ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 30.08.2019

1ra-770/2019 — art. 264 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE

30.08.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 264 alin. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-770/2019 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-770/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Cobzac Gheorghe în numele inculpatei

Stadnițchi Daniela, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Stadnițchi Daniela XXXXX, născută la

XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 02.06.2017 – 26.10.2018

instanța de apel: 14.11.2018 – 11.12.2018

instanța de recurs ordinar: 04.03.2019 – 13.08.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 octombrie

2018, Stadnițchi Daniela a fost recunoscută vinovată în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa

penală sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale,

echivalentul a 27 500 lei.

Până la intrarea sentinței în vigoare în privința lui Stadnițchi Daniela

a fost aplicată măsura preventivă - obligația de a nu părăsi țara.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatei Stadnițchi Daniela în

beneficiul statului, a sumei de 511 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În sentință, prima instanță a constatat că:

Stadnițchi Daniela, la XXXXX, în jurul orelor 13:30, trează și cu

permis de conducere, conducând automobilul de model „Mitsubishi Colt”,

cu n/î XXXXX pe traseul Orhei - Chișinău, din direcția or. Cricova spre str.

Bucovinei din mun. Chișinău, la intrarea în com. XXXXX, nu a manifestat

dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

nu a ținut cont de situația rutieră, precum și cea care determină viteza de

circulație, încălcând astfel prevederile normelor prevăzute la pct. 45 alin.

(1) lit. a), b) și d) și alin. (2) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit căruia: „1)

Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și d) situația

rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, totodată, nu s-a asigurat

privitor la siguranța acțiunilor sale, astfel încât să nu creeze obstacole

pentru alți participanți la trafic atunci când a schimbat direcția de mers

efectuând o manevră spre stânga și nu a cedat trecerea vehiculelor care

veneau din sens opus, încălcând astfel și prevederile normelor prevăzute la

pct. 39 alin. (1) și pct. 40 alin. (1) lit. b) din același Regulament, potrivit

cărora: „1) înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a

direcție de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic. 1) înaintea virării la stânga sau întoarceri

conducătorul de vehicul trebuie: b) să cedeze trecerea vehiculelor care vin

din sens opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și

pietonilor.”, urmare a căror fapte a tamponat frontal autovehiculul de

model „Volkswagen Transporter”, cu n/î XXXXX XXXXX, condus cu viteză

sporită de către Ciutac Constantin. În consecință, în urma impactului

produs, pasagerul automobilului de model „Mitsubishi Colt”, cu n/î

XXXXX XXXXX, Stadnițchi Ion, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 891 din 25.04.2017, i-a fost cauzată o vătămare corporală medie,

cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de: fractura claviculei

drepte cu deplasare 1/3 medie.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către:

- inculpata Stadnițchi Daniela prin care a solicitat admiterea apelului

și casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpata Stadnițchi Daniela să fie achitată, din motiv că fapta sa

nu întrunește elementele infracțiunii. Totodată, a solicitat revocarea

măsurii preventive aplicate arbitrar și neîntemeiat în privința sa, precum și

a soluției de încasare de la inculpată a cheltuielilor judiciare;

- avocatul Cobzac Gheorghe în interesele inculpatei Stadnițchi

Daniela, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata Stadnițchi Daniela să fie

achitată pe temeiul că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului, inculpata a menționat că:

- sentința de condamnare este neîntemeiată;

- instanța de fond a preluat în totalitate învinuirea din rechizitoriu,

precum că inculpata ar fi tamponat frontal autovehiculul condus cu viteză

sporită de către Ciutac Constantin, ceea ce este un neadevăr întrucât

probele în ansamblu, inclusiv părțile din proces, confirmă contrariu și

anume, că conducătorul-auto Ciutac Constantin cu automobilul său a

tamponat în mașina mea, ceea ce este foarte important și atestă faptul că nu

din acțiunile sale s-a produs impactul soldat cu vătămare medie a

integrității corporale pasagerului Stadnițchi Ion, ci ale lui Ciutac

Constantin;

