1ra-302/2019 — art. 264 alin. 2 CP

1ra-302/2019 — art. 264 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-302/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza

materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de către avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului Cotruță

Ivan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Cotruță Ivan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 12.12.2017 - până la 19.02.2018

instanța de apel:

de la 23.07.2018 - până la 09.10.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 08.12.2018 – până la 27.02.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Cotruță Ivan a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod penal, și în baza acestei legi a fost

condamnat, la închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de la 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui

Cotruță Ivan a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2

(doi) ani.

1

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea acuzatorului de stat de a

încasa din contul lui Cotruță Ivan, cheltuielile judiciare în mărime de 320

lei.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Ungheni, sediul central, din 20 martie

2018 prima instanță s-a expus și asupra corpului delict din speță, și anume:

„Corpul delict: un automobilului de model XXXXX cu n/î XXXXX, care se află la

parcarea specială a IP Ungheni - de restituit proprietarului la prezentarea actelor

confirmative”.

cauza în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a

constatat că: Cotruță Ivan la data de XXXXX, aproximativ ora XXXXX

min, fiind în stare de ebrietate alcoolică și având în calitate de pasager pe

Cotruță Artur în timp ce se deplasa cu automobilul de model XXXXX pe

traseul XXXXX ajungând în apropierea XXXXX nu a manifestat prudență

sporită și nu a ținut seama de situația rutieră existentă la momentul

deplasării, și modalitatea de conducere a vehiculului pentru a garanta

siguranța traficului, încâlcind astfel prevederile Regulamentului Circulației

Rutiere a Republicii Moldova pct. 14 lit. a) care stipulează că

„conducătorului auto îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate” pct. 45.1 a „

conducătorului trebuie să conducă vehiculul în limita de viteză stabilită finind

cont de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere ce iar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului, situația rutieră” și ca urmare a încălcărilor admise a pierdut

controlul volanului și a derapat de pe carosabil tamponându-se într-un

copac de pe marginea dreaptă a carosabilului.

În rezultatul accidentului rutier pasagerului Cotruță Artur i-au fost

cauzate leziuni sub formă de fractură închisă a osului humeral stingă în

regiunea proximală, leziune care conform raportului de expertiză judiciară

nr. XXXXX din XXXXX se califică ca vătămare corporală medie cu

dereglarea sănătății de lungă durată.

Fapta constatată de prima instanță și reținută în sarcina inculpatului

a fost calificată în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății de

către o persoană care se află în stare de ebrietate.

2

apel de către avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului, la 13 iulie

2018, prin care a solicitat repunerea în termenul de atac a apelului, în

temeiul art. 402-403 Cod de procedură penală, casarea parțială a sentinței

în latura aplicării pedepsei și pronunțarea unei decizii noi prin care să fie

aplicată în privința lui Cotruță Ivan, pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

3.1. În susținerea apelului, avocatul a invocat că:

- pedeapsa stabilită de către prima instanță, nu corespunde legii

penale și a personalității inculpatului, pericolului social al infracțiunii;

- pe parcursul urmăririi penale cât și a judecării cauzei inculpatul și-a

recunoscut vina integral, a depus în acest sens și o cerere de examinare a

cauzei în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, se căiește sincer,

regretă de cele întâmplate, i-a restituit integral paguba părții vătămate;

- instanța de fond nu a dat apreciere circumstanțelor atenuante,

recunoașterea vinei, colaborarea activă cu organele de urmărire penală,

lipsa pretențiilor față de inculpat;

- referitor la repunerea cererii în termenul de atac, în sensul

prevederilor art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, se reține că

participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara apel

și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Sentința a fost pronunțată

în lipsa inculpatului Cotruță I. și nu i-a fost adusă la cunoștință, în modul

stabilit de lege.

octombrie 2018, apelul declarat de avocatul Doroftei Roman, în numele

inculpatului Cotruță Ivan, a fost respins ca fiind depus peste termen și

menținută sentința.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a menționat că,

termenul de apel este un termen procedural, legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea sa atrage decăderea din exercițiul dreptului procesual de a

ataca sentința.

