1ra-1117/2019 — Art. 192-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul central din 16 noiembrie 2018, Chiriac Doina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 192 alin. (1) Cod penal și, cu aplicarea art. 79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 luni închisoare. În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei pe un termen de 1 an. Acțiunea civilă depusă de Balițchii Valeriu a fost admisă, dispunându-se încasarea în mod solidar de la Chiriac Doina și reprezentantul legal Chiriac Maria, în beneficiul lui Balițchi Valeriu prejudiciul material în mărime de 89 035, 58 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 1200 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 lei.

În sentință, prima instanță a constatat că: la XXXXX, aproximativ la ora 06:30, Chiriac Doina, aflându-se în autocamionul de model „Mercedes Vito”, cu numărul de înmatriculare XXXXX XXXXX, ce aparține cu drept 1 de proprietate lui Balițchi Valeriu, care în acel timp era parcat în strada sat. XXXXX, r-nul Orhei, acționând în scopul răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, a răpit autocamionul din locul unde era parcat, cu care s-a deplasat pe aceiași stradă din sat. XXXXX, r-nul Orhei, pe cale de consecință tamponându-se într-un copac și deteriorând mijlocul de transport.

Sentința pronunțată la 16 noiembrie 2018, a fost atacată cu apeluri de către avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatei Chiriac Doina și de către inculpată, la 03 decembrie 2018, prin care au solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru primă instanță prin care Chiriac Doina să fie achitată de sub învinuirea înaintată în baza prevederilor pct. 3), 5) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, deoarece fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii și există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. 3.1. În susținerea apelurilor declarate, apelanții au menționat că: - instanța de fond nu a dat apreciere corectă probelor administrate și a indicat doar evaziv că poziția părții este „un mijloc de apărare”. În concluzie menționează că Balițchi Valeriu, au privat-o pe Chiriac Doina și XXXXX XXXXX ilegal de libertate fizică, de manifestarea voinței, posibilitatea de a se deplasa și de a comunica cu părinții, atentând la sănătatea, integritatea fizică si psihică, amenințând-o cu răfuială fizică, a aplicat fată de ea un tratament inuman și degradant. Starea ei și a lui XXXXX XXXXX era caracterizată prin stres profund și frică de integritatea fizică; - a existat un pericol real de a fi agresate, or, Balițchi Valeriu pe lângă faptul că a agresat-o anterior pe XXXXX XXXXX, anterior a încercat să o determine la un raport sexual împotriva sa, a fost condamnat anterior pentru faptul că a întreținut relațiile sexuale cu o minoră, fapt despre care cunoștea astfel pericolul era real, iar acțiunile lui Chiriaic Doina erau necesare în vederea asigurării integrității, fiind în stare de extremă necesitate; - este cert că Chiriac Doina era în automobil cu XXXXX XXXXX, iar Balițchi Valeriu a permis ca aceasta să fie în automobil, astfel pericolul era real, iar acțiunile lui Chiriaic Doina erau necesare în vederea infracțiunii or, automobilul a fost transmis în posesia lui Chiriac Doina de către partea vătămată Balițchi Valeriu. Chiriac Doina și XXXXX XXXXX au confirmat că cheile de la automobil au fost transmise lui Chiriac Doina de către însuși 2 Balițchi se afla lângă acest mijloc de transport, or, potrivit declarațiilor lui Balițchi Valeriu și a martorului XXXXX Ana la volanul automobilului s-au urcat și alte persoane inclusiv martorul menționat, iar acest fapt confirmă că automobilul a fost lăsat în acea seară în posesia mai multor persoane inclusiv Chiriac Doina. La fel potrivit declarațiilor lui Balițchi Valeriu și a martorului XXXXX Ana cheile automobilului erau în lacătul de pornire, iar prin prisma circumstanțelor enunțate Chiriac Doina nu a răpit mijlocul de transport, ori proprietarul nu a interzis sub un oarece mod folosința mijlocului de transport; - nu există latura subiectivă a infracțiunii, or, atât Chiriac Doina, precum și ceilalți participanți în cauza penală au confirmat că ea urma a fi transportată cu automobilul lui Balițchi Valeriu de către acesta în satul său unde locuiește, iar cu acordul lui Balițchi Valeriu, în prezența acestuia automobilul a fost transmis lui Chiriac Doina, în speță nu există elementul esențial al laturii subiective - intenția de a fi răpit mijlocul de transport; - asupra pretenției ce ține de încasarea prejudiciului material, în mod solidar apelanții au indicat că Chiriac Doina nu recunoaște circumstanțele