1ra-603/2019 — art. 188 alin.2 lit. b, f, 188 alin. 2 lit. f, 201/1 alin. 2 lit. a CP

1ra-603/2019 — art. 188 alin.2 lit. b, f, 188 alin. 2 lit. f, 201/1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-603/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

a judecat, fără citarea pârților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana și de către avocatul

Covdii Alexandru în numele inculpatului Ciuntu Cristian, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Drochia sediul Central din 09 februarie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Ciuntu Cristian xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx

și

Ungurean Viorel xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.11.2015 - 09.02.2018;

Instanță de apel: 21.04.2018 - 21.11.2018;

Instanță de recurs: 04.02.2019 - 25.06.2019.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Ciuntu Cristian în baza:

- art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, la 6 ani 8 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis;

- art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis;

- art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 9 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Ungureanu Viorel în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, la 8 ani

1

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ciobanu Vasile,

fiind dispusă încasarea în mod solidar de la Ciuntu Cristian și Ungurean Viorel în

beneficiul lui Ciobanu Vasile suma de 3 600 lei cu titlu de prejudiciu material și

suma de 3 400 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Viorel la 12 decembrie 2013, aproximativ la ora 23:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, având intenția săvârșirii atacului tâlhăresc în scopul sustragerii bunurilor,

acționând împreună cu Ciuntu Cristian, în apropierea restaurantului ,,Ambasador”

din or. Drochia, l-au lovit cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului pe

Ciobanu Vasile, cauzându-i vătămări corporale medii, care au provocat dereglarea

sănătății pe un timp îndelungat și i-au sustras un telefon mobil de model

,,Samsung” în valoare de 2 000 lei, o cartelă de memorie de 2GB, în valoare de

100 lei, o geantă din piele în valoare de 1 000 lei, în care se aflau bani însumă de

500 lei, astfel cauzându-i o daună materială considerabilă, în sumă totală de

3 600 lei.

Ciuntu Cristian, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, la 22

februarie 2017, aproximativ la ora 19:00, în timp ce se întorceau acasă împreună cu

concubina minoră xxxxx, anul nașterii xxxxx și fiul xxxxx, pe una din străzile sat.

Gribova, r-nul Drochia, având scopul aplicării violenței față de membrii familiei a

apucat copilul minor xxxxx de picioare și cu capul îl scufunda în zăpadă, până a

intervenit mama copilului xxxxx care a luat copilul în brațe și a fugit spre casă.

Ciuntu Cristian a ajuns-o din urmă și intimidând-o pe xxxxx cu cuvinte precum că

nu este mamă pentru copil, a lovit-o cu piciorul în burtă, luându-i copilul din brațe.

Apoi, ajungând la domiciliul lor comun, Ciuntu Cristian în scop de a le insufla

frica față de membrii familiei a luat o bâtă de lemn și a lovit cu ea în pat, rupând-o

în două bucăți. În acest timp Chircu Natalia a luat copilul și a fugit din casă, iar

Ciuntu Cristian continua să o amenințe pe xxxxx, i-a pus o parte din bâtă în

regiunea gâtului, cerându-i să-i aducă copilul înapoi. xxxxx a fugit la vecină, însă

Ciuntul Cristian a ajuns-o din urmă și în gospodăria vecinei continua să o amenințe

cu bâta din lemn.

În rezultatul acțiunilor sale Ciuntu Cristian a cauzat minorului xxxxx traumă

craniu-o cerebrală care s-a manifestat cu comoție cerebrală, contuzia țesuturilor

moi a feței, excoriațiile feței, care se califică ca vătămări corporale ușoare, iar

minorei xxxxx i-a cauzat echimoza burții centru, care se califică ca leziuni

corporale neînsemnate.

Tot Ciuntu Cristian, la 17 octombrie 2015, în jurul orei 03:00, aflându-se pe

str. 31 august, 33 din or. Drochia, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, a intrat în incinta SRL ,,Aparate de Noroc”,

unde aplicând violență periculoasă pentru viața și sănătatea operatorului-casier

Morozan Ludmila, exprimată prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și

picioarele încălțate în papuci peste diferite părți ale corpului, a cerut de la ultima

bani.

Ulterior, Ciuntu Cristian, aflându-se în fața SRL ,,Aparate de Noroc” și

continuându-și scopul și intențiile criminale, i-a mai aplicat părții vătămate

Morozan Ludmila, câteva lovituri cu pumnii și picioarele încălțate peste diferite

2

părții ale corpului și i-a sustras în mod deschis telefonul mobil de model ,,Lenovo

A 2010”, cauzându-i o daună în proporții considerabile, în sumă totală de 3 050 lei.

