1ra-1471/2019 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1471/2019 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1471/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, declarat

de către inculpata

Tarlapan Ana Xxxxx, născută la xxxxx, originară și

domiciliată în mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Tarlapan Ana Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 187 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 ani 4 luni închisoare, fără amendă.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor principale stabilite

prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei Bălți din 09 septembrie 2015, i-a

fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, fără

aplicarea amenzii.

În baza art. 96 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Tarlapan

A., conform sentinței, a fost amânată până la atingerea de către copilul minor Xxxxx,

a vârstei de 8 ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și Iaroșevscaia A., în privința căreia nu

a fost depusă cerere de recurs.

05:00, aflându-se în preajma barului „Kaukaz” din str. Decebal mun. Bălți, acționând

prin înțelegere prealabilă cu Minaev Denis și Iaroșevscaia Aliona în scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aplicând violență nepericuloasă

pentru viața și sănătatea Zinaidei Țurcanu, prin aplicarea mai multor lovituri cu

palmele, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate, sub formă de excoriație pe

partea dorsală a antebrațului drept, produsă de acțiuni traumatice, i-au sustras în

mod deschis de pe gât un lănțișor din aur cu greutatea de 22 gr. la preț de 17 000 lei,

un pandantiv din aur cu chipul maicii domnului cu masa de 7 gr. la preț de 6 000 lei,

1

smulgându-i din mână telefonul mobil de model „Samsung Galaxy 5” la preț de 3

000 lei, în interiorul cărui se afla cartela SIM cu numărul 068673379 la preț de 30 lei,

din geantă luându-i mijloacele bănești în sumă de 100 dolari SUA, echivalentul a 1

960 lei și 127 lei RM, eschivându-se de la locul faptei, cu cauzarea prejudiciului

material considerabil, în sumă totală de 28 117 lei, acțiuni ce i-au fost încadrate în

baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu calificativele: jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit: de două sau mai multe persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, ori cu amenințarea aplicării

unei asemenea violențe, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

a acesteia, în partea aplicării prevederilor art. 96 Cod penal, cu pronunțara unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tarlapan A. să fie

condamnată de comiterea infracțiunii incriminate la 4 ani închisoare, fără amendă. În

temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial a

pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința respectivă și

prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 09 septembrie 2015, a-i stabili

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, fără

amendă, în penitenciar pentru femei.

În motivarea apelului a invocat că, solicită înăsprirea pedepsei prin exludrea

prevederilor art. 96 Cod penal, aplicarea repetată a căror contravine hotărârii

Plenului CSJ nr. 6 din 14.11.2018 „Cu privire la practica aplicării unor prevederi ce

reglementează punerea în executare a hotărârilor judecătorești cu caracter penal”, dat fiind

faptul, că precedenta lui aplicare nu a schimbat comportamentul inculpatei ce a

recidivat prin continuarea activității criminale.

fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tarlapan A. a fost

considerată condamnată în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 ani 4 luni

închisoare, fără amendă. În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal,

pentru cumul de sentințe, la pedeapsa numită a fost adăugată partea neexecutată a

pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Bălți din 09 septembrie 2015, definitiv

spre executare fiindu-i stabilită pedeapsa închisoarii pe termen de 4 ani, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

instanța de fond a stabilit cert împrejurările de fapt a cauzei penale prin prisma

materialului probatoriu administrat de către organul de urmărire penală la faza

urmăririi penale, prezentat de către partea acuzării, cu acceptarea lui de către

inculpată, fapt ce a determinat soluționarea cazului în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală, efectuând și o încadrare juridică corectă a acțiunilor ei criminale la

art. 187 alin. (2) lit. b), e, f) Cod penal, la stabilirea pedepsei penale, nu a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. art. 61 și 75, respectiv art. 96 Cod penal, fapt

pentru care a dispus casarea ei în această parte.

Instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în procedura art. 3641 Cod de

procedură penală, adică în baza probelor administrate la faza urmăririi penale,

2

acceptate în corespundere cu alin. (3) a normei vizate de către inculpata Tarlapan

Ana prin cererea depusă până la începerea cercetărilor judecătorești (f.d. 217 vol. I),

instanța chestionând-o în ce privește recunoașterea bazei probante administrate pe

caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, după care în corespundere cu art. 3641 alin.

(4) Cod de procedură penală, prin încheierea protocolară din 30.11.2018 a admis

cererea depusă în acest sens, ținând cont de faptul, că din probele administrate fapta

îi este stabilită, iar în cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea sa, ce ar

permite stabilirea corectă a pedepsei penale, după care a recurs la interogarea

inculpatei potrivit regulilor de audiere a martorului (f.d. 227 vol. I), efectuând

cercetarea nemijlocită a bazei probante administrate pe caz, cu expunerea ei detaliată

în conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată și în sentința adoptată.

