1ra-1150/2019 — art.287 alin.10 CCA

1ra-1150/2019 — art.287 alin.10 CCA (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1150/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Bolocan Ludmila în numele inculpatului Patlaciuc Vadim, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019, în cauza penală

în privința lui

Patlaciuc Vadim XXXXX, născut la XXXXX,

originar din r-nul XXXXXX, domiciliat în mun.

XXXXXX, str. XXXXXX, nr. XX, ap. XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.12.2017–18.07.2018;

Instanța de apel: 16.10.2018–13.02.2019;

Instanța de recurs: 26.04.2019– 24.07.2019.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală în conformitate cu prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, Patlanciuc Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art.27-248 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale,

echivalentul a 25 000 lei.

S-a dispus confiscarea și trecerea cu titlu gratuit în folosința statului a mijlocului de

transport „XXXXXX” cu n/î XXXXXX.

data de 29.09.2017, ora 0055 urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a mărfurilor în proporții mari, fără a le declara controlului vamal, deplasându-se

cu mijlocul de transport de model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX, s-a prezentat în zona de

control vamal a postului vamal Leușeni, la ieșirea din țară, unde a încercat să treacă peste

frontiera vamală, fără a declara organului vamal 4 150 pachete de țigări de marca „Camel”

și 900 pachete de țigări, marca „Winston Red Classic” cu valoarea totală în vamă în mărime

de 117 950 lei, ceea ce constituie proporții mari, pe care le-a tăinuit în podeaua mijlocului

de transport menționat, însă din motive independente de voința sa și anume - că lotul de

1

țigări a fost depistat și ridicat de către colaboratorii vamali ai postului vamal Leușeni, nu a

reușit să-și ducă până la capăt intențiile criminale.

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a sentinței cu stabilirea unei pedepse cu

amenda la limita minimă, fără confiscarea mijlocului de transport.

În motivarea apelului s-au invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele atenuante

prezente în speță și anume - recunoașterea vinei, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, se căiește sincer de cele comise, pentru prima dată a comis o infracțiune ușoară,

se caracterizează pozitiv;

- mijlocul de transport confiscat aparține cu drept de proprietate inculpatului și nu a

fost folosit cu scopuri infracționale;

- în speță nu există o proporționalitate între gravitatea faptei și aplicarea măsurii de

confiscare specială a mijlocului de transport pornind de la protecția acordată de art.1 al

Protocolului adițional nr. 1 al CEDO;

- în practica sa CEDO a statuat că simpla faptă de încălcare a legislației vamale nu

este suficientă pentru aplicarea măsurii de confiscare, fiind necesar de a stabili dacă măsura

de confiscare corespunde gravității situației (cauza Ismailov vs Federația Rusă 06.11.2008).

apelul declarat a fost admis, inclusiv din alte motive, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Procesul penal în privința lui V. Patlanciuc în baza art.27-248 alin.(1) Cod penal, a

fost încetat pe motiv că fapta constituie o contravenție.

V. Patlanciuc a fost eliberat de răspundere contravențională în baza art.287 alin.(10)

Cod contravențional din motivul expirării termenului de prescripție de atragere la

răspundere contravențională.

S-a dispus confiscarea în beneficiul statului a corpurilor delicte 4 150 pachete de

țigări de marca „Camel” și 900 pachete de țigări, marca „Winston Red Classic” și mijlocul

de transport de model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX.

urmează a fi calificată în baza art.287 alin.(10) Cod contravențional, deoarece potrivit

modificărilor operate la art.126 Cod penal, care la momentul examinării apelului prevedea,

că se consideră proporții mari valoarea bunurilor (…) trecute peste frontiera vamală,

valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de

salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare

la momentul săvârșirii faptei, precum și de Hotărârea Guvernului nr.1233 din 09.11.2016

care prevedea cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2017,

în mărime de 5 600 lei.

Colegiul penal a menționat că în acțiunile lui V. Patlaciuc sunt prezente elementele

componenței contravenției în cauză și anume: încălcarea regulilor vamale, adică - trecerea

mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova eludând

controlul vamal ori tăinuindu-le de el în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop,

dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o altă infracțiune.

Referitor la confiscarea specială, instanța de apel a conchis că inculpatul V.