- deși, în sentință se face referire că Ciutac Constantin conducea cu

viteză „sporită”, instanța a ezitat să constate tranșant că acesta conducea

neregulamentar automobilul cu viteza de peste 116 km/h., adică cu viteza

admisibilă depășită de câteva ori și încă în accelerare pentru a reuși să

traverseze la culoarea galbenă, iar în acest sens a insistat a se viziona

secvențele video din dosar pe care instanța de fond l-a trecut în revistă fără

apreciere, ori datorită depășirii vitezei de către Ciutac s-a produs

coliziunea și tamponarea în automobilul condus de inculpată regulamentar

în timp ce efectua în siguranță manevra de virare la stânga cu întoarcere;

- vinovat de comiterea accidentului rutier se face conducătorul

automobilului de model „VW Transporter”, care a depășit limita de viteză

regulamentară, având viteza de 116 km/h, motiv din care inculpata nu a

reușit să finalizeze manevra de virare la stânga;

- în rechizitoriu și sentință se incriminează că ar fi încălcat pct. 45 alin.

(1) lit. a), b), d) și alin.(2) ale Regulamentului Circulației Rutiere, pe când

acestea au fost încălcat de către conducătorul Ciutac, întrucât aceste rigori

nu sunt aplicabile doar inculpate, plus la aceasta din rechizitoriu și sentință

nu se specifică prin ce s-a manifestat în acțiunile/inacțiunile inculpatei

pretinsa: „starea psihofiziologică”; „lipsă de dexteritate”; „situația rutieră”,

etc, întrucât nu i se impută că ar fi depășit limita de viteză și ignorat spațiul

dintre vehicule, așa cum de fapt prevede Secțiunea a 3-a din Regulament

din care face parte pct. 45 imputat inculpatei.

3.2. În susținerea apelului, avocatul Cobzac Gheorghe în numele

inculpatei a menționat că:

- vinovat de comiterea accidentului rutier se face conducătorul

automobilului de model „VW Transporter”, care a depășit limita de viteză

regulamentară, având viteza de 116 km/h, motiv din care inculpata nu a

reușit să finalizeze manevra de virare la stânga. În astfel de situație instanța

urma să aprecieze dacă acțiunile lui Stadnițchi Daniela au legătură cauzală

cu consecințele;

- prima instanță nejustificat nu a apreciat critic declarațiile victimei

Ciutac, or, el a declarat fals că viteza lui de deplasare înainte de accident

era de 80 km/oră pe când expertiza a notat viteza de minim 116 km/oră,

evident acesta fiind parte cointeresată a făcut declarații neobiective. La fel,

victima a declarat că înainte de tamponare semaforul era de culoare verde,

iar pe înregistrarea video prezentă la dosar și examinată în ședința de

judecată se vede că culoarea verde era intermitentă. Victima Ciutac a

declarat, că el a frânat când a întrat deja în intersecție, dar pe înregistrarea

video prezentă la dosar se vede că acesta a început frânarea cu mult înainte

de intersecție. Victima spune că se afla la o distanță de aproximativ 20

metri când i-a ieșit obstacolul însă urmele de frânare fixate în schema

accidentului rutier au o lungime de 67,3 metri;

- instanța de fond nu s-a expus asupra tuturor probelor administrate,

nu le-a dat aprecieri nu s-a expus asupra tuturor argumentelor apărării;

- instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită, concluziilor

raportului de expertiză auto-tehnică, care nu a fost contestat de nici una

dintre părți;

- instanța urma să motiveze din ce cauză consideră raportul de

expertiză neîntemeiat odată ce a dat crezarea doar declarațiilor victimei

care spune că avea viteza de 80 km/oră, iar expertiza spune a stabilit minim

116 km/oră;

- instanța de fond pe deoparte a apreciat critic declarațiile părții

vătămate și a martorului, iar pe de altă parte afirmă că aceste declarații

dovedesc vinovăția inculpatei Stadnițchi;

