1ra-1674/2020 — art. 186 alin.2 lit. d CP

1ra-1674/2020 — art. 186 alin.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1674/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Croitor Alexei în numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2020, în cauza penală în privința lui

Zorea Doina xxxxx, născută la xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.07.2017 – 06.11.2019;

Instanța de apel: 11.01.2020 – 18.05.2020;

Instanța de recurs: 13.07.2020– 25.11.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, Zorea Doina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) din Codul penal și în baza acestei Legi,

cu aplicarea art. 3641 din Codul de procedură penală, i-a fost stabilită o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,

ceea ce constituie suma de 25 000,00 (douăzeci și cinci mii) lei.

S-a încasat de la Zorea Doina în beneficiul părții vătămate xxxxxxx

prejudiciul cauzat prin infracțiune în mărime de 12 207,00 (douăsprezece

mii două sute șapte) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

data de 07.06.2018, aproximativ la orele 04:30, aflându-se în apartamentul

nr. 44 de pe str. xxxxxxxx, intenționat, din interes material, tainic a sustras

de la cetățeanul României Bulgaru Costel-Daniel bani în sumă de 5 000lei,

100 roni, ceea ce conform cursului oficial al BNM la data comiterii

infracțiunii constituia 427 lei , un telefon mobil de model „ASUS Zphone

3 Dual SIM”, cu două numere IMEI xxx și xxxxx, în valoare de 6 800 lei în

care se afla cartela SIM cu nr. xxxxxxxxxxx și cartela SIM cu nr. xxxxxxxxx

și un telefon mobil de model „SAMSUNG SM-G318H” cu seria și nr.

1

xxxxxxx cu IMEI nr. xxxxxxxx în valoare de 1 000 lei, în care se afla cartela

SIM xxxxxxx, cauzându-i astfel părții vătămate xxxxxx un prejudiciu

material în proporții considerabile în sumă totală de 13 207 lei.

Cauza a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în baza art. 3641 din Codul de procedură penală.

Alexei în numele inculpatei prin care a solicitat casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să aplicată în privința inculpatei

o pedeapsă mai blîndă.

3.1 În motivarea cererii de apel av. Croitor Alexei în numele inculpatei a

invocat că:

- la aplicarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de prevederile

art.70 din Codul penal;

- urma să se i-a în considerare căința sinceră a inculpatei, care a

recunoscut vina și a fost de acord la examinarea cauzei în procedura

simplificată în conformitate cu art.3641 din Codul de procedură penală.

septembrie 2019 a fost respins ca nefondat apelul declarat de av. Alexei

Croitor în numele inculpatei și menținută sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 06 noiembrie 2019.

4.1 Instanța de apel a statuat că: La pronunțarea sentinței, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpata Zorea Doina xxxxxxxxxxxxa săvârșit anume

infracțiunile pentru care a fost condamnată, fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reiterat că instanța de judecată a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatei Zorea Doina, de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Instanța de apel a reținut că deși inculpata a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnată, culpa acesteia se

probează prin sistemul de acte și documente acumulate și administrate în

cadrul urmăririi penale, cum ar fi, declarațiile părții vătămate xxxxxx,

declarațiile martorului Mișcoi Marin, declarațiile martorului Șerban

Maria.

În privința argumentelor apelantului în vederea aplicării unei

pedepse mai blânde, instanța de apel a reținut că, la stabilirea tipului și

2

măsurii de pedeapsă inculpatei Zorea Doina, prima instanță a reiterat

prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal și le-a aplicat corespunzător.

De asemenea, prima instanță, reținând faptul că inculpata Zorea

Doina se căiește sincer de cele comise, și-a recunoscut vinovăția, anterior

a fost judecată proporțional și motivat a reținut de a-i stabili acesteia o

pedeapsă sub formă de amendă pentru infracțiunea săvârșită.

Vis-a-vis de argumentele invocate de către apelant, instanța de apel

lea apreciat ca fiind confuze și declarative, or în ședința instanței de apel

s-a stabilit că prima instanță a aplicat o pedeapsă proporțională și

echitabilă.

Mai mult, instanța de apel a reținut că în apelul depus, apărătorul

enunță că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 70 alin.(4) din

Codul penal, însă, instanța de apel reține că această normă materială se

referă la o altă categorie de pedeapsă decât amenda, și anume, închisoarea,

astfel, prevederile legale invocate de apărător nu sunt aplicabile speței,

mai mult, atâta timp cît instanța a aplicat o pedeapsă mai blîndă decât

pedeapsa închisorii, iar în apelul depus se solicită aplicarea unei pedepse

mai blânde, însă argumentele apărării se bazează pe norme de guvernează

stabilirea pedepsei închisorii, instanța de apel apreciind apelul ca fiind

evaziv și nefondat.