Tot el, la 12 decembrie 2013, aproximativ la ora 23:00, fiind stare de

ebrietate alcoolică, având intenția săvârșirii atacului tâlhăresc în scopul sustragerii

bunurilor, acționând împreună cu Ungurean Viorel, în apropierea restaurantului

,,Ambasador” din or. Drochia, l-au lovit cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale

corpului pe Ciobanu Vasile, cauzându-i vătămări corporale medii, care au provocat

dereglarea sănătății pe un timp îndelungat și i-au sustras un telefon mobil de model

,,Samsung” în valoare de 2 000 lei, o cartelă de memorie de 2 GB, în valoare de

100 lei, o geantă din piele în valoare de 1 000 lei în care se aflau bani în sumă de

500 lei, cauzându-i o daună materială considerabilă în sumă totală de 3 600 lei.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat de la Ungureanu

Viorel în beneficiul statului suma de 20 707,72 lei, cu titlu de cheltuieli pentru

extrădarea inculpatului și încasarea din contul lui Ciuntu Cristian în beneficiul

statului suma de 290 lei, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizelor

medico-legale.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele cauzei și corect a calificat faptele inculpaților, însă neîntemeiat nu a

dispus încasarea cheltuielilor pentru extrădarea lui Ungureanu Viorel, cu toate că

în cadrul ședinței de judecată a fost prezentată acțiunea civilă cu anexarea

bonurilor în vederea încasării cheltuielilor de extrădare în sumă de 20 707,72 lei și

nu admis încasarea sumei de 290 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din contul

inculpatului Ciuntu Cristian pentru efectuarea expertizelor medico-legale, cu toate

că în instanța de judecată a fost prezentat costul acestor expertize, astfel fiind

ignorate prevederile art.art.227-229 Cod de procedură penală.

3.1. Avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului Ungureanu Viorel,

a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Ungurean Viorel și

Ciuntu Cristian să fie recalificate de la art.188 alin.(2) Cod penal în baza art.187

alin.(2) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, dezacordul cu concluzia instanței privind

condamnarea lui Ungurean Viorel în baza art.188 alin.(2) Cod penal.

În motivarea cererii de apel suplimentară, apelantul a indicat că, prima

instanță a ignorat prevederile art.389 Cod de procedură penală, greșit apreciind

probele pe cauză, pronunțând o hotărâre care contravine atât circumstanțelor de

fapt ale cauzei, cât și normelor legii procesual penale.

În susținerea concluzie sale, avocatul a făcut trimitere la prevederile art.6

CțEDO, art.21 din Constituție, art.8 Cod de procedură penală.

Recunoașterea de către învinuit a vinovăției sale ca și orice altă persoană

necesită să fie supus unui control mult-aspectual și poate fi pusă în baza sentinței

de condamnare dacă a fost confirmată prin alte probe.

Menționând apărarea că actul de învinuire se caracterizează prin imprecizii

cu privire la detaliile esențiale ale situației de fapt. În așa mod, învinuirea adusă

inculpatului contravine în mod detaliat evident dreptului garantat prin art.3 par.3

din Convenție.

3

La fel, partea acuzării nu a prezentat careva probe ce ar demonstra vinovăția

lui Ungurean Viorel în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) Cod

penal, persoana de bază a părții acuzării - partea vătămată în cadrul cercetării

judecătorești a declarat că nu ține minte să fie aplicate lovituri de inculpatul

Ungurean Viorel, însă instanța ignorând declarațiile date în ședința de judecată a

luat în considerație și le-a pus în baza sentinței de condamnare declarațiile scrise în

timpul urmării penale, dar nu cele date în față instanței de judecată. Prin aceasta se

demonstrează sensul examinării prezentei cauze.

3.2. Avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului Ciuntu Cristian, a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Ciuntu Cristian să fie

recalificate de la art.188 alin.(2) Cod penal în baza art.187 alin.(2) Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că, actul de învinuire se caracterizează prin

imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale situației de fapt. Astfel, învinuirea

adusă inculpatului contravine în mod evident dreptului garantat prin art.6 par.3 din

Convenție.

