1ra-1139/20 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1139/20 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1139/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu, și de către avocatul Hotineanu Anatolie în numele

inculpatului Donica Anatolie, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei

(sediul Rezina) din 16 mai 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Donica Anatolie XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 12.03.2019 – 16.05.2019

instanța de apel: 06.06.2019 – 17.12.2019

instanța de recurs: 02.03.2020 – 29.09.2020.

A C O N S T A T A T :

Donica Anatolie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 12 (doisprezece) ani, 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Cheltuielile de judecată în mărime de 42638 lei, au fost trecute în contul

statului.

Donica Anatolie, la data de 21 noiembrie 2018, aproximativ în perioada

de timp cuprinsă între orele 21:00 și 00:00, aflându-se în ospeție la domiciliul

consăteanului său Zagorodniuc Valerii, în bucătăria de vară din gospodăria

acestuia, situată în satul XXXXX, XXXXX, în rezultatul unui conflict cu etiologie

necunoscută, apărut spontan, pe fondalul consumului de băuturi alcoolice

împreună cu Zagorodniuc Valerii, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea

acestora, urmărind scopul omorului intenționat a lui Zagorodniuc Valerii și

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, conștient

1

i-a aplicat ultimului două lovituri cu un cuțit de bucătărie în regiunea

abdomenului și toracelui, regiuni de importanță vitală ale corpului, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr.201826C0206 din data de 31

decembrie 2018: plăgi (2) înțepat-tăiate oarbe pe torace și abdomen,

penetrante în cavitatea peritoneală cu lezarea lobului stâng al ficatului și

hemoragii în țesuturile adiacente, hemoragie internă abundentă -

hemoperitoneu (cca.2200 ml. sânge fluid și cheaguri), șoc hemoragie, excoriații

pe antebrațul drept, care au putut fi produse în rezultat al acțiunii traumatice

cu obiect înțepător-tăietor, care ar putea fi un cuțit, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, cu șanse minime de supravețuire în cazul acordării la

timp a unui ajutor medical calificat, care în comun au legătură cauzală directă

cu pricina morții și la persoane, conform criteriului pericolului pentru viață se

califică ca vătămare gravă” și respectiv în rezultatul șocului hemoragic provocat

de leziunile corporale cauzate, victima Zagorodniuc Valerii, în scurt timp a

decedat la locul producerii incidentului.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de

art. 145 alin. (1) Cod penal – omorul intenționat al unei persoane.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Rezina, Odajiu Stanislav, prin

care a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de respingerea cerinței

privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat de la Donica

Anatolie în contul statului suma de 42 638 (patruzeci și două mii șase sute

treizeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale, expertizelor judiciare.

În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- la examinarea prezentei cauze, procurorul a invocat necesitatea

încasării de la inculpatul Donica Anatolie XXXXX, în beneficiul statului

cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire

penală (expertizelor) în cauza penală, suma totală a acestora constituind

42 638 lei și anume : 2354 lei pentru raportul de expertiză judiciară medico-

legală nr.201826C0206, din data de 31.12.2018; 18690 lei pentru raportul de

expertiză judiciară biologică nr. 20180500366 din data de 28.01.2019; 1680 lei

pentru raportul de expertiză dactiloscopică nr.34/12/2-R-1279 din data de

04.01.2019; 4200 lei pentru raportul de expertiză biologică nr.20190500011

din data de 28.01.2019; 1078 lei pentru raportul de expertiză judiciară

psihiatrică de ambulator nr.201 837A0512 din data de 09.01.2019; 14 636 lei

pentru raportul de expertiză psihiatrică efectuată în condiții de staționar

nr.201936S0007 din data de 28.02.2019;

- urmare a acțiunilor lui Donica Anatolie, a fost necesară implicarea unui

mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror, experți

care au fost nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală pentru a investiga

faptele acestuia, toate aceste acțiuni generând cheltuieli din partea statului,

2

care în mod normal ar urma de a fi recuperate, suma de 42 638 lei constituind

o parte importantă din acele cheltuieli pe care Legea permite de a le restitui;

- în egală măsură s-a stabilit că originea expertizelor dispuse pe cauză

penală dată a fost constituită din activitatea infracțională a inculpatului, care

după primirea rechizitoriului nu au contestat cheltuielile judiciare sub nici o

formă, inclusiv sub aspectul cuantumului lor, respectiv acesta urmează să

suporte absolut toate consecințele unei condamnări penale, inclusiv și

suportarea cheltuielilor judiciare;

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial nr.40-

47/108 din 09.02.2018), alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care

prevedea că „Plata expertizelor judiciare efectuate in cazurile prevăzute la alin.

