1ra-1312/19 — Art. 264 alin. 3 lit. b Cp

1ra-1312/19 — Art. 264 alin. 3 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1312/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului Pantaz Ivan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie

2019, în cauza penală privindu-l pe

Pantaz Ivan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.04.2018 – 23.11.2018;

Instanța de apel: 26.12.2018 – 20.02.2019;

Instanța de recurs: 24.05.2019 – 10.07.2019;

A C O N S T A T AT :

Pantaz Ivan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și a fost condamnat prin aplicarea

prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală la pedeapsa sub formă

de închisoare 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 (trei) ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a încasat din contul inculpatului

Pantaz Ivan în beneficiul succesorului părții vătămate, Jurju Maria, suma de 39

526, 54 lei (treizeci și nouă mii cinci sute douăzeci și șase lei și cincizeci și patru

bani) cu titlu de prejudiciul material și suma de 50 000 (cinci zeci mii) lei cu

titlu de prejudiciu moral.

S-a dispus încasarea din contul S.A. „MOLDCARGO”, cu sediul în mun.

Chușinău, str. Vasile Alecsandri, 97, în beneficiul succesorului părții vătămate,

Jurju Maria, suma de 8 688 (opt mii șase sute optzeci și opt) lei cu titlu de

prejudiciu moral asigurat.

În baza art. art. 227, 229 Cod de procedură penală s-a dispus încasarea de

la inculpatul Pantaz Ivan, în folosul statului cheltuieli judiciare suportate pentru

1

efectuarea expertizei judiciare auto-tehnice - 1120 lei, pentru efectuarea

expertizei judiciare medico-legale - 320 lei și pentru efectuarea raportului de

constatare medico-legală 3768 lei, iar în total 5208 (cinci mii două sute opt) lei.

noiembrie 2017, aproximativ la ora 19:12 min., conducea autovehiculul de

model „Opel Vectra”, cu n/î XXXXX, deplasându-se pe str. Grădina Botanică,

mun. Chișinău, din direcția str. Sarmisigetusa spre str. Salcîmilor.

În timpul deplasării, conducătorul auto Pantaz Ivan, deplasându-se cu

viteza de aproximativ 80 km/h, prin ce a depășit viteza regulamentară admisă

pe porțiunea dată de drum, încălcând astfel pct.47.1 al Regulamentului

Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 357 din 13.05.2009,

care prevede că, “limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice

sînt: a) în localități - 50 km/h ” și ajungând în preajma intersecției str. Grădina

Botanică cu str. Salcâmilor, nu a manifestat prudență sporită la trafic, n-a ținut

permanent cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de

care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii de

circulație și a modalităților de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat

prevederile pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului Nr. 357 din 13.05.2009, care prevede că, „1)

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului” și ca urmare, ajungând la intersecția str. Grădina Botanică

cu str. Salcâmilor, a comis tamponarea pietonului Jurju Dmitrii, care s-a angajat

în traversarea carosabilului străzii Grădina Botanică, de la stânga la dreapta,

conform direcției de deplasare a autovehiculului condus de către Pantaz Ivan.

În urma accidentului rutier, pietonului Jurju Dmitrii, potrivit raportului de

expertiză judiciară medico-legală nr.l66D/2231 din 14.03.2018, i-au fost

cauzate vătămări corporale manifestate prin: traumă cranio-cerebrală deschisă;

plagă contuză fronto-temporal dreapta, fractura piramidei pe dreapta;

hematom subdural minor pe stânga; traumă închisă a toracelui; fractura

claviculei și coastelor 2,3,4,5,6,7,8,9 pe dreapta, ruptura pulmonului drept,

fractura deschisă a oaselor gambei stângi și care se califică ca vătămări grave,

periculoase pentru viață, în urma cărora, Jurju Dmitrii, fiind internat în secția

reanimare a Institutului de Medicină Urgentă, la 27 noiembrie 2017, a decedat.

Astfel, prin acțiunile sale, Pantaz Ivan a comis încălcarea regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat decesul

unei persoane, adică a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal.

