CtEDO 17.06.2013 Auto

MIZRAK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
17.06.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MIZRAK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 Cerere nr. 65146/12 Hasan MIZRAK și altele împotriva Turciei introduse la 22 septembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții Hasan (născut în 1958), Besira (născută în 1957), Mazlum (născut în 1997), Deniz M Reclamanții sunt rudele apropiate ale lui Mahsum M Electroluxzrak (născut în 1989) decedat la 30 martie 2006. Ca urmare a decesului a paisprezece membri ai PKK (parte a lucrătorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată) în timpul unei confruntări armate care a avut loc la 24 martie 2006, au avut loc numeroase evenimente ilegale la Diyarbakir între 28 și 31 martie 2006, în cursul cărora 11 manifestanți au murit. În aceeași zi, la 22 50, o autopsie clasică a fost efectuată la spitalul civil din Diyarbakar de patru experți și doi asistenți, în prezența procurorului Republicii. În raportul de autopsie se menționa că decesul implică hemoragie cerebrală și daune cauzate de o armă de foc (grenadă lacrimogenă) care a fracturat craniul. De asemenea, el a precizat că, ținând cont de impactul său, ar trebui să fie vorba de o tragere la distanță lungă. În plus, raportul mai mult decât un țevi de 7,5 cm (cu următoarele indicații: : 40 MMX46rp 707-CS 7, LOT DFPF 01/97) a fost extras din capul defunctului. Acțiune penală Din dosar reiese că Parchetul lui Diyarbak ) conținând gaze lacrimogene. La 19 aprilie 2006, reclamantul Hasan M La 8 mai 2006, Parchetul Diyarbakýr a emis o scrisoare către Hotărârea de Securitate a Diyarbakćr în vederea obținerii de informații, în special cu privire la originea grenadei lacrimogene și la identitatea ofițerilor de poliție care au tras. Printr-o scrisoare datată 21 iunie 2006, conducerea de securitate a lui Diyarbakr a răspuns la Parchetul de la Diyarbakr. Ea a precizat că grenadele lacrimogene au fost utilizate de polițiști în timpul protestelor care au avut loc între 28 și 31 martie 2006. La 11 decembrie 2006, Parchetul Diyarbakćr a emis o nouă scrisoare către Hotărârea de Securitate a Diyarbakćr în scopul obținerii de informații suplimentare. La 31 ianuarie 2007, reclamanții Hasan și Besire M În aceeași zi, Hasan Mżzrak a fost ascultat de procurorul Republicii și a cerut ca cei responsabili de moartea fiului său să fie identificați și pedepsiți. În scrisoarea sa din 16 mai 2007, Hotărârea de Securitate a Diyarbakýr va reseta conținutul scrisorii sale din 21 iunie 2006. Din dosar reiese că, la 30 mai 2008, Parchetul Diyarbakýr a transmis dosarul de anchetă către prefectura Diyarbakr și i-a acordat o autorizație pentru o acțiune penală împotriva funcționarilor de poliție care au utilizat grenade lacrimogene. La 30 ianuarie, 2 februarie și 4 februarie 2009, declarațiile a trei polițiști, și anume B.O., N.O., și H.A., care au folosit grenadele lacrimogene, au fost colectate de către comisia de recurs și au declarat că și-au îndeplinit funcția în conformitate cu normele stabilite în acest domeniu și că nu au lansat grenade direct către protestatari. La 19 februarie 2009, prefectura a decis să nu autorizeze inițierea procedurilor penale împotriva polițiștilor în cauză, pe motiv că aceștia, acționând în cadrul competenței lor, nu au tras grenade lacrimogene direct către protestatari. La 26 martie 2009, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Tribunalului Administrativ Regional de la Diyarbakćr. La 8 aprilie 2009, tribunalul a întâmpinat această opoziție și a infirmat decizia prefecturii. La 3 noiembrie 2009, Parchetul Diyarbakćr a inițiat o acțiune publică împotriva B.O., N.O. și H.A. în fața tribunalului din Diyabakr pentru omucidere voluntară. La 14 ianuarie 2010, Curtea i-a numit pe inculpați și pe Hasan și Besire M żzrak, care erau părți implicate în procedurile penale și, în plus, a dispus o expertiză pentru a determina modul în care a fost trasă grenada în cauză. La 21 iulie 2010, raportul de expertiză întocmit de șapte specialiști