1ra-735/2019 — art. 188 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-735/2019 — art. 188 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-735/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, de către

avocatul Scripnic Roman în numele inculpatei Draguțan Veronica, de către

inculpatul Dejmari Radu, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2018 și a sentinței Judecătoriei Chișinău

/sediul Centru/ din 10 mai 2018, în cauza penală privindu-i pe

Dejmari Radu XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Draguțan Veronica XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Dejmari Radu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă prin aplicarea

prevederilor art. 385 alin. (4), alin. (5) Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani 2 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus ca, Dejmari Radu urmează să execute

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 1 lună în penitenciar de

tip semiînchis.

1

În temeiul art.901 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea restului

pedepsei aplicate inculpatului, Dejmari Radu de 4 ani și 1 lună închisoare, pe o

perioadă de probațiune de 5 ani.

Draguțan Veronica a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă prin

aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4), alin. (5) Cod de procedură penală, sub

formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus ca, Draguțan Veronica urmează să

execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art.901 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea restului

pedepsei aplicate inculpatului, Draguțan Veronica de 4 ani închisoare, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani.

S-a obligat Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului de la domiciliul

inculpatei Draguțan Veronica să i-a măsuri de protecție asupra copilului minor,

Draguțan Dana la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Sîli Serghei către Dejmari Radu

și Draguțan Veronica privind repararea prejudiciului material și moral.

S-a încasat din contul lui Dejmari Radu și Draguțan Veronica în mod solitar

în beneficiul lui Sîli Serghei prejudiciul material în mărime de 33 370 lei.

S-a respins cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată ca

nîintemeiată.

aproximativ la ora 20:00, Dejmari Radu împreună cu Draguțan Veronica,

conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale și dorind survenirea urmărilor, împreună

și prin înțelegere prealabilă au alcătuit un plan bine chibzuit în vederea sustragerii

bunurilor de la cet. Sîli Serghei. Tot atunci, urmărind scopul scontat, împărțind

între ei rolurile conform cărora Draguțan Veronica aflându-se împreună cu Sîli

Serghei în localul Red Hall din str. Ginta Latină 8/1, mun. Chișinău la 25.06.2017,

aproximativ ora 03:00, l-a îndemnat pe ultimul să se deplaseze cu un taxi pe șos.

Hîncești, mun. Chișinău, iar Dejmari Radu urmărind acțiunile lui Draguțan

Veronica cu Sîli Serghei în localul nominalizat, cu un alt automobil neidentificat, a

mers în urma taxiului în care se afla Draguțan Veronica cu Sîli Serghei, prin mun.

Chișinău.

În continuare, Draguțan Veronica pe parcursul deplasării cu Sîli Serghei în

taxi prin mun. Chișinău, sub un pretext inventat că hotelul este ocupat, l-a

determinat pe Sîli Serghei să coboare în apropiere de Gara Auto de Sud din mun.

Chișinău, unde erau așteptați de către Dejmari Radu.

Tot atunci, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, Dejmari

Radu, aplicând violența periculoasă pentru viață, l-a atacat pe cet. Sîli Serghei și i-

2

a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului și corpului,

cauzându-i luxația porțiunii acromiale claviculei pe stînga, excoriații la nivelul

brațului stîng care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contodent dur și care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu, conform raportului de expertiză judiciară nr. 2666 din 27 iunie

2017 se califică ca vătămare medie.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Dejmari Radu împreună cu

Draguțan Veronica au sustras de la Sîli Serghei un portmoneu la preț de 200 lei, în

care se aflau bani în sumă de 18 370 lei, un inel din aur cu greutatea de 5,4 gr la

preț de 7 500 lei, un lănțișor de argint cu o cruciuliță și un medalion la prețul de

7 000 lei, un telefon mobil de model „Nokia” la preț de 300 lei, după care cu

bunurile sustrase, Draguțan Veronica și Dejmari Radu au părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate, Sîli Serghei un prejudiciu material în

proporții considerabile în sumă totală de 33 730 lei.

