CASE OF Y v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF Y v. FRANCE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2023)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A CINCEA

CAUZA Y ÎMPOTRIVA FRANȚEI

(cererea nr. 76888/17)

HOTĂRÂRE

Art. 8 • Obligații pozitive • Refuzul autorităților naționale de a înscrie, în actul de naștere al unei persoane intersexuale, mențiunea „neutru” sau „intersexual”, în locul mențiunii „masculin” • Neconcordanța dintre identitatea biologică și identitatea juridică a reclamantului cauzatoare de suferință și anxietate • Lipsa unui consens european • Marjă de apreciere mai largă • Importanța mizelor de interes general • Alegere socială lăsată la discreția statului pârât, care trebuie să stabilească în ce ritm și în ce măsură este necesar să se răspundă solicitărilor persoanelor intersexuale în materie de stare civilă, având în vedere situația dificilă a acestora

STRASBOURG

31 ianuarie 2023

DEFINITIVĂ

26/06/2023

Hotărârea a devenit definitivă în temeiul art.

44

§

2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

În cauza Y împotriva Franței,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într-o cameră compusă din:

Síofra O’Leary

, președinte

,

Arnfinn Bårdsen,

Mārtiņš Mits,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Lado Chanturia,

Mattias Guyomar,

Kateřina Šimáčková

, judecători

,

și Victor Soloveytchik,

grefier

de secție

,

având în vedere:

cererea (nr.

76888/17) îndreptată împotriva Republicii Franceze, prin care un resortisant al acestui stat („reclamantul”; întrucât reclamantul folosește masculinul în cererea sa și în observațiile sale, Curtea va proceda la fel) a sesizat Curtea la 31 octombrie 2017, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“).

decizia de a aduce prezenta cerere la cunoștința guvernului francez („Guvernul”);

decizia de a nu dezvălui identitatea reclamantului,

observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate în replică de reclamant,

comentariile formulate în comun de Federația Internațională a Drepturilor Omului (fédération internationale des droits de l’homme, „FIDH”), Liga pentru drepturile omului (ligue des droits de l’homme, „LDH”) și

Alter Corpus

, cele formulate în comun de

Organisation Intersex International Europe

(„OII Europe”),

European Region of the International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association

(Regiunea Europeană a Asociației Internaționale a Lesbienelor, Homosexualilor, Bisexualilor, Transsexualilor și Intersexualilor, „ILGA

‑

Europe”) și asociația

Collectif intersexes et allié.e.s.

(„CIA”), cele formulate în comun de Centrul pentru Drepturile Omului din cadrul Universității din Gent (Centre des droits de l’homme de l’université de Gand) și

Equality Law Clinic

din cadrul Universității Libere din Bruxelles (l’université libre de Bruxelles), precum și cele formulate în comun de asociația

Carrefour des Chrétiens Inclusifs

și Parohia Saint-Guillaume din Strasbourg (

Paroisse Saint-Guillaume de Strasbourg

), cărora președinta secției le-a încuviințat participarea la procedură în calitate de terți intervenienți,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 14 iunie 2022, 11 octombrie 2022 și 13 decembrie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCERE

8 din Convenție în măsura în care acesta consacră dreptul la respectarea vieții private.

ÎN FAPT

in utero

și că, la nașterea sa, era imposibil să se stabilească dacă era băiat sau fată. Din cauza lipsei testiculelor sau a ovarelor, corpul său nu a produs niciodată hormoni sexuali (testosteron sau estrogen) și nu s-a masculinizat sau feminizat, iar la vârsta adolescenței, pubertatea nu a început. La douăzeci și unu de ani, din punct de vedere fizic, avea un „aspect evident ginoid”, caracterizat printr-un mers feminin, o piele fină, o voce nedefinită (în orice caz, nu gravă) și absența pilozității la nivelul membrelor, iar pe stradă era perceput ca fiind fată, deși, la naștere, a fost declarat băiat. Adaugă că suferă de osteoporoză, la fel ca și alte persoane intersexuale, și că, din cauza „atribuirii pe cale administrativă” a sexului masculin, la vârsta de patruzeci de ani i s-a prescris un tratament pe bază de testosteron, destinat bărbaților, care i-a modificat în mod artificial aspectul: și-a păstrat aspectul ginoid și delicat al corpului, organele genitale externe și-au păstrat pe deplin caracterul ambiguu, dar i-a crescut barba și vocea i s-a schimbat. El subliniază că aceste modificări suferite au constituit și constituie în continuare atât o atingere adusă integrității sale corporale, cât și o veritabilă intruziune în intimitatea și sexualitatea sa, pe care o „percepe ca pe o suferință, un viol interior”.

14).

„[Reclamantul] ridică o problemă de dispoziție intersexuală a organelor genitale externe, care prezintă un tubercul genital mic, o deschidere a sinusului urogenital.

[Reclamantul] a fost declarat băiat și a fost crescut ca atare. Nu are caractere sexuale secundare masculine și nu i s-au dezvoltat glandele mamare.

Am reușit să facem următoarele constatări privind orientările sexuale: 1) cariotipul este de tip masculin XY; cu toate acestea, nu este exclus ca examene repetate sau aprofundate să evidențieze un mozaic cromozomial; 2)

existența și natura gonadelor nu au fost stabilite cu certitudine; nu am avut acces la detaliile și rezultatele intervenției chirurgicale efectuate în copilărie, care pare să fi evidențiat absența gonadelor. Nu dispunem de nicio confirmare scrisă în acest sens. Cu toate acestea, absența caracterelor sexuale secundare ale unuia sau altuia dintre sexe, valoarea crescută a gonadotropinelor urinare, de peste 50 unități-șoarece (U.S.), prezența în urină a unui numărul relativ scăzut de steroizi hormonali sugerează că gonadele fie lipsesc din punct de vedere anatomic, fie nu sunt funcționale, indiferent de orientarea lor. S-a început un test de stimulare a gonadotropinelor, dar [reclamantul] nu a fost de acord să îl ducă la bun sfârșit; 3)

la nivelul organelor genitale externe, intersexualitatea este evidentă, iar uretrografia a evidențiat existența unui vagin rudimentar și posibilitatea, confirmată de chirurgii noștri, de a efectua o plastie vaginală; este imposibil să se conceapă realizarea unei plastii în sens masculin; 4) în cele din urmă, studiile psihologice efectuate de doctorul [Ri.] par să indice că impulsurile sexuale tind mai degrabă să fie de orientare feminină; cu toate acestea, [doctorul Ri] consideră că ar fi necesar să se realizeze examinări psihologice de două ori pe lună, o perioadă între șase și opt luni, care vor oferi un răspuns temeinic cu privire la acest aspect [...]

”

„Subsemnatul, [V.], medic, certific faptul că îl monitorizez [pe reclamant] din 2002.

Acest pacient s-a născut cu o ambiguitate sexuală, prezintă un cariotip masculin XY, hipogonadism, asociat cu impuberism, ca urmare a unei (anorhidii explorate chirurgical în copilărie care a evidențiat absența gonadelor). El a fost tratat cu Andratordyl* timp de câteva luni, la vârsta de 22 de ani, și, ulterior, a încetat acest tratament, pe care l-a reluat abia la 44 de ani.

Examinarea curentă evidențiază existența unui micro-penis, a unui hipsospadias, a unei fuziuni complete a pliurilor labio-scrotale pigmentate, fără nicio gonadă palpabilă.

Acest pacient prezintă osteoporoză, care a fost identificată în 2002 și tratată cu Cacit

D*, Fosomax*, un comprimat pe săptămână. Hipogonadismul este tratat cu Androtardyl (pentru a înlocui deficiența de testosteron), o fiolă pe lună.

”

mai 2014, se citește după cum urmează:

„[...] Mă confrunt cu dificultatea de a determina identitatea pacientului meu. Ar trebui să scriu domnule, doamnă sau ...

? [Y] nu are o existență identitară legală.

El a fost obligat dintotdeauna să-și ascundă realitatea fiziologică de ochii concetățenilor și să trăiască în spatele unei identități de împrumut. Pentru ceilalți, este domnul [Y]. Acesta suferă din cauza faptului că «trebuie să disimuleze că este bărbat». Desigur, medicina îi oferă un sprijin necesar și util - prin intermediul tratamentelor hormonale și psihoterapiei, în cadrul căreia există posibilitatea de a discuta aceste probleme -, dar foarte limitat în comparație cu intensitatea suferinței sale.

