1ra-1260/2019 — art. 192 alin. 1, 190 alin. 2 CP

1ra-1260/2019 — art. 192 alin. 1, 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1260/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 noiembrie 2018, declarate de avocatul Sergiu Musteață și inculpata

Adjighirei Ludmila XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.07.2016 – 19.07.2018,

instanța de apel: 14.09.2018 – 22.11.2018,

instanța de recurs: 21.05.2019 – 26.06.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Adjighirei Ludmila a fost condamnată în baza:

art. 42, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (pe episodul în care figurează partea

vătămată Revenco A.) la 2 ani închisoare;

art. 192 alin. (1) Cod penal (în care figurează partea vătămată Ursachi D.) la 1

an închisoare;

1

art. 192 alin. (1) Cod penal (în care figurează partea vătămată Garabajiu L.) la

1 an închisoare;

art. 192 alin. (1) Cod penal (în care figurează partea vătămată Enachi V.) la 1

an închisoare;

art. 192 alin. (1) Cod penal (în care figurează partea vătămată Botnari N.) la 1

an închisoare;

art. 192 alin. (1) Cod penal (în care figurează partea vătămată Popescu O.) la 1

an închisoare;

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (în care figurează partea vătămată Crețu E.) la

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a cupa funcții de administrare și

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani;

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (în care figurează partea vătămată Uzun V.)

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de administrare și gestionarea bunurilor materiale pe un

termen de 3 ani.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02.12.2016, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare și gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, începând din 19.07.2018, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv din 27.05.2014-29.05.2014, 23.03.2015-

20.06.2015, 05.11.2016- 02.12.2016, arest la domiciliu din 20.06.2015-18.10.2015.

De la inculpat s-a încasat prejudiciul material în beneficiul lui Uzun V. - 8000

lei, Revenco A. - 4000 lei, Botnari N. - 2500 lei, Crețu E. - 7800 lei, Ursachi D. -

2500 lei.

2016, prin înșelăciune și abuz de încredere, aflându-se în apartamentul nr. 47 din str.

XXXXXX, XXXXXX, sub pretextul folosirii pe o perioadă determinată, ilicit a

dobândit un laptop de model „Acer Aspiria”, la preț de 8000 lei de la Uzun V.,

cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Tot, ea acționând de comun acord cu o altă persoană în privința căruia cauza

este disjunsă în dosar separat, la 23 iunie 2016, aflându-se în apartamentul nr. 47 din

XXXXXX XXX, XXXXXX, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, unde creându-și condiții speciale și asigurându-se că nu este văzută de alte

persoane din imediata apropiere, iar dacă va fi văzută să nu fie percepute acțiunile

sale ca o sustragere, prin acces liber, pe ascuns, a sustras un frigider de model

„Beco”, la preț de 4000 lei, cauzând părții vătămate Revenco Angela un prejudiciu

material considerabil.

Tot ea, în perioada de timp 26-27 aprilie 2016, având scopul dobândirii ilicite

a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, acționând cu intenție

directă, prevăzând urmările prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestora, s-a deplasat la sediul magazinului SRL „Iuval-M” din XXXXXX, XX,

2

XXXXXX, unde prezentându-se ca fiind Crețu E. și folosind buletinul de

identitate al acesteia, a încheiat un contract de prestare a serviciilor publice DW

25858966 cu compania S.A „Orange” prin care a procurat în credit telefonul mobil de

model „Samsung J1-2016” la prețul de 3600 lei, și o tabletă de model „Huawei Media

Pad TI 10” la prețul de 4200 lei, după ce cu bunurile însușite, a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzând victimei SRL „Easy credit” un prejudiciu material considerabil,

în valoare totală de 7800 lei.

Tot ea, la 23 iunie 2016, aproximativ la ora 11.00, având scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflându-se în microbuzul cu numărul de rută 184, care se

deplasa pe itinerarul bd. Dimitrie Cantemir - str. Ismail, mun. Chișinău, profitând de

neatenția minorei Ursachi Elizabet, a sustras pe ascuns din geanta acesteia, pe care o

ținea pe umăr, un telefon mobil de model „Lenovo A806”, cu număr de 1ME1

864785022327515, în care se afla numărul S1M 069045003, la preț de 2500 lei,

cauzând părții vătămate o daună materială în proporții considerabile.

Tot ea, la 28 iunie 2016, aproximativ la orele 18.00, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se

deplasa în microbuzul de pe ruta 129, pe itinerarul str. S. Lazo, mun. Chișinău, pe

ascuns a sustras din buzunarul genții lui Enachi V., un telefon mobil de model

„Samsung Galaxy J2”, cauzând părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile, în sumă de 3700 lei.

Tot ea, la 05 iulie 2016, în intervalul de timp 13.00-14.00, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, în timp ce partea vătămată Garabajiu L. se

deplasa cu maxi-taxi nr. 121, pe str. Mihai Viteazu până la str. Kiev, mun. Chișinău,

folosindu-se de neatenția acesteia, i-a sustras din geantă un telefon mobil de model

„Samsung A3”, de culoare albă, în care se afla cartela SIM cu nr. 069303914, cu

prețul de 4400 lei, cauzând părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Tot ea, la 08 iulie 2016, în perioada de timp 15.00-17.20, aflându-se în

microbuzul de pe ruta nr. 171, pe traseul din str. Muncești 45, mun. Chișinău, până la

stația Gara Feroviară din str. Gagarin 5/2, mun. Chișinău, cu scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, având scop de profit, pe ascuns a sustras din geanta lui

Popescu Oxana un portmoneu la preț de 80 lei, în care se aflau bani în sumă de 500

lei, un lănțișor confecționat din metal, de culoare galbenă, asemănător cu aurul, cu

masa de 2,0 gr, în sumă de 2000 lei, prin ce a cauzat părții vătămate o daună

materială în proporții considerabile, în sumă totală de 2580 lei.