Astfel, acțiunile lui Draguțan Veronica și Dejmari Radu au fost încadrate în

baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, „tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșit de două persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru, Plamadeala

Dumitru, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpații să fie recunoscusți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, stabilirea lui Dejmari Radu, pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, lui Draguțan Veronica pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, a

încasa din contul inculpaților în mod solidar cheltuielile de judecată în mărime de

448 lei, invocând că prima instanță nu a ținut cont de circumstanțele comiterii

infracțiunii, atitudinea criminală a inculpaților față de consecințele comiterii

infracțiunii și eventualele consecințe, pedeapsa aplicată nu este adecvată faptelor și

pericolului social al acesteia, în cazul în care instanța de judecată a constatat

circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, până la minim, aceste circumstanțe nu

mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar

însemna că aceleași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică, inculpații

nu și-au recunoscut vinovăția, nu sunt angajați în câmpul muncii, stabilindu-se

vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a

plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și pînă la

punerea în executare a hotărîrii de condamnare, prima instanță nu a soluționat

chestiunea privind tipul penitenciarului în care urmează să execute pedeapsa

3

închisorii inculpata Draguțan Veronica, (ne fiind indicat penitenciar de tip

semiînchis pentru femei).

3.2 Avocatul Oleg Mancevschi în numele inculpatei Draguțan Veronica,

solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să fie

achitată, invocând că cererea apărării privind scoaterea învinuitei Draguțan

Veronica de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2)

lit. b) și f) Cod penal, din motivul nesăvârșirii de dînsa a infracțiunii incriminate

nu a fost examinată nici de procuror și nici de prima instanță, prin cererea apărării

din 09.08.2017, s-a solicitat procurorului acumularea probelor în favoarea

învinuitei, însă procurorul nu a ținut cont de prevederile art. art. 100, 114 Cod de

procedură penală și a respins cererea apărării, astfel, prima instanță nu s-a expus

asupra ilegalităților comise de procuror.

Mai mult, a indicat că, partea acuzării nu a prezentat instanței probe suficiente

pentru dovedirea că inculpata a săvîrșit careva fapte, mai mult, probele prezentate

de procuror sunt discreditate, acest fapt reieșind din faptul că partea vătămată era

în stare de ebrietate, în speță există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală, deoarece rechizitoriul nu satisface exigențele de echitate a procedurilor și

nu asigură o corectă și legală informare a inculpatei cu privire la învinuirea

formulată, or dispozițiile din rechizitoriu relatează la modul general, fără a fi

concretizate, analizate și determinate acțiunile fiecărei persoane învinuite, rolul și

gradul de participare la săvârșirea faptei incriminate, nu este relevată forma și

modalitatea de săvârșire a faptelor infracționale, ceea ce indică că rechizitoriul nu

corespunde prevederilor art. 296 alin.(2) Cod de procedură penală, în cadrul

judecării cauzei s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatei, or apărarea a solicitat

administrarea de probe, prin audierea lucrătoarei de la recepția Hotelului ”Maxim

Pașa”, Chișca Ana, însă instanța încălcând prevederile art. 100 Cod de procedură

penală, a respins această cerere, la individualizarea pedepsei, prima instanță nu a

ținut cont de prevederile legale, aplicând pedeapsă fără a ține cont că inculpata are

la întreținere și educație un copil de 6 ani.

3.3 Avocatul Gamurari Victoria în numele inculpatului Dejmari Radu,

solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal și de a i se stabili pedeapsă penală sub forma închisorii, pe termen de 3 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, de a fi recunoscut Dejmari

Radu vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal și de a-i se stabili acestuia pedeapsă penală sub forma închisorii, pe termen

de 5 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin absorbirea pedepsei mai ușoare

de pedeapsa mai aspră, pentru concurs de infracțiuni de a stabili pedeapsă

definitivă sub forma închisorii pe termen de 5 ani, fără amendă, cu executarea

4

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, de a fi aplicat față de Dejmari Radu a

prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 5

ani, cu aplicarea suspendării condiționate a pedepsei, pe un termen de probă de 1

an, fie art. 901 Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, prin

executarea a 2 ani și 6 luni în penitenciar de tip semiînchis, și 2 ani și 6 luni

stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a pedepsei, cu includerea

termenului aflării în arest preventiv din 26.06.2017 pînă 09.02.2018, și la arest la

domiciliu, din 09.02.2018 pînă la 10.05.2018, iar în baza art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, termenul de 17 luni 27 zile, a respinge acțiunea civilă formulată

de partea vătămată ca nefondată, invocând că acuzatorul de stat nu a invocat și

probat în cadrul actului de acuzare sau în cadrul ședinței de judecată scopul

atacului, la fel, apariția scopului de sustragere înainte de aplicarea loviturii părții

vătămate. Pentru existența infracțiunii de tâlhărie este important ca apariția

scopului de sustragere la făptuitor să preceadă acțiunea de atac însoțită de aplicarea

violenței sau amenințării cu violența, iar fapta nu se încadrează în limitele art. 188