Constatând corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor inculpatei Tarlapan

Ana în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, instanța de apel nu a putut fi de

acord cu soluția amânării repetate a executării pedepsei penale, conform art. 96 Cod

penal dat fiind faptul, că precedenta amânare a pedepsei numite prin sentința

Judecătoriei Bălți din 09.09.2015 în baza art. art. 42 alin. (3), 187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, cu aplicarea art. 85 alin. (1) Cod penal, nu și-a atins scopul prevenirii

comportamentului defectuos a inculpatei, ce și-a continuat activitatea criminală prin

comiterea faptei penale în grup de persoane, cu aplicarea violenței, în perioada de

timp când urma să se afle alături de copilul minor, de aflarea la întreținere a căruia

se folosește în vederea evitării executării pedepsei penale.

De aceea, instanța de apel a considerat aplicarea absolut eronată în cazul din

speță a prevederilor art. 96 Cod penal, reieșind din prevederile alin. (4) potrivit

căror, dacă în perioada amânării executării pedepsei, persoana condamnată

săvîrșește o nouă infracțiune, instanța urmează să aplice prevederile art. 85 Cod

penal, conform alin. (1) a căror, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a comis o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial în pedeapsa aplicată prin noua sentință,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința anterioară.

Astfel că, caracterul obligatoriu al anulării amânării executării pedepsei penale,

îl constituie săvârșirea de către persoana condamnată, a unei noi infracțiuni în

perioada amânării executării pedepsei (art. 96 alin. (4) Cod penal), situație în care

instanța de judecată stabilește pedeapsa după regulile cumulului de sentințe

prevăzute la art. 85 Cod penal.

În raport cu cele menționate supra, instanța de apel a reținut opinia părții

acuzării referitor la incorectitudinea aplicării în speță a dispozițiilor art. 96 Cod

penal, or reieșind din personalitatea inculpatei, ce nu este la prima abatere de lege,

anterior fiind în repetate rânduri condamnată pentru sustrageri, fiindu-i stabilită

pedeapsa închisorii pentru cumul de sentințe, ca urmare a nerespectării condițiilor

suspendării condiționate a precedentei sentințe, ceea ce-i determină caracterul

criminal stabil și nedorința de corectare, folosindu-se de prezența copilului minor

pentru evitarea executării pedepselor penale, fapt ce nu poate fi tolerat, urmând a-i fi

stabilită pentru executare pedeapsă reală cu închisoare, în vederea restabilirii

echilibrului social și conștientizării rolului pedepsei penale.

3

Respectiv, întru atingerea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectarea celui vinovat, precum și prevenirea comiterii atât de către

inculpată, cât și de către alte persoane a faptelor penale, instanța de apel prin

admiterea cerințelor formulate în apel, a considerat necesar de a înăspri pedeapsa

penală pentru inculpata Tarlapan Ana, prin excluderea dispozițiilor art. 96 Cod

penal și aplicarea aceleiași pedepse, pe care i-a numit-o instanța de fond.

care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței sau cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- pedepsind femeia pentru infracțiunea săvârșită și având grijă de ușurarea

soartei ei, legea în primul rând îngrădește de la osânda nemeritată copiii minori, care

sunt nevoiți s-o urmeze pe mama în instituțiile penitenciare sau sunt sortiți să fie

despărțiți de mama lor;

- vina în săvîrșirea infracțiunii a recunoscut-o integral, s-a împăcat cu partea

vătămată și se căiește sincer de cele întîmplate, este o mamă grijulie, educă și crește

de una singură copilul său care are grave probleme de sănătate și dorește în

continuare ca copilul ei să fie alături de ea;

- consideră că instanța de apel a concluziont incorect imposibilitatea de aplicare

în privința sa a prevederilor art. 96 Cod penal, la individualizarea și aplicarea

pedepsei.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75, 96

alin. (4) Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța de apel excluzând

prevederile art. 96 Cod penal, și-a argumentat suficient soluția, ținând cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau

agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

4

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, inculpata, invocă ca temei de

casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat

pedepse individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu concluzia

instanței de apel de neaplicare în privința sa a prevederilor art. 96 Cod penal

În același timp, Colegiul penal constată că recurenta este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

sale, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75, 96 alin. (4), 85

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatei, stabilită conform sancțiunii art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpata a fost trimisă în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, prevedea la momentul

săvîrșirii infracțiunii, pedeapsă cu închisoare de la 5 la 7 ani, cu sau fără amendă în

mărime de la 500 la 1000 unități convenționale, calificându-se conform art. 16 Cod

penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpata, Tarlapan A., prin decizia instanței de

apel a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatei pentru comiterea infracțiunii

imputate pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare, fără amendă.