(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat ” a fost abrogat - respectiv

prin aceasta se atestă intenția legiuitorului, de a pune cheltuielile judiciare în

sarcina inculpatului.

3.2. Avocatul Hotineanu Anatolie în numele inculpatului, prin care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare și

remiterea dosarului spre examinare suplimentară către organul de urmărire

penală. În cazul menținerii sentinței de condamnare, stabilirea unei pedepse

sub limita prevăzute de lege, ținându-se cont de circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului.

În susținerea apelului, avocatul Hotineanu Anatolie acționând în numele

inculpatului a menționat că:

- probatoriul a fost eronat interpretat de către instanța de fond;

- nici un martor nu a indicat la Donica Anatolie ca la posibil sau real autor

al crimei, ci din contra declarau că victima Zagorodniuc Valerii și inculpatul

Donica Anatolie nu se certau și se înțelegeau bine;

- proba cu martorii, nu și-a atins scopul propus de acuzare, a generat mai

multe întrebări referitor la motivul și circumstanțele comiterii crimei și nici

într-un moment nu atestă incontestabil vinovăția lui Donica Anatolie în

comiterea infracțiunii imputate;

- în Raportul de expertiză judiciară nr. 201826C0206 din 31 decembrie

2018 de examinare a cadavrului cet. Zagorodniuc Valerii, deși de către ofițerul

de urmărire penală au fost puse 7 întrebări, sunt oferite răspunsuri doar la 3.

Expertul nu s-a pronunțat supra vechimii acestor leziuni și bolilor de care a

suferit victima. La fel considerăm că organul de urmărire penală a omis

înaintarea unei întrebări cruciale și anume dacă leziunile (înțepăturile)

depistate, ar fi fost posibil să fie cauzate de victima însuși;

- pentru Raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-1279 din

04 ianuarie 2019 de efectuare a expertizei dactiloscopice, pe mostrele

prezentate spre analiză și pe cuțitul ridicat - urme papilare a lui Donica Anatolie

nu au fost depistate, fapt care ridică semne de întrebare privind temeinicia

acuzării aduse și probelor în susținerea acuzării. Faptul că mostre de amprente

au fost prelevate doar de la Donica Anatolie, demonstrează în mod repetat lipsa

3

obiectivității în instrumentarea cazului și pasivitatea în stabilirea tuturor

circumstanțelor comiterii faptei;

- cu referire la Raportul de expertiză judiciară nr. 20180500366 din

28 ianuarie 2019 al expertizei medico-legale a obiectelor biologice de origine

umană și a corpurilor delicte, partea apărării a constatat că pe spălăturile de pe

mâini și picioarele lui Donica Anatolie urme de sânge lui Zagorodniuc Valerii nu

au fost depistate. Unica referință la sângele care poate fi a lui Zagorodniuc

Valerii pe hainele lui Donica Anatolie este pata de pe blugi. Dar, cum este

menționat vechimea acestei pete nu poate fi stabilită din motive care nu pot fi

imputate lui Donica Anatolie și care nu pot fi reținute în detrimentul său.

