1ra-1654/2020 — art. 192/1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 192/1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 432 alin. 2 pct. 4
1ra-1654/2020 — art. 192/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1654/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Barbăneagră Sergiu în numele inculpatei, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Orhei din 16 noiembrie 2018 și a deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2020, în cauza penală privind-o pe
Chiriac Doina XXXXX, născută la XXXXX, originară
și domiciliată în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 20.09.2017 – 16.11.2018;
instanța de apel: 12.12.2018 – 14.02.2019;
21.01.2020 – 27.02.2020;
instanța de recurs: 22.04.2019 – 19.11.2019;
07.07.2020 – 02.12.2020.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16 noiembrie 2018, Chiriac
Doina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 1921 alin.
(1) Cod penal și, cu aplicarea art. 79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 luni
închisoare.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării
pedepsei pe un termen de 1 an.
Acțiunea civilă depusă de Balițchii Valeriu a fost admisă, dispunându-se
încasarea în mod solidar de la Chiriac Doina și reprezentantul legal Chiriac Maria, în
beneficiul lui Balițchi Valeriu prejudiciul material în mărime de 89035,58 lei,
cheltuielile de judecată în sumă de 1200 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă
de 500 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Chiriac Doina,
aflându-se în autocamionul de model „Mercedes Vito”, cu numărul de înmatriculare
XXXXX, ce-i aparține cu drept de proprietate lui Balițchi Valeriu, care în acel timp era
parcat în strada sat. Vîprova, r-nul Orhei, acționând în scopul răpirii mijlocului de
1
transport fără scop de însușire, a răpit autocamionul din locul unde era parcat, cu care
s-a deplasat pe aceiași stradă din sat. Vîprova, r-nul Orhei, pe cale de consecință
tamponându-se într-un copac și deteriorând mijlocul de transport.
Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către avocatul Barbăneagră
Sergiu în numele inculpatei Chiriac Doina și de către inculpată, la 03 decembrie 2018,
prin care au solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei penale cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin
care Chiriac Doina să fie achitată de sub învinuirea înaintată în baza prevederilor pct.
3), 5) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, deoarece fapta inculpatei nu
întrunește elementele infracțiunii și există una din cauzele care înlătură caracterul
penal al faptei.
3.1. În susținerea apelurilor declarate, apelanții au menționat că:
- instanța de fond nu a dat apreciere corectă probelor administrate și a indicat
doar evaziv că poziția părții este „un mijloc de apărare”. În concluzie menționează că
Balițchi Valeriu, au privat-o pe Chiriac Doina și Micleușanu Adriana ilegal de
libertate fizică, de manifestarea voinței, posibilitatea de a se deplasa și de a comunica
cu părinții, atentând la sănătatea, integritatea fizică si psihică, amenințând-o cu
răfuială fizică, a aplicat fată de ea un tratament inuman și degradant. Starea ei și a lui
Micleușanu Adriana era caracterizată prin stres profund și frică de integritatea fizică;
- a existat un pericol real de a fi agresată, or, Balițchi Valeriu pe lângă faptul că a
agresat-o anterior pe Micleușanu Adriana, a încercat să o determine la un raport
sexual împotriva sa, fiind condamnat pentru faptul că a întreținut anterior relațiile
sexuale cu o minoră;
- este cert că Chiriac Doina era în automobil cu Micleușanu Adriana, iar Balițchi
Valeriu a permis ca aceasta să fie în automobil, astfel pericolul era real, iar acțiunile
lui Chiriaic Doina erau necesare ,or, automobilul a fost transmis în posesia lui Chiriac
Doina de către partea vătămată Balițchi Valeriu.
