1ra-1464/19 — Art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 februarie 2019, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Cerchez Dan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore. A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea de la Cerchez Dan a sumei de 1 857 lei în calitate de cheltuieli judiciare ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cerchez Dan la data de 12.01.18, ora 05:00 min., deplasându-se pe str. Timiș intersecție cu str. Dâmbului, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii de poliție ai DP mun. Chișinău, care erau implicați în măsuri de combatere a furturilor stradale, din motivul că avea un comportament suspect și neadecvat, a fost condus la IP Centru, unde a predat benevol un pachețel de tip „zip-lock” cu o substanță albă, care conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-198 din 23.01.2018, reprezintă PVP cu masa totală de 0,467 gr, care conform tabelului nr. 1 din Tabelele și listele substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004 se atribuie la substanțe stupefiante și conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006 constituie cantități mari. 1

Nefiind de acord cu sentința, procurorul a atacat-o cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la Cerchez Dan a cheltuielilor judiciare suportate din contul bugetului de stat, și anume a sumei de 1 857 lei. În argumentarea apelului procurorul a invocat că cheltuielile judiciare respective, sunt formate din efectuarea expertizei chimice a substanței narcotice în sumă de 1 680 lei, precum și cheltuieli suportate la efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a substanțelor narcotice în sumă de 177 lei, în total constituind suma de 1 857 lei, care urmează a fi încasată din contul inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, apelul declarat a fost respins ca nefondat. 4.1. Colegiul a considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, Colegiul a marcat că prima instanță întemeiat a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Cerchez Dan a cheltuielilor de judecată în legătură cu efectuarea raportului de expertiză chimică cât și suportate la efectuarea examinării medico-legale, or acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Instanța de apel a considerat apelul declarat nefondat, indicând că cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit, or într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Împotriva deciziei instanței de apel recurs ordinar declară procurorul care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea ce ține de soluția dispusă cu privire la cheltuielile judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către instanța de apel. În susținerea recursului procurorul indică că soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea de la Cerchez Dan a 2 cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare. Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni care impune desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. 5.1. Pe marginea recursului declarat, avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului depune referință, prin care solicită inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 857 lei, pentru efectuarea expertizei chimice a substanței narcotice și examinării medicale de constatare a faptului de consumare a substanțelor narcotice. La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare constituie cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea examinării Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-198 din 23.01.2018 și examinarea medicală la Dispensarul Republican de Narcologie, or art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede expres cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie. Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către 3 ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul efectuării constatării tehnico-științifice fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Cerchez Dan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 19 iulie 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4