La fel, din materialele cauzei nu se constată în acțiunile lui Ciuntu Cristian

existența semnelor de calificare a infracțiunilor incriminate art.188 alin.(2) Cod

penal (episodul din 17.10.2015) și art.2011 Cod penal.

Reieșind din actul de învinuire cet. Ciuntu Cristian se învinuiește că la data

de 17.10.2015, aproximativ la orele 03:00, aflându-se pe str.31 august 33 din or.

Drochia, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, a intrat în incinta SRL ,,Aparate de Noroc”, unde aplicând violența

periculoasă pentru viața și sănătatea operatorului casier Morozan Ludmila,

exprimată prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și picioarele încălțate în

papuci peste diferite părți ale corpului, a cerut de la ultima bani, ulterior aflându-se

în fața SRL ,,Aparate de Noroc” și continuându-și scopul și intențiile criminale, i-a

mai aplicat părții vătămate Morozan Ludmila câteva lovituri cu pumnii și

picioarele încălțate peste diferite părții ale corpului și i-a sustras în mod deschis

telefonul mobil de model ,,Lenovo A2010”, cauzându-i o daună în proporții

considerabile, în sumă de 3 050 lei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.408 din 19.10.2015, la

Morozan Ludmila au fost constatate vătămări corporale sub formă de lezarea

ligamentelor acromiale-claviculare, echimoze masive a membrelor superioare și

fesei stângi, edemul părții piloase a capului și se califică la vătămări corporale

medii.

Partea vătămată Morozan Ludmila a declarat că, fiind la serviciu la data de

17.10.2015, până a se începe conflictul cu cet. Ciuntu Cristian, s-a lunecat pe

podeaua umedă și a căzut jos, lovindu-se cu umărul drept de prag, după ce a simțit

dureri de mare putere. În timpul conflictului cu Ciuntu Cristian, ultimul i-a aplicat

câteva lovituri, a întins-o, dar în umăr nu a lovit-o, a căzut jos pe un genunchi.

În cadrul examinării cauzei a fost audiat expertul medic-legist Balea Valeriu

care a confirmat faptul precum că, vătămările corporale depistate la cet. Morozan

Ludmila puteau fi cauzate în urma căderii și lovirii de un corp contondent, dur în

circumstanțele descrise de cet. Morozan Ludmila.

Astfel, partea acuzări nu a prezentat probe care ar demonstra vinovăția lui

4

Ciuntu Cristian în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) Cod penal,

parte vătămată în cadrul cercetării judecătorești a declarat că, s-a lunecat pe podea

umedă și a căzut jos, lovindu-se cu umărul drept de prag, după ce a simțit dureri de

mare putere. În timpul conflictului cu Ciuntu Cristian, ultimul i-a aplicat câteva

lovituri, a întins-o, dar în umăr nu a lovit-o, când a căzut jos, a căzut jos pe un

genunchi, însă instanța ignorând declarațiile date în ședința de judecată a luat în

considerație și le-a pus în baza sentinței de condamnare declarațiile scrise în timpul

urmăririi penale da nu cele date față de instanță în ședința de judecată. Prin aceasta

se demonstrează sensul acuzativ al examinării prezentei cauze. În cazul dat,

acțiunile lui Ciuntu Cristian urmează a fi recalificate de la art.188 alin.(2) Cod

penal, în baza art.187 alin.(1) Cod penal.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță, în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Ciuntu Cristin în baza

art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal, tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, cu cauzarea de dauna în proporții considerabile, în

baza art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, violență în familie, adică acțiunea,

intenționată, manifestată fizic și verbal comisă de un membru de familie săvârșită

asupra a doi membri ai familiei, manifestată prin maltratare,acțiuni violente,

soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății, intimidare în

scop de impunere a voinței sau a controlului personal al victimei, la fel, în baza

art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, tâlhărie - adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile și la fel, corect a stabilit vinovăția lui Ungurean Viorel în

baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, tâlhărie - adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept stabilită în sentință

concordă cu circumstanțele constatate și probele administrate de prima instanță,

astfel hotărârea primei instanțe corespunde cerințelor legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, prima instanță cu

respectarea prevederilor art.art.61, 70, 72, 75 Cod penal, a ținut seama de: scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul

săvârșirii infracțiunii,...atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a-i

fi stabilită inculpaților pentru fapta săvârșită, persoana inculpaților, cât și pericol

5

sporit pentru societate care reprezintă infracțiunile comise de inculpați.