invocate în acțiunea civilă, iar poziția acesteia constă în faptul că nu a săvârșit infracțiunea imputată, totodată aflându-se în stare de extremă necesitate; - în contextul în care reclamantul era recunoscut ca parte vătămată, iar examinarea a fost efectuată după pornirea urmăririi penale, stabilirea deteriorărilor și valoarea prejudiciului urma a fi efectuată în cadrul cauzei penale, iar în acest sens reclamantul urma să înainteze o astfel de solicitare organului de urmărire penală; - examinarea care a fost prezentată de către partea vătămată în acțiunea civilă a fost efectuată în lipsa lui Chiriac Doina și Chiriac Maria, în afara cauzei penale fără ca părțile să poată să înainteze întrebări. Este important de menționat că examinarea auto a fost efectuată după 20 zile din momentul ce a fost transmis mijlocul de transport spre păstrare, iar partea apărării are temeiuri rezonabile de a considera că partea vătămată putea interveni asupra mijlocului de transport;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019, a fost admis apelul declarat de către inculpata Chiriac Doina și avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatei, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: 3 Chiriac Doina a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. 4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, alte probe noi acuzarea și apărarea în instanța de apel nu au prezentat și doar s-a solicitat verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de fond, care la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a o recunoaște vinovată pe inculpata Chiriac Doina vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.1921 alin. (1) Cod penal. Astfel, instanța de apel a constatat că: Chiriac Doina, la data de XXXXX, aproximativ la ora 06:30 min, aflându-se în autocamionul de model „Mercedes Vito”, cu numărul de înmatriculare XXXXX XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate lui Balițchi Valeriu, care în acel timp era parcat în strada sat.XXXXX, r-nul Orhei, n-a avut intenția răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, ci s-a urcat și s-a deplasat cu acest mijloc de transport cu permisiunea proprietarului acestui automobil, adică a lui Balițchi Valeri, fiindu-i transmise cheile de la automobil de către proprietar. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că în acțiunile lui Chiriac Doina lipsesc semnele infracțiunii prevăzute de art.1921 alin. (1) Cod penal, după indicii: răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire, or, dânsa n-a comis astfel de fapte, n-a avut intenția răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire, deoarece după cum s-a constatat, Chiriac Doina s-a urcat și s-a deplasat cu acest mijloc de transport cu permisiunea proprietarului Balițchi Valeriu. Instanța de apel a expus că concluziile sale se confirmă prin întreaga sistemă de probe analizată și apreciată prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, după cum urmează: declarațiile inculpatei Chiriac Doina(f. d. 141-144) și declarațiile martorului minor XXXXX XXXXX pe care instanța de apel le-a apreciat ca fiind corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond și acelei de apel dânsele au dat declarații consecvente, concludente, care coroborează cu celelalte probe. Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Balițchi Valeriu și a martorilor XXXXX Ana, XXXXX Anatolie și Tomescu Gheorghe, conchide că ele nu confirmă faptul comiterii de către Chiriac Doina infracțiunii încriminate prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, or, declarațiile martorilor XXXXX Ana și XXXXX Anatolie, se combat integrul 4 sistem de probe, inclusiv și de către declarațiile martorului XXXXX XXXXX, care a dat declarații corespunzătoare adevărului și a confirmat cele spuse de către inculpata Chiriac Doina, și, prin urmare, și declarațiile inculpatei Chiriac Doina, instanța de apel le-a considerat corespunzătoare adevărului, deoarece după cum s-a constatat, Chiriac Doina s-a urcat și s-a deplasat cu acest mijloc de transport cu permisiunea proprietarului acestui automobil, adică a lui Balițchi Valeriu. În opinia instanței de apel declarațiile părții vătămate Balițchi Valeriu și ale martorilor XXXXX Ana și XXXXX Anatolie nicidecum nu demonstrează vinovăția inculpatei Chiriac Doina în comiterea infracțiunii imputate, ele sunt pur subiective, și consideră că această acuzare este bazată pe niște presupuneri ale organului de urmărire penală și trezesc anumite dubii, deoarece sunt în contradicției cu declarațiile martorului XXXXX XXXXX, care a declarat că a văzut toate acțiunile inculpatei Chiriac Doina și că dânsa n-a avut intenția răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire. Cu referire la probele: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 02.08.2017; copia procesului-verbal cu privire la contravenție din 18 august 2017; corpurile delicte în cauza penală-04.08.2017, autocamionul de model Mercedes Vito cu numărul de înmatriculare XXXXX XXXXX, Instanța de apel a apreciat că aceste probe nu demonstrează vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate lui, or, aceste probe analizate și apreciate de către Colegiul penal prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care este utilă, veridică și pertinentă, corespunzătoare adevărului, coroborează cu declarațiile lui Chiriac Doina, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond și apel dânsa a dat declarații consecvente, concludente, și constată cu certitudine că ea nicidecum nu demonstrează faptul răpiri mijlocului de transport, fără scop de însușire de către inculpata Chiriac Doina. De asemenea instanța de apel a constatat că automobilul a fost transmis în posesia inculpatei Chiriac Doina de către partea vătămată Balițchi Valeriu, or, Chiriac Doina și XXXXX XXXXX au confirmat că cheile de la automobil au fost transmise Doinei Chiriac de către Balițchi Valeriu proprietar al autocamionului de model „Mercedes Vito”, la solicitarea acesteia de a pleca acasă, fiind în stare de stres, fiind ude și speriate. Este cert că Chiriac Doina era în automobil cu XXXXX XXXXX, iar Balițchi Valeriu a permis ca aceasta să fie în automobil, însuși Balițchi se afla lângă acest mijloc de transport or, potrivit declarațiilor lui Balițchi Valeriu și a 5 martorului XXXXX Ana, la volanul automobilului s-au urcat și alte persoane inclusiv și XXXXX Ana, iar acest fapt confirmă că automobilul a fost lăsat în acea seară în posesia mai multor persoane inclusiv și în posesia Doinei Chiriac. Reieșind din componența infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a conchis că în speță nu există latura subiectivă a infracțiunii, or, atât Chiriac Doina, precum și ceilalți participanți în cauza penală au confirmat că ea urma a fi transportată cu automobilul lui Balițchi Valeriu și de către acesta în satul său unde locuiește, iar cu acordul lui Balițchi Valeriu, în prezența acestuia cheile de la automobil au fost transmise Doinei Chiriac, prin urmare nu există elementul esențial al laturii subiective - intenția de a fi răpit mijlocul de transport, Chiriac Doina fiind stresată, s-a urcat la volanul automobilului pentru a ajunge cu ajutorul lui acasă și nu pentru a-l răpi. Astfel, din cele relevate supra, instanța de apel a reținut că probatoriul existent la care s-a referit prima instanță în sentință în nici un caz nu demonstrează fără niciun dubiu rezonabil vinovăția inculpatei Chiriac Doina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, concluzia fiind una pripită și absolut nefondată, din care motiv instanța de apel a dispus achitarea inculpatei Chiriac Doina pe motivul că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii, în conformitate cu prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel din 14 februarie 2019, motivată pronunțată la 14 martie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, la 12 aprilie 2019, prin care invocând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței. 5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că: - soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii și acesta expus neclar; - pornind de la probatoriul administrat, instanța de fond corect a apreciat drept neîntemeiată ipoteza lansată de inculpată și apărătorul său 6 precum că inculpata avea frică de partea vătămată și s-a aflat în stare de extremă necesitate. Însăși inculpata și martorul XXXXX XXXXX au confirmat că, vrând să plece acasă, au urcat anume în automobilul lui Balițchi Valeriu, când au auzit că acesta pleacă acasă. La fel și martorul XXXXX Anatolie a confirmat că fetele erau bine dispuse și nici una din ele nu i-au cerut ajutor ca să fie salvate de cineva sau careva situație dificilă pentru ele; - declarațiile părții vătămate, martorilor, celelalte probe, indică la vinovăția inculpatei și aceasta urmează să poarte răspunderea corespunzătoare pentru fapta comisă; - din probele cercetate în ședința de judecată, raportate la circumstanțele concrete ale cazului, se conchide că acțiunile intenționate ale inculpatei Chiriac Doina pentru comiterea acțiunii a fost pe deplin dovedită în ședința de judecată, iar acțiunile acesteia se încadrează juridic în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal pe semnele: răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire, au fost apreciate corect de prima instanță.