Totodată, ținând cont de faptul că anterior inculpata prin sentința Judecătoriei

Bălți, sediul Central din 09 septembrie 2015, a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza art. 42 alin. (3), art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu

aplicarea art. 85 Cod penal și art. 96 alin. (1) Cod penal, fiindu-i amânată executarea

pedepsei până la atingerea de către copilul minor, Xxxxx a vârstei de 8 ani, instanța

de apel în prezența speță, just ținând cont de prevederile art. 96 alin. (4) Cod penal, a

aplicat prevederile art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa numită

adăugându-i partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Bălți

din 09 septembrie 2015, definitiv spre executare fiindu-i stabilită pedeapsa

închisoarii pe termen de 4 ani, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

5

Colegiul penal reține că instanța de judecată la adoptarea sentinței de

condamnare, în baza principiilor generale de individualizare a pedepsei, în cazul

constatării condițiilor speciale prevăzute la alin. (1) art. 96 Cod penal, în partea

descriptivă a sentinței este obligată, de asemenea să motiveze rezolvarea chestiunilor

legate de amânarea executării pedepsei stabilite prin sentință. La soluționarea

acestor chestiuni, instanța va ține cont de pericolul social al infracțiunii și al

periculozității personalității vinovatei, comportamentul după săvârșirea infracțiunii,

după caz, atitudinea ei față de educația copilului și întreținerea lui.

Conform art. 96 alin. (4) Cod penal, dacă în perioada amînării executării

pedepsei persoana condamnată săvîrșește o nouă infracțiune, instanța de judecată îi

stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a admis apelul procurorului, casând sentința, prin

excluderea dispozițiilor art. 96 Cod penal, cu aplicarea aceleiași pedepse, pe care a

numit-o prima instanță, motivând corespunzător temeiurile pentru care nu a amânat

repetat executarea pedepsei inculpatei, până la atingerea de către copilul minor a

vârstei de 8 ani.

Cu referire la critica din recurs, prin care menționează, că inculpata vina în

săvîrșirea infracțiunii a recunoscut-o integral, s-a împăcat cu partea vătămată și se

căiește sincer de cele întîmplate, este o mamă grijulie, educă și crește de una

singurică copilul său care are grave probleme de sănătate și dorește în continuare ca

copilul ei să fie alături de ea, Colegiului penal reține că, în prezenta cauză penală,

instanța de apel just a ținut cont de faptul că inculpata a recunoscut integral vina,

totodată a ținut cont de personalitatea inculpatei Tarlapan A., care nu este la prima

abatere de la lege, anterior fiind în repetate rînduri condamnată pentru sustrageri,

fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii prin cumul de sentințe, cu aplicarea

prevederilor art. 96 Cod penal, nerespectînd condițiile amînării executării

precedentei sentințe, ceeea ce-i determină caracterul criminal stabil și nedorința de

corectare, folosindu-se de prezența copilului minor pentru evitarea executării

pedepselor penale, fapt ce nu poate fi tolerat, urmând a-i fi stabilită pentru executare

pedeapsă reală cu închisoare, în vederea stabilirii echilibrului social și conștientizării

rolului pedepsei penale.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că

caracterul obligatoriu al anulării amânării executării pedepsei penale, îl constituie

săvârșirea de către persoana condamnată, a unei noi infracțiuni în perioada amânării

executării pedepsei (art. 96 alin. (4) Cod penal), situație în care instanța de judecată

stabilește pedeapsa după regulile cumulului de sentințe prevăzute la art. 85 Cod

penal.

La fel, Colegiul penal relevă, că aplicarea amânării executării pedepsei în

condițiile art. 96 Cod penal este facultativă, fiind o apreciere proprie a instanței de

judecată, în baza materialelor și probelor aduse în acest sens.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a casat sentința, prin care a exclus

aplicarea dispozițiilor art. 96 Cod penal, față de inculpata Tarlapan A., aplicându-i în

6

baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, 3 ani 4 luni închisoare, fără amendă.

Totodată, instanța de apel justificat a aplicat în prezenta speță și prevederile art. 85

alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa numită a fost adăugată

partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Bălți din 09

septembrie 2015, definitiv spre executare fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe

termen de 4 ani, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis pentru

femei. Din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile

inculpatei, precum că instanța de apel a concluziont incorect imposibilitatea de

aplicare în privința sa a prevederilor art. 96 Cod penal, la individualizarea și

aplicarea pedepsei.

În atare împrejurări, Colegiul penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatei o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatei, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul penal statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de

apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatei Tarlapan A., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2019, de către inculpata Tarlapan Ana

Xxxxx, în cauza penală în privința acesteia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 14 august 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

7