Tot ea, la 15 iulie 2016, în perioada de timp 20.10-20.20, aflându-se în

microbuzul de pe ruta nr. 185, de la intersecția str. Tighina cu str. București, până la

str. Arborilor 21, mun. Chișinău, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, având

scop de profit, pe ascuns a sustras din geanta lui Mereanu I., un portmoneu la preț de

600 lei, în care se aflau bani în sumă de 650 lei, un card de memorie cu capacitatea de

16 GB, buletinul de identitate, polița de asigurare medicală și permisul de ședere,

cauzând părții vătămate o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală

de 1450 lei.

3

Tot ea, la 25 iulie 2016, în jurul orei 22.30, aflându-se în microbuzul ce circula

pe ruta 166, în timp ce se deplasa pe bd. Renașterii, mun. Chișinău, în regiunea

Circului de Stat, folosindu-se de neatenția lui Botnari N., din geanta acesteia i-a

sustras telefonul mobil de model „Lenovo S 660” IMEI 863336022707073, în care

era inserată cartela SIM cu nr. 079970810, după ce a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzând părții vătămate o daună materială, în sumă totală de 2000 lei.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina, declarând că nu a comis

faptele imputate.

Totodată, vina ei este integral dovedită prin probele administrate și cercetate în

ședința de judecată, inclusiv cele de mai jos.

Pe episodul din 04 aprilie 2016 în care figurează partea Uzun V.:

partea vătămată Uzun V. a declarat că au locuit împreună cu inculpata la

aceeași gazdă. Într-o dimineața urma să plece la serviciu și inculpata l-a rugat să-i

împrumute laptopul, deoarece avea nevoie de internet pentru a discuta pe skype,

invocând că are careva probleme de familie. A rugat prietenul lui să îi dea laptopul și

apoi să îl ia înapoi după două ore. Seara, inculpata s-a apropiat de el la serviciu și i-a

spus că îi va restitui laptopul a doua zi, din cauza că l-a uitat la un cunoscut în

mașină. Peste câteva zile a încercat să afle ce s-a întâmplat, unse este laptopul.

Inculpata i-a comunicat că a uitat laptopul în mașina unui prieten, iar prietenul este

plecat în deplasare, după care dânsa evita contactul cu el. Timp de o săptămână tot a

încercat să contacteze cu inculpata, iar peste o săptămână și două zile inculpata a

plecat pur și simplu de la gazdă cu soțul, lăsând cheile, iar încercările lui de a o

contacta au rămas fără succes.

Pe episodul din 04 aprilie 2016 în care figurează partea vătămată Revenco A.:

partea vătămată Revenco A. a explicat că inculpata și soțul ei au închiriat de la

ea o odaie. Au stat în chirie două luni, au achitat totul. În altă odaie stăteau și alte

persoane, doi băieți de la care a fost sustras un laptop. A fost telefonată de tinerii care

locuiau în cealaltă cameră, care i-au comunicat că Adjighirei nu sunt acasă și din casă

a dispărut laptopul lor și frigiderul, care costă 4000 lei. A pers la poliție și a scris

cerere. Ulterior a fost sunată de Adjighirei A. și i-a spus că îi va cumpăra frigider nou

și să își retragă cererea, însă acesta a dispărut apoi și nu i-a mai cumpărat frigider și

nu i-a restituit suma de 4000 lei, care este una considerabilă.

Pe episodul din 26-27 aprilie 2016 în care figurează partea vătămată Crețu

E.:

partea vătămată Crețu E. a relatat că se întorcea cu troleibuzul acasă. Dorind să

achite călătoria, a observat, că nu este portmoneul în geantă. În portmoneu erau

buletinul de identitate, bani, un lanț de aur. La poliție nu s-a adresat. Când era peste

hotare, a fost telefonată de mama, care i-a comunicat că vin scrisori acasă să achite

careva datorii pentru un telefon contractat în credit. Revenind în țară, a mers la poliție

să scrie cerere și la magazin pentru a lua copiile contractelor pentru telefon. Prețul

contractelor era de 7800 de lei care era constituit dintr-un telefon și o tabletă. Nu a

achitat suma dată. Până la moment au fost încheiate și alte contracte, fiind folosit

buletinul ei de identitate. Referitor la contractul cu „Easy credit”, aceștia au acționat-

o în judecată și avocatul a fost în ședință la Strășeni, au decis ca să achite aproximativ

4

7000 lei. Pentru dosarul respectiv a avut cheltuieli de 5000 lei pentru serviciile

avocatului. Acțiunea civilă o susține deplin.

Pe episodul din 23 iunie 2016 în care figurează partea vătămată Ursachi D.:

partea vătămată Ursachi D. a declarat că fiica Ursachi E. se întorcea cu rutiera

184, în care i-a fost sustras din geantă telefonul. Venind acasă, a descris persona care

i-a sustras telefonul, a spus că era o fată cu părul întunecat, mai înaltă ca ea, de

aproximativ 1,70 cm. S-au deplasat la sectorul de poliție Râșcani împreună cu fiica,

inspectorii au întrebat-o tot ce s-a întâmplat și i-au arătat fotografiile cine putea să

comită infracțiunea dată. Din pozele date fiica a spus că o cunoște pe Adjighirei L.

Pe episodul din 28 iunie 2016, în care figurează partea vătămată Enachi V.:

partea vătămată Enachi V. a declarat că a urcat în rutieră la intersecția bd. G.

Vieru cu str. Romană. A coborât la str. 31 August și a dorit să vadă cât este ora, însă a

depistat că telefonul nu este. A înțeles că acesta i-a fost furat. A doua zi a depus o

cerere la poliție. Peste trei luni, a fost sunată de la poliție și i s-a restituit telefonul,

care a fost depistat în lombard.

Procesul-verbal de ridicare și examinare din 29.09.216, conform cărui de la

Rusu V. a fost ridicat telefonul mobil de model Samsung Galaxy J2.