[..] în antichitate, cea mai severă condamnare aplicată unei persoane nu era moartea, ci exilul, excluderea ei din comunitatea umană de care aparținea. Desigur, chiar dacă [reclamantul] nu este un caz unic, în Franța, comunitatea de care aparține acesta nu are dreptul la o existență legală. Astfel, [reclamantul] trăiește dintotdeauna cu suferința indescriptibilă de a fi exclus, de a nu face parte niciodată din societatea noastră în calitatea sa de persoană de al treilea gen.

De mai mulți ani, monitorizez demersul său psihoterapeutic. Este admirabil drumul pe care l-a parcurs către construirea unei identități, ceea ce i-a permis să solicite această recunoaștere a genului său. Curajul său, luciditatea sa, exigența sa au fost puncte de sprijin care i-au permis să facă față, din ce în ce mai bine, acestei situații insuportabile de a nu putea spune, pur și simplu, cine este.

O recunoaștere a identității sale ar însemna, atât pentru el, cât și pentru toți ceilalți oameni care trăiesc aceeași experiență, aceeași dramă, o reparație profundă a rănii lor identitare și, în cele din urmă, obținerea dreptului de a exista din punct de vedere juridic.

Hotărârea din 20 august 2015

„[...] În fapt

Deși, pe actul de naștere al [reclamantului], figurează mențiunea «sex masculin» și este cert că acesta a fost crescut ca atare de către părinții săi și persoanele din anturajul său și deși [reclamantul] are, potrivit dovezilor medicale prezentate, cariotipul masculin XY, din toate documentele prezentate în cadrul dezbaterii rezultă că [reclamantul] «s-a născut cu o ambiguitate sexuală», conform certificatului medical întocmit de medicul [V.] la 22 aprilie 2014.

Acest certificat precizează că [reclamantul] prezintă «hipogonadism, asociat cu impuberism», și anume o pierdere a funcțiilor reproductive și în special absența testiculelor și a ovarelor (lipsa gonadelor), precum și absența dezvoltării sexuale: la vârsta adultă, organele sale genitale și-au păstrat, în același timp, atât aspectele feminine (mențiunea medicului [R.] privind existența unui «vagin rudimentar»), cât și cele masculine (un «micropenis», conform medicului [V.]). [Reclamantul] nu a produs niciun hormon sexual, nici masculin (testosteron), nici feminin (estrogen). Profesorul [Ro.] face referire la o «dispoziție intersexuală» și la o «intersexualitate evidentă la nivelul organelor genitale externe».

Din perspectivă psihologică, [reclamantul] își exprimă imposibilitatea de a se defini din punct de vedere sexual și susține că are o identitate intersexuală. [Urmează descrierea mărturiei fratelui reclamantului, a unuia dintre prietenii săi, a terapeutului său și a soției sale.]

De asemenea, trebuie să se constate că nici medicii, nici anturajul [reclamantului] și nici el însuși nu pot să afirme că sexul masculin menționat de ofițerul stării civile la înregistrarea nașterii sale corespunde vreunei realități, cum s-ar fi întâmplat, de altfel, și în cazul sexului feminin, nici că vreunul dintre cele două sexe corespunde identității sale profunde, care trebuie să prevaleze asupra oricărei alte definiții, în special a celei din punct de vedere cromozomial. În speță, toate elementele demonstrează (și fără a fi necesar să se dispună efectuarea unei expertize, întrucât se pare că, în prezent, problema ține mai degrabă de domeniul dreptului decât de cel medical, în cadrul căruia au fost exprimate suficient de clar incertitudinile cu privire la situația [reclamantului]), imposibilitatea de a defini sexul [reclamantului] din punct de vedere genital, hormonal și, în special, psihologic, în timp ce întreaga jurisprudență, îndeosebi cea în materie de transsexualism, a acordat aspectului identității sexuale prioritate față de orice alte aspecte.

În drept

Articolul 57 din Codul civil [...] prevede că «în actul de naștere se menționează ziua, ora și locul nașterii, sexul copilului».

Această dispoziție nu are alt scop decât să asigure obținerea de către ofițerii de stare civilă, în baza unei simple declarații, a informațiilor necesare pentru a-și îndeplini sarcinile, aceste informații fiind valabile doar până la proba contrară, prezentată în fața Președintelui Tribunalului de Mare Instanță, care dispune eventuala rectificare a acestor informații în temeiul articolului 99 din Codul civil. Acesta din urmă are competențe în special în ceea ce privește rectificarea erorilor legate de sexul copilului.

În ceea ce privește, mai precis, mențiunea privind sexul, punerea în aplicare de către ofițerii de stare civilă a articolului 57 din Codul civil presupune în mod necesar ca sexul copilului să poată fi stabilit, ceea ce nu este posibil întotdeauna, astfel cum se admite în mod expres la articolul 55 din Circulara din 28 octombrie 2011 privind normele specifice diferitelor acte de stare civilă, care reproduce dispozițiile instrucțiunii generale privind starea civilă, publicată în Jurnalul Oficial din 28 iulie 1999, întrucât acest text permite să nu fie înscrisă nicio referire la sexul copilului în actul de naștere «atunci când, în anumite cazuri excepționale, medicul consideră că nu poate să furnizeze imediat nicio indicație cu privire la sexul probabil al unui nou-născut». De asemenea, în mod surprinzător, circulara condiționează această derogare de ipoteza ca «sexul să poată fi stabilit definitiv în termen de un an sau doi ani, în urma unor tratamente adecvate», fără să menționeze situația în care sexul persoanei în cauză nu poate fi stabilit niciodată, la fel ca în cazul [reclamantului]. Prin urmare, se poate vorbi despre un vid juridic în această privință și nicio dispoziție din dreptul intern nu împiedică admiterea cererii acestuia din urmă.

În fapt, sexul atribuit [reclamantului] la naștere pare a fi pură ficțiune, impusă acestuia de-a lungul întregii sale existențe, fără să fi putut vreodată să-și exprime simțămintele profunde, ceea ce contravine dispozițiilor art.

8

§

1 din Convenție [...], care prevalează asupra oricărei alte dispoziții de drept intern și care prevede că «orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private». În această privință, Curtea [...] a reamintit, într-o hotărâre recentă din 10 martie 2015, «că a subliniat deja, în repetate rânduri, că noțiunea de viață privată are o sferă largă și nu se pretează unei definiții exhaustive. Această noțiune include integritatea fizică și morală a unei persoane, dar, uneori, cuprinde aspecte ale identității fizice și sociale a unui individ. Elemente precum, de exemplu, identitatea sexuală [...] țin de sfera personală, protejată de art.

8 din Convenție [...]. Curtea consideră că noțiunea de autonomie personală reflectă un principiu important, care stă la baza interpretării garanțiilor prevăzute la art.

8» [hotărârea

Y.Y. împotriva Turciei

, nr.

14793/08, pct.

56

‑

57, CEDO 2015 (extrase)].

În plus, niciun impediment juridic legat de ordinea publică nu stă în calea admiterii cererii [reclamantului], în măsura în care raritatea dovedită a situației în care se află acesta nu pune în discuție noțiunea ancestrală de binaritate a sexelor, întrucât, în opinia instanței, nu se pune problema, în niciun caz, ca aceasta să recunoască existența vreunui «al treilea sex», ceea ce ar depăși competența sa, ci doar ca aceasta să ia act de imposibilitatea ca, în speță, să i se atribuie persoanei în cauză un anumit sex și să constate că mențiunea din actul acesteia de naștere este pur eronată.

Prin urmare, este oportun să se dispună înlocuirea mențiunii «de sex masculin» din actul său de naștere cu mențiunea «sex: neutru», care poate fi definit ca neaparținând nici genului masculin, nici genului feminin, fiind de preferat termenului «intersexual», care implică o clasificare care ar trebui evitată (întrucât nu este vorba despre recunoașterea unui nou gen) și care pare să fie mai stigmatizant [...].