Analizând argumentele înaintate în favoarea recalificării acțiunilor

inculpatului Ciuntu Cristian, instanța de apel a considerat că, nu persistă erori de

drept care ar determina necesitatea casării sentinței atacate în partea calificării

infracțiunii, deoarece încadrarea juridică a faptei este legală și întemeiată cu o

motivare pe măsură. Cumulul de probe prezentate de către acuzatorul de stat și

administrate în ședința de judecată confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii imputate.

În această ordine de idei, instanța a concluzionat asupra legalității sentinței

de condamnare, adoptată în cazul lui Ciuntu Cristian, prima instanță legal și

întemeiat a pus la baza acesteia cumulul de probe administrate de către partea

acuzării, ce au servit obiect de cercetare judecătorească, care aflându-se într-o

coroborare reciprocă, confirmă integral vinovăția inculpatului în comiterea faptelor

imputate.

În probarea acestei concluzii, instanța corect a statuat la baza sentinței de

condamnare declarațiile părții vătămate Morozan Ludmila (f.d.187 vol. VI),

martorilor Morozan Vitalie (f.d.196 vol. VI), Mazurchevici Valentina (f.d.195 vol.

VI), Ciobanu Viorel (f.d.186 vol. VI), Donici Oleg (f.d.192 vol. VI), plângerea cet.

Morozan Ludmila adresată șefului IP Drochia (f.d.5); procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 17.10.2015 (f.d.6-7 vol. I); procesul-verbal de audiere a părții

vătămate din 17.10.2015 (f.d.21 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.408

(f.d.37 vol. I); adeverință-caracteristică eliberată de Primăria sat. Gribova pe

numele lui Ciuntu Cristian (f.d.45 vol. I).

Cu referire la argumentul apărării că, instanța urma a reține ca veridice

declarațiile părții vătămate Morozan Ludmila date în ședința de judecată a primei

instanțe dar nu cele de la urmărirea penală, instanța de apel a indicat că, partea

vătămată atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată a descris acțiunile

lui Ciuntu Cristian care în coroborare confirmă vina acestuia, careva contradicții

sau modificări în declarațiile acesteia nu au fost reținute, astfel, corect au fost

apreciate de către instanța de judecată.

La fel, analizând probele prezente la materialele cauzei prin prisma

argumentelor apelantului, instanța de apel a reținut netemeinicia acestor

argumente, fiind o exprimare formală a apelantului ne probată prin careva

argumente certe sau probe pertinente și concludente.

Cu referire la alegațiile apelantului Covdii Alexandru în interesele

inculpatului Ungurean Viorel și susținute de inculpat în instanța de apel, prin care a

manifestat dezacordul cu aprecierea declarațiilor părții vătămate date în instanța de

judecată, și anume ultima declarând că nu ține minte să fie aplicate careva lovituri

de inculpatul Ungurean Viorel, din care motiv au solicitat recalificarea acțiunilor

lui inculpatului din art.188 alin.(2) Cod penal în baza art.187 alin.(2) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, analizând actul de învinuire adus lui Ungurean

Viorel a reținut că, acțiunile lui Ungurean Viorel corect au fost calificate conform

prevederilor art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal. La fel, prima instanță legal și

întemeiat a pus la baza sentinței cumulul de probe administrate de către partea

acuzării, ce au servit obiect de cercetare judecătorească, care aflându-se într-o

coroborare reciprocă, confirmă integral vinovăția inculpatului în comiterea faptelor

6

imputate.

În probarea acestei concluzii, instanța corect a statuat la baza sentinței de

condamnare declarațiile părții vătămate Ciobanu Vasile (f.d.186 vol. VI),

declarațiile martorilor Cioban Stela (f.d.189 vol. VI), Stah Mihail (f.d.190 vol. VI),

plângerea cet. Ciobanu Vasile adresată Inspectoratului de Poliție Drochia (f.d.3

vol. III); comunicare telefonică R-2 din 13.12.2013 (f.d.11 vol. III); raportul de

constatare medico-legală nr.418 din 13.12.2013 (f.d.15 vol. III); procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 16.12.2013 cu planșa fotografică (f.d.23-25 vol. III),

procesul-verbal de audiere a părții vătămate Ciobanu Vasile din 06.02.2014

(f.d.28-29 vol. III); raportul de expertiză medico-legală nr.13D din 06.02.2014

(f.d.41 vol. III); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

06.02.2014 prin care partea vătămată Ciobanu Vasile a recunoscut persoana sub

nr.1, prin care este reprezentată Ungurean Viorel (f.d.43 vol. III); sentință

pronunțată de Judecătoria Drochia la 01.03.2004, în privința lui Ungureanu Viorel

(f.d.67-69 vol. III); procesul-verbal de confruntare din 09.02.2015 între Ciuntu

Cristian și Ungurean Viorel (f.d.174-175 vol. III).