2

cooperatiste de alimentație publică ”COOPALIMENTARA” a Uniunii centrale a

Cooperativelor de consum din RM prin care a solicitat admiterea cererii de apel

și casarea încheierii Judecătoriei Chișinău cu sediul Central din 24.09.2018

privind restituirea cererii ICAP „COOPALIMENTARA" a UCCC privind

recuperarea cheltuielilor judiciare legate de păstrarea corpului delict. Emiterea

unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care ar fi

soluționată chestiunea privind recuperarea serviciilor de depozit, acordate pe

perioada de la 16 noiembrie 2017 până la 29 noiembrie 2018 de către ICAP

„COOPALIMENTARA” a UCCC, cu încasarea în contul ei a sumei de 77 050 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal, invocând următoarele

argumente:

- În urma transmiterii-primirii la păstrare a automobilului reținut, între

partea acuzării și ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC a fost încheiat un contract

de depozit în condițiile căruia depozitarul și-a asumat obligațiunea de a păstra

avansat din cont propriu corpul delict, iar partea acuzării - să asigure achitarea

serviciilor de depozit acordate conform prevederilor art.229 Cod de procedură

penală;

- Prin prisma art. 159 Cod de procedură penală, ICAP

„COOPALIMENTARA”a UCCC era obligată să păstreze corpul delict în parcarea

sa specializată, iar în cazul în care nu își exercita obligațiunile sale în mod

corespunzător, ar răspunde material și/sau penal în baza art.251 Cod penal;

- Drept urmare, toate cheltuielile aferente păstrării acestui corp delict în

decurs de 379 zile, de la 16.11.2017 până la 29.11.2018 le suporta doar ICAP

„COOPALIMENTARA" a UCCC;

- Prin restituirea cererii ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC privind

recuperarea serviciilor de depozit deja acordate instanța a încălcat atât

prevederile art.227, 229 Cod de procedură penală, cât și prevederile art.4

alin.(2) din Convenția Eropeană a Drepturilor Omului (Interzicerea sclaviei și a

muncii forțate. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forțată sau

obligatorie), reflectate în art.44, 46 din Constituția Republicii Moldova;

- ICAP „COOPALIMENTARA" a UCCC activând în condițiile Legii cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi are tot dreptul la o remunerare a serviciilor

prestate conform tarifelor stabilite;

- Conform Listei de prețuri la serviciile acordate de păstrarea

autoturismelor, situată pe str. Otovasca, 19, aprobată prin ordinul directorului

ICAP „COOPALIMENTARA" a UCCC nr. 164 din 26 decembrie 2016, prețul total

de păstrare a automobilelor este constituit din următoarele plăți: intrarea pe

teritoriul parcării - 450 lei; păstrarea în termen până la 5 zile - 15 lei ora = 1800

lei; păstrarea în termen mai mult de 5 zile, constituie - 200 lei/zi;

- Taxele stabilite de ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC pentru păstrarea

bunului mobil întocmai corespund tarifelor stabilite prin Hotărârea Guvernului

nr.557 din 18.06.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de

ridicare, transportare, depozitare și restituire a mijloacelor de transport în

procesul de constatare a contravențiilor, pentru păstrarea mijloacelor de

3

transport la parcarea specializată aflată în gestiunea întreprinderii de Stat „Paza

de Stat”;

- Așadar creanța de 77050 lei (450 lei + 1800 lei + 374 zile x 200 lei/zi) pe

marginea procesului penal a ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC, formată în

legătură cu păstrarea în decurs de 379 zile a automobilului de model Opel

Vectra cu număr de înmatriculare CKU 136, este întocmai justificată atât de

legislația procesual-penală, cât și de legislația civilă, legile organice și actele cu

caracter normativ.

3.1. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul Liliana

Crîșmari a decalrat apel în numele inculpatului Pantaz Ivan prin care a solicitat

casarea sentinței nominalizate în partea - stabilirii pedepsei, în partea -

încasării prejudiciului material și moral, precum și în partea - încasării

cheltuielilor judiciare și pronunțarea în această parte unei noi sentințe prin

care: pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare 3 (trei) ani și 6

(șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, în temeiul art.

90 Cod penal, să fie suspendată pe un termen de probă de 3 (trei) ani și nu va fi

executată în cazul în care condamnatul în termenul de probă nu va comite o

nouă infracțiune și prin purtarea exemplară va confirma încrederea acordată,

acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în partea încasării

onorariului reprezentantului succesorului părții vătămate în sumă de 10.070 lei

(cheltuieli de asistență juridică) să se reducă până la suma de 2.000 lei; și

despre încasarea prejudicului moral să se reducă până la suma de 30.000 lei, să

fie respins demersul acuzatorului de stat privind compensarea de către inculpat

a cheltuielilor judiciare legate pentru efectuarea expertizei judiciare auto-

tehnice în sumă de 1.120 lei, pentru efectuarea expertizei judiciare medico-

legale în sumă de 320 lei și pentru efectuarea raportului de constatare medico-

legală 3.768 lei, în total 5.208 lei, ca neîntemeiat, invocând următoarele

argumente:

