Publicat pe 20 februarie 2023 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 35893/18 Ayla AKAT împotriva Türkiye introdusă la 12 iulie 2018 comunicată la 1 februarie 2023 OBIECTUL LUXEMBURGULUI Cererea se referă la relele tratamente aplicate recurentei de către forțele de ordine la 21 aprilie 2011, cu ocazia unui protest în cursul căruia o declarație către presă trebuia să aibă loc în centrul de la Batman în fața secțiunii locale a Partidului pentru o societate democratică (inclusiv DTP Demokratik Toplum Partsi) , pro-kurde), a cărei deputată a fost. În timpul demonstrației reclamanta a fost rănită din cauza împușcăturii unei grenade lacrimogene lansate de poliție. În urma unei plângeri depuse de reclamantă, procurorul Republicii Batman a deschis o instrucțiune împotriva a șase polițiști care au tras grenade lacrimogene pentru abuz de putere în exercitarea funcțiilor lor. Procurorul Republicii a solicitat Consiliului Administrativ al prefecturii Batman permisiunea de a deschide o instrucțiune penală împotriva polițiștilor implicați. La 4 mai 2012, Consiliul Administrativ al prefecturii Batman a emis o decizie de a nu permite urmărirea penală a polițiștilor implicați. La 5 octombrie 2012, Tribunalul Administrativ Regional din Diyarbakýr a confirmat decizia atacată. Această decizie a fost notificată recurentei la 22 noiembrie 2012. La 9 ianuarie 2013, procurorul general al Republicii Batman a emis o decizie de a nu deschide o cale de atac. La 4 aprilie 2013, instanța de judecată din Diyarbakr a confirmat această decizie, care a fost notificată recurentei la 10 decembrie 2013. La 6 ianuarie 2014, pe baza articolelor 3 și 11 din convenție, recurenta a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale și a susținut că a participat la o acțiune de protest în cursul căreia a fost rănită din cauza unei grenade lacrimogene de către forțele de ordine. Comisia susține că această intervenție a poliției a fost arbitrară, excesivă și disproporționată din cauza forței astfel utilizate. Potrivit acesteia, forțele de ordine, care au comis astfel de acte, trebuiau să fie considerate că au comis infracțiuni de tortură sau de maltratare, astfel încât urmărirea penală a unor astfel de infracțiuni să nu fie supusă la obținerea unei autorizații de a le urmări în justiție, în conformitate cu Legea nr. 4483 din 2 decembrie 1999, modificată la 2 decembrie 1999, În ianuarie 2003, cu privire la procedura de urmărire penală împotriva funcționarilor publici și a altor funcționari publici, Comisia a susținut că organismul căruia i se cerea acordarea unei autorizații de urmărire penală nu era independent sau imparțial. La 30 noiembrie 2017, întrucât posibilitatea de a deschide o anchetă penală pentru infracțiunile comise de funcționari în temeiul legii nr. 4483 din 2 decembrie 1999, modificată la 2 ianuarie 2003, privind procedura privind urmărirea penală a funcționarilor și a altor funcționari publici, este supusă unei autorizații, Curtea Constituțională a respins recursul individual al reclamantei pentru că a fost introdus în afara termenului de 30 de zile de la data deciziei pronunțate, la 5 octombrie 2012 de către Tribunalul Administrativ Regional din Diyarbakýr. În așteptările sale, Comisia a indicat că recurenta ar fi trebuit să o sesizeze în termen de 30 de zile de la decizia pronunțată de Tribunalul Administrativ Regional din Diyarbakýr și nu după decizia procurorului general al Republicii Batman din 9 ianuarie 2013 care nu avea niciun efect asupra hotărârii pronunțate de instanța administrativă regională. Comisia a considerat că hotărârea pronunțată de acesta din urmă nu a fost considerată o decizie în sensul articolelor 172 și 173 din Codul de procedură penală. Recurenta a invocat o încălcare a componentei substanțiale a articolului 3 din convenție pentru că a fost rănită la picior din cauza împușcatului unei grenade lacrimogene de către poliție. 