- instanța de fond neîntemeiat a făcut trimitere la hotărârea CEDO

Irlande și Regatului Unit din 18 ianuarie 1978 seria A nr.25 alin. 161 din

motiv, că această hotărâre se referă la aprecierea probelor în cazurile de

tortură a persoanelor aflate în custodia statului când probe nu prea sunt. În

cazul dat sunt probe documentare și suficiente, necontestate de părți care

confirmă obiectiv și probat circumstanțele reale ale accidentului rutier

contrar motivării în sentință privitor la goala prezumție a faptelor, or,

consideră neîntemeiat chiar ilegal, să fie ignorate toate probele obiective pe

caz în schimbul unei prezumții goale nesusținute de nici o probă, ignorând

de fapt inclusiv și toate probele documentare, ca reiterează că nu au fost

contestate de nici o parte.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

decembrie 2018, apelurile au fost respinse ca nefondate cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei care a

fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Instanța de apel a concluzionat că vinovăția inculpatei Stadnițchi

Daniela în comiterea infracțiunii imputate se mai confirmă prin următoarea

sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, fiind notate în pct. 7 a deciziei sale, menționând că

prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc

vinovăția inculpatei Stadnițchi Daniela în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Verificând argumentele invocate în apelurile depuse, instanța de apel

a ajuns la concluzia că acestea sunt nefondate fiind combătute de probele

anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în

instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului;

Instanța de apel a apreciat că prima instanță întemeiat a apreciat critic

declarațiile inculpatului Stadnițchi Daniela, considerând a fi neveridice și

date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin

întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în

întregime versiunea inculpatului, iar declarațiile părții vătămate Stadnițchi

Ion și a martorului Chistol Gheorghe au fost apreciate critic justificat,

aceștia aflându-se în relații de rudenie cu inculpata (soțul și tatăl

inculpatei) care au un interes vădit în eschivarea de la răspundere penală a

inculpatei Stadnițchi Daniela.

Argumentele apelanților cu privire la aprecierea probelor

administrate în mod eronat și faptul că au fost admise doar probele

acuzării, nu au fost reținute ca întemeiate de către instanța de apel și nu

prezintă temei de casare a sentinței atacate, or, aceste argumente nu-și

găsesc confirmare în materialele cauzei penale, precum și, în conținutul

sentinței care conține totalitatea declarațiilor martorilor audiați în cadrul

cercetării judecătorești, atât din partea acuzării cât și din partea apărării,

precum și motivarea aprecierii acestora, instanța de fond apreciind aceste

probe după intima convingere și în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că nu prezintă careva temei de a

respinge sau a aprecia critic declarațiile victimei, or, prin rezultatul

raportului de expertiză judiciară nr. 171 din 09.02.2018 a fost constatat că

conducătorul autovehiculului de model “Volkswagen Transporter”, cu n/î

XXXXX XXXXX, conducea cu viteza neregulamentară de aproximativ 116

km/oră, fapt ce a fost confirmat de către victima Ciutac Constantin, care a

declarat că a condus automobilul cu viteză excesivă, depășind viteza

regulamentară, cu toate că a comunicat instanței că avea doar 80 km/h, prin

urmare, micșorarea vitezei de deplasare a automobilului, declarată de către

Ciutac Constantin, nu poate servi ca temei de apreciere critică a

declarațiilor acestuia în ansamblu. Victima însuși a declarat că a fost

sancționată contravențional și a achitat amenda aplicată.

În acest context, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia

primei instanțe prin care a respins afirmațiile inculpatei precum că, înainte

de a vira la stânga ea s-a asigurat și văzând că automobilele care veneau

din sens opus erau la o distanță de aproximativ 200-300 metri, a continuat

deplasarea, luând în considerare faptul, că în calitate de conducător de

vehicul, Stadnițchi Daniela, înainte de a începe efectuarea manevrei,

trebuia să se asigure că aceasta va fi executată în siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic. Totodată, prin declarațiile

victimei Ciutac Constantin, au fost combătute afirmațiile inculpatei

menționate supra, or, victima a declarat că aflându-se deja în intersecție, el

a observat automobilul condus de inculpată, care vira la stânga și deja

intrase cu partea din față pe banda sa de deplasare, și respectiv, el a frânat

brusc, însă nu a putut evita tamponarea.