- Instanța de fond la adoptarea sentinței nu a luat în considerație factorii

determinanți și importanți și anume: inculpatul a coștientizat periculozitatea

acțiunilor sale, respectiv și a consecințelor generate, a recunoscut vina integral,

iar prejudiciul cauzat prin acțiunile acestuia l-a recunoscut, solicitând instanței

de judecată să se dispună încasarea echitabilă a prejudiciului;

- în cazul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa astfel numită,

va atinge scopul pedepsei penale, fiind astfel posibilă restabilirea echității

sociale, corectarea reală a condamnatului, precum și prevenirea de noi

infracțiuni;

- la stabilirea măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, instanța de fond

nu a ținut cont de circumstanțele de fapt ale cauzei, de persoana inculpatului și

nejustificat a respins solicitarea părții apărării, privind aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal;

- inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai, iar infracțiunea

comisă/recunoscută, a comis-o din imprudență; inculpatul se căiește sincer de

cele săvârșite, retrăiește profund și regretă mult suferințele cauzate familiei

victimei; inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunii în termeni

4

restrânși, a cooperat cu organul de urmărire penală, dând declarații desfășurate

și în calitate de bănuit și învinuit, recunoscând integral vina;

- inculpatul în cauză, se căiește sincer de cele săvârșite, retrăiește profund

și regretă mult suferințele cauzate familiei victimei, fiind într-un acord cu faptul

dispunerii încasării prejudiciului moral, însă suma de 50.000 lei, în condițiile

cauzei este una exagerată, putând fi redusă până la suma de 30.000 lei - aceasta

reprezentând o satisfacție echitabilă cum indică art. 41 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

- instanța de fond neîntemeiat a reținut, că cheltuielile judiciare urmează a

fi încasate din contul inculpatului, or, acestea sunt suportate de către organul de

urmărire penală, care și are atribuția de a administra probele în vederea

probării/combaterii acuzației aduse, și nu sunt de natura de a pune pe seama

statului costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea

expertizei întru stabilirea cauzei decesului victimei, cât și a cauzei accidentului

rutier sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii

rezonabile privind comiterea infracțiunii.

2019 au fost respinse ca nefondate apelul avocatului Crîșmari Liliana în numele

inculpatului Pantaz Ivan și apelul întreprinderii cooperatiste de alimentație

publică „Coopalimentara” a Uniunii centrale a Cooperativelor de consum din

RM, cu menținerea sentinței fără modificări.

fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a

fost statuată de către instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a

sentinței. În plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând corect acțiunile inculpatului, în baza

dispozițiilor art. 264 alin. (3) lit. b) din Cod penal și anume: încălcarea regulilor

de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat decesul

unei persoane.

Instanța de apel a conchis că, în instanța de judecată a fost respinsă cererea

întreprinderii cooperatiste de alimentație publică ”COOPALIMENTARA” a

Uniunii centrale a Cooperativelor de consum din RM de recunoaștere în calitate

de parte civilă și încasarea în contul întreprinderii cooperatiste de alimentație

publică ”COOPALIMENTARA” a Uniunii centrale a Cooperativelor de consum din

RM a sumei de 37650 lei, instanța de judecată just și întemeiat stabilind că

conform procedurii aceasta nu este parte căreia i-a fost cauzat prejudiciu prin

infracțiunea săvârșită.

Totodată, instanța de apel a constatat că fiind audiat în ședința instanței de

apel, reprezentantul întreprinderii cooperatiste de alimentație publică

”COOPALIMENTARA” a Uniunii centrale a Cooperativelor de consum din RM a

declarat că ”…nu au fost recunoscuți în calitate de parte civilă, menționând că

sumele solicitate sunt cheltuieli procesuale, .. nu au o notă, sau o dispoziție de

5

plată, nu au un contract pentru păstrarea mijlocului de transport, automobilul

fiind transmis printr-o ordonanță a organului de urmărire penală”.

În acest context, instanța de apel a conchis că, reprezentantul

întreprinderii cooperatiste de alimentație publică ”COOPALIMENTARA” a

Uniunii centrale a Cooperativelor de consum din RM, nu este parte prejudiciată

în prezenta cauză penală.

Totodată, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 95, 101 Cod de Procedură Penală prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date

de inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit

corect situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului, încadrarea

juridică corectă și anume art. 264 alin. 3 lit. b) din Cod penal.

La fel, circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată

inculpatului și comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunii

a determinat instanța de apel să conchidă că cerința aplicării pedepsei non-

privative de libertate în privința lui inculpatului este neîntemeiată și lipsită de

suport juridic. Aceasta se statuează, având în vedere că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, care atentează la valoarea primordială protejată de legea

penală - viața și sănătatea persoanei, urmările prejudiciabile – decesul unei

persoane, de comportamentul inculpatului până și după săvârșirea infracțiunii -

circumstanțe care nu pot fi neglijate la constatarea oportunității suspendării

executării pedepsei.