3 din Convenție din cauza aplicării Legii nr. 4483 care l-a împiedicat pe procurorul Republicii Batman să deschidă o anchetă împotriva funcționarilor de poliție responsabili de împușcarea grenadei lacrimogene. În acest sens, aceasta susține că aplicarea legii nr. 4483 a constituit imunitate penală pentru polițiștii în cauză. Invocând art. 11 din Convenție, reclamanta afirmă că intervenția poliției în timpul demonstrației pașnice a constituit o necunoaștere a dreptului său la libertatea de întrunire. 3 din convenție, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ca urmare a rănirii sale ca urmare a unei împușcări de grenade lacrimogene de către forțele de ordine în timpul demonstrației din 21 aprilie 2011 • Utilizarea grenadelor lacrimogene de către forțele de ordine în timpul demonstrației la care recurenta participase, în circumstanțele speței, era în conformitate cu circulara din 15 noiembrie? februarie 2008 de stabilire a condițiilor de utilizare a gazelor lacrimogene (în ceea ce privește dispozițiile acestei circulare, precum și măsurile prezentate statului pârât în temeiul articolului 46 din convenție, a se vedea punctele 28 și 61 din Hotărârea Abdullah Yașa și, respectiv, alte dispoziții din Turcia, nr. 44827/08, 16 iulie 2013) Având în vedere protecția procedurală împotriva pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], § 131, n 26772/95, CEDH 2000-IV și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din Convenția Constatând că art. 2 din Legea nr. 4483 din 2 decembrie 1999 privind procedura de urmărire penală a funcționarilor și a altor agenți ai funcției publice La 2 ianuarie 2003, care a fost modificată exclude infracțiunile de tortură și maltratare din domeniul de aplicare al acestei legi, calificarea infracțiunilor de cauză de către procurorul Republicii Batman în abuz de putere în exercitarea funcțiilor lor constituie o impunitate pentru funcționarii de poliție în cauză care au tras cu grenade lacrimogene, necunoașterea articolului 3 din Convenție (compararea Mecail Özel c. Turcia, n 16816/03, § 19 și 25-30, 14 aprilie 2009, Turan Uytun și Kevzer Uytun, n 2013/9461, § 76-82, 15 decembrie 2015, constituie în speță o decizie de condamnare pentru membrii forțelor de ordine implicate, în necunoașterea articolului 3 din convenție (comparat cu, printre altele, Nikolova și Velitchkova c. Bulgaria, nr. 7888/03, § 63, 20 decembrie 2007, Kopylov c. Rusia, 3933/04, §§ 130-131, 142 și 148, 29 iulie 2010, Ci Electroluxerhun Öner c. Turcia (n , n 2858/07, § 93, 23 noiembrie 2010, Da A fost ancheta administrativă desfășurată de Consiliul administrativ al prefecturii Batman independentă și efectivă (a se vedea, printre multe altele, Mecail Özel , citată anterior, § 43 și referințele menționate în acesta, mai sus și altele , citată anterior, § 42, și Eitim ve Bilim Emekçileri Sedikas , și altele c. Turcia , n 20347/07, § 80, 5 iulie 2016), în sensul articolului 3 din convenție? A existat o încălcare a dreptului recurentei la libertatea de întrunire pașnică, în sensul articolului 11 din convenție
Publié le 20 février 2023
Requête n
o
35893/18
Ayla AKAT
contre la Türkiye
introduite le 12 juillet 2018
communiquée le 1er février 2023
La requête concerne les mauvais traitements infligés à la requérante par les forces de l’ordre, le 21 avril 2011, lors d’une manifestation pendant laquelle une déclaration à la presse devait se tenir dans le centre de Batman devant la section locale du Parti pour une société démocratique («
le DTP
»,
Demokratik Toplum Partisi
, pro-kurde), dont elle était députée. Au cours de la manifestation la requérante fut blessée en raison du tir d’une grenade lacrymogène lancée par la police.