Instanța de apel a reținut că inculpata Stadnițchi Daniela nu a

manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea factorilor

ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalităților de

conducere a vehiculului, timpului de activitate, și în consecință a creat

automobilului de model ”VW Transporter”, condus de către Ciutac

Constantin, obstacol pentru deplasare în siguranță, generând comiterea

tamponări: automobilului de model „Mitsubishi Colt”, la volanul căruia se

afla inculpata, reiterând faptul că anume inculpata Stadnițchi Daniela se

face vinovată de comiterea accidentului rutier, soldat cu vătămarea

corporală medie a părții vătămate Stadnițchi Ion, nu a calculat corect

timpul necesar pentru finalizarea manevrei și astfel a creat obstacole

autovehiculului de model ”VW Transporter”, condus de către Ciutac

Constantin care se deplasa pe banda sa, cu viteză sporită. Prin urmare, nu

depășirea vitezei regulamentare de către Ciutac Constantin a cauzat

accidentul rutier, ci sine încrederea inculpatei Stadnițchi Daniela, care

contrar tuturor precauțiunilor stabilite de către Regulamentul circulației

rutiere s-a avântat să efectueze manevra de virare la stânga.

Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe,

potrivit căreia inculpata Stadnițchi Daniela, în calitate de conducător, care

conducea pe drumurile publice un vehicul și având calitatea de persoană

care lua parte la procesul circulației în calitate de conducător al

automobilului, era obligată să manifeste prudență sporită la trafic și să țină

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile

rutiere și să cedeze trecerea automobilelor care se deplasau din sens opus,

însă ultima a admis încălcarea regulilor de securitate a circulației în calitate

de conducător al mijlocului de transport, încălcare, ce a cauzat din

imprudență, vătămare corporală medie lui Stadnițchi Ion.

Contrar argumentelor din apelurile declarate, instanța de apel

concluzionat că prima instanță a cercetat toate probele acumulate la

materialele cauzei penale, inclusiv a dat apreciere rezultatelor expertizei

judiciare efectuate, apreciind această probă în coroborare cu celelalte probe,

specificând că din concluziile expertului transpuse în Raportul de expertiză

judiciară nr. 171 din 09.02.2018 (f.d. 199-203), precum că, la deplasarea

automobilului ”VW Transporter”, cu viteza maxim admisibilă pe acest

sector de drum - 50 km/h, șoferul automobilului ”VW Transporter”, avea

posibilitate tehnică de a evita tamponarea cu automobilul „Mitsubishi

Colt”, prin frânare și că, din punctul de vedere a expertului, la deplasarea

automobilului ”VW Transporter”, cu viteza maxim admisibilă pe acest

tronson de drum 50 km/h, conducătorul automobilului „Mitsubishi Colt”,

continuând mișcarea, ar fi avut timp suficient să finiseze manevra fără

cauzarea impedimentelor în trafic. Însă, în pofida acestui fapt, aceste

circumstanțe nu pot fi puse la baza achitării inculpatei, dat fiind faptul că,

chiar dacă automobilul de model ”VW Transporter”, se deplasa cu viteza

regulamentară, inculpata avea obligația, conform prevederilor

Regulamentului Circulației Rutiere, să-i cedeze trecerea. Cu atât mai mult

că, conducătorul automobilului de model ”VW Transporter”, Ciutac

Constantin nu a negat faptul că a depășit limita de viteză admisibilă pe

sectorul respectiv de drum, fiind sancționat contravențional pentru faptul

comiterii contravenției prevăzute de art. 236 alin. (3) din Codul

contravențional, stabilindu-i-se sancțiune contravențională sub formă de

amendă în mărime de 40 u.c., ceea ce constituie suma de 800 lei (f.d. 169),

ultimul achitând amenda, fapt ce se confirmă prin ordinul de încasare a

numerarului nr. I04G-A100 din 22.09.2017 (f.d. 168), însă fapta

contravențională comisă de către Ciutac Constantin, nu o absolvește într-

un oarecare mod pe Stadnițchi Daniela, de răspundere pentru încălcarea pe

care aceasta din urmă a admis-o. Prin urmare probele administrate

confirmă că intensitatea cu care s-a produs impactul și consecințele

survenite sunt rezultatul lipsei prudenței în trafic din partea inculpatei.