”

Hotărârea Curții de apel din Orléans (cour d’appel d’Orléans) din 22 martie 2016

„[...] Întrucât, în temeiul articolului 57 din Codul civil, actul de naștere menționează [...] sexul copilului [...],

Întrucât, din documentele medicale prezentate de [reclamant] în cadrul dezbaterii reiese că, în timpul dezvoltării fetale, diferențierea sexuală care are loc în mod normal începând cu a opta săptămână nu s-a realizat [...], astfel încât, de la naștere, acesta a avut o dezvoltare sexuală cromozomială, gonadală și anatomică atipică și că nu toți markerii de diferențiere sexuală erau în mod clar masculini sau feminini,

Întrucât, în absența producției de hormoni sexuali [...], nu a apărut niciun caracter sexual secundar, nici de tip masculin, nici de tip feminin, mugurul genital embrionar nu s-a dezvoltat niciodată, nici într-un sens, nici în celălalt, astfel încât, deși [reclamantul] are un cariotip XY, adică masculin [...], acesta prezintă indiscutabil, în continuare, o ambiguitate sexuală [...],

Întrucât [reclamantul] a fost declarat la starea civilă ca fiind de sex masculin,

Întrucât, deși principiul indisponibilității stării civile a persoanelor conduce la impunerea elementelor stării civile asupra persoanei, principiul respectării vieții private determină admiterea unor excepții;

Întrucât acest lucru trebuie să se întâmple atunci când o persoană, precum [reclamantul], prezintă o variație a dezvoltării sexuale,

Întrucât, în fapt, într-o astfel de situație, compoziția genetică (genotipul) nu corespunde aspectului fizic (fenotipului), care, la rândul său, nu poate fi întotdeauna asociat în mod clar cu sexul feminin sau masculin;

Întrucât, așadar, încadrarea unei persoane, la naștere, într-una dintre cele două categorii sexuale, contrar constatărilor medicale care nu permit stabilirea fără echivoc a sexului, dă naștere riscului apariției unei contradicții între această atribuire a unui sex și identitatea sexuală trăită la vârsta adultă;

Întrucât, având în vedere marja de apreciere recunoscută autorităților naționale cu privire la punerea în aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul art.

8 din Convenție [...], trebuie să se stabilească un just echilibru între protecția stării civile a persoanelor, care ține de ordinea publică, și respectarea vieții private a persoanelor care prezintă o variație a dezvoltării sexuale,

Întrucât acest just echilibru le oferă acestor persoane posibilitatea fie ca actele lor de stare civilă să nu includă nicio mențiune referitoare la categoria sexuală, fie ca sexul care le-a fost atribuit să fie modificat, în cazul în care acesta din urmă nu corespunde aspectului lor fizic și comportamentului lor social;

Întrucât, în speță, [reclamantul] are un aspect fizic masculin, acesta s-a căsătorit în 1993 și el și soția lui au adoptat un copil,

Întrucât acesta solicită înlocuirea mențiunii «sex masculin» cu mențiunea «sex neutru» sau «intersexual»,

Întrucât această cerere nu poate fi admisă având în vedere că este contrară aspectului său fizic și comportamentului său social,

Întrucât, în plus, având în vedere dispozițiile legale și normative în vigoare, nu este prevăzută posibilitatea ca actele de stare civilă să includă, cu titlu definitiv, o altă mențiune decât «sex masculin» sau «sex feminin», chiar și în cazurile de ambiguitate sexuală,

Întrucât admiterea cererii [reclamantului] ar echivala cu recunoașterea, sub aparența unei simple rectificări a stării civile, a existenței unei alte categorii sexuale - ceea ce ar depăși competența de interpretare a normei, pe care o are instanța de judecată, - a cărei creare revine exclusiv legiuitorului,

Întrucât această recunoaștere ridică, în fapt, o problemă socială care implică aspecte sensibile de ordin biologic, moral sau etic, în timp ce persoanele care prezintă o variație a dezvoltării sexuale trebuie să fie protejate, în perioada minorității, împotriva stigmatizărilor, inclusiv a celor care ar putea rezulta ca urmare a încadrării acestora într-o nouă categorie sexuală [...]

”

Hotărârea Curții de Casație (Cour de cassation) din 4 mai 2017

„[...] Întrucât legislația franceză nu permite menționarea unui alt sex decât cel masculin sau feminin în actele de stare civilă;

Și întrucât, deși identitatea sexuală ține de sfera protejată de art.

8 din Convenție [...], dualitatea formulărilor referitoare la sex din actele de stare civilă urmărește un scop legitim, în măsura în care aceasta este necesară pentru organizarea socială și juridică, fiind un element de bază al acestei organizări; și întrucât recunoașterea de către instanță a unui «sex neutru» ar avea repercusiuni profunde asupra normelor de drept francez, care se întemeiază pe binaritatea sexelor, și ar implica numeroase modificări legislative pentru a asigura coordonarea acestor norme;

Întrucât curtea de apel - care a constatat că [reclamantul] avea, din perspectiva terților, aspectul și comportamentul social al unei persoane de sex masculin, în conformitate cu înscrierea care figurează în actul său de naștere,- a putut deduce, fără a fi obligată să analizeze în detaliu argumentația acestuia, că atingerea adusă dreptului său la respectarea vieții sale private nu era disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit [...]

”

CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICA INTERNE RELEVANTE

Articolul 57

„În actul de naștere se menționează ziua, ora și locul nașterii, sexul copilului, prenumele care îi vor fi date, numele de familie, urmate, dacă este cazul, de mențiunea privind declarația comună a părinților săi cu privire la alegerea făcută, precum și prenumele, numele, vârsta, ocupația și domiciliul tatălui și mamei, și, după caz, cele ale declarantului [...]

”

Articolul 99

„Rectificarea actelor de stare civilă se dispune de către președintele tribunalului.

Rectificarea deciziilor de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unor acte de stare civilă este dispusă de tribunal.

Cererea de rectificare poate fi depusă de orice persoană interesată sau de Procurorul Republicii; acesta din urmă este obligat să acționeze din oficiu atunci când eroarea sau omisiunea privește o înscriere esențială din actul de stare civilă sau din decizia care îl înlocuiește.

Procurorul Republicii competent teritorial poate proceda la rectificarea administrativă a erorilor și omisiunilor pur materiale din actele de stare civilă; în acest scop, transmite instrucțiunile necesare direct depozitarilor registrelor.”

„În cazul imposibilității constatate medical de a stabili sexul copilului în ziua întocmirii actului [de naștere], Procurorul Republicii poate să autorizeze ofițerul de stare civilă să nu înscrie imediat sexul copilului în actul de naștere. Înscrierea sexului stabilit medical se efectuează la solicitarea reprezentanților legali ai copilului sau a Procurorului Republicii, în termen de cel mult trei luni de la data declarării nașterii. Procurorul Republicii dispune înscrierea mențiunii privind sexul pe marginea actului de naștere și, la solicitarea reprezentanților legali, rectificarea unuia dintre prenumele sau a prenumelor copilului.”

„Rectificarea înscrierii privind sexul unei persoane și, dacă este cazul, a prenumelor acesteia se dispune la cererea oricărei persoane care prezintă o variație a dezvoltării genitale sau, în cazul în care aceasta este minoră, la cererea reprezentanților săi legali, în cazul în care se stabilește medical că sexul acesteia nu corespunde celui indicat în actul său de naștere.

”

„55. Sexul copilului

Atunci când sexul unui nou-născut este incert, trebuie evitat să se înscrie «sex nedeterminat» în actul său de naștere. Este adecvat ca părinții să fie îndrumați să solicite medicului lor informații cu privire la sexul cel mai probabil al copilului, ținând seama, dacă este cazul, de rezultatele previzibile ale unui tratament medical. Acest sex va fi înscris în act și, dacă este necesar, în cazul unei erori, înscrierea va fi rectificată ulterior pe cale judiciară.

Atunci când, în anumite cazuri excepționale, medicul apreciază că nu poate furniza imediat nicio indicație cu privire la sexul probabil al unui nou-născut, însă acest sex poate fi stabilit definitiv, în termen de un an sau doi, în urma unor tratamente adecvate, se poate admite, cu acordul Procurorului Republicii, ca, inițial, să nu fie înscrisă nicio mențiune privind sexul copilului în actul său de naștere. Într-o asemenea ipoteză, este necesar să se ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura că, ulterior, actul de naștere poate fi completat efectiv prin hotărâre judecătorească.

În toate cazurile de ambiguitate sexuală, părinții trebuie sfătuiți să aleagă pentru copil un prenume care poate fi purtat atât de o fată, cât și de un băiat.

”

Documente interne relevante

AVIZUL Apărătorului Drepturilor

17-04), Apărătorul Drepturilor subliniază, în secțiunea „Intersexualitatea, o realitate proteiformă dificil de înțeles”, că toate societățile umane se bazează pe binaritatea sexelor, feminin și masculin, și că, în această privință, cunoștințele științifice arată că nu există un criteriu unic care ar permite definirea clară a sexului unui individ, ci mai multe caracteristici; în prezent, aceste caracteristici, care reflectă etapele progreselor științifice, sunt analizate ca un întreg, nicio caracteristică nefiind considerată mai importantă decât celelalte pentru stabilirea sexului: anatomia și organele genitale externe (penis/vagin; începutul secolului al XIX-lea), gonadele (testicule/ovare, secolul al XIX-lea), hormonii (testosteron/estrogen, începutul secolului al XX-lea) sau genetica (cromozomii XY sau XX, sau chiar o altă combinație, odată cu descoperirea cromozomilor atipici, ce datează din 1959; apoi, începând cu anii 1970, genele). De asemenea, acesta subliniază că, dintotdeauna, unele persoane prezintă caracteristici sexuale așa-numite ambigue și că, întrucât sunt posibile toate tipurile de interacțiuni între aceste diverse caracteristici masculine sau feminine, a stabili care este nivelul decisiv de caracteristici masculine sau feminine prezente la o persoană se poate dovedi o căutare fără sfârșit. De asemenea, observă că astfel de variații ale dezvoltării sexuale pot fi diagnosticate în stadiul prenatal, la naștere, la pubertate sau chiar mai târziu în viață.