Pe episodul din 05 iulie 2016, în care figurează partea vătămată Garabajiu L.:

partea vătămată Garabajiu L. a relatat că se deplasa cu rutiera nr. 121, în care a

urcat și inculpata, care era cu părul strâns, avea ochelari de soare, era îmbrăcată în

pantaloni de culoare închisă, avea un ghiozdan în spate și tot o privea. S-a dat într-o

parte și inculpata la fel s-a dat după ea. Rutiera a stopat la piața „Alioșina” și când a

pornit, inculpata a solicitat șoferului să oprească și repede a coborât din rutieră. Când

a coborât vizavi de stația Soiuz, a observat că telefonul lipsea. A mers la sectorul de

poliție unde a scris o plângere. La poliție ea a descris-o, apoi i-au arătat poze și a

declarat, că una foarte bine seamănă cu doamna respectivă. Telefonul nu a fost

restituit. Telefonul era de model Samsung Galaxy A3 2016 și costa 300 euro.

Procesul verbal de autodenunțare din 24.08.2016, prin care Adjighirei L.

recunoaște că a urcat în rutiera nr. 121, care se deplasa spre sectorul Ciocana. Se afla

pe partea stângă de la o fată, care avea pe umărul stâng o geantă. Folosind neatenția

fetei, i-a deschis fermoarul de la geantă și a scos telefonul, după ce a ieșit din rutieră,

vizavi de piața Alioșina. Telefonul era de model „Samsung A3”, pe care s-a obligat

să-l întoarcă până pe data de 25.08.2016. Se căiește în cele comise.

Autodenunțul lui Adjighirei L. din 05.09.2016, prin care recunoaște sustragerea

telefonului de la Garabajiu L.

Pe episodul din 08 iulie 2016, în care figurează partea vătămată Popescu O.:

partea vătămată Popescu O. a declarat că a urcat din str. Muncești 45, în rutiera

175 sau 171. Geanta ei personală era în spate. Inculpata era cu un băiat, lângă ea și i-a

spus șoferului să oprească imediat, au coborât foarte repede. Ea a coborât la gară și a

depistat că nu este portmoneul, mergând direct la poliție. În portmoneu avea

aproximativ 500 lei, un lănțișor din aur, care i-a fost restituit, iar banii și portmoneul

nu. La poliție i-au fost prezentate anumite persoane în poze, în care a recunoscut

inculpata.

5

Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 11.07.2016,

prin care Popescu O. a recunoscut după fotografie persoana sub nr. 2, care s-a dovedit

a fi Adjighirei L.

Procesul-verbal de ridicare din 12.07.2016, prin care de la Adjighirei L. s-a

ridicat un lănțișor de aur.

Ordonanța de ridicare din 12.07.2016, prin care de la Adjighirei L. s-a ridicat

un lanț confecționat din metal, de culoare galbenă, asemănător cu aurul, cu lungimea

de 52 cm.

Pe episodul din 15 iulie 2016, în care figurează partea vătămată Mireanu I.:

partea vătămată Mereanu I. a declarat că se afla în microbuzul nr. 185. Când a

coborât, a depistat lipsa portmoneul în care erau 700 lei și actele. În rutieră a simțit o

persoană în spatele ei, îmbrăcată în haine bărbătești, cu chipiu în cap. A mers la

poliție. Apoi a fost contactată de o doamnă care i-a găsit portmoneul în care erau

actele. La sectorul de poliție i s-a prezentat o listă de poze și a ajuns la concluzia că

este inculpata cea care i-a sustras portmoneul.

Procesul-verbal de ridicare din 22.07.2016, prin care de la partea vătămată

Mereanu I. s-a ridicat un portmoneu la preț de 600 lei, în care se aflau bani în sumă

de 650 lei, un card de memorie cu capacitatea de 16 GB, buletinul de identitate, polița

de asigurare medicală și permisul de ședere.

Declarațiile date de Adjighirei L. în calitate de bănuită și învinuită, prin care

recunoaște vinovăția și dorește să se împace cu partea vătămată.

Pe episodul din 25 iulie 2016, în care figurează partea vătămată Botnari N.:

partea vătămată Botnari N. a declarat că, așteptând microbuzul nr. 166, a

observat inculpata cu o altă persoană de gen masculin care au coborât din rutieră, din

partea opusă, au traversat strada și așteptau o altă rutieră. Ambii au urcat în aceeași

rutieră, dânsa s-a așezat, iar persoanele date tot acest timp stăteau la ieșirea din

microbuz. Când s-a ridicat să iasă din rutieră, a pus telefonul în geantă, a închis

geanta. După ce a coborât din rutieră, a depistat lipsa telefonului. Peste două zile a

depus cerere la poliție, unde i s-a arătat fotografia a mai multor peroane și e a

recunoscut-o pe inculpată. Telefonul era de model ”Lenovo S660” și valora

aproximativ 2000 lei.

Procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, în cadrul căruia

Botnari N. i-a recunoscut pe Șișcov A. și Adjighirei L.

Autodenunțul lui Adjighirei L., consemnat de ea, prin care recunoaște

vinovăția.

Așadar, starea de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor părții vătămate Uzun

V., ale martorilor Chișca I. și Climenco V. și această faptă pentru care inculpata a fost

trimisă în judecată există și a fost săvârșită de aceasta.

Probele în cumul, confirmă incontestabil că inculpata a comis escrocheria, iar

versiunea invocată de aceasta este unică, pe când probele demonstrează contrariul.

Însăși, martorul Climenco V., audiat în instanță, a declarat că Adjighirei L. i-a

adus laptopul pentru vânzare și nu soțul acesteia. Ultimul a încercat să răscumpere

laptopul, însă era la vândut la a treia persoană. Pe când, proprietarului de laptop –

Uzun V., dânsa i-a declarat că laptopul l-a scos din apartament și l-a uitat în

6

automobilul unor cunoscuți, care nu sunt în oraș, iar ulterior au plecat de la gazdă și

nu răspundea la telefon.

Nu au fost reținute în favoarea inculpatei nici declarațiile martorului Rudei D.,

audiat la demersul apărării, precum că în acea zi s-au întâlnit cu inculpata, ultima a

fixat întâlnire, le-a comunicat că trebuie să se întâlnească cu o altă persoană,

problema era într-un laptop, care l-a sustras o altă persoană dar este învinuită ea.