Inculpatul Donica Anatolie a descris posibila cauză privind proveniența urmei

de sânge pe blugii săi, dar organul de urmărire penală nu poate veni cu

argumente de inculpare doar în baza unei pete de sânge care are aceiași grupă

ca și sângele victimei (fără o analiză 100% de ADN) și ai cărei nu poate fi stabili

vechimea;

- cu referire la Raportul de expertiză judiciară nr. 201936S0007 din

28 februarie 2019 de efectuare a expertizei psihiatrice în concluzie experții

declară pe Donica Anatolie ca persoană responsabilă, ce acționează cu

discernământ. Totuși experții constată că Donica Anatolie este diagnosticat cu

diagnoza „Retardare mintală ușoară”. Această concluzie, în opinia apelantului

atestă că Donica Anatolie este o persoană nepericuloasă, care poate fi ușor

manipulată și determinată să facă careva declarații contradictorii și neveridice,

departe de la profilul unui criminal;

- probele de inculpare sunt totalmente declarative și subiective, care nu

varsă lumină asupra celor întâmplate și motivelor ce au stat la baza faptelor

imputate.

17 decembrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

procurorul în Procuratura raionului Rezina, Odajiu Stanislav și de avocatul

Hotineanu Anatolie în numele inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în

ședința de judecată în apel n-a fost invocată necesitatea administrării de noi

probe, precum și n-au fost formulate cereri privind cercetarea suplimentară a

probelor administrate în prima instanță, însă au fost audiați suplimentar

inculpatul, succesorul legal al părții vătămate, au fost verificate declarațiile și

probele materiale examinate în ședința de judecată în primă instanță.

La examinarea cauzei în ordine de apel, inculpatul a pledat nevinovat,

susținând declarațiile prezentate în primă instanță, declarații ce au fost reținute

în decizia instanței de apel (vol. II, f. d. 219), precum și cele a succesorului părții

vătămate Zagorodniuc E. (vol. II, f. d. 220).

Instanța de apel a verificat declarațiile și probele materiale examinate în

ședința de judecată în primă instanță, și anume: declarațiile martorilor

Zagorodniuc Serghei (vol. II, f. d. 182); Rusu Andronic (vol. II, f. d. 183);

4

Țurcan Andrei (vol. II, f. d. 184); Donica Mihail (vol. II, f. d. 185); Țurcan Vitalie

(vol. II, f. d. 186); Morandici Tatiana (vol. II, f. d. 190); Donica Vadim (vol. II, f.d.

191); raportul de expertiză judiciară medico-legală nr.201826C0206, din

31.12.2018 (vol. I, f. d. 44-48); raportul de expertiză judiciară biologică nr.

20180500366 din data de 28.01.2019( vol. I, f. d. 66-69); raportul de expertiză

judiciară biologică nr.20190500011 din data de 28.01.2019 (vol. I, f. d. 98-100);

raportul de expertiză psihiatrică judiciară în condiții de staționar

nr.201936S0007, din data de 28.02.2019 (vol. I, f. d. 124-127); procesul-verbal

de cercetare la fața locului din data de 22.11.2018 (vol. I, f. d. 11-26);

procesul-verbal privind examinarea corporală din data de 22.11.2018 (vol. I, f.

d. 52); procesul-verbal de ridicare din data de 22.11.2018 (vol. I, f. d.54-55);

procesul-verbal de colectare a mostrelor pentru cercetare comparativă din

data de 22.11.2018 (vol. I, f. d. 57); procesul-verbal de colectare a mostrelor

pentru cercetare comparativă din data de 28.12.2018 (vol. I, f. d. 64);

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din data de

26.11.2018 (vol. I, f. d.131-135); procesul-verbal de prezentare spre

recunoaștere a obiectului din data de 04.03.2019 (vol. I, f. d.13 7-139);

procesul-verbal de examinare a obiectului din data de 01.03.2019, împreună cu

planșă fotografică (vol. I, f. d.140-142); procesul-verbal de examinare a

obiectului din data de 22.02.2019, împreună cu planșă fotografică (vol. I , f. d.

143-146).