Referință asupra recursului a fost depusă de către avocatul Barbăneagră Sergiu prin care și-a expus poziția privind netemeinicia recursului urmând a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din considerentele ce urmează. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Recurentul invocă temeiurile prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii și acesta expus neclar. Instanța de recurs reiterează că potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, 7 conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei. Din materialele cauzei, Colegiul lărgit constată o eroare de drept comisă de către instanța de apel și anume că, instanța deși a purces la rejudecarea cauzei în ordine de apel, a constat o altă faptă decât cea pentru care a fost pusă sub învinuire Chiriac Doina, întrucât instanța de apel ajungând la concluzia de emitere a unei hotărâri de achitare, nu a reținut învinuirea adusă inculpatei Chiriac Doina dar a modificat conținutul faptei din rechizitoriu, după care a soluționat cauza. Potrivit alin. (3) pct. 1) și 2) art. 394 Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă: 1) indicarea învinuirii (potrivit ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului) pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat. Se consideră că fondul cauzei nu a fost rezolvat când în considerentele hotărârii instanței de apel nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă inculpatul este sau nu vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea inculpatului, dacă 8 trebuie ori nu admisă acțiunea civilă ș.a. Fondul cauzei se va considera nerezolvat ori de câte ori atât prima instanță cât și instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de fond ale procesului, vizând problema stabilirii faptei ca fiind dovedite sau a învinuirii înaintate, vinovăției, a răspunderii penale sau civile ori a nevinovăției lui în comiterea infracțiunii imputate. În conformitate cu prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de prima instanță, doar atunci când aceste erori au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. În cazul în care instanța de apel ia în considerare temeiurile de casare din oficiu, ea este obligată să le pună în discuția părților. În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțând o nouă hotărâre. Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și nu ca primă instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție însă cu soluționarea tuturor chestiunilor de fond. Concomitent, lecturând materialele cauzei Colegiul penal lărgit nu a stabilit expunerea instanței de apel asupra cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei stipulate la art. 35, 39 Cod penal, ținând cont și de caracteristica părții vătămate care din declarațiile sale, anterior a fost condamnată, or, inculpata minoră Chiriac Doina și martorul minor XXXXX Andriana au declarat că: „…în jurul orei 03:00, Ana XXXXX a spus că vrea să plece acasă pentru a-și schimba hainele deoarece îi era frig. A gândit că va pleca spre satul XXXXX și s-au urcat împreună cu XXXXX XXXXX în mașina lui Garștea Nicolae. Ajungând în satul lor, au solicitat să oprească mașina, era ora 03:00 noaptea, însă Balițchi Valeriu le-a spus că nu vor sta mult în satul XXXXX și când se vor întoarce înapoi le va lăsă acasă…, … peste ceva timp ea împreună cu XXXXX XXXXX au mers spre WC, cu gândul să plece acasă. Ștefan Garștea a venit din urma lor și le-a spus că dacă vor pleca acasă, ei o să le ajungă din urmă și le vor pălmui…, … în acel moment telefonul mobil mai era la ea, însă când le-a fost interzis să plece acasă …, … pe la orele 03:30 a încercat să-l telefoneze pe tatăl său, telefonul mamei acesteia fiind la ea, dar nu era semnal la telefon. Împreună cu XXXXX XXXXX au încercat să iasă pe poartă, dar a văzut că porțile erau încuiate și le-au spus celor prezenți să deschidă porțile, dar ei 9 nu au atras nici o atenție la cele spuse…, … a pus telefonul pe scaun și a plecat la baie, când a reveni însă, telefoanele cu gentuța nu mai erau. Când s-a întors de la baie a întrebat unde este geanta, cei prezenți i-au răspuns că nu cunosc unde este și nu a mai găsit geanta…,… ea cu XXXXX XXXXX au dorit să iasă din mașină, la care Balițchi Valeriu le-a spus că nu are rost să se coboare că peste câteva minute vor pleca. În mașină era doar cu XXXXX XXXXX, pe bancheta din spate. Când ele au dorit din nou să coboare din mașină, Balițchi Valeriu a trântit ușa și le-a spus să stea în automobil. Împreună cu XXXXX XXXXX s-a speriat de comportamentul lui Balițchi Valeriu, iar din discuții cu XXXXX XXXXX s-au adus aminte că Balițchi Valeriu a lovit-o anterior pe XXXXX XXXXX cu capul de câteva ori…”. Astfel, Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel nu a motivat suficient decizia de achitare și nu a abordat suficient toate circumstanțele ce pot influența asupra temeiului de achitare, lăsându-le fără o careva apreciere, ceea ce în opinia Colegiului indică la nerezolvarea fondului cauzei, constituind o eroare de drept incidentă pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Prin urmare,instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru justa soluționare a cauzei. Pe cale de consecință, erorile admise de către instanța ierarhic inferioară nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite recursul ordinar declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu respectarea prevederilor legale. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în apelurile declarate în prezenta speță în raport cu 10 argumentele expuse în sentință, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze în partea probele administrate și examinate în prezenta cauză, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Chiriac Doina XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 11