la institutul medico-legal a fost depus la dosar, iar raportul precizează că este vorba despre un material care nu a fost fabricat pentru a răni sau ucide o persoană și că literatura de specialitate în acest domeniu a fost extrem de deficitară și a ajuns la concluzia că a fost imposibil să se dea un aviz definitiv cu privire la acest material. În plus, un raport întocmit la 31 octombrie 2011 de către institutul medico-legal a fost depus la dosar. Acest raport precizează că nu era posibil să se determine al cui este lansatorul prin intermediul căruia fusese trasă grenada în cauză. La 15 martie 2012, s-a constatat că bucățile din proiectilul extras din capul defunctului erau rătăcite. În acest caz, s-a inițiat o procedură penală. La cauza este încă în curs de desfășurare în fața organelor interne. Dreptul și practica internă relevantă Partea relevantă în speță a articolului 16 din Legea nr. 2559 privind atribuțiile și obligațiile poliției, adoptată la 4 iulie 1934 și publicată în Jurnalul Oficial la 14 iulie 1934, așa cum era în vigoare la data faptelor, era astfel formulată (...) Polițiștii nu-și pot folosi armele decât în caz de autoapărare (...) sau în cazul în care o persoană sau un grup rezistă poliției și nu își îndeplinește funcțiile sau dacă există un atac împotriva poliției. (...) Prin legea nr. 5681, publicată în Jurnalul Oficial la 14 iunie 2007, art. 16 din Legea nr. 2559 a fost modificat. Această dispoziție este de atunci formulată după cum urmează Poliția (...) poate face uz de arme de foc pentru a aresta o persoană care face obiectul unui mandat de detenție sau de arestare (...) sau un suspect în flagrant delict, în măsura necesară în acest scop. Înainte de a face uz de arme de foc, poliția (...) trebuie să spună mai întâi "stop" În cazul în care persoana continuă să fugă, poliția poate face un avertisment. Dacă, în ceea ce privește aceste avertismente, persoana continuă să fugă și în cazul în care nu există nici un alt mijloc de a opri ne este posibil, poliția poate face uz de arme de foc pentru a opri, în măsura în care este necesar în acest scop (kișinin Yakalanmas Potrivit articolului 24 din Legea nr. 2911 privind întrunirile și manifestările Dacă o întrunire sau o manifestare inițiată în conformitate cu legea (...) se transformă într-o reuniune sau manifestare contrară legii (...) cea mai înaltă autoritate civilă locală (...) trimite comandanții locali ai securității sau la un loc de desfășurare a evenimentelor. Acest comandant avertizează mulțimea că trebuie să se împrăștie în conformitate cu legea și că, în caz de nedispersie, se va face uz de forță. Dacă mulțimea nu se împrăștie, ea va fi risipită prin folosirea forței (...) În situațiile descrise (...) în caz de atac sau de rezistență efectivă împotriva forțelor de ordine sau a locurilor și persoanelor pe care le acoperă, va fi folosit la forță fără a fi nevoie [d] de un avertisment. (...) În cazul în care o întrunire sau o manifestare începe într-un mod contrar legii (...) forțele ordinii (...) iau măsurile de precauție necesare. Comandantul forțelor de ordine este acela al mulțimii pe care trebuie să se împrăștie în conformitate cu legea și în caz de nedisperare, se va face uz de forță. Dacă mulțimea nu se împrăștie, ea va fi risipită prin folosirea forței. La momentul faptelor, în temeiul articolului 6 anexat la Legea nr. 2559 privind funcțiile și competențele poliției La utilizarea forței înseamnă utilizarea forței fizice, a forței materiale și a armelor pentru a imobiliza contravenienții, într-un mod treptat și proporțional cu caracteristicile și gradul de rezistență și de agresivitate [ale acestora]. Utilizarea gazelor lacrimogene Gazul lacrimogen este folosit de mulți ani de forțele de ordine din Europa. Cadrul de utilizare a gazului lacrimogen variază în funcție de forma în care este utilizat. Gazul lacrimogen este utilizat fie în proiecții cu aerosoli (un spray), fie în grenade proiectate cu ajutorul unui lansator. În cazul în care lansatorul de grenade este utilizat în mod necorespunzător, grenada poate provoca