Prin urmare, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Totodată, instanța de apel a reținut cu privire la prejudiciu moral, că

instanța de judecată just și întemeiat a admis acțiunea civilă înaintată de către

succesorul părții vătămate, Jurju Maria împotriva S.A. „MOLDCARGO” și anume

prejudiciul asigurat în mărime de 8688 lei, fapt care a fost recunoscut de către

avocatul părții civilmente responsabile S.A. „MOLDCARGO”, Cristina Matcovschi.

Instanța de apel a mai subliniat că, stabilindu-se vinovăția inculpatului în

săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate

cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în

executare a hotărârii de condamnare.

recurs ordinar avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului Pantaz Ivan, prin

care solicită admiterea recursului, casarea decizie instanței de apel și a

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa conform art. 90 Cod penal și respingerea cerii procurorului

privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

6

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanțele ierarhic inferioare i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea

aspră;

- Instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au dispus încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor.

inadmisibilității recursului ordinar declarat, deoarece pedeapsa stabilită de

instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante

prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art.

78 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot

fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc

în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiurile de drept

prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

8.1. Cu privire la argumentele recursului prin care se indică că, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal

constată că temeiurile invocate de recurent în acest sens nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că instanța de apel, judecând cauza, a

cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care

7

le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a respinge inclusiv

apelul avocatului Crîșmari Liliana în numele inculpatului și a menține sentința

fără modificări, prin care s-a dispus încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 5208 lei, ce constituie

cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare, or, stabilindu-se vinovăția

inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a plăti

statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmării penale și până la

punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Astfel, art. 227 Cod de procedură penală stipulează, (1) cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele:

1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali;

2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate

de stat;

4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau

nimicite în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a

faptei;

5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

(3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, În modul prevăzut de

legea procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate

următoarele cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată,

partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști,

reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate

în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de

urmărire penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sînt obligate

să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea

vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul,

traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la

citarea organului de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea

însărcinării respective.

8

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la

recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile cînd le-au executat

în cadrul unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărîri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Totodată, în conformitate cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare

poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia

i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea

penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

lor.

(4) În cazul condamnării cîtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile

judiciare se repartizează în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și

situația materială a fiecăreia din ele.

(5) În cazul încetării urmăririi penale în urma împăcării părții vătămate cu

învinuitul, inculpatul, instanța de judecată poate trece cheltuielile judiciare în

sarcina părții vătămate, a învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părți.

(6) În caz de deces al condamnatului până la intrarea în vigoare a sentinței,

cheltuielile judiciare nu pot fi puse în sarcina succesorilor lui.

(7) În cazul condamnaților minori, pot fi obligați la achitarea cheltuielilor

judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat dacă se constată că ei au avut

neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față de minor.

Prin urmare, suma de 5208 lei este compusă din efectuarea expertizei auto-

tehnice – 1120 lei, efectuarea expertizei judiciare medico-legale – 320 lei și

efectuarea raportului de constatare medico-legală 3768 lei, or, instanța de apel

întemeiat a reținut precum că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză

penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășarea

urmării penale și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a

comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat.

Totodată, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către inculpat, deoarece obligația acestuia

9

de a suporta cheltuielile judiciare este principială și integrală: întrucât

săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmării penale

și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a

suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea

vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri

de condamnare de către prima instanță.

8.2. Sunt neîntemeiate, în opinia Colegiului penal, și argumentele recurentului

privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului sub aspectul

temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stabilește că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele

recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în

cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care

instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, a cărui sancțiune prevedea pedeapsă închisoare de la 3 la 7 ani

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până

la 4 ani.

10

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a

ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și

anume de faptul că a comis o infracțiune mai gravă, de atitudinea ultimului față

de cele săvârșite, și-a recunoscut vina în cele incriminate, anterior a fost

condamnat, la evidența medicului narcolog și psihiatric nu se află.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute

de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și

nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că

din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că

sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite

stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea

pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut

concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele

corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate

în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că

textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță

nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința

inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către

instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul a săvârșit infracțiunea în

termenul de probație stabilit printr-o altă sentință.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Pantaz Ivan, pentru infracțiunea comisă, prima instanță și

cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una

11

corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în

speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Cecan Mihaela în

numele inculpatului Pantaz Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Pantaz Ivan

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12