Reținând probele administrate, instanța de apel a apreciat că urmărirea

penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă conformitate cu

procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag

nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate. Starea de

fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele administrate și

apreciate de prima instanță. Probele prezentate în ședința de judecată și puse

la baza sentinței, fiind obținute legal, fiind admisibile conform prevederilor

art. 95 Cod de procedură penală și apreciate conform prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a apreciat că, sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

astfel este descrisă fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, forma și

gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii

săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care sunt respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, instanța de apel a concluzionat că nu există

temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța fiind solidară cu

concluziile cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub

aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este

dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

5

Instanța de apel a reținut că poziția inculpatului Donica Anatolie referitor

la proveniența sângelui pe pantalonii acestuia, și anume că Zagorodniuc Valerii

a căzut și s-a lovit la nas, iar petele de sânge au apărut ca urmare a atingerii

acestuia de victimă, este combătută de însuși inculpatul care a dat declarații

contradictorii, or, ultimul a menționat inițial că victima a căzut jos și s-a lovit cu

capul de podea, ulterior că s-ar fi lovit la nas, mai mult localizarea petelor de

sânge și anume în partea inferioară a pantalonului drept, mai jos de genunchi

combate poziția inculpatului care este alogică.

La fel, instanța a apreciat critic poziția apărării și anume în ceea ce

privește o eventuală automutilare sau suicidul, or, atât succesorul părții

vătămate, care este fratele victimei cât și martorii audiați au menționat că

Zagorodniuc Valerii era o persoană liniștită și niciodată nu a auzit de la el să fi

vorbit despre sinucidere, mai mult instanța a conchis că potrivit procesului-

verbal de cercetare la fața locului din data de 22.11.2018, împreună cu tabel

foto, au fost ridicate: un cuțit de bucătărie, un tub steril cu mostre de urme

biologice de pe podea, 12 folii cu urme papilare (Vol.I. f. d.l 1-26). Astfel cuțitul

depistat și ridicat se afla în colțul din partea stângă a mesei, ceea ce exclude

această poziție de automutilare sau suicid, or cuțitul depistat (obiectul

presupusei automutilări sau suicid) se afla la o distanță destul de mare de

cadavrul victimei.

Instanța de apel a reținut că în cadrul audierii suplimentare a inculpatului

Donica Anatolie în calitate de învinuit cu participarea avocatului, a recunoscut

integral învinuirea adusă, fără a înainta careva obiecții. Mai mult ca atât, prin

cerere scrisă (f.d. 20 vol. 2), Donica Anatolie a solicitat să fie audiat suplimentar

din motiv că recunoaște vina integral. La fel în instanța de judecată apărarea a

luat o poziție contradictorie, or, pe tot parcursul examinării cauzei a solicitat

achitarea inculpatului invocând nevinovăția acestuia iar în final în discurs

indică totuși dacă instanța va considera că Donica Anatolie este culpabil de

crima care îi este imputată solicită aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută

de legea penală.

În opinia instanței de apel, nici inculpatul Donica Anatolie, nici apărătorul

acestuia nu au prezentat nici o explicație plauzibilă privitor la circumstanțele

comiterii infracțiunii, poziția acestora limitându-se la unele declarații de natură

generală, instanța notând că în ședința de judecată a fost audiat martorul

Donica Larisa la demersul părții apărării, care a dat declarații ce caracterizează

inculpatul, mai mult că aceasta este mama lui Donica Anatolie, însă declarațiile

acesteia nicidecum nu demonstrează nevinovăția ultimului.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a reținut că

aceasta este în limitele legii, dat fiind că la soluționarea chestiunii respective,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61,70 și

75 Cod penal, în sentință fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului și

circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație

6

gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit art. 16 alin. (5) Cod penal se

clasifică în categoria celor deosebit de grave.

Ce ține de motivele invocate în apelul procurorului, privind încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 42 638 (patruzeci și două

mii șase sute treizeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, instanța de apel

reiterând conținutul prevederilor art. 143 alin. (1), pct. 2), 227, 229 Cod de

procedură penală, art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire

la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, a apreciat-o ca fiind

nefondată.