- nu există latura subiectivă a infracțiunii, or, atât Chiriac Doina, precum și
ceilalți participanți în cauza penală au confirmat că ea urma a fi transportată cu
automobilul lui Balițchi Valeriu în satul său unde locuiește, iar cu acordul lui Balițchi
Valeriu, în prezența acestuia, automobilul a fost transmis lui Chiriac Doina, în speță
nu există elementul esențial al laturii subiective - intenția de a fi răpit mijlocul de
transport.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019,
a fost admis apelul declarat de către inculpata Chiriac Doina și avocatul Barbăneagră
Sergiu în numele inculpatei, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:
2
Chiriac Doina a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
1921 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în acțiunile inculpatei
Chiriac Doina lipsesc semnele infracțiunii prevăzute de art.1921 alin. (1) Cod penal,
după indicii: răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire, or, dânsa nu a comis
astfel de fapte, n-a avut intenția răpirii mijlocului de transport fără scop de însușire,
deoarece după cum s-a constatat, Chiriac Doina s-a urcat și s-a deplasat cu acest
mijloc de transport cu permisiunea proprietarului Balițchi Valeriu.
Instanța de apel a explicat că concluziile sale se confirmă prin întregul sistem de
probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală, după cum urmează: declarațiile inculpatei Chiriac Doina (Vol. I, f.d. 141-144)
și declarațiile martorului minor Micleușan Adriana, declarații pe care instanța de apel
le-a apreciat ca fiind corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală,
cât și în ședințele instanței de fond și a celei de apel, dânsele au dat declarații
consecvente, concludente, care coroborează cu celelalte probe.
Instanța de apel a analizat declarațiile părții vătămate Balițchi Valeriu și a
martorilor Melnic Ana, Barbu Anatolie și Tomescu Gheorghe, în rezultatul cărui fapt
a conchis că ele nu confirmă faptul comiterii de către Chiriac Doina a infracțiunii
încriminate prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, or, declarațiile martorilor
Melnic Ana și Barbu Anatolie, combat integrul sistem de probe.
În opinia instanței de apel, declarațiile părții vătămate Balițchi Valeriu, ale
martorilor Melnic Ana și Barbu Anatolie nicidecum nu demonstrează vinovăția
inculpatei Chiriac Doina în comiterea infracțiunii imputate, apreciindu-le pur
subiective, considerând că acuzarea este bazată pe niște presupuneri ale organului de
urmărire penală și trezesc anumite dubii, deoarece sunt în contradicției cu declarațiile
martorului Mileușan Adriana, care a declarat că a văzut toate acțiunile inculpatei
Chiriac Doina și că dânsa n-a avut intenția răpirii mijlocului de transport fără scop de
însușire.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar procurorul, care în temeiul art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu menținerea
sentinței.
5.1 În motivarea recursului, procurorul a indicat următoarele:
- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură
penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară
potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță;
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii;
3
- pornind de la probatoriul administrat, instanța de fond corect a apreciat drept
neîntemeiată ipoteza lansată de inculpată și apărătorul său precum că inculpata avea
frică de partea vătămată și s-a aflat în stare de extremă necesitate;
- declarațiile părții vătămate, martorilor, celelalte probe, indică la vinovăția
inculpatei și aceasta urmează să poarte răspunderea corespunzătoare pentru fapta
comisă;
- din probele cercetate în ședința de judecată, raportate la circumstanțele
concrete ale cazului, se conchide că acțiunile intenționate ale inculpatei Chiriac Doina
pentru comiterea acțiunii a fost pe deplin dovedită în ședința de judecată, iar acțiunile
acesteia se încadrează juridic în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal pe semnele: răpirea
mijlocului de transport, fără scop de însușire, au fost apreciate corect de prima instanță.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie
2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019 și s-a dispus
rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
La judecarea recursului, Colegiul penal lărgit a constat o eroare de drept comisă
de către instanța de apel și anume că, instanța deși a purces la rejudecarea cauzei în
ordine de apel, a constatat o altă faptă decât cea pentru care a fost pusă sub învinuire
Chiriac Doina, întrucât instanța de apel ajungând la concluzia de emitere a unei
hotărâri de achitare, nu a reținut învinuirea adusă inculpatei Chiriac Doina dar a
modificat conținutul faptei din rechizitoriu, după care a soluționat cauza.
