AKAN c. TURQUIE

Comunicat la 24 septembrie 2018 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 62611/17 În timp ce a fost de trecere la locuri în cazul în care un protest a avut loc la Istanbul, reclamantul a fost rănit la ochi stânga de o capsulă de gaz lacrimogen lansat de poliție care a intervenit pentru a dispersa participanții. L În ceea ce privește prim-ministrul și ministrul de interne al landurilor de la momentul respectiv: la 2 august 2013, procurorul districtual al Republicii a emis un refuz de a se pronunța în fața Tribunalului de Primă Instanță, procurorul general al Republicii, procurorul general al Curții a Uniunii Europene, responsabil cu cauza, iar decizia sa a fost confirmată de Curtea la data de 2 octombrie 2013. la momentul respectiv: la 8 noiembrie 2013, cererea de autorizare a urmăririi penale a fost respinsă de către administrație, fapt confirmat de Consiliul de Stat la 5 martie 2014, iar un refuz a fost pronunțat în lumina acestei decizii.

La 16 noiembrie 2016, Curtea Constituțională l-a decăzut și pe reclamant pe motiv că nu a existat niciun element de probă care să demonstreze că agentul de poliție care l-a împușcat a acționat în conformitate cu o instrucțiune din partea prefectului sau a directorului de securitate al statului în acest sens. : La 25 august 2016, ierarhia agenților în funcție de ziua faptelor denunțate a refuzat să acorde autorizația de a iniția urmăriri penale, fără a identifica agentul care a lansat capsula de gaze lacrimogene la originea rănii reclamantului. Procedura a fost pendinte în fața instanțelor la data la care a fost introdusă cererea. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul reproșează forțelor de ordine că a folosit o forță excesivă care i-a provocat pierderea capacității vizuale la ochiul stâng.

În acest sens, el reproșează autorităților judiciare că nu a efectuat o investigație în mod efectiv și, pentru că nu și-a aprofundat investigația împotriva prefectului d Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante Abdullah Yașa și altele ca Turcia, nr. 44827/08, § 50, 16 iulie 2013, Ataykaya c. Turcia, nr. 50275/08, § 56-58, 22 iulie 2014, Süleyman quelebi și alții c. Turcia, n 37273/10 și 17 alții, § 79, 24 mai 2016 și M Electroluxzrak și Atay c. Turcia, 65146/12, § 57-58, 18 octombrie 2016)? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Bouyid c. Belgia [GC], nr 23380/09, §§ 114 123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din Convenție (Süleyman zerelebi și altele, citată anterior, § 91 și 95-99)?

refuzul autorităților administrative de a autoriza urmărirea penală a prefectului d … Reclamantul trebuia să introducă o a doua acțiune individuală în fața Curții Constituționale cu privire la procedura privind agentul de poliție neidentificat care a efectuat împușcarea ? Guvernul este invitat să prezinte exemple de jurisprudență, atât la nivelul instanțelor penale, cât și la Curtea Constituțională, cu privire la identificarea agentului care a făcut obiectul unor acte similare și la cadrul legislativ și de reglementare, precum și examinarea necesității și proporționalității acestor intervenții. Reclamantul trebuia să introducă o cale de atac în fața instanțelor administrative? Guvernul este invitat să prezinte exemple de jurisprudență pentru cazuri similare.

Communiquée le 24 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 62611/17 İbrahim AKAN contre la Turquie introduite le 25 mai 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

Alors qu’il était de passage sur des lieux où une manifestation avait lieu à Istanbul, le requérant fut blessé à l’œil gauche par une capsule de gaz lacrymogène lancée par la police qui était intervenu pour disperser les participants. L’intéressé porta les trois plaintes suivantes contre les personnes qu’il estimait responsables de la perte de sa capacité visuelle : - Concernant le premier ministre et le ministre de l’Intérieur de l’époque : le 2 août 2013, un non-lieu fut rendu par le procureur de la République (« le procureur ») en charge de l’affaire et sa décision fut confirmée par la cour d’assises le 2 octobre 2013. - S’agissant du préfet d’Istanbul et du directeur de la sécurité d’Istanbul de l’époque : le 8 novembre 2013, la demande d’autorisation de poursuite fut rejetée par l’administration, ce qui fut confirmé par le Conseil d’État le 5 mars 2014 et un non-lieu fut rendu au vu de cette décision.

Le 16 novembre 2016, la Cour constitutionnelle débouta également le requérant au motif d’absence d’élément de preuve démontrant que l’agent de police qui avait tiré sur lui avait agi conformément à une instruction émanant du préfet ou du directeur de la sécurité d’Istanbul en ce sens. - Quant aux agents de police : le 25 août 2016, la hiérarchie des agents en fonction le jour des faits dénoncés refusa d’accorder l’autorisation d’engager des poursuites, et ce, sans avoir identifié l’agent qui avait lancé la capsule de gaz lacrymogène à l’origine de la blessure du requérant. La procédure était pendante devant les tribunaux à la date d’introduction de la requête. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant reproche aux forces de l’ordre d’avoir fait usage d’une force excessive qui a provoqué chez lui une perte de capacité visuelle à l’œil gauche.

À ce titre, il reproche aux autorités judiciaires de ne pas avoir mené une investigation de manière effective et, de ne pas avoir approfondi leur enquête contre le préfet d’Istanbul et le directeur de la sécurité d’Istanbul pour identifier leur part de responsabilité dans la survenance de l’incident.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants ( Abdullah Yașa et autres c. Turquie , n o 44827/08, § 50, 16 juillet 2013, Ataykaya c. Turquie , n o 50275/08, §§ 56-58, 22 juillet 2014, Süleyman Çelebi et autres c. Turquie , n os 37273/10 et 17 autres, § 79, 24 mai 2016, et Mızrak et Atay c. Turquie , n o 65146/12, §§ 57-58, 18 octobre 2016) ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre des traitements inhumains ou dégradants (voir Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 114 ‑ 123, CEDH 2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ( Süleyman Çelebi et autres , précité, §§ 91 et 95-99) ? À cet égard : - le refus des autorités administratives d’autoriser l’engagement des poursuites contre le préfet d’Istanbul et le directeur de la sécurité d’Istanbul peut-il être considéré comme étant compatible avec les exigences d’une enquête effective,

- quelle est l’issue de la procédure menée aux fins d’identification de l’agent de police qui a effectué le tir de la capsule de gaz lacrymogène ? 3. Le requérant devait-il introduire un deuxième recours individuel devant la Cour constitutionnelle concernant la procédure relative à l’agent de police non-identifiée qui a effectué le tir ? Le Gouvernement est invité à produire des exemples de jurisprudence, tant au niveau des instances pénales que la Cour constitutionnelle, concernant l’identification de l’agent auteur d’actes similaires et l’encadrement législatif et réglementaire, ainsi que l’examen de la nécessité et la proportionnalité de telles interventions. 4. Le requérant devait-il introduire un recours de pleine juridiction devant les tribunaux administratifs ? Le Gouvernement est invité à produire des exemples de jurisprudence pour des cas similaires.