Cheltuielile legate de administrarea probei în sprijinul învinuirii,

prezentată de procuror în cadrul cercetării judecătorești, sunt suportate din

bugetul public. Modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017,

potrivit cărora a fost abrogat alineatul (2) din articolul 143 Cod de procedură

penală, nu semnifică liberarea bugetului de stat de plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1), cu atât mai mult nu impun inculpatul

să achite aceste cheltuieli judiciare. Abrogarea alineatului (2) din articolul 143

Cod de procedură penală reprezintă uniformizarea legislației cu privire la plata

expertizelor judiciare și ajustarea politicii de achitare a serviciilor conexe

conform legii. Modalitatea de achitare a costului expertizei judiciare este un

element conex și subsidiar procesului penal, astfel chestiunea cu privire la plata

cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizei, prin prisma prevederilor

articolelor 227 – 229 și 142 -143 Cod de procedură penală, urmează a fi

soluționată în strictă conformitate cu prevederile actului legislativ special, or în

domeniul achitării costului expertizei judiciare se aplică în exclusivitate Legea

nr. 68 din 14 aprilie 2016 „Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar”.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că prima instanță corect a

soluționat chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare legate de efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară.

termen recursuri ordinare:

5.1. Procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei instanței de apel în partea ce ține de neîncasarea

cheltuielilor judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare într-un alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- La solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea, din contul

inculpatului Donica Anatolie, a sumei 42623 lei, care reprezintă cheltuieli

judiciare instanța incorect a dat apreciere prevederilor art. 143 și 227 din Codul

de procedură penală;

- soluția instanței de apel de a menține sentința referitor la neîncasarea

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

7

Inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt

în culpă procesuală. Inculpatul condamnat urmează să plătească toate

cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în

executare a hotărârii de condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse din

oficiu sau la cererea părții civile;

- instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală, iar acestea constituie temei de drept pentru

recurs ordinar, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

5.2. Avocatul Hotineanu Anatolie în numele inculpatului, prin care, fără a

invoca unul din temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi sentințe de achitare a lui Donica Anatolie și remiterea

dosarului spre examinare suplimentară de către organul de urmărire penală,

totodată menționând că în cazul menținerii sentinței de condamnare, stabilirea

unei pedepse sub limita prevăzute de lege, ținându-se cont de circumstanțele

cauzei și personalitatea inculpatului.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- analizând cumulul probelor prezentate și calificate ca pertinente de

către acuzare, a constatat că în relatarea reflectată în actul de acuzare persistă

multiple lacune și goluri, iar caracterul verosimil este în mare parte declarativ,

fără un suport probatoriu solid. În pofida celor invocate de către apărarea

inculpatului, instanța nu a reținut poziția și opinia apărării, nu a apreciat

punctual toate argumentele prezentate și în adoptarea sentinței s-a condus

doar de cele invocate de acuzare, fără a reține caracterul declarativ și irelevant

a probelor pe care s-a întemeiat actul acuzării;

- lista de probe ce atestă pretinsa culpa lui Donica Anatolie, și anume

declarațiile martorilor: Țurcan Vitalie, Țurcan Andrei, Morandici Tatiana,

Donica Mihail, Zagorodniuc Serghei, Rusu Andronic și Donica Vadim, în opinia

recurentului nu confirmă acuzarea adusă lui Donica Anatolie, or, cum a fost

constatat, nici un martor nu a indicat la Donica Anatolie ca la posibil sau real

autor al crimei, ci din contra declarau că victima Zagorodniuc Valerii și

inculpatul Donica Anatolie nu se certau și se înțelegeau bine. Instanța la fel a

ignorat conținutul factologic al declarațiilor martorilor, care nu au indicat la

Donica Anatolie ca făptuitor al crimei care îi este imputate, dar care au fost

trecute în conținutul sentinței ca probe pertinente și concludente ce atestă

vinovăția lui Donica Anatolie;

- cu referire la rapoartele de expertiză efectuate în speță, recurentul

consideră că organul de urmărire penală a omis înaintarea unei întrebărilor

esențiale ce puteau oferi o altă apreciere a situației incriminate inculpatului;