Instanța de recurs a reținut că, fondul cauzei nu a fost rezolvat iar în hotărârea
instanței de apel nu se arată dacă există sau nu fapta imputată, dacă inculpatul este
sau nu vinovat, dacă există circumstanțe care atenuează ori agravează răspunderea
inculpatului, dacă trebuie ori nu admisă acțiunea civilă.
Totodată, Colegiul penal lărgit a notat că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel
urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce
reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul
cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra
motivelor esențiale invocate în apelurile declarate în prezenta speță în raport cu
argumentele expuse în sentință, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,
să verifice și să aprecieze în partea probele administrate și examinate în prezenta
cauză, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu
argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să
elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și
argumenteze clar concluziile în decizia adoptată ținând cont de motivele casării
4
deciziei atacate, de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și
întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie
2020, a fost respins apelul declarat de către inculpata Chiriac Doina și avocatul
Barbăneagră Sergiu în numele inculpatei, fiind menținută fără modificări sentința
Judecătoriei Orhei sediul Central din 16 noiembrie 2018.
Pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel a statuat că, de facto, inculpata
Chiriac Doina își recunoaște vina în comiterea infracțiunii încriminate, însă instanța
de apel a apreciat critic afirmațiile acesteia potrivit cărora, n-a avut intenția răpirii
mijlocului de transport, ci a urcat la volanul automobilului cu permisiunea lui Balițchi
Valeriu, deoarece sunt combătute de celelalte probe analizate în cuprinsul deciziei și
apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, și care
demonstrează cu certitudine vina inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.
În opinia Colegiului penal, nerecunoașterea vinovăției de către inculpata
Chiriac Doina nu echivalează cu achitarea acesteia, or circumstanțele stabilite și
probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsa a
faptelor încriminate.
Astfel, instanța de apel a apreciat nefondat argumentul apelanților privitor la
faptul că, Balițchi Valeriu, a privat-o pe Chiriac Doina și Micleușanu Adriana ilegal de
libertate fizică, de manifestarea voinței, posibilitatea de a se deplasa și de a comunica
cu părinții, atentând la sănătatea, integritatea fizică si psihică, amenintând-o cu
răfuială fizică, a aplicat față de ea un tratament inuman și degradant și că Chiriac
Doina s-a urcat la volanul autocamionului ce aparținea lui Balițchi Valeriu cu scopul
de ași salva viața, deoarece i-a fost frică de acțiunile lui Balițchi Valeriu or, instanța de
apel nu a stabilit careva cauze care înlătură caracterul penal al faptei stipulate la art.
35-39 Cod penal. Astfel, apreciind că inculpata Chiriac Doina a avut posibilitate pe
parcursul zilei de 02 august 2017, de a comunica cu terțe persoane, de a solicita ajutor,
de a pleca de la petrecerea ce a avut loc la moara dîn s. Dîșcova, r-nul Orhei și nimeni
nu i-a interzis faptul dat.
La fel, Colegiul penal a stabilit că, însăși inculpata Chiriac Doina, atât în cadrul
instanței de fond cât și în cadrul instanței de apel a confirmat faptul, că în seara zilei
de 01 august 2017 a consumat băuturi alcoolice și s-a aflat în stare de ebrietate, astfel
starea ei de ebrietate putea influența la o apreciere eronată a circumstanțelor de fapt
reținute de inculpată.
Mai mult ca atât, la 08 august 2016, în REI-1 al IP Orhei a fost înregistrată
plîngerea cu nr. 774 a cet. Chiriac Doina și Chiriac Maria privind pretinsele acțiuni
ilegale ale lui Balițchi Valeriu, iar la 15 septembrie 2017 prin ordonanța procurorului
5
s-a refuzat în pornirea urmării penale în cadrul procesul penal înregistrat în REI-1 al
IP Orhei cu nr. 774 din 08 august 2016, inițiat la plîngerea cet. Chiriac Doina și Chiriac
Maria, privind pretinsele acțiuni ilegale ale lui Balițchi Valeriu (Vol. I, f.d. 136-140).