avocatul Croitor Alexei în numele inculpatei, prin care invocând incidența

pct. 6, 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, rejudecarea cauzei în instanța de apel.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- decizia instanței de apel o consideră nemotivată - nu cuprinde

motivele bazate pe probatoriu cercetat în ședința de judecată;

- la stabilirea pedepsei n-a fost aplicat principiul echității pedepsei

și individualizării răspunderii penale;

- la emiterea deciziei instanțele n-au ținut cont de principiul

caracterului personal al răspunderii penale, prevăzut la art.6 al Codului

penal;

- la aplicarea pedepsei prima instanță nu a ținut cont de prevederile

art.70 din Codul penal;

- urma să se i-a în considerare căința sinceră a inculpatei, care a

recunoscut vina și a fost de acord la examinarea cauzei în procedura

simplificată în conformitate cu art.3641 din Codul de procedură penală.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

3

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se constată că recurentul invocă

temei de drept pct. 6, 8) prevăzut de art.427 Cod de procedură penală

exprimând convingerea că, instanța de apel n-au ținut cont de principiul

caracterului personal al răspunderii penale, prevăzut la art.6 al Codului penal și

că la stabilirea pedepsei n-a fost aplicat principiul echității pedepsei și

individualizării răspunderii penale, prin ce a consideră că a admis o concluzie

eronată, a respins apelul inculpatului fără a se expune asupra

circumstanțelor invocate, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, însă Colegiul penal consideră că aceste temeiuri nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa

eroare de drept invocată de recurent, deoarece aceste temeiuri sunt

prezente atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o

eroare de drept.

În opinia Colegiului penal, recurentul invocă în recurs aceleași

motive pe care le-a indicat în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în

drept, prezentate în hotărârea atacată.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că

temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) și 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel, la

adoptarea soluției de respingere a apelului avocatului Croitor Alexei în

numele inculpatului, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată.

Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut

la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatei Zorea

Doina, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs nu a fost

motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este

4

motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt

și în drept, care l-ar justifica.

Cu referire la critica invocată de recurent sub aspectul pct. 8) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul

de drept menționat prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art.113

alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, Zorea Doina a fost

recunoscută vinovată de către prima instanță în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, concluzia căreia a fost

menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, totodată reținând și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta.

Mai mult, se reține faptul că, inculpata Zorea Doina, susținută de

avocatul său Croitor Alexei, în cadrul ședinței judiciare, pînă la începerea

cercetării judecătorești, a declarat personal prin înscris autentic că

recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, solicitând ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza

art. 3641 din Codul de procedură penală, cerere care a fost admisă de către

instanță, astfel cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, în baza art. 3641 din Codul de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele

pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6

CEDO.

5

Colegiul penal analizând argumentele recurentului, în coraport cu

materialele cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că, judecând

apelul apărării și respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală,

instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel corect a ajuns la concluzia enunțată la pct.4.1 din

prezenta decizie, stabilind totodată că, vinovăția inculpatului a fost

dovedită pe deplin prin probele prezentate, care demonstrează vinovăția

inculpatei Zorea Doina în afara oricărui dubiu rezonabil, iar careva

încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor

inculpatului, nu au fost depistate.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar a menționa că,

potrivit prevederilor art.art.27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar.

Aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, așa cum

propune recurentul, este o competentă și prerogativă legală a instanțelor

și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art.427 Cod de procedură penală.

Astfel, invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul

ordinar este lipsită de suport legal.

Colegiul penal, mai reține că, în esență, recurentul critică hotărârile

instanțelor de fond în partea pedepsei.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate,

6

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată tine cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La acest capitol, Colegiul penal referitor la alegația recurentului care

a invocat atât în apel cât și în cererea de recurs că la aplicarea pedepsei prima

instanță nu a ținut cont de prevederile art.70 din Codul penal, menționează că

instanța de apel corect a reținut și argumentat că această normă materială

se referă la o altă categorie de pedeapsă decât amenda, și anume,

închisoarea, astfel, prevederile legale invocate de apărător nu sunt

aplicabile speței, mai mult, atâta timp cît instanța a aplicat o pedeapsă mai

blîndă decât pedeapsa închisorii, argumentele apărării sunt contradictorii

și neînțelese.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe

care s-a bazat avocatul Croitor Alexei în numele inculpatei în recursul

declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării

7

acesteia, se conchide că instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel în coraport cu

poziția apărării și a argumentelor de motivare a soluției emise de prima

instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde

normelor procesual-penale, este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la

examinarea recursului în speță, nu și-a găsit confirmare prezența erorii de

drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct. 6, 8) Cod de procedură penală.

Reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs nu constată

prezența unor erori de drept ce ar genera casarea deciziei instanței de apel

sub aspectul invocat, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate

de instanța de apel, impunându-se în consecință declararea

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Croitor Alexei în numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2020, în cauza penală în privința lui

Zorea Doina xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

8