8

- într-un proces obiectiv și examinare multilaterală, organului de

urmărire penală și instanței de judecată îi este pusă sarcina să analizeze toate

versiunile posibile, inclusiv auto mutilarea și/sau suicidul. Totuși, în

prejudecata și graba de a inculpa o persoană, principiul obiectivității a fost

neglijat și trecut cu vederea. Din materialele cauzei nu rezultă o certitudine cu

nu este cazul unei auto mutilări sau actului de suicid, toată atenția și eforturile

organelor de drept fiind orientate să demonstreze vinovăția lui

Donica Anatolie;

- deși din declarațiile martorilor, la victima Zagorodniuc Valerii veneau și

alte persoane, unica persoană de la care au fost prelevate spălături de pe mâini

și picioare a fost Donica Anatolie, iar instanța de fond nu a menționat această

discrepanță în acțiunile organului de urmărire penală;

- a solicitat instanței de fond în cazul stabilirii vinovăției lui de crima

imputată, să stabilească lui Donica Anatolie o pedeapsă ținând cont de

personalitatea lui, și anume: lipsa antecedentelor penale, nu este caracterizat

violent sau scandalagiu, are la întreținere un frate invalid de gradul I, iar părinții

sunt în vârstă precară, tatăl fiind în faza terminală a cancerului; nu s-a eschivat

de la organul de urmărire penală ci s-a aflat acasă la momentul reținerii și nu a

opus careva rezistență; este diagnosticat cu diagnosticul „Retardare mintală

ușoară”, succesorul părții vătămate nu are pretenții față de Donica Anatolie și

nu a înaintat acțiune civilă în proces (sunt afini), iar în ansamblu ținând cont de

circumstanțele cauzei și specificului infracțiunii, să-i stabilească lui

Donica Anatolie o pedeapsă sub limita prevăzută de legea penală;

- inculpatul Donica Anatolie a declarat în fața instanței de apel că a fost

maltratat și impus să facă anumite declarații de către unii angajați ai organelor

afacerilor interne care îl însoțeau la efectuarea măsurilor procesuale cum ar fi:

cercetarea la fața locului și reconstituirea. Instanța a dispus verificarea acestor

declarații de către acuzatorul de stat. Acuzarea în reluarea examinării cauzei a

declarat că careva semne ale infracțiunii sau acțiunilor ilegale față de Donica

Anatolie - nu au fost stabilite, fără a da detalii ce acțiuni au fost efectuate. În

acest sens a menționat că din momentul declarării faptelor abuzive ce au avut

loc față de el, Donica Anatolie a fost vizitat o singură dată în Penitenciarul nr.

13 - Chișinău, de către două persoane care au careva întrebări și au plecat.

Atrage atenția că aceste persoane au intervievat/audiat inculpatul Donica

Anatolie în lipsa apărătorului său, nu au explicat clar cine sunt și care este

scopul vizitei lor. Așa dar, pretinsa examinare superficială a acuzării, iar ca

rezultat acceptarea tacită a rezultatelor investigației efectuate de către

membrii Colegiului, din start a creat o premisă pentru adoptarea unei decizii de

condamnare și aprobării poziției viciate a acuzării;

- instanța de fond și instanța de apel au examinat superficial și tendențios

materialele cauzei, au apreciat defectuos calitatea pertinentă și concludentă a

probelor invocate de acuzare, și a fost predispusă să accepte concluziile date de

9

organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului, inclusiv la stabilirea

pedepsei inculpatului Donica Anatolie.

și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul părții apărării

urmează a fi respins, iar recursul părții acuzării urmează a fi admis, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul

Hotineanu Anatolie în numele inculpatului Donica Anatolie, Colegiul penal

lărgit notează că potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de avocatul

Hotineanu Anatolie în numele inculpatului Donica Anatolie, Colegiul penal

lărgit atestă că deși recurentul critică hotărârile instanțelor de grad inferior, în

cererea de recurs nu a expus concret care este temeiul de drept din cele

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care ar putea fi pus la

baza dispunerii casării sentinței și deciziei instanței de apel, în esență, criticile

limitându-se la modul de apreciere a probelor administrate în speță.