Or, însăși martorul cu ocazia audierii în instanța de judecată, a menționat, că

le-a părut stranie întâlnirea propusă de către inculpată, iar din cele ce au discutat a

fost una fără sens. În acest aspect, inculpata s-a folosit de relațiile cu martorul care

era colaborator de poliție, pentru a-și asigura un alibi.

Pe episodul din 23 aprilie 2016, privind sustragere pe ascuns, din apartamentul.

47 din XXXXXX XXX, XXXXXX pe care îl închiriau, a frigiderului, de la

Revenco A., starea de fapt a fost stabilită pe baza probelor administrate în cadrul

cercetării judecătorești și anume prin declarațiile părții vătămate Revenco A., care a

declarat că soții Adjighirei închiriau o odaie în ap. 47 din XXXXXX XXX XXXXX,

au plecat fără să aducă la cunoștință și în rezultat a dispărut și frigiderul, iar tinerii

care locuiau împreună cu aceștia în a doua odaie, i-au declarat că soții Adjighirei au

motivat că frigiderul s-a defectat.

În instanță, inculpata nu a recunoscut fapta respectivă, declarând că anume

Adjighirei A. a scos frigiderul din apartament, iar ei i-a spus că acesta s-a defectat.

Dar, acțiunile care au urmat confirmă, că acesta a fost sustras, deoarece Adjighirei L.

împreună cu soțul au plecat din apartament fără să înștiințeze proprietarul. În caz, că

se considera nevinovată, precum susține, urma să declare stăpânului că acesta a fost

evacuat de către soțul ei pentru a fi reparat și nu l-a mai restituit. Mai mult, după cum

susține inculpata pentru reparație ea a încercat să obțină bani și de la ceilalți chiriași.

Nu poate fi reținut argumentul inculpatului, că ea de una singură nu putea să scoată

frigiderul, or aceasta este învinuită că a comis infracțiunea împreună cu Adjighirei A.,

în privința ultimului cauza penală este disjungată într-un proces aparte.

Probele date în cumul confirmă incontestabil că inculpata împreună cu soțul, au

locuit la gazdă în apartamentul sus menționat, au plecat fără să anunțe locatarul, iar

împreună cu ei a dispărut și frigiderul, iar episodul analizat, confirmă că a dispărut și

laptopul altui chiriaș.

Acționând în acest mod, inculpata a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit

producerea lui prin săvârșirea acelei fapte infracționale, reținându-se sub aspect

subiectiv ca forma a vinovăției - intenția directă.

Pe episodul din 26-27 aprilie 2016, partea vătămată a fost recunoscută Crețu

E., deoarece într-un final aceasta a achitat creditul pentru bunurile procurate de către

inculpata Adjighirei L., credit Iuval-M, de la Easy credit un telefon mobil Samsung

Jl-2016 și o tabletă Huawei Media Pad,

Partea vătămată Crețu E. a declarat că la începutul lunii aprilie 2016, în

troleibuz i-a fost sustras portmoneul din geantă, în care era și buletinul de identitate al

acesteia. Pe faptul dat nu a sesizat organele de poliție, iar ulterior acasă îi veneau

scrisori cu privire la achitarea a careva sume, pentru procurarea unor bunuri în credit.

Ulterior, a aflat că cineva s-a folosit de buletinul ei de identitate și a contractat în

7

credit un telefon și o tabletă, a fost acționată în instanța de judecată și ea a achitat

creditul în favoarea companiei creditare.

Din probatoriul administrat și anume din declarațiile martorilor Naclițchii N.

și Zvigunov A., angajați ai companiei „Orange” de la care au fost procurate în credit

bunurile, rezultă că anume inculpata s-a prezentat la sediul companiei și a procurat în

credit un telefon mobil de model Samsung Jl-2016 și o tabletă Huawei Media Pad,

aceștia au identificat că inculpata este autorul infracțiunii, în cadrul acțiunii

procesuale din faza de urmărire penală - recunoașterea după fotografie.

Din fotocopiile buletinului de identitate, anexate la materialele cauzei penale,

pe numele lui Crețu E., poza din aceasta seamănă cu inculpata, de aceea nu a trezit

careva dubii nici angajaților companiei contactate.

Alegația inculpatei cu referire la declarația martorului că persoana care a

procurat bunurile avea careva defecte locomotorii în vorbire, ceea ce la ea nu este

prezent, nu confirmă că inculpata nu a comis infracțiunea și nu probează nici faptul

că, în realitate, persista acest defect.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză s-a concluzionat fără

dubiu că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpata există, fiind săvârșită cu

vinovăție.

În ceea ce privește atitudinea subiectivă a inculpatei în momentul săvârșirii

actelor materiale subscrise infracțiunii de escrocherie, fapta inculpatei, relevă intenția

directă întrucât aceasta a prevăzut și a urmărit producerea unei pagube în patrimoniul

părții civile.

Pe episoadele din 23 iunie 2016 de la partea vătămată Ursachi D., 28 iunie

2016 de la partea vătămată Enachi V., 05 iulie 2016 de la partea vătămată Garabajiu

L., 08 iulie 2016 de la partea vătămată Popescu O., 15 iulie 2016 de la partea

vătămată Mireanu I., 25 iulie 2016 de la partea vătămată Botnari N., din probatoriul

supra administrat s-a stabilit că inculpata este autorul infracțiunilor incriminate.

Părțile vătămate Garabajiu L., Popescu O., Mireanu I., în cadrul urmăririi

penale și martorul Ursachi E. cu ocazia audierii în instanța de judecată, precum și în

cadrul acțiunilor din faza de urmărire penală, au confirmat că în transportul public, în

data și momentul în care se deplasau, se afla și inculpata, care într-un mod sau altul

era alături. Predomină în descrierea părților vătămate, că aceasta era îmbrăcată în

haine bărbătești și purta chipiu. Au memorizat-o prin acțiunile acesteia, care

concentra atenția asupra părților vătămate, spontan și în grabă cobora din transportul

public. La părțile vătămate menționate nu a apărut nici un dubiu cu referire la

recunoașterea inculpatei care s-a aflat cu ele în acel moment în transportul public și a

sustras bunurile.