Cercetarea amplă și obiectivă a probelor administrate în cauză, denotă

caracterul infracțional și intenția criminală a faptelor comise de către inculpatul

Ungurean Viorel, din aceste considerente argumentele avocatului privind emiterea

sentinței pe presupuneri și probe contradictorii au fost respinse ca nefondate.

Apărarea atât în cererea de apel cât și în ședința de judecată s-a expus formal

asupra netemeiniciei probelor, fără a-și motiva poziția prin argumente certe care nu

au fost luate în considerație de instanța de judecată.

Susținând soluția de condamnare, instanța de apel a considerat necesar de a

menționa caracterul contradictoriu al apelului depus de apărare, care practic, este

de acord cu calificarea acțiunilor comise de Ciuntu Cristian în comun cu Ungurean

Viorel, însă totodată solicită recalificarea acțiunilor comise de Ungurean Viorel de

la art.188 Cod penal la art.187 Cod penal. La fel, a menționat și despre

argumentele apelului referitor la declarațiile părții vătămate, care nu indică direct

la Ungurean Viorel drept persoana care a aplicat violență, fără a ține cont de

raportul de expertiză prin care se confirmă existența loviturilor, mai mult, apărarea

nu a ținut cont de acțiunile lui Ungurean Viorel și Ciuntu Cristian, care au comis

atacul anume cu scop de deposedare a victimei de bunuri acțiuni prevăzute anume

la art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentul apărării prin care a prezintă drept o

probă pentru recalificarea acțiunilor comise de Ungurean Viorel declarațiile părții

vătămate Ciobanu Vasile, deoarece partea vătămată cert menționează despre

acțiunile comise de două persoane, iar aceste declarații coroborează cu declarațiile

lui Ciuntu Cristian și Ungurean Viorel, care recunosc faptul că, anume ei doi au

servit cu Ciobanu Vasile.

4.2. Cu referire la apelul acuzatorului de stat, instanța de apel a indicat că, la

nivel internațional, cheltuielile și suportarea lor în cadrul asistenței juridice

internaționale sunt reglementate de art.24 din Convenția europeană de extrădare.

La nivel național acestea se regăsesc în prevederile art.535 Cod de procedură

penală și art.11 din Legea nr.371 din 01.12.2006 cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală.

7

Astfel, instanța de apel a reiterat că, cheltuielile suportate pentru extrădarea

unei persoane urmează a fi puse în sarcina statului și nu a inculpatului, or,

cheltuielile suportate pentru extrădarea inculpatului nu se raportează la categoria

cheltuielilor judiciare imputabile persoanei extrădabile.

Prin urmare, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte

circumstanțe decât de cele stabilite de prima instanță, nu este în drept de a adopta o

altă soluție decât cea emisă de prima instanță în lipsa a careva motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția, starea de fapt și de drept în instanța de apel

rămânând aceeași care a fost stabilită de prima instanță.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpatul Ciuntu Cristian în

beneficiul statului suma de 290 lei, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

expertizelor medico-legale, instanța de apel a respins-o ca neîntemeiată și cu

trimitere la prevederile art.art.227-229 Cod de procedură penală, a indicat că,

norma procesuală stabilește cercul de persoane care au dreptul la compensarea

cheltuielilor de judecată din care fac parte experții și specialiștii, însă din

materialele cauzei, instanța nu a stabilit careva cheltuieli suportate de o astfel de

categorie de persoane cum ar fi expertul sau specialistul în cadrul acestei cauze

penale. Astfel, instanța de apel a considerat că, nu este aplicabilă norma procesuală

invocată în apel în scopul încasării cheltuielilor suportate pentru efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

La fel, prima instanță corect nu a încasat de la Ciuntu Cristian în beneficiul

statului cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 290 lei.

contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare, în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, este neargumentată excluderea

încasării de la Ungurean Viorel în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în

sumă de 20 707,72 lei pentru serviciile de extrădare, de către instanțele de judecată

din motiv ca acestea reprezintă un act procedural și a fost dispus din motiv că

constituie o măsura procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării, astfel este obligația statului de a-și

asuma cheltuielile aferente procesului penal.