Patlaciuc a folosit mijlocul de transport de model „Volkswagen Transporter” cu n/î SD

AH866, al cărui proprietar este, la trecere peste frontiera vamală, fără a declara organului

vamal 4 150 pachete de țigări de marca „Camel” și 900 pachete de țigări de marca „Winston

Red Classic” și în conformitate cu prevederile art.106 Cod penal și art.4397 Cod

contravențional, mijlocul de transport urmează a fi supus confiscării speciale.

2

în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427

Cod contravențional, solicită, casarea parțială a deciziei în partea confiscării speciale cu

pronunțarea unei noi hotărâri cu restituirea proprietarului a mijlocului de transport de

model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX, invocând următoarele:

- instanța de apel nu a argumentat în ce mod inculpatul ar putea folosi din nou

automobilul la săvârșirea infracțiunii și care infracțiune ar putea fi săvârșită în condiția în

care infracțiunea imputată nu a fost consumată, or, inculpatul anterior nu a comis și nici nu

a fost bănuit de comiterea altor infracțiuni;

- în speță nu există o proporționalitate între gravitatea faptei comise și aplicarea măsurii

de confiscare a mijlocului de transport, a cărui evaluare pe piață se estimează la 8 000 euro,

faptul dat este în contradicție cu prevederile art.1 al Protocolului adițional nr.1 al CoEDO

și practica Curții cauza Ismailov vs Federația Rusă 06.11.2008;

- instanța nu a argumentat din ce cauză confiscarea specială în prezenta speță este

echitabilă, reieșind din faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise,

anterior nu a fost condamnat, este unicul întreținător al familiei, are un copil minor, iar

automobilul confiscat este unicul mijloc prin care își întreținea familia. Acest bun

inculpatul l-a procurat din surse legale proprii;

- valoarea automobilului depășește cu mult valoarea bunurilor pe care V. Patlanciuc a

încercat să le treacă peste frontiera vamală;

- prin confiscarea mijlocului de transport de model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX lui

V. Patlanciuc i s-a încălcat dreptul de proprietate consfințit în art.46 alin.(3) din Constituție,

care prevede că averea dobândită licit nu poate fi confiscată;

- deși s-a invocat că automobilul a fost recunoscut corp delict, acesta nu putea fi

recunoscut în această calitate deoarece în materialele cauzei nu se conțin date că acesta a

fost dobândit ilicit, ori avea menirea să fie utilizat în scopuri criminale;

- confiscarea automobilului în speța dată nu este necesară și nici proporțională

circumstanțelor cauzei, deoarece nu a fost cauzat prejudiciu statului sau societății.

materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia acuzatorului de stat expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

apărare, se întemeiază în drept pe dispoziția art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța. examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de către recurenți.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile

circumstanțelor cauzei, sau când nu este descrisă și argumentată esența încălcării.

Din conținutul cererii de recurs ordinar declarat de avocatul L. Bolocan, se constată

că acesta critică decizia instanței de apel considerând-o neîntemeiată și neargumentată în

partea dispunerii confiscării speciale a mijlocului de transport de model „XXXXXX” cu

n/î XXXXXX.

3

Analizând criticile formulate de recurent, prin prisma temeiului prevăzut de pct.6)

din alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, instanța de recurs apreciază argumentele

invocate, ca fiind neîntemeiate, or, efectuând o verificare a materialelor din dosar se

constată că, instanța de apel la soluționarea chestiunii privind soarta corpurilor delicte, a

adoptat o soluție corectă, întemeiată și motivată.

În argumentarea acestei concluzii Colegiul penal va reține prevederile art.4397 alin. (2)

lit. a) Cod contravențional, care prevede că sunt supuse confiscării speciale bunurile

utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei contravenții.

Aliniatul 8 al aceleași norme prevede că confiscarea specială se poate aplica chiar

dacă făptuitorul este eliberat de răspundere contravențională.

Corpurile delicte conform prevederilor art.431 Cod contravențional se consideră

obiecte, bani, documente, mijloace de transport, sau alte valori, față de care există

temeiuri de a presupune că au servit la săvârșirea contravenției (…).