Pe episoadele privind sustragerea telefoanelor mobile de la părțile vătămate

Enachi V., Ursachi D., Garabajiu L., a portmoneului de la Mireanu I., Botnari N.,

fiind audită în calitate de bănuit, Adjighirei L. a recunoscut integral vinovăția și a

intenționat încheierea unor tranzacții de împăcare cu părțile vătămate, iar în cazul

părții vătămate Garabajiu L., inculpata a sesizat singură organul de urmărire penală

prin autodenunț.

În cazul sustragerii portmoneului de la partea vătămată Popescu O., de la

inculpată s-a ridicat lănțișorul din aur ce aparține părții vătămate.

8

Prin urmare, instanța cu referire la argumentul inculpatei, că în cadrul urmării

penale a recunoscut vinovăția pe capetele de acuzare în pungășie, la rugămintea

concubinului Șișcov A., deoarece la acel moment consuma droguri și era dependentă

de acesta, și în starea în care se afla era gata să facă tot ce acesta îi cerea, iar

declarațiile de recunoaștere a vinovăției le expunea în scris după cum indicau

colaboratorii de poliție, a apreciat-o critic, deoarece precum a fost expusă în scris

poziția inculpatei în faza de urmărire penală, descrise evenimentele, putea să emane

doar de la o persoană care a comis aceste fapte.

Concomitent a fost apreciată critic poziția inculpatei de nerecunoaștere a vinei,

fiind una de apărare și în scop de eschivare de la răspundere penală, reținându-se la

caz drept veridice și care confirmă vinovăția inculpatei declarațiile date în faza de

urmărire penală în calitate de bănuită.

Referitor la alegațiile inculpatei în ce privește contestarea acțiunilor procesuale

de recunoaștere a persoanelor după fotografie de către părțile vătămate, precum că la

această acțiune a fost prezentată doar poza ei, nu s-a găsit suport probatoriu în cadrul

cercetării judecătorești și careva efecte ale nulității acestor acțiuni procesuale nu au

fost stabilite.

La fel, a fost respins și argumentul inculpatei cu referire la declarațiile unor

părți vătămate, precum că în momentul sustragerii bunurilor în transportul public,

inculpata era însoțită și de un bărbat, acesta nu poate fi reținut în favoarea

nevinovăției ei, deoarece pe aceste episoade inculpata a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunilor în faza de urmărire penală, iar într-un caz s-a autodenunțat.

Sub aspectul pedepsei, instanța a reținut criteriile de individualizare prevăzute

de art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gradul de pericol social al faptelor săvârșite,

care se califică ca ușoare, mai puțin grave și grave, de persoana inculpatei, care

anterior a fost judecată pentru infracțiuni de sustragere și escrocherie, de faptul că

aceasta nu a sesizat gravitatea faptelor comise și nu și-a schimbat atitudinea față de

valorile ocrotite de legea penală, nu s-a reintegrat în societate, nu a exprimat regret,

iar neconsecutivitatea între declarațiile date în cadrul urmăririi penale și în faza de

judecare, confirmă intenția de a duce în eroare instanța de judecată, pentru a se

eschiva de răspundere penală pentru faptele comise, de lipsa circumstanțelor

atenuante și agravante, concluzionând că pedeapsa cu închisoarea va fi în măsură să

asigure reeducarea inculpatei și exercitarea unui control ce vine să prevină antrenarea

sa viitoare în activități de același gen, raportat la fapta comisă, gradul de pericol

social al acesteia, alte sancțiuni nonprivative de libertate nefiind suficiente, chiar dacă

inculpata a avut o conduită bună anterior și pe parcursul cercetărilor.

hotărâri, prin care pe art. 190 alin. (2) Cod penal să fie achitată din lipsă de probe, iar

pe art. 192 alin. (1) Cod penal, să fie încetat procesul penal, din motivul intervenirii

termenului de prescripție.

Recurenta a indicat că instanța nu a apreciat corect probele administrate.

3.1. A declarat apel și avocatul Sergiu Mustață, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpata să fie achitată pe învinuirile de

comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c), 190 alin. (2) lit. c) și 42,

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpată, pe

9

episodul părții vătămate Uzun V. - că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

incriminate, iar pe art. 192 alin. (1) Cod penal să fie liberată de răspundere penală, pe

motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, cu

încetarea procesului penal.

Apelantul a invocat că pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu s-a stabilit că

inculpata a însușit laptopul părții vătămate Uzun Valeriu, acesta a fost luat de alte

persoane, iar inculpata a încercat restituirea acestuia proprietarului.

Pe capătul de acuzare în baza art. 42, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, adică

sustragerea bunului de la Revenco A., lipsesc probe ce ar proba faptul că anume

inculpata a comis fapta dată.

Incorect instanța a constatat că persoana ce ar fi sustras prin înșelăciune bunuri

de la SRL „Iuval-M” ar fi inculpata. Instanța indică la partea vătămată Crețu E., deși

acuzatorul de stat a modificat învinuirea, indicând că inculpata ar fi însușit bunurile

SRL „Iuval-M”.

Se pretinde că inculpata ar fi semnat la momentul procurării în credit a unui

telefon și a unei tablete, însă nu există nici o concluzie a unui expert că semnătura

respectivă de pe actele întocmite ar aparține inculpatei, iar declarațiile martorului

Zvigunov A. nu au fost consemnate corect.

Cât privește acuzațiile de comitere a pungășiilor, nu există nicio probă

concludentă că anume inculpata este persoana ce a comis infracțiunile, iar chiar în

cazul constatării vinovăției, instanța urma a înceta aceste procese în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

noiembrie 2018, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Procesul penal, în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, pe episoadele părților

vătămate Garabajiu L., Ursachi D., Enachi V., Botnari N., Popescu O. și Mereanu I.,

a fost încetat, pe motivul intervenirii prescripției de tragere la răspundere penală.