Totodată Colegiul penal lărgit constată că partea apărării a adoptat o

poziție contradictorie, deoarece, deși marea parte a recursului se axează pe

argumente privind aprecierea incorectă de către instanțele de fond a probelor,

care în opinia recurentului nu demonstrează vinovăția lui Donica Anatolie,

autorul recursului solicitând achitarea inculpatului, în partea finală a recursului

avocatul invocă individualizarea incorectă a pedepsei penale stabilite

inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de legea

penală.

Analizând minuțios argumentele recursului apărării, Colegiul penal lărgit

atestă că acestea sunt identice celor înserate în cererea de apel, asupra cărora

10

instanța de apel s-a expus complet și motivat, la examinarea cauzei fiind

respectate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată, că la examinarea cauzei instanța de apel a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, pe care le-a apreciat

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de

apel a dat răspuns la toate argumentele invocate în apel și a motivat soluția

pronunțată cu privire la vinovăția inculpatului, așa cum este indicat în p.4 al

prezentei decizii.

Colegiul penal ține să menționeze că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

Cu referire la criticile invocate în recurs privind aprecierea probelor,

Colegiul penal lărgit reține că partea apărării face o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatului

Donica Anatolie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal.

Colegiul penal ține să sublinieze, că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât

și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Totodată instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot constitui motiv de casare ca fiind ilegală a

11

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost

puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Donica Anatolie în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal.

Contrar argumentelor părții apărării prin care se invocă faptul că de către

organul de urmărire penală și instanțele de judecată nu au fost administrate

probe suficiente pentru o condamnare penală, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor

în favoarea condamnării inculpatului Donica Anatolie, așa cum susține

apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând

la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în

privința inculpatului.

În privința argumentelor din recurs prin care se invocă faptul că instanța

de apel nu a examinat versiunea privind eventuala automutilare sau suicidul

victimei, Colegiul penal lărgit atestă că această versiune a fost analizată de către

instanța de apel și apreciată critic, întrucât atât succesorul părții vătămate, care

este fratele victimei cât și martorii audiați au menționat că Zagorodniuc Valerii

era o persoană liniștită și niciodată nu a auzit de la el să fi vorbit despre

sinucidere, iar potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de

22.11.2018, cu fototabel, au fost ridicate: un cuțit de bucătărie, un tub steril cu

mostre de urme biologice de pe podea, 12 folii cu urme papilare (f.d. 11-26, vol.

1,). Astfel cuțitul depistat și ridicat se afla în colțul din partea stângă a mesei,

ceea ce exclude această poziție de automutilare sau suicid, or cuțitul depistat se

afla la o distanță destul de mare de cadavrul victimei.

Mai mult, Colegiul penal lărgit a stabilit că instanța de apel corect a statuat

că la faza urmăririi penale, Donica Anatolie prin cerere scrisă și semnată

12

împreună cu avocatul Gandrabur I., a solicitat să fie audiat suplimentar din

motiv că recunoaște vina, iar în cadrul audierii suplimentare în calitate de

învinuit cu participarea avocatului, Donica Anatolie a recunoscut integral

învinuirea adusă, expunând consecutiv cele întâmplate (f.d. 20, 21 vol. 2).

Totodată, Colegiul penal lărgit susține poziția instanței de apel potrivit

căreia nici inculpatul Donica Anatolie, nici apărătorul acestuia nu exprimă o

poziție fermă privitor la circumstanțele comiterii infracțiunii, expunerile

acestora limitându-se la declarații de natură generală.

Mai mult, în speță se atestă că instanța de apel a admis demersul părții

apărării privind audierea martorului Donica Larisa, care a dat declarații ce

caracterizează inculpatul, aceasta fiind mama lui Donica Anatolie, iar instanța

de apel a oferit apreciere acestor declarații, menționând că acestea nicidecum

nu demonstrează nevinovăția inculpatului.