Prin urmare se constată, că instanța de apel, la adoptarea soluției de aplicare a

confiscării speciale a autoturismului lui V. Patlanciuc s-a condus de prevederile normelor

de drept sus citate. Totodată, conform prevederilor art.4394 alin.(1) lit. c) Cod

contravențional, măsurile de siguranță au drept scop înlăturarea consecințelor faptei, a unui

pericol ori pentru prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale prevăzute de prezentul

cod. Măsură de siguranță este și confiscarea specială.

Astfel, sunt supuse confiscării speciale bunurile utilizate sau destinate pentru

săvârșirea unei contravenții. În cazul soluționării cauzei în fond, se hotărăște chestiunea cu

privire la corpurile delicte. În acest caz uneltele care au servit la săvârșirea infracțiunii sau

contravenției vor fi confiscate și predate instituțiilor respective sau nimicite.

Prin urmare, instanța de apel pronunțând-u-se în mod detaliat și argumentat asupra

tuturor motivelor invocate de apărare în acest sens, just și întemeiat a dispus confiscarea

autoturismului de model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX în contul statului.

Argumentul apărării precum că autoturismul nu este pasibil confiscării, pe motiv că

valoarea acestuia nu este proporțională în raport cu gravitatea faptei și cu protecția acordată

dreptului de proprietate în baza art.1 al Protocolului adițional nr.1 al CoEDO, Colegiul

penal îl respinge ca neîntemeiat, or acest mijloc de transport a fost folosit la comiterea

contravenției ca mijloc indispensabil de realizare a actului de conduită incriminat,

reprezentând o componentă de concepere a activității infracționale.

La acest capitol instanța de recurs mai reține și faptul că, în cazul unei confiscări de

proprietăți echilibrul just dintre scop și drepturi depinde de mulți factori, inclusiv de scopul

urmărit și de comportamentul proprietarului. În cazul de fată, reieșind din gradul de

implicare a proprietarului în acțiunile comise prin modul în care a fost concepută activitatea

infracționala cu folosirea mijlocului de transport destinat să servească la realizarea

contrabandei se deduce că mașina a fost utilizată în mod indispensabil la tentativa de trecere

peste frontiera vamală a R. Moldova a țigărilor, care au fost tăinuite în locuri special

adaptate în acest scop. Astfel fără utilizarea mijlocului de transport care a fost

pregătit/adaptat special în acest scop pentru a ascunde de controlul vamal țigările nu

s-ar fi putut realiza fapta contravențională.

Tot aici, Colegiul penal ține să menționeze că dreptul de proprietate nu este un drept

absolut. El poate constitui obiectul unor limitări, care trebuie să fie prevăzute de lege, să

urmărească un scop legitim și să fie proporțională în raport cu scopul urmărit.

Conform principiul proporționalității, măsura confiscării mijloacelor de transport nu

încalcă prevederile art.1 din CEDO, instanța de judecată fiind competentă să aprecieze dacă

4

în cazul săvârșirii unei contravenții de contrabandă se impune o asemenea măsura

complementară.

Conform jurisprudenței naționale, mărfurile și obiectele care constituie obiectul

contrabandei, precum și mijloacele de transport și alte mijloace destinate, folosite pentru

transportarea sau tăinuirea acestora și recunoscute drept instrumente ale infracțiunii, fiind

corpuri delicte, pot fi confiscate în beneficiul statului conform art.46 alin.(4) din Constituția

RM, art.4397 alin.(2) lit. a) Cod contravențional și art.162 Cod de procedură penală.

La fel, se relevă că principiul proporționalității, consacrat expres la art.54 alin.(4)

din Constituție, presupune că, orice restrângere trebuie stabilită și aplicată numai în scopul

pentru care a fost prevăzută și în limitele strict necesare, în funcție de situația care o

justifică. Dacă nu există dispoziții legale care să determine limitele proporționalității,

problema se soluționează pornind de la situațiile și circumstanțele concrete (de fapt), care

trebuie verificate și apreciate de către autoritatea (instanța), în fata căreia se invocă

neproporționalitatea (Decizia nr.4-1ril-5/2019 din 07.02.2019, Cu privire la confiscarea

specială a mijloacelor de transport).