Raportul „Variații ale dezvoltării sexuale: eliminarea unui tabu, combaterea stigmatizării și a excluziunii”

„[...] Diferitele audieri au evidențiat consensul persoanelor ascultate cu privire la repercusiunile profunde pe care le-ar avea recunoașterea unui «sex neutru» în dreptul francez asupra normelor noastre de drept construite pe binaritatea sexelor.

Astfel cum au reamintit Astrid Marais, profesor de drept la Universitatea din Bretania Occidentală (

Université de Bretagne occidentale

), și Philippe Reigné, profesor la Conservatorul Național de Arte și Meserii (

Conservatoire national des arts et métiers

, CNAM), în prezent, unele dintre normele aferente acestei binarități tind să se estompeze – în special cele referitoare la căsătoriile între persoane de același sex – însă altele persistă, cum ar fi cele privind filiația și procrearea artificială.

Astfel cum a precizat Ministerul Justiției, «identitatea sexuală menționată în actele de stare civilă constituie [...] un element necesar al organizării noastre sociale și juridice, în special datorită implicațiilor acesteia asupra dreptului familiei, a filiației și a procreării». Astfel, recunoașterea unui «sex neutru» ar implica «schimbări profunde în sistemul nostru de stare civilă, care se bazează pe premisa că toți indivizii au un sex determinat, chiar dacă există un anumit grad de toleranță în ceea ce privește termenul admis pentru înscrierea în actele de stare civilă a mențiunii referitoare la acest sex.

»

Doamna profesor Astrid Marais împărtășește această apreciere. În cursul audierii sale din 13 decembrie 2016, ea a subliniat, în plus, că admiterea unui sex neutru ar avea, de asemenea, un impact asupra viitorului familial al persoanei «intersexuale» care ar dori să aibă copii după ce a devenit de sex neutru, deoarece, în această situație, i-ar fi imposibil să stabilească o legătură de filiație.

Ea a ridicat, de asemenea, problema stabilirii dacă procrearea artificială, în prezent rezervată cuplurilor heterosexuale, nu ar trebui să fie deschisă, de asemenea, persoanelor de sex neutru.

În cele din urmă, a evidențiat faptul că și alte norme de drept ar putea fi perturbate de admiterea unui sex neutru, în special cele care vizează impunerea de cote pentru a garanta egalitatea între bărbați și femei: «Va trebui să constatăm că, întrucât se confruntă cu aceleași discriminări bazate pe sex ca și femeile, persoanele intersexuale ar trebui să beneficieze de cote? În cazul unui răspuns afirmativ, cum vor fi puse în aplicare aceste cote?

»

Acest aspect a fost subliniat și de Direcția Afaceri Civile și Sigiliu din cadrul Ministerului Justiției (

Direction des affaires civiles et du sceau du ministère de la Justice

), care nu a omis să constate că «diferitele mecanisme menite să combată discriminarea între femei și bărbați (în special cele destinate să promoveze paritatea dintre femei și bărbați) ar putea supraviețui cu greu în cazul introducerii unei noi categorii de sex, „neutru”, „altul” sau „nedeterminat”.

»

Implicațiile sunt așadar semnificative.

În concluzie, co-raportorii consideră că, deși este indispensabil să se garanteze dreptul la respectarea vieții private al persoanelor «intersexuale», se impune ca orice reformă a statutului juridic al acestor persoane să se realizeze pe baza unei reflecții foarte aprofundate.

Din nou, este vorba despre necesitatea realizării unor statistici fiabile privind persoanele potențial vizate, pentru a evalua în prealabil impactul unei schimbări atât de importante [...]

”

Raportul „Starea civilă de mâine și transidentitatea”

mission de recherche Droit &

Justice

), a procedat la o evaluare a punerii în aplicare a punctului 55 din Circulara din 28 octombrie 2011 privind normele speciale aplicabile diferitelor acte de stare civilă referitoare la naștere și la filiație (supra, pct.

20). Pe baza datelor din Registrul Național de Identificare a Persoanelor Fizice (

répertoire national d’identification des personnes physiques

) gestionat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice (INSEE,

l’institut national de la statistique et des études économiques

), acesta precizează că douăzeci și opt de persoane născute între 1 ianuarie 2013 și 27 februarie 2017 au fost înscrise, la această ultimă dată, cu mențiunea „n” (nedeterminat) și că, în aceeași perioadă, douăzeci și cinci de persoane au fost înscrise după naștere cu o astfel de mențiune, deși aceste mențiuni s-au modificat între timp. În total, între 2013 și 2017, cincizeci și trei de persoane au fost înscrise în registrele de stare civilă fără o mențiune privind sexul sau cu o altă mențiune decât masculin sau feminin și au fost înscrise în Registrul Național de Identificare a Persoanelor Fizice ca având un sex „n” (nedeterminat). Precizează în special că aceste cifre, care nu implică faptul că, în această perioadă, s-au născut doar cincizeci și patru de persoane intersexuale în Franța, confirmă faptul că tuturor copiilor intersexuali li se atribuie, în cele din urmă, sexul masculin sau feminin, în măsura în care nu a fost identificată nicio astfel de persoană în fișierul «Născute înainte de 2013».

Studiul Consiliului de Stat

„[...] Variațiile dezvoltării genitale se referă la situații medicale congenitale, caracterizate printr-o dezvoltare atipică a sexului cromozomial (sau genetic), gonadal (de exemplu, a glandelor sexuale, a testiculelor sau a ovarelor) sau a sexului anatomic (adică sexul morfologic vizibil). Persoanele născute cu astfel de variații ale caracteristicilor sexuale sunt denumite uneori «intersex» sau «intersexuale».

Cauzele și manifestările acestor variații sunt foarte variabile. Din motive de simplificare, se pot distinge trei situații principale [Notă de subsol: Merită menționate alte două categorii, în care se încadrează totuși un număr foarte mic de cazuri: pe de o parte, așa-numiții copii cu DSD ovotesticular, care prezintă atât structuri masculine, cât și feminine, și, pe de altă parte, copiii care au configurații hormonale și cromozomiale «normale», dar care prezintă leziuni semnificative ale părții inferioare a corpului [extrofie vezicală, extrofie cloacală, afalie].

Primul grup include copiii cu cromozomi XX, în privința cărora apartenența la sexul feminin nu ridică probleme, care se nasc cu organe genitale neobișnuite din punct de vedere anatomic (dezvoltarea neobișnuită a clitorisului și absența deschiderii vaginale în zona perineului), care suferă, cel mai adesea, de hiperplazie congenitală a suprarenalelor (HCS).

O a doua categorie, mult mai eterogenă, include copiii cu cromozomi XY, care prezintă o formulă genetică specifică sexului masculin, dar și anomalii, în principal de natură hormonală, care se traduc printr-o formare atipică a organelor genitale (hipospadias, testicule necoborâte, micropenis).

O a treia categorie include copiii care prezintă așa-numitul «mozaic cromozomial». Cea mai frecventă variație, care rămâne totuși rară, este variația 45,X/46,XY, care include copiii care au mai multe perechi de cromozomi și ale căror organe genitale au o formă atipică [...]

”

Avizul Comitetului Consultativ Național de Etică (comité consultatif national d’éthique)

132, intitulat „Probleme etice ridicate de situația persoanelor cu variații ale dezvoltării sexuale”, adoptat la 19 septembrie 2019, care nu abordează problema stării civile, Comitetul Consultativ Național de Etică face referire în special la definiția adoptată de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, potrivit căreia „persoanele intersexuale s-au născut cu caracteristici sexuale (genitale, gonadale sau cromozomiale) care nu corespund definițiilor binare ale diverselor tipuri de corpuri masculine sau feminine”. La rândul său, reține sintagmele: persoane afectate de „variații ale dezvoltării sexuale”, „care nu influențează identitatea sexuală viitoare și exclud noțiunea de boală, dar implică existența unei atipii”.

Documente internaționale relevante

În cadrul Consiliului Europei

Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei

„[...] Recomandările Comisarului

[...]

”.

„Capitolul 1 – Introducere

[...]