În conjuctura circumstanțelor reliefate, Colegiul penal a conchis că toate probele
prezentate de acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțios de către
instanța de judecată, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității, iar în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, apreciind fiecare probă din punct
de vedere al pertinenței, concludenții utilității și veridicității ei, din punct de vedere al
coroborării lor, deduce existența intenției în comiterea acțiunilor infracționale și
vinovăția inculpatei Chiriac Doina în faptele imputate, prevăzute de art. 1921 alin. (1)
Cod penal și combat argumentele apelanților precum că, inculpata nu a avut scopul
răpirii mijlocului de transport, ci a acționat în stare de extremă necesitate.
Consecvent circumstanțelor invocate în cererea de apel, Colegiul penal a
analizat poziția apelanților privitor la dezacordul acestora cu ordonanța OUP al SUP
al IP Orhei Nicolae Istrati, din 04 august 2017, potrivit căreia automobilul de model
„Mercedes Vito 111 CDI” cu numerele de înmatriculare XXXXX a fost recunoscut ca
corp delict pe motiv că, examinarea care a fost prezentată de către partea vătămată în
acțiunea civilă a fost efectuată în lipsa Doinei Chiriac și Mariei Chiriac, considerând că
partea vătămată putea interveni asupra mijlocului de transport, și în acest sens,
Colegiul Penal a reiterat următoarele:
Potrivit procesului-verbal din 14 septembrie 2017 de prezentare învinuitului și
apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței de
materialele urmăririi penale, apărătorul inculpatei Chiriac Doina, Barbăneagră Sergiu
a avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale și a înaintat o cerere
prin care a solicitat scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, iar prin ordonanța
procurorului în Procuratura r-lui Orhei, Carasec Ana din 15 septembrie 2017, cererea
a fost respinsă ca neîntemeiată (Vol. I, f. d. 57).
Astfel, instanța de apel a apreciat încălcările invocate de către partea apărării ca
fiind neîntemeiate în partea nominalizată, menționând că avocatul inculpatei a avut
anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale, solicitând scoaterea de sub
urmărire penală a învinuitei Chiriac Doina, însă nu a atacat ordonanța OUP al SUP al
IP Orhei Nicolae Istrati din 04 august 2017 în termenul prevăzut de lege, adică la
terminarea urmăririi penale și astfel, apelanții au pierdut dreptul de a invoca
presupusele carențe ale organului de urmărire penală ulterior, adică în instanțele de
judecată, iar instanța de fond și cea de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală,
nici nu are temei și suport legal pentru a declara nulitatea anumitor acțiuni de
urmărire penală și declararea nulității cărorva acte procedurale de la urmărirea
6
penală, deoarece verificarea legalității acestora ține de competența procurorului
ierarhic superior, potrivit prevederilor art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal a relevat că, instanța de fond corect a constatat că
în acțiunile inculpatei Chiriac Doina sunt prezente toate elementele constitutive ale
infracțiuni prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, inclusiv și latura obiectivă,
argumente pe care instanța de apel le-a acceptat și le-a însușit.
Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Barbăneagră Sergiu în
numele inculpatei Chiriac Doina, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) Cod de
procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 27 februarie 2020 și a sentinței Judecătoriei Orhei sediul Central
din 16 noiembrie 2018, cu achitarea inculpatei, întrucât fapta nu întrunește elementele
infracțiunii.
În motivarea recursului declarat, recurentul indică că potrivit declarațiior
inculpatei, a martorului Micleușanu Adriana precum și ale lui Balițchi Valeriu, rezultă
cu ceritudine că acțiunile inculpatei au fost comise în stare de extremă necesitate,
circumstanță care înlătură caracterul penal al faptei, iar instanța de fond și de apel nu
a dat apreciere corectă probelor administrate și a apreciat evaziv poziția apărării ca un
mijloc de apărare.
Recurentul menționează că, atât instanța de fond cât și cea de apel, nu au
reflectat circumstanțele ce țin de condamnarea anterioară a părții vătămate în baza
art. 174 Cod penal, nu s-au expus asupra faptului că martorul minor Micleușanu
Adriana a fost abuzată sexual și lovită de către Balițchi Valeriu, totodată, nu s-a ținut
cont de faptul că însăși Chiriac Doina a relatat că anterior, a fost abuzată sexual de
către Balițchi Valeriu.