Conform articolului 402 alin. (1) Cod de procedură penală termenul

de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

3

Dat fiind că termenul legal de declarare a apelului este prevăzut prin

normă imperativă, instanța de apel a menționat că sub aspectul exercitării

dreptului de atac a sentinței, este pretoriu, adică titularul poate să

promoveze această cale ordinară de atac numai în interiorul intervalului de

timp stabilit de lege. Altfel spus, neexercitarea apelului în acest interval de

timp din motive neîntemeiate duce la respingerea lui ca tardiv. Sancțiunea

decăderii din motivul expirării termenului de apel, nu intervine automat, ci

trebuie constatată de instanță. Legea prevede repunerea în termen a

apelului – un mijloc procesual prin care poate fi eliminat principiul

tardivității exercitării apelului, în cazul în care titularul apelului invocă

motive întemeiate privind întârzierea declarării apelului împotriva

sentinței.

Efectuând interpretarea prevederilor articolului 340 Cod de

procedură penală, conjugate la cele din articolul 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, prin prisma explicațiilor oferite în Recomandarea nr. 37

din 22 aprilie 2013 „Cu privire la pronunțarea hotărârilor judecătorești în

procesul penal”, instanța de apel a conchis că pentru părțile care nu s-au

prezentat la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul

hotărârii la data pronunțării, astfel încât, de la data pronunțării hotărârii

începe a curge termenul de exercitare a căii de atac.

Astfel, instanța de apel a notat că în cazul dat inculpatul Cotruță I.

dispunea de dreptul de a ataca sentința cu apel din data pronunțării – 19

februarie 2017, astfel încât termenul limită de declarare a apelului

împotriva sentinței este data de 06 martie 2018.

După cum a fost indicat în conținutul apelului, instanța de apel a

stabilit că acesta a fost înaintat la 13 iulie 2018, adică după aproximativ 4

luni de la data expirării termenului prevăzut de lege, iar în conținutul

apelului nu au fost oferite instanței explicații temeinice și convingătoare,

precum și n-au fost prezentate probe, din care ar rezulta că întârzierea

declarării apelului este motivată și, în așa mod, instanța de apel a

concluzionat că nu a fost demonstrată imposibilitatea de a declara apelul în

termenul prevăzut la articolul 402 alin. (1) Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel analizând procesul – verbal al ședinței

de judecată din 15 februarie 2018 (f. d. 89), a constatat că inculpatul a

participat în ședința de judecată din 15 februarie 2018 și, respectiv, a luat

cunoștință cu conținutul încheierii, cunoscând că la data de 19 februarie

2018 urma a fi pronunțată sentința ce-l privește.

4

La acest capitol instanța de apel a remarcat că, potrivit articolului 319

alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen de judecată

nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la

vreunul dintre aceste termene.

În acest sens, instanța de apel a statuat că motivele invocate de

apelant că inculpatul Cotruță I. n-a fost prezent în ședința de judecată la

data pronunțării sentinței, precum și că nu a cunoscut despre termenul de

atac al sentinței prevăzut de lege, nu se consideră întemeiate, ce ar justifica

întârzierea declarării apelului astfel nu există temei pentru repunerea în

termen a apelului pentru a fi judecat în fond, iar în asemenea circumstanțe,

nu există temeiuri de a repunere în termen apelul nominalizat, or,

inculpatul a cunoscut că la data de 19 februarie 2018 urma a fi pronunțată

sentința în cauză penală ce-l privește și, fiind citat legal, nu s-a prezentat

iar, potrivit legii, la data pronunțării hotărârii începe a curge termenul de

exercitare a căii de atac, părțile care nu s-au prezentat la pronunțare, se

consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii motivate la data

pronunțării.

a fost atacată cu recurs ordinat de către avocatul Doroftei Roman în numele

inculpatului Cotruță Ivan, la 26 noiembrie 2018, prin care, indicând în

calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct.

