comis erori de drept prin

încălcarea prevederilor art. 100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală, iar

aceste abateri se cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

414 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, totodată să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de apel

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa

7

vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de motivele

expuse în pct. 6 al prezentei decizii, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care

să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Rezumând cele menționate, încălcările enunțate determină incontestabil

Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Constantin Moraru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 octombrie 2018, în cauza penală privind-o pe Corolenco Cristina

XXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 10 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

8