Cu referire la vinovăția inculpatei, autorul recursului menționează că,
declarațiile părții vătămate Balițchi Valeriu, ale martorilor Melnic Ana, Barbu
Anatolie și Micleușanu Adriana care au fost reținute de către instanța de apel, nu
demonstrează vinovăția inculpatei, apreciindu-le ca fiind pur subiective, iar acuzarea
este bazată pe niște presupuneri ale organului de urmărire penală care trezesc
anumite dubii.
Mai mult decât atât, organul de urmărire penală nu a utilizat toate procedeele
probatorii în vederea stabilirii adevărului și elucidării tuturor contradicțiilor, iar
instanța de fond și cea de apel nu a argumentat din ce motiv a ignorat declrațiile unor
martori în favoarea declarațiilor altor martori, doar din simplul motiv că acestea se
contrazic.
7
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza
materialului din dosarul cauzei, motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că,
acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de
apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de
apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în
raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în
art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor
neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.
Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că titularul
acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond
art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 11) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, 8) nu au
fost întrunite elementele infracțiunii, precum și 11) persoana condamnată a fost judecată
anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii
penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de
amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul
prevăzut de lege.
Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se referă
autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de
drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei
instanței de apel.
Autorul recursului susține dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța
de apel, indicând că instanțele ierarhic inferioare au apreciat probele unilateral, iar
acestea, de fapt, nu demonstrează vinovăția inculpatei Chiriac Doina.
Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatei în comiterea
8
infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, motivându-și decizia în acest
sens în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al
avocatului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor
contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de
prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 141 Cod de procedură penală,
care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și
în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru
asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de
stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Colegiul penal găsește vădit nefondată revendicarea recurentului în partea ce
ține de faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, temei
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dat fiind că, instanța de
apel s-a expus plenar asupra tuturor temeiurilor invocate,
Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz
comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa
examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, or instanța de recurs este abilitată de a
se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural
sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de
judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.
Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală, invocat de recurent în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub
aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri
când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei
infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre
acestea).
Cu referire la acest aspect, Colegiul penal reține că, instanța de apel a respectat
întru totul prevederile art. 113 alin. (1) Cod de procedură penală, analizând pe deplin
elementele constitutive ale infracțiunii, corect calificând acțiunile inculpatei Chiriac
Doina în temeiul art. 1921 Cod penal, relatând în acest sens că: din declarațiile acesteia, în
esență, rezultă că ultima își recuoaște vina în comiterea infracțiunii incrimate, apreciind
critic afirmația acesteia potrivit căreia „nu a avut intenția răpirii mijlocului de transport,
ci a urcat la volanul automobilului cu permisiunea lui Balițchi Valeriu”, or declarațiile
9
acesteia sun combătute de restul probelor administrate în cadrul procesului penal, și
anume: declarațiile martorului Melnic Ana (Vol. I, f.d. 109-110), declarațiile
martorului Tomescu Gheorghe (Vol. I, f.d. 114), declarațiile martorului Micleușan
Adriana (Vol. I, f.d. 104-105), procesul-verbal de cercetare la fața locului (Vol. I, f.d. 6-
9), caopia procesului-verbal cu privire la contravenție prin care Chiriac Doina a fost
recunpscută vinovatăîn comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 231
alin. (2) Cod contravențional (Vol. I, f.d. 43).
Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, invocat de recurent, Colegiul penal relevă, că acest argument, referitor la
comiterea faptei în stare de extremă necesitate, a fost obiect de dispută în cadrul
instanței de apel, asupra căruia s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic
răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent că hotărârea atacată
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este unul vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Barbăneagră
Sergiu în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 februarie 2020, în cauza penală privind-o pe Chiriac Doina XXXXX,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 decembrie 2020.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
10