Astfel, după cum s-a menționat mai sus dreptul de proprietate nu este un drept

absolut, iar partea a doua a art.1 din Protocolul nr. 1 prescrie clar condițiile în care privarea

de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate a titularului asupra acelui bun.

Așa dar, în speță, instanța de apel just a ținut cont de împrejurările enunțate și prin

urmare, sunt neîntemeiate și argumentele invocate de apărare că, prin aplicarea confiscării

speciale a mijlocului de transport, lui V. Patlanciuc i s-a încălcat dreptul de proprietate, or,

proporționalitatea, care se a apreciază în fiecare caz separat, în speță a fost respectată.

În continuare, Colegiul penal respinge ca fiind eronată opinia recurentului referitor

la faptul că bunul care a fost utilizat la comiterea contravenției urmează a fi confiscat doar

în cazul în care valoarea acestuia este proporțională cu valoarea bunurilor transportate prin

contrabandă. Acest corp delict (automobilul) este unul diferit de obiectul contrabandei (în

speță – 4 150 pachete de țigări de marca „Camel” și 900 pachete de țigări, marca „Winston

Red Classic” cu valoarea totală în vamă în mărime de 117 950 lei), și are calitatea de

instrument de comitere a infracțiunii și doar instanța de judecată este competentă să

aprecieze dacă în cazul săvârșirii unei contravenții de contrabandă se impune o asemenea

măsură de siguranță sau nu.

La fel, urmează a fi respinse alegațiile recurentului prin care se afirmă că,

autoturismului de model „XXXXXX” cu n/î XXXXXX, eronat a fost recunoscut corp

delict, pe motiv că în materialele cauzei nu se conțin date că acesta a fost dobândit ilicit,

ori avea menirea să fie utilizat în scopuri criminale. Aceste afirmații sunt contrare

prevederilor art.158 alin. (1) Cod penal și art. 431 Cod contravențional, care stipulează că

corpuri delicte sunt recunoscute obiectele care au servit la săvârșirea infracțiunii

/contravenției. Astfel în speță cu certitudine s-a stabilit că mijlocul de transport menționat

a fost utilizat în mod indispensabil la săvârșirea faptei incriminate, fiind special

pregătit/adaptat cu spații pentru tăinuirea țigărilor.

Generalizând cele menționate instanța de recurs constată că în speță măsura

confiscării mijlocului de transport, utilizat la comiterea contravenției, nu este abuzivă și nu

încalcă principiile constituționale referitoare la proprietate, ci este o măsură de siguranță

prevăzută de lege și aplicată în temeiul acesteia.

Totodată Colegiul apreciază că în speță este oportună aplicarea confiscării speciale

în scopul restabilirii echității sociale și contracararea, pe viitor, a comiterii unor fapte

similare de către făptuitor sau de terți, în condițiile în care V. Patlanciuc a fost eliberat de

5

răspundere contravențională din motivul expirării termenului de prescripție de atragere la

răspundere contravențională, or o asemenea situație poate crea impresia persoanelor despre

posibilitatea comiterii unor acțiuni similare, ca urmare a nivelului mic al consecințelor care

pot surveni, situație care contravine interesului societății.

În consecință se reține, că instanța de apel și-a argumentat riguros soluția adoptată

la acest capitol, soluție pe care Colegiul penal o consideră legală, justă și întemeiată.

Tot aici, Colegiul ține să menționeze că, cauza CEDO (Ismayilov vs. Russia), la care

face referire recurentul, nu este relevantă speței, or, în cauza menționată banii confiscați au

constituit obiectul contrabandei, iar în speța supusă judecării s-a constatat că obiectul

contravenției l-au constituit pachetele de țigări, iar mijlocul de transport de model

„XXXXXX” cu n/î XXXXXX a fost utilizat în calitate de instrument indispensabil la

comiterea faptei, acesta fiind special adaptat în acest scop. Prin urmare, scopul urmărit de

instanța de judecată la dispunerea confiscării mijlocului de transport menționat a fost de a

preîntâmpina folosirea acestuia pe viitor, la săvârșirea unor fapte ilegale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis erori

de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată conține motive

clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar temeiul invocat de recurent prevăzut la

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului ordinar.

Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea

atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

8.În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bolocan Ludmila în

numele inculpatului Patlaciuc Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Patlaciuc Vadim, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6