Din analiza cumulativă a probelor, instanța de apel a conchis că

inculpata Stadnițchi Daniela conducând automobilul de model „Mitsubishi

Colt”, în salonul căruia în calitate de pasager, pe bancheta din față, se afla

Stadnițchi Ion, iar în spate se aflau tatăl și copilul acesteia, nu a manifestat

prudență sporită la trafic și anume nu a ținut permanent seama de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, s-a angajat în

efectuarea manevrei de virare la stânga, fără a se asigura că din sensul opus

nu vin alte automobile și fără a ceda trecerea, prin care acțiune a creat

obstacol pentru deplasarea automobilului de model ”VW Transporter”

condus de către Ciutac Constantin, șoferul căruia la rândul său a întreprins

acțiuni de frânare, însă din cauza distanței minime și a vitezei excesive, nu

a reușit să oprească, nefiind posibilă, în cazul dat, evitarea tamponării a

autoturismului de model ”VW Transporter”.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a apreciat că

prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, soluția adoptată de către prima instanță își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Stadnițchi Daniela, or

aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă penală, ar duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul său, atitudinea față de membrii societății

și securitatea traficului rutier.

Decizia motivată a instanței de apel, pronunțată la 25 ianuarie

2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Cobzac Gheorghe în

numele inculpatei Stadnițchi Daniela la 19 februarie 2019, prin care,

invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei atacate

cu dispunerea achitării inculpatei din lipsa elementelor infracțiunii iar în

cazul în care instanța de recurs va considera că eroarea nu poate fi

corectată la această etapă a procedurii, dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului avocatul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea cată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă fapt, care a afectat soluția instanței, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii și instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire;

- conform raportului de expertiză judiciară nr. 171 din 09 februarie

2018 s-a constatat că viteza de deplasare autovehiculului de model „VW

Transporter” înainte de producerea accidentului rutier era mai mare de 116

km/oră. Viteza reală însă nu se poate de determinat din lipsa unui model

științific de calculare a energiei cinetice consumate la deformarea pieselor

auto în timpul ciocnirii;

- la deplasarea automobilului „VW Transporter” cu n. î. XXXXX

XXXXX cu viteza maxim admisibilă pe acest sector de drum - 50 km/oră

șoferul automobilului „VW Transporter” cu n. î. XXXXX XXXXX, avea

posibilitate tehnică de a evita tamponarea automobilului „Mitsubishi Colt”,

cu n. î. XXXXX XXXXX prin frânare;

- cauza acestui accident rutier, din punct de vedere tehnic, constă în

depășirea de către conducătorul automobilului „VW Transporter” a limitei

de viteză maxim admisibilă pe acest sector de drum;

- învinuirea adusă nu corespunde circumstanțelor de fapt a cauzei în

partea ce ține de care mașină în care mașină a tamponat. Potrivit învinuirii

autovehiculul de model „Mitsubishi Colt”, intenționând să efectueze

manevra de cotire la stânga, a tamponat frontal autovehiculul de model

„VW Transporter”, iar potrivit procesului verbal de cercetare a locului

faptei cu anexele sale și a tuturor materialelor cauzei penale, inclusiv foto și

video, apoi este cu totul invers - autovehiculul de model „VW Transporter”

a tamponat pe automobilul „Mitsubishi Colt”, care la momentul

tamponării s-a oprit;

- instanța de fond nu s-a expus asupra tuturor probelor administrate,

nu le-a dat apreciere, nu s-a expus asupra tuturor argumentelor apărării

invocate în cererile de apel;