Adjighirei Ludmila a fost condamnată pe episodul părții vătămate Crețu E., în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 ani închisoare și pe episodul părții vătămate

Uzun V. în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

Dispozițiile sentinței privind condamnarea lui Adjighirei Ludmila în baza art.

42, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, au fost menținute.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

potrivit sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 02.12.2016, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita anumite

activități de răspundere în domeniul administrării bunurilor materiale pe un termen de

1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, începând

din 22.11.2018, cu includerea duratei reținerii, arestării la domiciliu și arestării

preventive din 27.05.2014-29.05.2014, 23.03.2015-18.10.2015 și din 15.11.2016-

22.11.2018.

În rest, sentința a fost menținută.

10

Instanța de apel a statuat că sentința cuprinde elementele definitorii

condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, fiind

descrise faptele criminale, considerate ca fiind dovedite, forma și gradul de vinovăție

a inculpatei, motivele și consecințele infracțiunilor săvârșite, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt respinse

argumentele părții apărării.

Vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor constatate pe episoadele în care

sunt constituite în calitate de părți vătămate Crețu E. și Uzun V, cât și pe celelalte

episoade constatate de prima instanță, s-a dovedit conform probatoriului administrat

în cadrul procesului penal.

Totodată, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunilor constatate de instanța

de apel pe epizoadele în care sunt constituite în calitate de părți vătămate Crețu E. și

Uzun V. cât și pe celelalte epizoade constatate de prima instanță, se dovedește

conform probatoriului administrat în cadrul procesului penal și anume:

a) pe episodul din 04 aprilie 2016 ce vizează partea vătămată Uzun V.: -

declarațiile părții vătămate Uzun V.; - declarațiile martorului Chișca I.; - declarațiile

martorului Climenco V.; - procesul - verbal de confruntare între bănuiții Adjighirei L.

și Adjighirei A., procesul-verbal de confruntare între bănuita Adjighirei L. și

Climenco V.;

b) pe episodul din 04 aprilie 2016 ce vizează partea vătămată Revenco A.: -

declarațiile părții vătămate Revenco A.;

c) pe episodul din 26-27 aprilie ce vizează partea vătămată Crețu E. -

declarațiile părții vătămate Crețu E.; - declarațiile martorului Zvigunov A.; -

declarațiile martorului Naclițchii N.; - procesul-verbal de examinare din 02.12.2016; -

procesul-verbal de ridicare din 06.12.2016; - procesul-verbal de examinare din

06.12.2016; - procesele-verbale de recunoaștere după fotografie din 12.12.2016;

d) pe episodul din 23 iunie 2016 ce vizează partea vătămată Ursachi D.: -

declarațiile părții vătămate Ursache D.; - declarațiile martorului Uraschi E.;

e) pe episodul din 28 iunie 2016 ce vizează partea vătămată Enachi V.: -

declarațiile părții vătămate Enachi V.; - procesul-verbal de ridicare și examinare din

29.09.2016 din care rezultă că, de la Rusu V. i-a fost ridicat telefonul mobil de model

„Samsung Galaxy J2”;

f) pe episodul din 05 iulie 2016 ce vizează partea vătămată Garabajiu L.: -

declarațiile părții vătămate Garabajiu L., procesul-verbal de autodenunțare din

24.08.2016 prin care Adjighirei L. recunoaște comiterea infracțiunii și anume la

începutul lunii iulie 2016 aproximativ la orele 14.00, aflându-se în str. Mihai

Viteazul, a urcat în rutiera nr. 121, care se deplasa spre sectorul Ciocana. Pe drum în

rutieră, se afla pe partea stângă de la o fată, care avea pe umărul stâng o geantă.

Folosindu-se de neatenția fetei, i-a deschis fermoarul de la geantă și a scos telefonul,

după ce a ieșit din rutieră, vizavi de piața Alioșina. Telefonul era de model „Samsung

A3”, pe care s-a obligat să-l întoarcă până pe data de 25.08.2016, căindu-se sincer de

cele comise; - autodenunțul lui Adjighirei L. din 05.09.2016 prin care Adjighirei L.

recunoaște sustragerea telefonului de la Garabajiu L.;

g) pe episodul din 08 iulie 2016 ce vizează partea vătămată Popescu O.: -

declarațiile părții vătămate Popescu O.; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

11

după fotografie din 11.07.2016, prin care partea vătămată, după fotografie a

recunoscut persoana sub nr. 2, care s-a dovedit a fi Adjighirei L.; - procesul-verbal

de examinare a obiectelor din 13.07.2016, prin care s-a examinat lanțul confecționat

din metal, de culoare galbenă, asemănător cu aurul, cu lungimea de 52 cm.;

h) pe episodul din 15 iulie 2016 ce vizează partea vătămată Mireanu I.: -

declarațiile părții vătămate Mireanu I. a; - procesul-verbal de ridicare din 22.07.

2016, prin care de la partea vătămată s-a ridicat un portmoneu la preț de 600 lei, în

care se aflau bani în sumă de 650 lei, un card de memorie cu capacitatea de 16 GB,

buletinul de identitate, polița de asigurare medicală și permisul de ședere; -

declarațiile lui Adjighirei L. făcute în cadrul audierii sale în calitate de bănuită și

învinuită prin care recunoaște vinovăția în săvârșirea faptei respective și dorește să se

împace cu partea vătămată;

i) pe episodul din 25 iulie 2016 ce vizează partea vătămată Botnari N.: -

declarațiile părții vătămate Botnari N.; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie în cadrul căruia Botnari N. i-a recunoscut pe Șișcov A. și Adjighirei

L.; - autodenunțul lui Adjighirei L., consemnat prin care recunoaște vinovăția pe

episodul respectiv, declarațiile martorului Șișcov A.; - declarațiile martorului

Adjighirei A.

Astfel, instanța a conchis că probele relevate sunt admisibile, dat fiind că sunt

administrate în conformitate cu Codul de procedură penală.