1.1. Cine sunt persoanele intersexuale?

Când vine pe lume un copil, apare inevitabil aceeași întrebare: «Fată sau băiat?» Oricât de inocentă ar fi, această întrebare arată clar locul esențial pe care îl ocupă clasificările sexului și genului în societatea noastră și reflectă clasarea binară a sexului ființelor umane. De asemenea, arată că înțelegerea noastră a sexului este limitată, deoarece linia de demarcație fermă pe care am trasat-o pentru a separa sexul în două categorii care se exclud reciproc nu are un echivalent în natură.

Ulterior, sexul atribuit la naștere devine, pentru nou-născut, un fapt juridic și social, care îl însoțește de-a lungul întregii vieți. În perioada copilăriei, a adolescenței și apoi a maturizării, se așteaptă ca acesta să aibă anumite comportamente și interese considerate drept manifestări «normale» ale sexului care i-a fost atribuit. În plus, acest sex este indicat în mod clar pe actele sale de identitate, prin litera «F» sau «M», și, în unele țări, numărul de securitate socială începe cu o cifră pară sau impară. Pictograme specifice fiecărui sex indică infrastructurile rezervate bărbaților sau femeilor, la care acesta poate avea acces. În mod similar, de-a lungul vieții sale, acesta trebuie să bifeze «F» sau «M» în secțiunea rezervată completării datelor cu caracter personal din diferite formulare și documente, înainte de a beneficia de serviciul sau avantajele solicitate.

Dacă, pentru majoritatea oamenilor, importanța acordată sexului, în calitate de criteriu de clasificare, nu ridică probleme deosebite, în schimb, aceasta este sursa unor probleme grave în cazul persoanelor care nu se încadrează în mod clar în dihotomia «feminin»/«masculin». În fapt, având în vedere că, de regulă, societatea recunoaște oamenii doar prin raportare la sexul lor, cadrele normative în materie de sex și de gen au un impact major asupra capacității persoanelor intersexuale și transgen de a-și exercita drepturile fundamentale.

Este important să se facă o distincție corectă între persoanele intersexuale și cele transgen.

Sunt considerate ca fiind intersexuale persoanele care, având în vedere sexul lor cromozomial, gonadal sau anatomic, nu se încadrează în clasificarea stabilită de normele medicale referitoare la așa-numitul corp masculin sau feminin Aceste particularități se manifestă, de exemplu, la nivelul caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi masa musculară, pilozitatea, statura, sau la nivelul caracteristicilor sexuale primare, cum ar fi organele genitale interne și externe și/sau structura cromozomială și hormonală.

Aceste diferențe au legătură, în special, cu numărul de cromozomi sexuali și structura lor (de exemplu XXY sau XO), cu răspunsurile tisulare la hormonii sexuali (de exemplu, faptul de a avea un ovar și un testicul sau gonade care conțin atât țesuturi ovariene, cât și țesuturi testiculare) sau cu echilibrul hormonal. Unele persoane au organe genitale care nu sunt clar identificabile ca fiind tipic masculine sau tipic feminine; așadar, acestea pot fi identificate cu ușurință, încă de la naștere, ca fiind persoane intersexuale. În schimb, alte persoane sunt identificate mai târziu, în timpul pubertății sau chiar la vârsta adultă (ca urmare a absenței menstruației sau a dezvoltării unor caracteristici fizice care nu corespund sexului atribuit, de exemplu). Deși, în general, persoanele intersexuale nu au probleme reale de sănătate legate de specificitatea lor, acestea sunt supuse în mod curent unor tratamente medicale și chirurgicale – de obicei, la o vârstă foarte fragedă – pentru ca aspectul lor fizic să corespundă unuia sau altuia dintre sexele stabilite conform clasificării binare, fără consimțământul lor prealabil și pe deplin informat.

Invers, persoanele transgen exteriorizează o identitate de gen înnăscută care, ținând seama de sexul care le-a fost atribuit, nu corespunde așteptărilor societății în ceea ce privește genul. Acestea se confruntă deseori cu diferite forme de discriminare, în special după ce au decis să inițieze un proces de schimbare de sex, astfel încât corpul lor, aspectul lor și modul lor de a se comporta să devină conforme cu identitatea lor de gen.

Practic, din cauza intervențiilor chirurgicale și a altor intervenții medicale de schimbare de sex, persoanele intersexuale sunt private de dreptul lor la integritate fizică și, prin luarea deciziilor în locul lor, acestora li se refuză posibilitatea de a-și construi propria identitate de gen. În plus, deseori, aceste intervenții le perturbă bunăstarea fizică și psihică, din cauza efectelor negative care se manifestă pe parcursul întregii lor vieți: sterilizarea, cicatrici foarte vizibile, infecții de tract urinar, diminuarea sau pierderea totală a senzațiilor sexuale, încetarea producției de hormoni naturali, dependența de medicamente, sentimentul profund de violare a persoanei lor etc.

O altă problemă gravă este lipsa de vizibilitate a persoanelor intersexuale în societate. În fapt, acestea trăiesc adesea o viață secretă și sentimente de rușine, de multe ori și pentru că nu cunosc intervențiile chirurgicale și tratamentele la care au fost supuse în copilărie. Accesul la dosarele medicale este, în general, îngreunat, la fel ca și accesul la istoricul lor personal, inclusiv la fotografii din tinerețe și alte amintiri. De asemenea, se întâmplă ca persoanele intersexuale diagnosticate ca atare să fie supuse, mai târziu în viață, acelorași tratamente invazive – fără consimțământul lor liber și informat – ca și cele administrate persoanelor intersexuale identificate ca atare în cursul copilăriei.

O teamă intensă de a fi stigmatizate și excluse social împiedică majoritatea persoanelor intersexuale «să iasă din dulap», chiar și atunci când devin pe deplin conștiente de sexul lor. În plus, în mare parte, societatea încă ignoră existența lor, întrucât publicul nu primește aproape nicio informație cu privire la acest subiect. Astfel, de ani de zile, problemele legate de drepturile omului, care țin de bunăstarea persoanelor intersexuale, au rămas necunoscute sau au fost ignorate în mod deliberat. Evidențiată doar recent și numai în cadrul mai multor foruri însărcinate cu apărarea drepturilor fundamentale, suferința acestor persoane nu a fost încă recunoscută ca fiind o problemă urgentă de către comunitatea drepturilor omului în ansamblul său.

Această recentă conștientizare se datorează, în parte, activității de pionierat desfășurate de persoane intersexuale care militează pentru apărarea drepturilor omului, organizațiilor de promovare a autonomizării pacienților și de sprijinire a acestora, dintre care unele au fost înființate în anii 1990, precum și interesului tot mai mare al mișcării LGBT (persoane lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen) față de problematica intersexualității. Astfel, în 2009, în cadrul Adunării sale Generale, Asociația Internațională a Persoanelor Lesbiene, Homosexuale, Bisexuale, Transgen și Intersexuale (ILGA) și-a extins mandatul pentru a include aspecte legate de intersexualitate. Ulterior, a fost înființat un forum internațional pentru probleme legate de intersexualitate, împreună cu ILGA-Europe și cu mai multe organizații ale persoanelor intersexuale. Organizat în fiecare an începând din 2011, acest eveniment le oferă activiștilor intersexuali din întreaga lume un spațiu sigur pentru a analiza problemele care îi privesc și pentru a defini obiectivele și revendicările mișcării. Există, de asemenea, o serie de organizații ale persoanelor intersexuale (sau formate din persoane intersexuale) la nivel local și național. Aceste organizații s-au înmulțit în ultimii ani, iar numărul membrilor acestora este în continuă creștere.

1.2. Diversitatea persoanelor intersexuale

Este important să nu grupăm persoanele intersexuale într-o nouă categorie colectivă, de exemplu, «cel de-al treilea sex», care se presupune că există în paralel cu sexul masculin și cel feminin. Într-adevăr, având în vedere marea diversitate a persoanelor intersexuale și faptul că multe dintre ele se identifică fie ca femei, fie ca bărbați, în timp ce altele consideră că nu sunt nici una, nici alta sau că sunt ambele, o astfel de clasificare ar fi incorectă. În fapt, calificativul «intersexual» nu este un tip în sine, ci mai degrabă un termen generic care include toate persoanele care prezintă «variații ale caracteristicilor sexuale». Această diversitate nu este specifică persoanelor intersexuale: există de asemenea – și acest lucru nu este deloc surprinzător – o serie întreagă de variații ale anatomiei sexuale la bărbați și femei care, în plus, corespund normelor medicale asociate respectivelor categorii în care sunt încadrate.