À la suite d’une plainte déposée par la requérante, le procureur de la République de Batman ouvrit une instruction contre six policiers qui tirèrent des grenades lacrymogènes pour abus de pouvoir dans l’exercice de leurs fonctions. Le procureur de la République demanda au conseil administratif de la préfecture de Batman l’autorisation de pouvoir ouvrir une instruction pénale contre les policiers concernés. Le 4 mai 2012, le conseil administratif de la préfecture de Batman rendit une décision de ne pas autoriser à poursuivre les policiers impliqués. Le 5 octobre 2012 le tribunal administratif régional de Diyarbakır confirma la décision attaquée. Cette décision fut notifiée à la requérante le 22 novembre 2012.
Le 9 janvier 2013, le procureur de la République de Batman rendit une décision de ne pas ouvrir d’instruction. Le 4 avril 2013, la cour d’assises de Diyarbakır confirma cette décision qui fut notifiée à la requérante le 10
décembre 2013.
Le 6 janvier 2014, en se fondant sur les articles 3 et 11 de la Convention, la requérante introduisit un recours individuel devant la Cour constitutionnelle. Elle allégua qu’elle avait participé à une action de protestation au cours de laquelle elle avait été blessée en raison du tir d’une grenade lacrymogène par les forces de l’ordre. Elle soutient que cette intervention de la police était arbitraire, excessive et disproportionnée en raison de la force ainsi utilisée. Selon elle, les forces de l’ordre, auteurs de tels actes, devaient être considérées comme ayant commis les infractions de torture ou de mauvais traitements de sorte que la poursuite de telles infractions ne devait pas être soumise à l’obtention d’une autorisation à les poursuivre, en application de la loi n
o
4483 du 2 décembre 1999, modifiée le 2
janvier 2003, sur la procédure relative aux poursuites contre les fonctionnaires et autres agents de la fonction publique. De plus, elle allégua que l’organe auquel il était demandé de donner une autorisation de poursuite n’était pas indépendant ni impartial.
Le 30 novembre 2017, considérant que la possibilité d’ouvrir une enquête pénale pour les infractions commises par les fonctionnaires dans le cadre de la loi n
o
4483 du 2 décembre 1999, modifiée le 2 janvier 2003, sur la procédure relative aux poursuites contre les fonctionnaires et autres agents de la fonction publique, est soumis à l’obtention d’une autorisation, la Cour constitutionnelle rejeta le recours individuel de la requérante pour avoir été introduit hors du délai de trente jours à partir de la décision rendue, le 5
octobre 2012, par le tribunal administratif régional de Diyarbakır. Dans ses attendus, elle indiqua que la requérante aurait dû la saisir trente jours à compter de la décision rendue par le tribunal administratif régional de Diyarbakır et non pas après la décision du procureur de la République de Batman du 9 janvier 2013 qui n’avait aucun effet sur la décision rendue par le tribunal administratif régional. Elle jugea que la décision rendue par ce dernier n’était pas considérée comme une décision au sens des articles
172 et
173 du code de procédure pénale.
La requérante allègue une violation du volet substantiel de l’article
3 de la Convention pour avoir été blessée à la jambe en raison du tir d’une grenade lacrymogène par la police. Elle allègue une violation du volet procédural de l’article
3 de la Convention en raison de l’application de la loi n
o
4483 qui a empêché le procureur de la République de Batman d’ouvrir une enquête contre les fonctionnaires de police responsable du tir de la grenade lacrymogène. À cet égard, elle fait valoir que l’application de la loi n
o
4483 a constituait une immunité pénale pour les policiers concernés.