Cu referire la argumentele părții apărării cu privire la aplicarea unei

pedepse sub limita minimă prevăzută de legea penală, Colegiul penal lărgit

menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a

săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea

infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins

vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Analizând decizia atacată în raport cu argumentele recurentului, Colegiul

penal lărgit conchide că circumstanțele invocate de către recurent în susținerea

aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 145

13

alin. (1) Cod penal, sunt neîntemeiate, or, instanța de apel corect a stabilit

măsura și termenul pedepsei, considerând că în speță nu sunt întrunite

condițiile de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, deoarece careva

circumstanțe excepționale ce ar influența diminuarea pedepsei stabilite de

către prima instanță, nu au fost identificate.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel corect a concluzionat că

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 (doisprezece) ani, 6

(șase) luni, cu executare în penitenciar de tip închis, este în limitele

prevederilor art. 145 alin. (1) Cod penal, la soluționarea chestiunii respective,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 70 și

75 Cod penal, în sentință fiind cuprinse datele privind persoana inculpatului și

circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luată în considerație și

gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit art. 16 alin. (5) Cod penal se

clasifică în categoria celor deosebit de grave, soluția dată a fost menținută de

instanța de apel.

Prin urmare, verificând minuțios argumentele recursului în raport cu

decizia instanței de apel, Colegiul penal a stabilit că argumentele invocate au

constituit obiect de examinare în instanța de apel, în speță nefiind admise

careva erori la individualizarea pedepsei inculpatului.

Astfel Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea apelului

apărării, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul părții, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul

penal lărgit notează că potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat

14

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă

motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

acest aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului procurorului,

nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel la caz stabilindu-se incidența temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, întrucât hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a

solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate

pentru efectuarea expertizelor în speță, din contul inculpatului.

La acest segment, instanța de recurs atestă, că la examinarea prezentei

cauze, procurorul a invocat necesitatea încasării de la inculpatul

Donica Anatolie, în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate în

legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală (expertizelor), suma totală

a acestora constituind 42 638 lei și anume :

- pentru raportul de expertiză judiciară medico- legală nr.201826C0206

din data de 31.12.2018 suma de 2354 lei;

- pentru raportul de expertiză judiciară biologică nr. 20180500366 din

data de 28.01.2019 suma de 18690 lei;

- pentru raportul de expertiză dactiloscopică nr.34/12/2-R-1279 din

data de 04.01.2019 suma de 1680 lei;

- pentru raportul de expertiză biologică nr.20190500011 din data de

28.01.2019 suma de 4200 lei;

15

- pentru raportul de expertiză judiciară psihiatrică de ambulator nr.201

837A0512 din data de 09.01.2019 suma de 1078 lei;

- pentru raportul de expertiză psihiatrică efectuată în condiții de

staționar nr.201936S0007 din data de 28.02.2019 suma de 14 636 lei.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că toate rapoartele de expertiză

sus numite, au fost efectuate după data de 09.02.2018, când art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018, și care prevedea imperativ că plata pentru efectuarea

expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face din contul

mijloacelor bugetului de stat. După intrarea în vigoarea a acestor modificări,

plata cheltuielilor judiciare se determină de instanțele de judecată prin prisma

prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, care stabilesc modalitatea

de dispunere a încasării cheltuielilor judiciare.

Colegiul penal lărgit notează că toate cheltuielile judiciare la etapa

urmăririi penale sunt suportate la momentul derulării efective a acțiunilor

procesuale de către stat, ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de

principiul prezumției nevinovăției.

De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod

de procedură penală, prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul să

recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta, precum și

condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare în alin. (3),

art. 229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont

de toate circumstanțele și prevederile legale expuse supra, pe cale de

consecință emițând o soluție ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este

incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția de respingere a solicitării procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în

speță din contul inculpatului Donica Anatolie, eroare ce nu poate fi corectată de

instanța de recurs ordinar, și astfel recursul declarat de către procuror urmează

a fi admis, iar decizia instanței de apel casată parțial în partea soluției privind

cheltuielile judiciare și dispusă rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererea de apel declarată de procuror și în măsura

competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate în

prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale

16

cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Hotineanu Anatolie în numele inculpatului Donica Anatolie.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Donica Anatolie XXXXX, în partea soluționării chestiunii de încasare a

cheltuielilor judiciare, și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

17