Termenul «hermafrodit» a fost folosit pe scară largă de medici în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, înainte să fie inventat termenul «intersexual», la începutul secolului al XX-lea, în scopuri științifice și medicale. Înainte de inventarea clasificării medicale actuale, denumită «tulburări de dezvoltare sexuală» (DSD

‑

disorders of sex development), variațiile caracteristicilor sexuale ale persoanelor intersexuale au fost clasificate în mai multe categorii, cele mai frecvente fiind hiperplazia congenitală a suprarenalelor (HCS), sindromul de insensibilitate la androgeni (AIS), disgenezia gonadală, hipospadias și modelele cromozomiale neobișnuite, cum ar fi XXY (sindromul Klinefelter) sau XO (sindromul Turner). Termenul «hermafrodiții adevărați» se referă la persoanele care au atât ovare, cât și testicule.

Merită subliniat un aspect important: variațiile caracteristicilor sexuale nu sunt asimilabile orientării sexuale sau identității de gen, chiar dacă aceste trei componente sunt interconectate în procesul de formare a personalității. În campania sa «Free & Equal» (Liberi și Egali), Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului insistă asupra faptului că «persoanele [intersexuale] prezintă aceeași gamă de orientări sexuale și identități de gen ca și celelalte persoane». Din această perspectivă, este incorectă calificarea persoanelor intersexuale ca fiind «intersex», deoarece caracteristicile sexuale ale acestor persoane nu au legătură cu orientarea sexuală. Folosirea sintagmei «identitate intersexuală» este la fel de incorectă, având în vedere că intersexualitatea nu este neapărat o chestiune de identitate sau de percepție de sine, ci se referă mai degrabă la particularități anatomice [...]

Capitolul 4 – Recunoașterea juridică a sexului și a genului

În toată Europa, sexul copilului trebuie să fie specificat în actul de naștere. Sunt recunoscute doar două sexe: «F» și «M». Această obligație se bazează pe convingerea că sexul unei persoane «este unul dintre markerii esențiali ai identității sale» și că orice persoană poate fi clasificată, fără nicio îndoială, în una sau alta dintre aceste categorii.

Or, ca urmare a acestei obligații, părinții sunt constrânși să declare că copilul lor este «„neechivoc” nu doar din punct de vedere juridic, ci și din punct de vedere fizic». În majoritatea țărilor, odată ce a fost înregistrat sexul, modificarea acestuia este dificilă, dacă nu chiar imposibilă din punct de vedere juridic, ceea ce «expune persoanele în cauză unor dificultăți, uneori considerabile».

4.1. Înscrierea sexului în certificatul de naștere

La nașterea unui bebeluș intersexual, obligațiile legale și presiunile medicale, indisolubil legate, sunt de așa natură încât părinții și copiii sunt prinși între ciocan și nicovală [...]

În prezent, unele țări permit înscrierea sexului copilului la o dată ulterioară, dacă acesta nu poate fi stabilit imediat după naștere. Totuși, această măsură este, în general, temporară, chiar și în cazul unui copil intersexual [...]

4.3. Markerii de sex/gen non-binari și actele de identitate

În prezent, în Europa, înscrierea sexului/genului în actele de identitate este obligatorie. Există doar două opțiuni: «F» sau «M». Germania, unde cărțile de identitate nu menționează sexul/genul, reprezintă o excepție.

În ceea ce privește pașapoartele, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) a permis, începând din 1945, indicarea sexului prin literele «F», «M» sau «X» (adică «nespecificat»). Totuși, ca urmare a armonizării normelor Uniunii Europene privind conținutul paginii cu informații din pașaport, mențiunea referitoare la sex înscrisă în acest document rămâne limitată la «F» sau «M» în toate cele 28 de state membre.

Această situație contrastează cu cea din alte țări, cum ar fi Australia, Malaysia, Nepal, Noua Zeelandă și Africa de Sud, care permit deja înscrierea «X» (alt sex) pe pașapoarte, în timp ce, în India, sunt prevăzute trei categorii de gen în formularul de cerere pentru eliberarea acestui document: «feminin», «masculin» și «altul» [...]

”

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

„1. Persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale biologice care nu corespund normelor societale sau definițiilor medicale privind ceea ce face ca o persoană să aparțină sexului masculin sau celui feminin. Uneori, aceste caracteristici sunt identificate la naștere; în alte cazuri, acestea devin aparente abia mai târziu în viață, îndeosebi în perioada pubertății. [...]

[...] 7.

[...] Adunarea solicită statelor membre ale Consiliului Europei:

[...] [...] 7.3. în ceea ce privește starea civilă și recunoașterea juridică a genului:

7.3.1. să garanteze că legile și practicile care reglementează înregistrarea nașterilor, în special cele referitoare la înregistrarea sexului nou-născuților, respectă în mod corespunzător dreptul la viață privată, permițând suficientă flexibilitate pentru a se ține seama de situația copiilor intersexuali, fără a obliga părinții sau cadrele medicale să dezvăluie statutul intersexual al unui copil, dacă acest lucru nu este necesar;

7.3.2. să simplifice procedurile de recunoaștere juridică a genului, în conformitate cu recomandările adoptate de Adunare în Rezoluția 2048 (2015) a acesteia și să se asigure, în special, că astfel de proceduri sunt rapide, transparente și accesibile tuturor, pe baza dreptului la autodeterminare;

7.3.3. atunci când autoritățile publice folosesc clasificări în materie de gen, să se asigure că există o serie de opțiuni pentru toate persoanele, inclusiv pentru persoanele intersexuale care nu se identifică drept bărbați sau femei;

7.3.4. să aibă în vedere ca înscrierea sexului în certificatele de naștere și alte acte de identitate să devină opțională pentru toți;

7.3.5. să se asigure că, în conformitate cu dreptul la respectarea vieții private, persoanele intersexuale nu sunt private de posibilitatea de a încheia un parteneriat civil sau o căsătorie, ori de a rămâne într-o astfel de relație, după recunoașterea juridică a genului lor [...]

”

În cadrul Uniunii Europene

„[...] Parlamentul European [...]

A. întrucât persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale fizice care nu corespund normelor medicale sau sociale asociate corpului feminin sau masculin, iar aceste variații ale caracteristicilor sexuale pot să se manifeste prin caracteristici primare (de exemplu, organe genitale interne și externe, structură cromozomială și hormonală) și/sau caracteristici secundare (de exemplu, masă musculară, pilozitate și statură);

[...]

J. întrucât unele persoane intersexuale nu se vor identifica cu genul care li se atribuie, din punct de vedere medical, la naștere; întrucât recunoașterea legală a genului pe baza autodeterminării este posibilă numai în șase țări membre; întrucât în multe state membre ale UE se cere încă sterilizarea pentru recunoașterea juridică a genului;

[...] [...] Documente de identitate

”

The Fundamental Rights situation of intersex people

(

Situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale), Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene constată că aceste persoane vor rămâne vulnerabile în fața discriminării atât timp cât identitatea de gen nu este înregistrată în mod corespunzător în registrele de stare civilă și atât timp cât acestea sunt diagnosticate din punct de vedere medical ca fiind bărbați sau femei cu tulburări medicale. Aceasta a adăugat că ar trebui să se aibă în vedere identificarea de soluții alternative la markerii de gen din actele de identitate pentru a proteja persoanele intersexuale, precum și posibilitatea de a include un marker de gen neutru și precizează că acest lucru este deosebit de important pentru registrele de stare civilă și certificatele de naștere, în cazurile în care sexul nou-născutului nu este clar. Agenția pentru Drepturi Fundamentale menționează că, în cadrul acestui document, termenul „intersexual” se referă la variații ale caracteristicilor corporale ale unei persoane, care nu corespund strict definiției medicale a bărbatului sau a femeii, aceste caracteristici putând fi cromozomiale, hormonale și/sau anatomice și putând să varieze în grade diferite.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite

„Ce înseamnă «intersexual»?

Persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale (genitale, gonadale sau cromozomiale) care nu corespund definițiilor binare tipice ale corpurilor masculine sau feminine.

Termenul intersexual este folosit pentru a descrie o gamă largă de variații naturale ale corpului. Acestea pot fi vizibile de la naștere sau, în unele cazuri, devin vizibile abia la pubertate. Este posibil ca unele variații cromozomiale intersexuale să nu fie aparente în partea exterioară a corpului.

Potrivit experților, între 0,05% și 1,7% din populația lumii se naște cu caractere intersexuale, procentul maxim estimat fiind comparabil cu proporția persoanelor cu păr roșcat.

Termenul intersexual se referă la caracteristicile sexului biologic și nu desemnează orientarea sexuală sau identitatea de gen. Persoanele intersexuale pot fi heterosexuale, homosexuale, lesbiene, bisexuale sau asexuale și se pot identifica drept femeie, bărbat, ambele sau niciuna.