răni grave sau ucide. GRIEFS Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții susțin că decesul apropiatului lor, M.M., se datorează utilizării excesive a forței. Potrivit reclamanților, dreptul intern nu reglementează într-un mod compatibil cu Convenția privind utilizarea armelor de foc, în acest caz grenade lacrimogene, de către agenții de la . Acestea din urmă ar fi fost autorizate să utilizeze forță criminală împotriva domnului M. Fără ca acest lucru să fie absolut necesar. În plus, aceștia susțin că ancheta nu a fost efectuată în conformitate cu cerințele procedurale care decurg din art. 13 din convenție. RĂSPUNSURI LA ÎNTREPRINDERI ÎNTREPRINDERII Care sunt legăturile de rudenie ale lui Deniz M maizrak și Derya Atay cu defunctul, Mahsum M Se poate considera că reclamanții au epuizat căile de atac interne, în sensul articolului 35 din convenție (a se vedea în special Selmuni c. Franța [GC], nr 25803/94, § 79-80, CE În special, este moartea lui Mahsum M maizrak o utilizare a forței absolut necesare, în sensul alin. (2) lit. (a), (b), (c) din art. 2 În acest sens, se poate considera că acțiunea polițiștilor în speță a fost un răspuns adecvat la situație, ținând cont de cerințele art. 2 din Convenția în domeniu și proporționată cu scopul urmărit, și anume de a dispersa o adunare nepășnică în ceea ce privește protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea punctul 104 din Hotărârea Salman c. Turcia [GC], n 2286/93, CEDH 2000.VII), ancheta efectuată de autoritățile interne în acest caz a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție (a) De la ce dată au fost folosite grenadele lacrimogene de către forțele de ordine pentru a dispersa protestatarii? Câte decese sau răni grave legate de utilizarea grenadelor lacrimogene au avut loc de la acea dată? Guvernul este invitat să descrie legislația și/sau reglementările relevante care se referă la utilizarea și lansarea grenadelor lacrimogene și este invitat să răspundă la această întrebare, ținând seama nu numai de legislația/reglementarea care era în vigoare la momentul faptelor, ci și de cea în vigoare în prezent. De asemenea, este invitat să furnizeze, dacă este cazul, o copie a acestor texte. (b) Se poate considera că această acțiune polițienească, și anume lansarea grenadelor lacrimogene în timpul demonstrațiilor, a fost suficient delimitată de dreptul la viață, în cadrul unui sistem de garanții adecvate și eficiente împotriva arbitrarilor, abuzului de forță și accidentelor evitabile ( Makaratzis c. Grecia [GC], nr. 50385/99, § 58, CEDO 2004 XI]? În mod legal, care sunt aceste garanții

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-03-21
0,94
YAȘAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION Requête n o 72801/11 Yılmaz YAŞAR contre la Turquie introduite le 2 novembre 2011 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Yılmaz Yaşar, est un ressortissant turc né en 1969 et résidant à Kocaeli. Il est représenté devant la Cour
CtEDO 2018-05-29
0,93
TORLAK ET AUTRES c. TURQUIE
é par son agent. 2. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. 3. À la suite du décès de quatorze membres du Parti des travailleurs du Kurdistan (PKK), une organisation armée illégale,
CtEDO 2013-10-15
0,93
AFFAIRE HÜSEYİN KAPLAN c. TURQUIE
ÈCE 4. Le requérant est né en 1959 et réside à Istanbul. 5. Il est le père de Şenal Kaplan (« Şenal »), né le 18 septembre 1986 et décédé le 19 septembre 2006 pendant son service militaire obligatoire. 6. Les faits de la cause peuvent se ré
CtEDO 2012-10-22
0,93
TAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION Requête n o 25690/08 İbrahim TAŞ et Şemam TAŞ contre la Turquie introduite le 17 mai 2008 EXPOSÉ DES FAITS 1. Les requérants, M. İbrahim Taş et Mme Şemam Taş, sont des ressortissants turcs nés respectivement en 1954 et en 1
CtEDO 2019-03-12
0,93
KUTLU ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 18357/11 Gülseren KUTLU et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 mars 2019 en une chambre composée de : Robert Spano, président, Paul Lemme
Sursă