Or, Ungureanu Viorel, știind cu certitudine despre faptul că este învinuit în

baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, intenționat a părăsit teritoriul Republicii

Moldova, fiind necesar ulterior extrădarea acestuia din Federația Rusă în Republica

Moldova, în legătură cu ce statul a suportat cheltuielile de extrădare în sumă de

20 707,72 lei.

Instanțele de judecata au interpretat eronat prevederile art.227 alin.(1) Cod

de procedură penală.

La fel, în susținerea poziției sale, recurentul a făcut trimitere la prevederile

art.art.227 alin.(2), (3), 228 alin.(3), 229 alin.(1) Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse, procurorul consideră că, instanțele de judecată nu

au clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând astfel,

o decizie neargumentată în acest sens.

5.1. Avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului Ciuntu Cristian,

fără a invoca careva temeiuri prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

8

a contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora în

partea condamnării pe atacul tâlhăresc comis la 17.10.2015 cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care acțiunile lui Ciuntu Cristian să fie recalificate de la art.188

alin.(2) Cod penal la art.187 alin.(2) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanțele de fond au ignorat

prevederile art.art.314, 414, 417, 389 Cod de procedură penală și greșit au apreciat

probele pe cauză, pronunțând în privința inculpatului o hotărâre de condamnare

care contravine atât circumstanțelor de fapt ale cauzei, cât și normelor legii

procesual penale.

Recunoașterea de către învinuit a vinei sale ca și orice altă probă necesită să

fie supusă unui control multilateral și poate fi pusă la baza sentinței de

condamnare, dacă a fost confirmată prin alte probe.

Indică recurentul că, actul de învinuire se caracterizează prin imprecizii cu

privire la detaliile esențiale ale situației de fapt. Astfel, învinuirea adusă

inculpatului contravine în mod evident dreptului garantat prin art.6 par.3 din

Convenție (și în acest sens a făcut trimitere la hotărârile CtEDO în cauzele Ștefan

contra României din 6 aprilie 2010, Kamasinski vs. Austria din 19 decembrie 1989

Andrian Constantin vs. România din 12 aprilie 2011), coroborat cu prevederile

art.art.8 alin.(3), 66 alin.(2) pct.1), 24 alin.(2), 325 alin.(1), 281 alin.(2), 296

alin.(2), 389 alin.(8), 394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală.

La fel, din materialele cauzei nu se constată în acțiunile lui Ciuntu Cristian

existența semnelor de calificare a infracțiunilor incriminate art.188 alin.(2) Cod

penal (episodul din 17.10.2015) și art.2011 Cod penal.

Reieșind din actul de învinuire cet. Ciuntu Cristian se învinuiește că la data

de 17.10.2015, aproximativ la orele 03:00, aflându-se pe str.31 august 33 din or.

Drochia, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, a intrat în incinta SRL ,,Aparate de Noroc”, unde aplicând violența

periculoasă pentru viața și sănătatea operatorului casier Morozan Ludmila,

exprimată prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și picioarele încălțate în

papuci peste diferite părți ale corpului, a cerut de la ultima bani, ulterior aflându-se

în fața SRL ,,Aparate de Noroc” și continuându-și scopul și intențiile criminale, i-a

mai aplicat părții vătămate Morozan Ludmila câteva lovituri cu pumnii și

picioarele încălțate peste diferite părții ale corpului și i-a sustras în mod deschis

telefonul mobil de model ,,Lenovo A2010”, cauzându-i o daună în proporții

considerabile, în sumă de 3 050 lei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.408 din 19.10.2015, la

Morozan Ludmila au fost constatate vătămări corporale sub formă de lezarea

ligamentelor acromiale-claviculare, echimozele masive a membrelor superioare și

fesei stângi, edemul părții piloase a capului și se califică la vătămări corporale

medii.

Partea vătămată Morozan Ludmila a declarat că fiind la serviciu la data de

17.10.2015, până a se începe conflictul cu cet. Ciuntu Cristian, s-a lunecat pe

podeaua umedă și a căzut jos, lovindu-se cu umărul drept de prag, după ce a simțit

dureri de mare putere. În timpul conflictului cu Ciuntu Cristian, ultimul i-a aplicat

câteva lovituri, a întins-o, dar în umăr nu a lovit-o, a căzut jos pe un genunchi.