- potrivit raportului de expertiză menționat apoi se indică concret, că

șoferul Ciutac a avut posibilitate tehnică să evite tamponarea mașinii

conduse de inculpata Stadnițchi, ori expertul a constatat obiectiv de rând

cu celelalte probe documentare precise spre deosebire de declarațiile

victimei Ciutac, că mașina condusă de Ciutac a lovit în obstacol - mașina

condusă de inculpată și nu invers cum greșit este indicat în învinuirea

formulată în rechizitoriu, învinuire care la fel a fost susținută neîntemeiat și

de prima instanță și de instanța de apel;

- instanța pe de o parte apreciază critic declarațiile părții vătămate și a

martorilor, iar pe de altă parte le-ar fi luat în considerație astfel instanța

eronat apreciază că s-au ascultat și martorii acuzării și martorii apărării,

întrucât apărarea nu a prezentat careva martori, toate probele au fost

prezentate de acuzare, iar în cadrul ședinței de judecată la cerința apărării a

fost petrecută doar o expertiză auto-tehnică independentă. Reiese că

instanța apreciază critic declarațiile părții vătămate și a martorului,

declarații care nu sau modificat și au fost consecvente atât la urmărirea

penală cât și judecarea cauzei. Anume că declarațiile părții vătămate și a

martorului sunt susținute de toate probele din dosar inclusiv și de raportul

de expertiză, dar nu invers;

- partea vătămată evident a făcut declarații false declarând că s-a

deplasat cu viteza de 80 km/h, însă expertiza a arătat că acesta s-a deplasat

cu peste 116 km/h în localitate unde viteza regulamentară este de cel mult,

maximum 50 km/h, instanța însă apreciază că victima a cunoscut totuși că a

depășit până la 80 km/oră, însă instanța trece cu vederea faptul , că acesta

face declarații false deoarece el s-a deplasat cu viteza mai mare de 116

km/h, probă precisă, bazată pe calcule tehnice materiale;

- instanța de apel cât și cea de fond a dat crezare declarațiilor victimei

Ciutac, motivând că acesta a fost preîntâmpinat de răspundere penală

pentru darea declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există temei

a aprecia critic aceste declarații oferite sub jurământ, însă instanța de apel

nu a luat în calcul, că și partea vătămată și martorul și expertul au făcut

declarații sub jurământ, și inculpata a fost avertizată pentru denunțare

calomnioasă și expertul auto-tehnic a fost întâmpinat pentru darea unei

concluzii false, însă declarațiile și concluziile acestora sunt ignorate de

instanță, iar ale victimei sunt puse la baza motivării deciziei. Nu este nici

un mic temei, probat, că partea vătămată, martorul și expertul ar fi făcut

parțial declarații false, spre deosebire de victima Ciutac, în privința căreia

sunt probe obiective, precise în dosar că face declarații false, însă instanța

de apel cât și cea de fond totuși au considerat că afirmațiile victimei Ciutac

sunt credibile, sunt adevărate și le pune la baza emiterii și menținerii

sentinței de condamnare;

- instanța de apel nu a indicat ce probe anume, concrete din dosar ar

susține declarațiile lui Ciutac, ca să le poată analiza și convinge în

corectitudinea motivării hotărârilor;

- inculpata a calculat corect timpul necesar efectuării manevrei de

întoarcere spre stânga ținând cont de faptul că în vizorul ei, din

întâmpinare la distanța apreciată de ea 200-300 metri nu erau careva

mașini, din acest considerent inculpata a calculat că are timp suficient,

bazându-se pe faptul, că viteza maxim admisibilă în localitatea dată este de

maxim - 50 km/oră și că este imposibil să vină din întâmpinare careva

mașină odată ce nu erau mașini pe banda opusă pe distanță suficient de

mare, ca să-i sigure finisarea în siguranță a manevrei începute de ea;

- inculpata a ținut cont de prevederile legale ale art. 4 din

Regulamentul circulației rutiere, care prevede că ea poate conta că toți vor

respecta regulamentul circulației rutiere referitor la limita de viteză și nici

nu și-a imaginat și nici nu putea nici cum să prevadă că anume din

întâmpinare va veni victima cu mașina cu o viteză ce depășește 116 km/oră.