Totodată, a reținut că prin rechizitoriu, inculpata este învinuită pe episoadele de

escrocherie că, având scopul dobândirii ilegale de bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, în timpul și circumstanțele indicate, a însușit de la

partea vătămată Uzun Valeriu un bun în valoare de 8 000 lei și de la partea vătămată

Crețu E. bunuri în valoare totală în sumă de 7800 lei, ce au fost calificate în baza art.

190 alin. (2) lit. c) și 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Potrivit Legii penale, ce acționa la momentul comiterii infracțiunii, art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal avea următoarea redacție: „ escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în

proporții considerabile.”

Prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018, art. 190

alin. (1) Cod penal a fost modificat, având următorul cuprins: „ Escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai

multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia

este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile.”

Din analiza conținutului normei penale prevăzute la art.190 Cod penal, până și

după modificările operate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17

august 2018, lit. c) din alin. (2) a fost abrogată, iar indicele calificativ „daune

considerabile” se cuprinde în alin. (1).

Prin infracțiunile de escrocherie pe cele două episoade, inculpata a cauzat

daune considerabile în mărimile, care, raportate la prevederile art. 190 Cod penal

12

modificat prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018,

constituie infracțiunea prevăzută la articolul 190 alin. (1) Cod penal.

Art. 10 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează că legea penală care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit

faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra

persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente

penale.

Urmare a efectului retroactiv asupra situației stabilite în cauză, pe episoadele

ce vizează părțile vătămate Uzun V. și Crețu E. acțiunile inculpatei urmează a fi

reîncadrate din art. 190 alin. (2) lit. c) și 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la art. 190 alin.

(1) și 190 alin. (1) Cod penal.

Cu privire la motivele invocate în apeluri, ce vizează achitarea inculpatei de

sub învinuirile în săvârșirea infracțiunilor incriminate au fost apreciate ca fiind

nefondate, deoarece urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în

strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu au fost constatate

încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală

și au fost apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, starea de fapt stabilită prin sentință concordă cu probele

administrate și apreciate de prima instanță.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art.394 alin.

(1) și (2) Cod de procedură penală, astfel sunt descrise faptele criminale, considerate

ca fiind dovedite, forma și gradul de vinovăție a inculpatei, motivele și consecințele

infracțiunilor săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată

și motivele pentru care sunt respinse argumentele apărării.

Versiunea inculpatei nu are acoperire probatorie, se combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză.

Nerecunoașterea vinovăției în săvârșirea infracțiunilor imputate nu echivalează

cu achitarea inculpatei, de vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii,

cercetate și apreciate în modul cuvenit, demonstrează cu certitudine participarea

acesteia la săvârșirea infracțiunilor imputate.

În context, instanța a considerat corect soluționată și chestiunea privind

pedeapsa aplicată inculpatei în baza art. 42, 186 alin. (2) Cod penal, aceasta fiind în

limitele legii, acordându-se deplină eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, și

ținându-se cont și de persoana acesteia, gravitatea infracțiunii săvârșite și

circumstanțele care influențează asupra pedepsei, așa că just a concluzionat că

atingerea scopului pedepsei se va obține prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

În ce privește pedeapsa penală pentru săvârșirea infracțiunilor în baza art.190

alin. (1) și 190 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a luat în considerație prevederile

art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se

clasifică ca fiind mai puțin grave, de motivul acestora, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatei, precum și de faptul, că printre altele,

pedeapsa are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

13

condamnatului, cât și a altor persoane, a considerat oportună și rezonabilă aplicarea

pedepsei prevăzute de lege – închisoare, temei pentru aplicarea unei pedepse mai

blânde decât cea prevăzută de lege nefiind constatat.

Totodată, soluționând chestiunea cu privire la răspunderea penală a inculpatei

în baza art.192 alin. (1) Cod penal, care potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, se

clasifică ca fiind ușoară și reținând prevederile art. 53 lit. g) și 60 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) Cod penal, că persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii ușoare au expirat 2 ani și că prescripția curge din ziua săvârșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, a

conchis că procesul penal urmează a fi încetat din motivul că a intervenit prescripția

tragerii la răspundere penală.

păruială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să

fie achitată pe art. 42, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal ori să-i fie aplicate pedepse mai

blânde decât închisoarea.

Recurentul a indicat că instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei pe

episodul din 04.04.2016 ce vizează partea vătămată Revenco A. se probează prin

declarațiile părții vătămate, dar analizând aceste declarații, nu se constată că inculpata

a participat la comiterea acestei infracțiuni.

În termenul pedepsei definitive stabilite inculpatei pentru concurs de infracțiuni

conform art. 84 alin. (4) Cod penal, nu a fost inclusă perioada executată de la

02.12.2016 până la 19.07.2019.

Odată fiind constatată vinovăția inculpatei, instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, deoarece la momentul săvârșirii

infracțiunilor incriminate, era fără antecedente penale, executând deja o perioadă de 3

ani închisoare și în cazul constatării vinovăției în comiterea infracțiunii și stabilirea

pedepsei pentru concurs de infracțiuni, conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod

penal, o pedeapsă prea mare cu închisoarea nu este necesară, perioada executată de

inculpată deja având efect de corectare și reeducare a acesteia.

La moment, infracțiunile incriminate inculpatei sunt calificate ca unele mai

puțin grave, inculpata nu avea antecedente penale, fiind în prezența circumstanței

atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal, săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

Astfel, aplicarea față de inculpată a unui nou termen de pedeapsă cu închisoare,

în situația în care ea deja a executat un termen mare de închisoare în baza primei

sentințe (în aprilie 2019 fiind sfârșitul termenului de pedeapsă în baza primei

sentințe) nu este oportună, iar o pedeapsă mai blândă, în special pedeapsa amenzii, va

asigura atingerea scopului pedepsei în continuare de corectare și reeducare a

vinovatului, reținându-se că inculpata locuiește în Chișinău, unde menține relațiile de

familie cu părinții.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpata, în care solicită, casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată pe toate capetele de

învinuire.

14

Recurenta invocă că pe învinuirea în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, cât și pe

art. 42, 186 alin. (2) Cod penal, nu au fost aduse probe ce ar confirma vinovăția.