Deoarece corpurile lor sunt considerate diferite, copiii și adulții intersexuali sunt adesea stigmatizați și supuși unor numeroase încălcări ale drepturilor lor fundamentale, cum ar fi dreptul la sănătate, la integritate fizică, la egalitate și la nediscriminare, precum și dreptul de a nu fi supus torturii sau altor rele tratamente [...].

Discriminarea

[...] Unele persoane intersexuale se confruntă, de asemenea, cu obstacole și practici discriminatorii atunci când doresc să obțină modificarea mențiunii privind sexul din certificatul lor de naștere sau din alte documente oficiale [...].

Măsurile care trebuie luate

Statele:

[...] trebuie să adopte legi care facilitează procedurile de modificare a mențiunii privind sexul în certificatul de naștere și în alte documente oficiale ale persoanelor intersexuale [...]

”

Elemente de drept comparat

8 și 14 din Convenție, a declarat, la 10 martie 2020, că din aceste dispoziții ar putea rezulta o viitoare obligație pozitivă de recunoaștere a identității non-binare [

Elan-Cane, R (on the application of) v

The

Secretary of State for the Home Department & Anor

(2020), EWCA Civ 363]. Printr-o hotărâre din 15 decembrie 2021, Curtea Supremă a infirmat această soluție, având în vedere în special marja largă de apreciere de care dispun statele părți în absența unui consens, complexitatea și caracterul sensibil al chestiunii, precum și necesitatea de a echilibra interesele private și publice concurente [

R (on the application of Elan-Cane) (Appellant) v Secretary of State for the Home Department (Respondent

), (2021) UKSC 56].

octombrie 2017, că respingerea cererii unei persoane intersexuale de înlocuire, în registrul de nașteri, a mențiunii „feminin” cu mențiunea „inter/divers” constituia o încălcare a dreptului său la protecția personalității și o discriminare bazată pe criteriul de sex. Prin urmare, Legea privind starea civilă a fost modificată în 2018, iar mențiunea „divers” poate să apară, de acum înainte, în registrul de nașteri, fie la solicitarea părinților, atunci când se efectuează înregistrarea postnatală, fie, ulterior, la solicitarea persoanei în cauză. În Austria, persoanele intersexuale pot obține înscrierea mențiunii „divers”, „inter” sau „deschis”, sau eliminarea mențiunii privind sexul din actul lor de naștere, care servește drept bază pentru întocmirea documentelor de identificare, cum ar fi pașaportul și permisul de conducere. În Islanda, este posibil să se obțină înscrierea mențiunii „neutru” în actul de naștere și a mențiunii „X” în pașaport. În Țările de Jos, mai multe hotărâri judecătorești au permis înlocuirea, în actul de naștere al persoanelor intersexuale, a mențiunii „masculin” sau „feminin” cu expresia „genul nu poate fi stabilit”, ceea ce permite ca, ulterior, să fie înscrisă în pașaport mențiunea „X” în loc de „M” sau „F”. În Malta, în certificatul de naștere poate să apară mențiunea „nedeclarat”, la rubrica referitoare la gen, și, în pașaport, mențiunea „X”.

ÎN DREPT

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 8 DIN CONVENȚIE

8 din Convenție, potrivit căruia:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului săi și a corespondenței sale.

”

Observații preliminare

4-11), realitate confirmată de Guvern. Făcând referire la expresia utilizată de Comitetul Consultativ Național de Etică în Avizul său nr.

132 (supra, pct.

27), Guvernul recunoaște că reclamantul este „o persoană cu variații ale dezvoltării sexuale”, așa-numită „intersexuală” (infra, pct.

55). În plus, la fel ca Tribunalul de Mare Instanță din Tours (supra, pct.

14), Curtea de apel din Orléans a constatat că reclamantul „prez[enta] indiscutabil, în continuare, o ambiguitate sexuală” (supra, pct.

15). Hotărârea instanței de apel precizează că, în timpul dezvoltării fetale, nu s-a realizat diferențierea sexuală, astfel încât reclamantul a prezentat, încă de la naștere, o dezvoltare sexuală cromozomială, gonadală și anatomică atipică și că nu toți markerii de diferențiere sexuală erau în mod clar masculini sau feminini.

6-9) din care reiese că situația sa biologică intersexuală, caracterizată în special prin faptul că nu are nici testicule, nici ovare, a fost stabilită încă din primele zile de la nașterea sa și că aceasta nu se schimbase atunci când, la vârsta de șaizeci și trei de ani, a sesizat instanțele interne cu cererea sa de înlocuire, în actul său de naștere, a mențiunii „sex: masculin” cu mențiunea „sex: neutru”, sau, dacă nu era posibil, cu mențiunea „intersexual”.

42.

Având în vedere toate aceste elemente, Curtea deduce că s-a stabilit că, din punct de vedere biologic, reclamantul nu se încadrează nici în categoria „masculin”, nici în categoria „feminin”.

8 din Convenție, ale atribuirii sexului masculin sau feminin unei persoane care, fiind intersexuală din punct de vedere biologic, nu aparține niciuneia dintre aceste categorii.

Cu privire la admisibilitate

8.

8, Curtea consideră că este suficient să reamintească faptul că identitatea personală - genul fiind unul dintre elementele acesteia - intră în sfera de aplicare a dreptului la respectarea vieții private, pe care îl consacră această dispoziție (a se vedea, de exemplu,

mutatis mutandis

,

X și Y împotriva

României,

nr.

2145/16, pct.

106, 19 ianuarie 2021,

Y.T. împotriva

Bulgariei

, nr.

41701/16, pct.

38, 9 iulie 2020, și

A.P., Garçon și Nicot împotriva

Franței

, nr.

79885/12 și alte 2 cereri, pct.

92-95, 6 aprilie 2017, precum și trimiterile citate).

35 din Convenție, Curtea îl declară admisibil.

Cu privire la fond

Argumentele părților

a)

Reclamantul

8 și că noțiunea de autonomie personală include libertatea de a-și defini apartenența sexuală.

Sinan Ișık împotriva Turciei

(nr.

21924/05, CEDO 2010), și

Tasev împotriva

Macedoniei de Nord

(nr.

9825/13, 16 mai 2019), el a subliniat că, potrivit Curții, a existat o ingerință în exercitarea drepturilor unor persoane în cauzele în care se impunea ca apartenența la o comunitate etnică sau religioasă să fie înscrisă în registrul de stare civilă. Reclamantul face trimitere, de asemenea, la hotărârea

Y.Y. Împotriva Turciei

(nr.

14793/08, 10 martie 2015). În plus, subliniază că obiectul cererii sale a fost doar recunoașterea faptului că mențiunea înscrisă în actul său de stare civilă era eronată și înlocuirea acesteia cu o mențiune conformă cu realitatea. El susține că nu solicită nici crearea unui drept special – subliniază că articolul 57 din Codul civil, referitor la conținutul actului de naștere, nu prevede obligația ca acest act să includă mențiunea „masculin” sau „feminin” – nici recunoașterea de principiu a unei a treia categorii de sexe sau genuri, care, de altfel, în opinia sa, există deja. În ceea ce privește acest din urmă aspect, el face trimitere la punctul 55 din Circulara din 28 octombrie 2011 privind normele speciale aplicabile diferitelor acte de stare civilă referitoare la naștere și la filiație, precum și la documentul 9303 al Organizației Aviației Civile Internaționale referitor la documentele de călătorie care pot fi citite automat (partea 4), care permite înscrierea unei a treia categorii de gen în pașapoarte, aplicabil în Franța în temeiul Regulamentului (CE) nr.

2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre (punctul 2 din anexă). Acesta reamintește că solicită doar recunoașterea identității sale. În opinia reclamantului, examinarea capătului său de cerere din perspectiva obligațiilor negative este justificată de principiul subsidiarității, care impune Curții să se conformeze aprecierii faptelor realizată de instanțele interne. Potrivit acestuia, instanțele franceze i-au examinat cauza în raport cu obligația negativă a statului de a se abține de la ingerințe. El susține că această examinare este justificată și de principiul efectivității, potrivit căruia, atunci când examinarea unui capăt de cerere poate fi efectuată atât din perspectiva obligațiilor pozitive, cât și din perspectiva celor negative, este necesar să se opteze pentru examinarea din perspectiva obligațiilor negative, care permite exercitarea unui control mai complet. În această privință, face trimitere la hotărârile

Demir și Baykara împotriva

Turciei

(MC) (nr.

34503/97, pct.

116, 12

noiembrie 2008), și

Keegan împotriva

Irlandei

(26 mai 1994, pct.

51-52, seria A nr.

290).