Din momentul când inculpata s-a asigurat, că manevra ei va fi în siguranță,

ea a început deplasarea de la 0 parcurgând o distanță de aproximativ 7-10

metri în aproximativ 3 secunde, apoi când a auzit șuieratul de roți a stopat

brusc, fapt confirmat de partea vătămată și de martor, iar peste 2 secunde a

avut loc tamponarea, însăși victima Ciutac a spus, că din momentul

apariției obstacolului în fața și până la tamponare a trecut aproximativ 2

secunde. Evident că și expertul a calculat timpul necesar decelerării vitezei

vizavi de urmele de frânare lăsate pe asfalt și în cumul cu celelalte

circumstanțele a cauzei, expertul a constatat, că vinovat din punct de

vedere tehnic este conducătorul Ciutac care a depășit viteza, iar în cazul, că

acesta se deplasa cu viteza maximă permisă 50 km/oră apoi victima avea

timp să finiseze manevra ei în siguranță;

- a avut loc o încălcare de procedură esențială, întrucât din

examinarea coroborată a materialelor dosarului, rezultă existența unui

viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept, când constatările

instanței de fond și de apel au ieșit înafara probelor acumulate la dosar.

Aprecierile subiective ale instanței nu se bazează pe probele materiale cât și

declarațiile părții vătămate, a martorilor din dosar, prin ce s-au ignorat

prevederile pct. 14 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22

din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel”;

- acest viciu se exprimă prin modul de percepție și analiză a

materialului probator al cauzei. În așa caz decizia atacată prezintă

deficiență evidentă sub aspectul motivării, nefiind respectate cerințele

stipulate în art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

ceea ce echivalează cu erori judiciare ce s-au soldat cu o hotărâre ilegală,

neîntemeiată și nemotivată;

- instanța de apel nu s-a expus asupra următoarelor motive expuse în

apel - nu s-a expus asupra faptului, că potrivit învinuirii inculpatei i se

încriminează că mașina condusă de ea a tamponat în mașina condusă de

victima Ciutac, iar potrivit întregului probatoriu este invers, fapt care

schimbă direct situația, întrucât inculpatei i se încriminează și încălcarea

prevederilor art.45 RCR, care obligă pe aceasta să frâneze când apare un

obstacol, însă în fața ei nu a fost obstacol, obstacolul a apărut în fața lui

Ciutac; nu s-a expus asupra prevederilor art. 4 RCR invocat în apel prin

faptul, că inculpata la momentul începerii manevrei de cotire spre stânga a

contat pe faptul că din întâmpinare este imposibil să vină careva mașini cu

viteza ce depășește 116 km/h; nu s-a expus nemijlocit asupra constatării

expertului auto-tehnic care a constatat că în situația dată, vinovat de

comiterea accidentului rutier este conducătorul auto Ciutac care a depășit

viteza regulamentară de la maxim 50 km/h la peste 116 km/h; nu s-a expus

asupra înregistrării video de pe CD-ul anexat la materialele dosarului, care

arată că victima face declarații false referitor la faptul, că semaforul pe

direcția sa de deplasare era verde fără intermitent, că ar început frânarea

până a întră în intersecție. Pe înregistrare se vede urma de frânare care

începe înainte de linia de delimitare a intersecției, instanța nu a dat

apreciere schemei accidentului rutier și procesului verbal de cercetare la

fața locului, potrivit căruia urma de frânare a mașinii conduse de victima

Ciutac este de 67,3 metri.

Referință asupra recursului ordinar declarat, a fost depusă de către

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Judecând recursul ordinare în raport cu materialele cauzei, ținând

cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat

respingerea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal lărgit,

concluzionează că acesta urmează a fi respinse din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, la care face referire recurentul, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea, atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire.