Invoquant l’article 11 de la Convention, la requérante allègue que l’intervention de la police lors de la manifestation pacifique a constitué une méconnaissance de son droit à la liberté de réunion.
1.
La requérante a-t-elle été soumise, en violation de l’article
3 de la Convention, à des peines ou traitements inhumains ou dégradants en raison de sa blessure à la suite d’un tir de grenade lacrymogène par les forces de l’ordre lors de la manifestation du 21 avril 2011
?
2.
L’utilisation des grenades lacrymogènes par les forces de l’ordre lors de la manifestation à laquelle la requérante avaient participée, dans les circonstances de l’espèce, était-elle conforme à la circulaire du 15
février 2008 fixant les conditions d’utilisation du gaz lacrymogène (concernant les dispositions de cette circulaire ainsi que les mesures indiquées à l’État défendeur au titre de l’article 46 de la Convention, voir respectivement les paragraphes 28 et 61 de l’arrêt
Abdullah Yașa et autres c.
Turquie
, n
o
44827/08, 16 juillet 2013)
?
3.
Eu égard à la protection procédurale contre des peines ou traitements inhumains ou dégradants (
Labita c. Italie
[GC], § 131, n
o
26772/95, CEDH
2000-IV et
Bouyid c. Belgique
[GC], n
o
23380/09, §§
2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention
?
4.
Constatant que l’article 2 de loi n
o
4483 du 2 décembre 1999 –
sur la procédure relative aux poursuites contre les fonctionnaires et autres agents de la fonction publique
– qui a été modifiée le 2 janvier 2003 exclut les infractions de torture et de mauvais traitements du champ d’application de cette loi, la qualification des infractions de la cause par le procureur de la République de Batman en abus de pouvoir dans l’exercice de leurs fonctions constitue-t-elle une impunité pour les fonctionnaires de police concernées auteurs des tirs de grenades lacrymogène, en méconnaissance de l’article
3 de la Convention (comparer
Mecail Özel c. Turquie
, n
o
16816/03, §§
19 et
25-30, 14 avril 2009,
İzgi c. Turquie
, n
o
44861/04, § 38, 15
novembre 2011, et
İșeri et autres c. Turquie
, n
o
29283/07, § 42, 9 octobre 2012)
?
5.
L’interprétation et l’application de la loi
n
o
4483 par la Cour constitutionnelle dans sa décision rendue dans la présente affaire par rapport à son approche dans sa décision
Turan Uytun et Kevzer Uytun
, n
o
2013/9461, §§
76-82, 15 décembre 2015, constitue-t-elle en l’espèce une décision d’impunité pénale pour les membres des forces de l’ordre impliqués, en méconnaissance de l’article 3 de la Convention (comparer avec, entre autres,
Nikolova et Velitchkova c. Bulgarie
, n
o
7888/03, § 63, 20 décembre 2007,
Kopylov c. Russie
, n
o
3933/04, §§ 130-131, 142 et 148, 29 juillet 2010,
Ciğerhun Öner c. Turquie (n
o
2)
, n
o
2858/07, § 93, 23 novembre 2010,
Dağabakan et Yıldırım c. Turquie
, n
o
20562/07, §§ 64-65, 9 avril 2013,
Mehmet Fidan
c. Turquie
, n
o
64969/10, §§ 46-49, 16 décembre 2014, et
Akın c.
Turquie
, n
o
58026/12, § 37, 17 novembre 2020)
?
6.
L’enquête administrative menée par le conseil administratif de la préfecture de Batman a-t-elle été indépendante et effective (voir, parmi beaucoup d’autres,
Mecail Özel
, précité, § 43 et les références qui y sont citées,
İșeri et autres
, précité, § 42, et
Eğitim ve Bilim Emekçileri Sendikası
et autres c. Turquie
, n
o
20347/07, § 80, 5 juillet 2016), au sens de l’article
3 de la Convention
?
7.
Y a-t-il eu violation du droit de la requérante à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 de la Convention
?