10) Cod de procedură penală, adică: „motivarea hotărârii contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar; hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale”, a solicitat casarea integrală a deciziei atacate și

dispunerea rejudecării cauzei.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Doroftei Roman a

menționat că:

- deși în cererea de apel avocatul Doroftei Roman a solicitat

repunerea în termen, invocând motive clare din care considerent a omis

termenul de apel, instanța de apel prin decizia sa, nu s-a pronunțat asupra

posibilității repunerii în termen a apelului, or, potrivit prevederilor art. 403

alin. (1) Cod de procedură penală, repunerea în termen a apelului

reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a

putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în

dreptul lui din care fusese decăzut după expirarea termenului de apel.

Astfel, concluziile instanței expuse în partea motivată a hotărârii nu coincid

cu concluziile dispozitivului hotărârii judecătorești;

5

- instanța de apel respingând apelul din motiv că a fost declarat peste

termen, în dispozitivul deciziei adoptate nu s-a pronunțat asupra solicitării

apelantului de repunere în termen a apelului, nefiind clar care este opinia

instanței la acest capitol, or, dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie

să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă.

Chestiunea privind motivele depășirii termenului de declarare a apelului

nici nu s-au discutat în ședința instanței de apel;

- motivarea deciziei nu este clară, precisă și este contradictorie, din

cuprinsul ei rezultând erori a soluției pronunțate. S-au oferit răspunsuri la

toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza probelor

administrate, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procesual,

aflându-ne în fața unei motivări sprijinite pe formulări abstracte și

generale;

- la data de 12.07.2018 inculpatul și partea vătămată au încheiat

tranzacție fiind reparate prejudiciile părții vătămate. Rezultă că instanța de

apel nu prezentat motivele care au determinat-o să pronunțe soluția de

respingere a apelului. Din analiza deciziei rezultă că instanța nu a motivat

hotărârea pronunțată, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele nu

au fost evidențiate în considerentele hotărârii, instanța de apel a cuprins în

mod sintetic situația de fapt, concluzionând că aspectele pentru care s-a

formulat apel nu sunt întemeiate, împrejurări ce au condus la schimbarea

temeiurilor de drept al soluției, prin urmare hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice

dispozitivul acesteia;

- probele prezentate în sprijinul repunerii în termen, relevate în

cererea de apel, dovedesc cu certitudine oportunitatea repunerii în termen,

astfel conchidem că instanța de apel prematur și pripit a respins cererea

apelantului;

- analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în

raport cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, consideră că, soluțiile

instanțelor de fond în latura stabilirii modului de executare a pedepsei

aplicate în privința inculpatului sunt neîntemeiate, la adoptarea cărora nu

s-a ținut cont în deplină măsură de norma art. 72 Cod penal, deoarece

infracțiunea fiind din imprudență, ilegal a fost stabilită pedeapsa de

închisoare în regim semiînchis. Astfel inculpatului nu i-a fost stabilită

corect pedeapsa penală, fiind atestate erori de drept;

- cauza fiind examinată în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală,

nu a fost expus cu claritate și lipsesc aprecieri referitor la aplicarea

6

pedepsei, din care s-ar deduce univoc concluzii referitoare la faptul că

incorect a fost individualizată pedeapsa.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a menționat că pedeapsa aplicată inculpatului

este în concordanță cu circumstanțele cauzei și efectele acestora.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta

este inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate

în acest articol.

Din textul recursului Colegiul penal constată că recurentul a indicat

în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, expunându-și în esență dezacordul cu

decizia instanței de apel privind respingerea apelului ca depus peste

termen.