8

§

2. În continuare, observă că Guvernul invocă protecția drepturilor altora. Reclamantul solicită Curții să efectueze o examinare aprofundată a acestei afirmații, astfel cum a procedat în cauzele

Y.Y. împotriva Turciei

, citată anterior, și

Taddeucci și McCall

împotriva Italiei

(nr.

51362/09, 30 iunie 2016), susținând că o astfel de examinare o va determina să respingă afirmația în cauză. Reamintește că nu solicită modificarea documentelor altor persoane și nu intenționează să pună în pericol sistemul de stare civilă, a cărui reformă nu o solicită, și nici nu urmărește să determine o reformare a normelor. Susține că, pentru admiterea cererii sale, este suficient să se dispună înscrierea, în actul său de stare civilă, a unei mențiuni corespunzătoare sexului său. El adaugă că această schimbare nu va avea niciun efect asupra drepturilor soției sau ale copilului său.

Christine Goodwin împotriva Regatului Unit

(MC) (nr.

28957/95, pct.

77, CEDO 2002

‑

VI), explicând că singura modalitate de soluționare a acestui conflict este să i se permită să joace, în sfera publică, rolul care îi corespunde. În ceea ce privește repercusiunile asupra societății, acestea sunt marginale, întrucât reclamantul nu solicită recunoașterea generală a unui sex neutru, ci soluționarea situației sale individuale, și nu există niciun impediment de ordin tehnic, de exemplu, unul informatic, în calea modificării mențiunii „masculin” cu „neutru”, rectificare care ar putea, în orice caz, să fie efectuată de mână. În această privință, susține că, potrivit INSEE, în februarie 2017, 28 de persoane erau înscrise în Registrul Național de Identificare a Persoanelor Fizice într-o altă categorie decât „masculin” sau „feminin”, în temeiul punctului 55 din Circulara din 28

octombrie 2011, citată anterior (supra, pct.

20). Dimpotrivă, o astfel de recunoaștere ar avea avantajul pentru stat de a readuce starea civilă la funcția sa de identificare. Reclamantul admite că recunoașterea unui sex neutru în actele de stare civilă ar putea implica o muncă de coordonare legislativă, dar consideră că aceasta nu ar fi considerabilă, întrucât normele din dreptul francez referitoare la sex nu sunt foarte numeroase și pot fi adaptate, în unele cazuri, printr-o simplă interpretare, de exemplu, a normelor referitoare la paritatea dintre femei și bărbați și la filiație.

A.P., Garçon și Nicot

(citată anterior, pct.

123), recunoașterea sexului sau a genului este un aspect esențial al identității intime a persoanelor, dacă nu chiar al existenței lor, iar ingerința denunțată este gravă, având în vedere că neagă această identitate și că nu are un scop legitim. În susținerea definiției unei marje restrânse de apreciere, reclamantul argumentează că, în mai multe state, se poate observa o „tendință clară” către recunoașterea identității non-binare a persoanelor intersexuale (menționează Malta, Germania, Regatul-Unit, India și Australia) și că diferite organisme internaționale solicită o astfel de recunoaștere (face referire la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, la Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, la Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și la Comisia Internațională de Stare Civilă). De asemenea, contestă afirmația Guvernului potrivit căreia prezenta cauză ține de etică și morală, ceea ce ar implica necesitatea de a acorda o marjă largă de apreciere statului.

b)

Guvernul

132 din 19 septembrie 2019], așa-numită „intersexuală”.

Hämäläinen împotriva Finlandei

(MC) (nr.

37359/09, CEDO 2014) și subliniază că reclamantul se plânge, în esență, nu de o acțiune a statului, ci de inacțiunea statului, al cărui sistem juridic nu permite alinierea stării sale civile la intersexualitatea sa. Prin urmare, în opinia Guvernului, cauza ar trebui examinată din perspectiva obligațiilor pozitive.

mutatis mutandis,

la hotărârea

Von Hannover împotriva

Germaniei (nr.

2)

(MC) (nr.

40660/08 și 60641/08, pct.

107, CEDO 2012), acesta subliniază că recunoașterea unei marje de apreciere implică faptul că Curtea nu substituie propria apreciere celei a instanțelor interne competente, atunci când acestea din urmă au examinat cu atenție faptele, cu deplină independență și imparțialitate, și au aplicat, în conformitate cu dispozițiile Convenției și cu jurisprudența Curții, normele aplicabile în materie de drepturi ale omului și au asigurat un just echilibru între interesele personale ale reclamantului și interesul general.

8

§

2. Cu privire la acest aspect, subliniază că starea civilă contribuie nu numai la securitatea juridică, ci și la prezervarea drepturilor terților, în măsura în care le permite acestora să fie informați cu privire la identitatea persoanelor. Adaugă că identitatea sexuală este luată în considerare ca factor determinant într-o serie de situații juridice, în special în materie de filiație. În sfârșit, în ceea ce privește necesitatea ingerinței, Guvernul face referire la raționamentul pe care l-a dezvoltat în cadrul examinării cauzei din perspectiva obligațiilor pozitive și concluzionează că instanțele naționale au asigurat un just echilibru între cerința privind coerența și fiabilitatea sistemului francez de stare civilă și dreptul reclamantului la respectarea identității sale de gen și a vieții sale private.

Observațiile terților intervenienți

a)

Observațiile formulate în comun de FIDH, LDH și

Alter Corpus

25).

b)

Observațiile formulate în comun de OII Europe, ILGA-Europe și CIA

Fact Sheet.

Intersex (2015)], 1,7% din populație se naște cu astfel de caracteristici și că utilizarea termenului „

Disorder of Sex Delopment

(DSD)” (tulburări de dezvoltare sexuală, TDS) nu este conformă cu normele în materie de drepturi ale omului. În continuare, acestea subliniază violențele, discriminarea și încălcările dreptului la autodeterminare cu care se confruntă persoanele intersexuale din cauza abordării eronate potrivit căreia există doar două sexe. Susțin în special că această abordare binară se află la baza intervențiilor chirurgicale și medicale de normalizare efectuate asupra bebelușilor și copiilor intersexuali, care se practică în continuare în mod curent, chiar dacă acestea sunt deseori ireversibile și nu sunt necesare sau urgente din punct de vedere medical. Acestea consideră că protecția drepturilor fundamentale ale copiilor necesită impunerea obligației ca, la înregistrarea nașterii, să fie disponibil cel puțin un marker de gen non-binar și că persoanele intersexuale ar trebui să aibă posibilitatea de a-și ajusta markerul de gen în conformitate cu principiul autodeterminării.

c)

Observațiile formulate în comun de Centrul pentru Drepturile Omului din cadrul Universității din Gent și de

Equality Law Clinic

din cadrul Universității Libere din Bruxelles

Subliniind faptul că sistemele de înregistrare binare sporesc riscul ca copiii intersexuali de vârstă mică să fie supuși unor operații de normalizare a organelor genitale și că introducerea unui al treilea marker ar putea cauza, de asemenea, probleme, intervenienții apreciază că soluția cea mai bună este fie să se ofere tuturor persoanelor posibilitatea înregistrării non-binare a sexului, fie să se elimine obligația de înregistrare a sexului/genului.

8 o impune statelor, obligația de recunoaște juridică a identității de gen a persoanelor care nu se recunosc în clasificarea binară a sexelor, evidențiind în special lipsa de relevanță a includerii persoanelor non-binare într-un sistem binar de înregistrare. Aceștia consideră că marja de apreciere a statelor în materie este restrânsă având în vedere că se află în joc dreptul la identitatea de gen și ținând seama de tendința internațională către autodeterminare în cadrul procedurilor de recunoaștere juridică a genului. Potrivit intervenienților, înregistrarea obligatorie de tip binar trebuie, de asemenea, să fie examinată din perspectiva obligațiilor negative care decurg din art.

8, deoarece aceasta constituie, de asemenea, o ingerință nejustificată în exercitarea dreptului la autonomia de gen. Or, în opinia lor, această ingerință nu are un scop legitim, întrucât invocarea coerenței și a fiabilității registrelor de stare civilă nu are sens atunci când starea civilă (binară) înregistrată în actele de stare civilă nu corespunde realității complexe a persoanelor non-binare. Susțin că această ingerință este, în orice caz, disproporționată.

d)

Observațiile formulate în comun de Asociația Carrefour des Chrétiens Inclusifs și Parohia Saint-Guillaume din Strasbourg

Motivarea Curții

a)

Cu privire la chestiunea stabilirii dacă prezenta cauză privește o obligație negativă sau o obligație pozitivă

8 nu este să denunțe o acțiune a unei autorități publice împotriva acestuia, ci mai degrabă o lacună din dreptul francez, care ar fi avut ca rezultat o situație ce a adus atinger