Pe episodul părții vătămate Crețu E., neîntemeiat a fost condamnată, deoarece

ultima nu poate fi considerată ca parte vătămată, pentru că prejudiciul material nu i-a

fost ei cauzat, dar companiei care a eliberat marfa procurată, astfel că. în temeiul art.

391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, pe episodul dat urma a fi încetat

procesul penal.

Mai mult decât declarațiile martorilor și a părții vătămate, la caz lipsesc alte

prove în confirmarea vinovăției, așa ca probele video, expertiza grafoscopică.

Pe epizoadele părții vătămate Uzun V. și a părții vătămate Revenco A., la fel,

lipsesc probe, totul este o presupunere, că dânsa ar fi putut sustrage frigiderul, fără a

nu fi văzută.

La stabilirea pedepsei definitive, instanțele nu i-au inclus termenul în care își

executa pedeapsa din 02.12.2016 până la 19.07.2018, nu s-a luat în considerație că

dânsa deja a executat 2 ani și 10 luni din pedeapsa de 3 ani.

Astfel, instanțele urmau a-i aplica o pedeapsă mai blândă, deoarece pe perioada

executării a stat pe calea corijării și în viitor nu va mai încălca legea.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul inculpatei nu este întemeiat pe vreun

temei de drept din cele prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, lipsind și

argumentarea respectivă, iar cel al avocatului este fondat și pe art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care prescrie și temeiuri ca - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt

care a afectat soluția instanței (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete din apelurile apărării nu s-ar fi pronunțat instanța și care ar fi

esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă

15

de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care să-i fi

afectat soluția, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile declarate nu întrunesc condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare al avocatului și inculpatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care

le-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurenți.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. și 5.1. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și încadrarea

juridică corectă a acțiunilor ei infracționale, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv pe episodul cu partea vătămată Uzun V.

– declarațiile ei și ale martorilor Chișca I., Climenco V., procesul-verbal de

confruntare între bănuiții Adjighirei L. și Adjighirei A., procesul-verbal de

confruntare între bănuita Adjighirei L. și Climenco V.; pe episodul cu partea

vătămată Revenco A. - declarațiile ultimei; pe episodul cu partea vătămată Crețu E. -

declarațiile ei și ale martorilor Zvigunov A., Naclițchii N., procesul-verbal de

examinare din 02.12.016, procesul-verbal de ridicare din 06.12.2016, procesul-verbal

de examinare din 06.12.2016, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie din

12.12.2016; pe episodul cu partea vătămată Ursachi D. - declarațiile lui și ale

martorului Uraschi E.; pe episodul cu partea vătămată Enachi V. – declarațiile ei,

procesul-verbal de ridicare și examinare din 29.09.2016 din care rezultă că de la Rusu

V. a fost ridicat telefonul mobil „Samsung Galaxy J2”; pe episodul cu partea

vătămată Garabajiu L. - declarațiile ei, procesul-verbal de autodenunțare din

24.08.2016 prin care Adjighirei L. recunoaște comiterea infracțiunii, autodenunțul lui

Adjighirei L. din 05.09.2016 prin care Adjighirei L. recunoaște sustragerea

telefonului de la Garabajiu L.; pe episodul cu partea vătămată Popescu O. -

declarațiile ultimei, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

16

11.07.2016, prin care partea vătămată, după fotografie, a recunoscut persoana sub nr.

2, care s-a dovedit a fi Adjighirei L., procesul-verbal de examinare a obiectelor din

13.07.2016, prin care s-a examinat lanțul confecționat din metal, de culoare galbenă,

asemănător cu aurul, cu lungimea de 52 cm.; pe episodul cu partea vătămată

Mireanu I. - declarațiile ei, procesul-verbal de ridicare din 22.07.2016, prin care de la

partea vătămată s-a ridicat un portmoneu la prețul de 600 lei, în care se aflau bani în

sumă de 650 lei, un card de memorie cu capacitatea de 16 GB, buletinul de identitate,

polița de asigurare medicală și permisul de ședere, prin declarațiile inculpatei făcute

în cadrul audierii sale în calitate de bănuită și învinuită prin care recunoaște vinovăția

în săvârșirea faptei respective și dorește să se împace cu partea vătămată; pe episodul

cu partea vătămată Botnari N. – declarațiile ultimei, procesul-verbal de recunoaștere

a persoanei după fotografie în cadrul căruia Botnari N. i-a recunoscut pe Șișcov A. și

Adjighirei L., autodenunțul lui Adjighirei L., consemnat, prin care recunoaște

vinovăția pe episodul respectiv, declarațiile martorilor Șișcov A. și Adjighirei A.,

toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele de fond și de apel indicând argumentat și

detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de

apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe

rol, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatei a elementelor infracțiunilor imputate (pct. 2. - 5.1. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei instanțele just și argumentat au ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (1), (4) Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau

mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de

judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor

aplicate. Conform acestor prevederi se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după

pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de

comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima

cauză.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

17

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel

pe care îl propune avocatul și inculpata, este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar

este lipsită de orice suport legal.

Este de observat că motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2. – 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Prin urmare, este neîntemeiat și argumentul recurenților că în termenul

pedepsei definitive stabilite inculpatei pentru concurs de infracțiuni conform art. 84

alin. (4) Cod penal nu a fost inclusă perioada executată de la 02.12.2016 până la

19.07.2019, or, prin încheierea deciziei instanței de apel din 14.03.2019, eroarea în

cauză a fost corectată (f.d 158-162 v.11).

Mai mult, potrivit art. 469 alin. (1) pct. 11) și 12) - 472 Cod de procedură

penală, soluționarea chestiunilor privind executarea sentinței în cazul existenței altor

hotărâri neexecutate, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărâri,

computarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost

soluționată la adoptarea hotărârii de condamnare, ține de competența instanței de

judecată din raza de activitate a organului sau a instituției care execută pedeapsa.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au

fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat inculpatei pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

18

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Sergiu Musteață și

inculpata Adjighirei Ludmila XXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 noiembrie 2018, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

19