Lecturând materialele cauzei în raport cu solicitările recurentului,

argumentarea expusă de către instanța de apel în decizia emisă și

temeiurile invocate de către recurent, Colegiul conchide că respectivele

temeiuri nu sunt incidente speței întrucât instanța de apel nu a judecat

fondul cauzei, dar a constatat depunerea tardivă a apelului,

argumentându-și poziția corespunzător.

Astfel, critica recurentului cu privire la individualizarea eronată a

pedepsei stabilite inculpatului, nu poate constitui obiect de examinare în

ordine de recurs întrucât instanța de apel la fel nu sa expus asupra acestei

chestiuni, respingând apelul la etapa constatării tardivității acestuia.

Reieșind din aceste raționamente instanța de recurs susține poziția

instanței de apel cu privire la faptul că, motivele invocate de apelant

asupra faptului că inculpatul nu a fost prezent în ședința de judecată la

data pronunțării sentinței, precum și că nu a cunoscut despre termenul de

7

atac al sentinței prevăzut de lege, nu se consideră întemeiate și nu justifică

întârzierea declarării apelului.

Colegiul consideră că instanța de apel corect a reținut faptul că nu au

existat temeiuri pentru repunerea în termen a apelului pentru judecarea în

fond, întrucât inculpatul a cunoscut că la data de 19 februarie 2018 urma a

fi pronunțată sentința și, fiind citat legal, nu s-a prezentat la pronunțarea

sentinței, astfel potrivit legii, la data pronunțării hotărârii începe a curge

termenul de exercitare a căii de atac, iar părțile care nu s-au prezentat la

pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii

motivate la data pronunțării.

În speță a fost stabilit cert faptul că inculpatul cunoștea despre data la

care urmează a fi pronunțată sentința, or, potrivit procesului verbal al

ședinței de judecată în prima instanță din 15 februarie 2018 (f. d. 89), se

constată că inculpatul Cotruță Ivan a participat în ședința de judecată din

15 februarie 2018 și, respectiv, a luat cunoștință cu conținutul încheierii,

cunoscând că la data de 19 februarie 2018 urma a fi pronunțată sentința în

privința acestuia.

Conform articolului 402 alin. (1) Cod de procedură penală termenul

de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

Reieșind din faptul că termenul legal de declarare a apelului este

prevăzut prin normă imperativă, sub aspectul exercitării dreptului de atac

a sentinței, titularul poate să promoveze această cale ordinară de atac

numai în interiorul intervalului de timp stabilit de lege.

Neexercitarea căii de atac cu apel în perioada de timp revăzută de art.

402 alin. (1) Cod de procedură penală, pe motive neîntemeiate, duce la

respingerea lui ca tardiv.

Sancțiunea decăderii din motivul expirării termenului de apel, a fost

constatată de instanța de apel prin materialele cauzei.

Legea prevede repunerea în termen a apelului, ca un mijloc procesual

prin care poate fi eliminat principiul tardivității exercitării apelului, în

cazul în care titularul apelului invocă motive întemeiate privind întârzierea

declarării apelului împotriva sentinței, însă la caz instanța de apel a stabilit

că apelantul nu a adus motive întemeiate ce ar justifica depunerea apelului

în afara termenului legal.

Colegiul penal analizând decizia atacată prin prisma art. 340 Cod de

procedură penală, coroborat cu art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de apel că, în respectiva

8

cauză se consideră că inculpatul au luat cunoștință de conținutul hotărârii

la data pronunțării, astfel încât, de la data pronunțării hotărârii începe a

curge termenul de exercitare a căii de atac.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care

s-a bazat avocatul inculpatului în recursul declarat, nu sunt imputabile

deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că

instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la

toate motivele expuse în apeluri în coraport cu poziția apărării, astfel fiind

atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-penale,

este legală și întemeiată.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că argumentele

pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea

recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune soluția casării

deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat în cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Doroftei Roman în numele inculpatului Cotruță Ivan, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui Cotruță Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9