Raportând normele respective la situația în cauză, Colegiul penal

lărgit conchide că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent.

Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond s-au expus asupra

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au

dat o apreciere justă potrivit art. 101, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția lui Stadnițchi Daniela în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin.(1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acesteia fiind

justă.

Concluziile instanțelor sunt corecte și se confirmă prin cumulul de

probe administrate de către instanța de apel expuse în pct. 7 a deciziei sale,

conținutul respectivelor probe fiind amplu analizate și obiectiv apreciate de

instanța de apel, care în consecință confirmă cu certitudine săvârșirea de

către inculpata Stadnițchi Daniela a faptei imputate, care întrunește

elementele infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal - încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a

sănătăți, adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei

infracțiuni.

Din textul hotărârii atacate rezultă că, instanța de apel corect a

constatat faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate

inculpatei, descriindu-le detaliat și argumentat în partea descriptivă,

ulterior motivând concluzia de vinovăție a acesteia prin cumulul de probe

administrate în cauză.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de către partea

apărării cu referire la lipsa în acțiunile inculpatei a elementelor constitutive

ale infracțiunii și că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, se

combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele

erori de drept, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, care în totalitatea lor resping argumentele, precum că vinovăția

inculpatei Stadnițchi Daniela în săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost

dovedită.

Opozant argumentului de bază a recurentului precum că producerea

acestui accident rutier, din punct de vedere tehnic, constă în depășirea de

către conducătorul automobilului „VW Transporter” a limitei de viteză

maxim admisibilă pe acest sector de drum - 50 km/oră, deoarece conform

raportului de expertiză judiciară nr. 171 din 09 februarie 2018 s-a constatat

că viteza de deplasare autovehiculului de model „VW Transporter” înainte

de producerea accidentului rutier era mai mare de 116 km/oră, Colegiul

penal lărgit remarcă faptul că inculpata la rândul ei, incontestabil nu a

manifestat dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, încălcând astfel prevederile

normelor prevăzute la pct. 45 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (2) din

Regulamentul circulației rutiere, precum și nu s-a asigurat privitor la

siguranța acțiunilor sale, astfel încât să nu creeze obstacole pentru alți

participanți la trafic atunci când a schimbat direcția de mers efectuând o

manevră spre stânga și nu a cedat trecerea vehiculelor care veneau din sens

opus, încălcând astfel și prevederile normelor prevăzute la pct. 39 alin. (1)

și pct. 40 alin. (1) lit. b) din același Regulament.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că, instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor probelor administrate, nu le-a dat apreciere, nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor apărării invocate în cererile de apel; instanța pe de o

parte apreciază critic declarațiile părții vătămate și a martorilor, iar pe de altă parte

le-ar fi luat în considerație astfel instanța eronat apreciază că s-au ascultat și

martorii acuzării și martorii apărării; partea vătămată evident a făcut declarații

false declarând că s-a deplasat cu viteza de 80 km/h, însă expertiza a arătat că

acesta s-a deplasat cu peste 116 km/h; instanța nu a indicat ce probe anume,

concrete din dosar ar susține declarațiile lui Ciutac, ca să le poată analiza și

convinge în corectitudinea motivării hotărârilor, instanța de recurs precizează

că acestea nu poate fi reținute, or, aprecierea probelor ține de soluționarea

fondului cauzei de către instanțele de fond și nu pot constitui temei pentru

recurs.

De asemenea, Colegiul penal reține, că însăși victima Ciutac

Constantin, a declarat că a condus automobilul cu viteză excesivă,

depășind viteza regulamentară, fiind sancționată contravențional, pentru

ce a achitat și amenda aplicată.

La fel, Colegiul penal lărgit susține constatările instanței de apel

potrivit cărora, circumstanțele expuse de expert în raportul de expertiză nu

pot fi puse la baza achitării inculpatei, dat fiind faptul că, chiar dacă

automobilul de model ”VW Transporter”, se deplasa cu viteza