În cadrul examinării cauzei a fost audiat expertul medic-legist Balea Valeriu

9

care a confirmat faptul precum că, vătămările corporale depistate la cet. Morozan

Ludmila puteau fi cauzate în urma căderii și lovirii de un corp contondent, dur în

circumstanțele descrise de cet. Morozan Ludmila.

Astfel, partea acuzări nu a prezentat probe care ar demonstra vinovăția lui

Ciuntu Cristian în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) Cod penal,

parte vătămată în cadrul cercetării judecătorești a declarat că nu ține minte să fie

aplicate lovituri de inculpatul Ungurean Viorel, însă instanța ignorând declarațiile

date în ședința de judecată a luat în considerație și le-a pus la baza sentinței de

condamnare declarațiile scrise în timpul urmării penale.

În cazul dat, acțiunile lui Ciuntu Cristian urmează a fi recalificate de la

art.188 alin.(2) Cod penal, în baza art.187 alin.(1) Cod penal.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de

avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului Ciuntu Cristian urmează a fi

respins, iar recursul declarat de procuror urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Covdii Alexandru

în numele inculpatului Ciuntu Cristian.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține că

recurentul își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul

temeiului de casare prevăzut la pct.12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat dispunând condamnarea acestuia în baza art.188 alin.(2) Cod penal episodul

din 17.10.2015, acțiunile acestuia urmând a fi încadrate în baza art.187 alin.(2)

Cod penal.

Verificând alegațiile avocatului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea

soluției de menținerea a sentinței a respectat prevederile legale, adoptând o soluție

corectă și întemeiată.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) Cod penal episodul din

17.10.2015, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

10

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și

detaliat asupra motivelor pentru care a respins versiunile apărării, probele

administrate pe caz demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiuni lor prevăzute la art.188 alin.(2) lit. f) Cod penal și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiuni prevăzute de norma

menționată.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în 12 cauza Albert vs

România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct.5.1. din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Colegiul penal lărgit respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului că, actul

de învinuire se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale

situației de fapt. Astfel, învinuirea adusă inculpatului contravine în mod evident

dreptului garantat prin art.6 par.3 din Convenție coroborat cu prevederile art.art.8

alin.(3), 66 alin.(2) pct.1), 24 alin.(2), 325 alin.(1), 281 alin.(2), 296 alin.(2), 389

alin.(8), 394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, deoarece actul de învinuire

corespunde prevederilor art.281 Cod de procedură penală și nu contravine altor

norme procesuale, nefiind constată încălcarea dreptului inculpatului Ciuntu

Cristian la un proces echitabil.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit

11

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cauza Bujnița c Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei săvârșite de

inculpatul Ciuntu Cristian la 17 octombrie 2015 i-a fost dată o încadrarea juridică

corectă și că recursul ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, recursul de pe rol fiind neîntemeiat, urmează a fi respins ca

inadmisibil.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator. Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită și să dispună rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre

altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta

este întemeiat în baza pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că

12

instanța a menținut sentința prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat,

privind încasarea de la Ungurean Viorel a cheltuielilor judiciare în beneficiul

statului, în sumă de 20 707,72 lei, suportate pentru serviciile de extrădare a

acestuia.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

acest aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat

întru totul prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Deci, instanța de recurs reține că, prima instanță l-a recunoscut vinovat și l-a

condamnat pe Ungurean Viorel în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, totodată a respins ca

neîntemeiată solicitarea procurorului, privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor de extrădare în sumă de 20 707,72 lei, soluție menținută de către

instanța de apel.

Însă Colegiul penal lărgit consideră că concluzia instanței de apel în această

parte este una nefondată.

Astfel, potrivit art.227 Cod de procedură penală,

(1) Cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele:

1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali;

2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de

stat;

4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite

în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei;

5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

(3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Conform art.229 Cod de procedură penală:

(1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată

și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată

pe temeiuri de nereabilitare.

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

13

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

(4) În cazul condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile

judiciare se repartizează în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și

situația materială a fiecăreia din ele.

(5) În cazul încetării urmăririi penale în urma împăcării părții vătămate cu

învinuitul, inculpatul, instanța de judecată poate trece cheltuielile judiciare în

sarcina părții vătămate, a învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părți.

(6) În caz de deces al condamnatului până la intrarea în vigoare a sentinței,

cheltuielile judiciare nu pot fi puse în sarcina succesorilor lui.

(7) În cazul condamnaților minori, pot fi obligați la achitarea cheltuielilor

judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat dacă se constată că ei au avut

neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față de minor.

La fel, din materialele cauze se reține că extrădarea inculpatului Ungurean

Viorel a fost necesară pentru buna desfășurarea a urmăririi penale și examinării

cauzei în instanțele de judecată. Totodată, cheltuielile suportate pentru efectuarea

extrădării se confirmă prin certificatul Inspectoratului General de Poliție, Direcția

Finanțe nr.34/5-449 din 27.07.2017 și copiile facturilor (f.d.29-36 vol. IV).

Deci, acțiunea de extrădare a inculpatului constituie o acțiune procesuală în

cauza penală care este reglementată de art.227 alin.(2) pct.5) Cod de procedură

penală.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, aceasta dispunând menținerea

sentinței prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de extrădare a inculpatului Ungurean Viorel în sumă de 20 707,72 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile

legislației procesual penale, adoptând o soluție lipsită de o argumentare temeinică.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată, și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată, deoarece erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, fiindcă instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții

de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța

care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor procesual penale la pronunțarea

hotărârii judecătorești.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate și să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală, ținând cont de motivele expuse în pct.6.2. din prezenta decizie.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

14

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Covdii

Alexandru în numele inculpatului Ciuntu Cristian.

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, în cauza penală în privința lui Ciuntu Cristian

xxxxx și Ungurean Viorel xxxxx, se casează decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în partea neîncasării cheltuielilor de judecată de

la inculpatul Ungurean Viorel și se dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 iulie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Elena Cobzac

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

15

25 iunie 2019 Dosarul nr. 1ra-603/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza Ciuntu Cristian xxxxx și Ungurean Viorel xxxxx)

iunie 2019 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza

indicată următoarea soluție: „Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar

declarat de avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatului Ciuntu Cristian.

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, în cauza penală în privința lui Ciuntu

Cristian xxxxx și Ungurean Viorel xxxxx, se casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2018, în partea neîncasării cheltuielilor

de judecată de la inculpatul Ungurean Viorel și se dispune rejudecarea cauzei,

în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

soluție de respingere a recursului procurorului.

2.1. Consider că motivele și argumentele pe care le-a pus instanța de recurs

la baza soluției de casare a hotărârii instanței de apel nu au fost invocate de

către procuror nici la una dintre etapele examinării cauzei.

Casând decizia instanței de apel, Colegiul penal și-a expus considerentele, că

cheltuielile judiciare în speță ar putea fi încasate din contul inculpatului,

deoarece legislația de procedură penală ( art. 227, 229 ) prevăd posibilitatea

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare legate de înfăptuirea la

caz a expertizelor, dând indicații instanței de apel să-și motiveze hotărârea

pronunțată.

Dispunând rejudecarea cauzei în partea examinării laturii civile a cauzei cu

referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs, în opinia mea, nu a ținut

cont de faptul, că nici la una dintre etapele examinării cauzei procurorul nu a

adus careva argumente legale, precum și probe, care ar confirma posibilitatea

încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Procurorul nu a invocat aceste argumente nici la depunerea recursului,

indicând doar că, în opinia sa, potrivit legii cheltuielile urmează a fi încasate din

contul inculpatului, dar n-a specificat din care considerente a ajuns el la această

concluzie și ce circumstanțe le invocă în acest sens.

Astfel, consider, că instanța de recurs a admis un recurs nemotivat,

întemeindu-și soluția pe argumente neinvocate de către recurent la nici un

16

dintre etapele desfășurării procesului penal.

Cu această ocazie vreau să menționez, că instanța de recurs, casând decizia

instanței de apel, a intenționat să modifice practica judiciară existentă prin care

se respingeau solicitările procurorului de încasare din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că legislația în prezent permite dispunerea

încasării acestora din contul inculpatului.

Cu referire la acest subiect vreau să menționez, că, în opinia mea, legislația

actuală cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului nu

este clară, deoarece nu stabilește într-un mod explicit temeiurile și condițiile de

încasare a acestora din contul inculpatului, precum și faptul cui îi revine sarcina

probației în acest sens, iar instanța de recurs nu a adus o claritate în această

privință, deși în joc este respectarea drepturilor inculpaților la un proces

echitabil.

Judecător /semnătura/ Nadejda Toma

Copia corespunde originalului,

Judecător Nadejda Toma

17

18