Cod penal, dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor după aplicarea violenței

sau a amenințării cu violența, caz în care încadrarea unor asemenea acțiuni trebuie

făcută prin concurs: furt sau jaf și, după împrejurări, una din infracțiunile prevăzute

de art. art. 151, 152, 155 Cod penal. Neîntrunirea laturii subiective a tâlhăriei,

implică în mod imperativ recalificarea faptei comise de Dejmari Radu, conform

legii penale de la art. 152 alin. (1) și 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, această

concluzie fiind susținută și prin Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr.

23 - cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea

bunurilor. Referitor la calificarea ”de două sau mai multe persoane”, apărătorul a

menționat că, la situația din speță nu este aplicabilă, deoarece aplicarea violenței,

cât și ulterior ridicarea genții părții vătămate, a fost realizată doar de către Dejmari

Radu, la caz, nu a existat o înțelegere prealabilă, nu au existat acțiunii comune în

săvârșirea faptei, mai mult, nici martorii acuzării nu indică direct la existența

înțelegerii între ei, referitor la calificarea ”cauzarea de daune considerabile”,

apărătorul a indicat că este una vădit neprobată, lipsită de substanță, or cele

indicate de partea vătămată sunt declarative, partea vătămată nu a adus probe

concrete ce ar demonstra existența prejudiciului considerabil de 33 730 lei, fiind

audiat în instanța de judecată partea vătămată nu a avut de unde prezenta

documente confirmative al existenței sumei de bani invocate, faptul că este un

comerciant și lucrează în baza de patentă, este logic că urma să dețină un caiet de

calcul referitor la încasările avute zilnic, pentru a putea face un calcul referitor la

venituri și cheltuieli, urmează a fi apreciate critic declarațiile părții vătămate

precum că inculpatul a smuls de la gît lănțișorul din argint de o grosime de 5-7

mm. de la partea vătămată, în raportul de expertiză medico-legală nr. 2666 din

27.06.2017, nu sunt mențiuni referitor la urme de smulgere pe gâtul părții

vătămate.

5

Audiat în instanța de judecată medicul legist, Frumusachi, a declarat că nu au

fost depistate urme pe gâtul părții vătămate similare cu smulgerea unui lănțișor,

trauma părții vătămate posibil să fi fost provocată ca urmare a îmbrâncirii.

3.4 Avocatul Rusu Vitalie în numele părții vătămate Sîli Serghei, solicitând

casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care a încasa din

contul inculpaților în beneficiul părții vătămate suma de 200 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică, invocând că prima instanță la momentul examinării pricinii nu a examinat

și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță nemijlocită la justa

soluționare a pricinii, în urma loviturilor primite, partea vătămată a fost internată în

spitalul de urgență, unde i-a fost acordată asistența medicală de urgență, instanța

nu a ținut cont de gravitatea vătămărilor suferite de partea vătămată, de faptul că a

fost lipsit de capacitatea de a munci, analizând obiectiv toate circumstanțele

faptelor cât și unele acțiuni întreprinse de inculpată prin care ultima întreprindea

orice modalitate de intimidare a martorilor sau de a-și schimba depozițiile,

apelantul este ferm convins că dânsa a acționat de comun acord cu alt inculpat și

inițial au avut o înțelegere prealabilă și bine determinată de a-i sustrage părții

vătămate toate bunurile, fiind ferm convinși că vor fi eliberați de răspundere

penală.

3.5 Inculpatul Dejmari Radu, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei

noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și de a i se stabili pedeapsă penală sub

forma închisorii, pe termen de 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, de a fi recunoscut Dejmari Radu vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și de a-i se stabili acestuia pedeapsă

penală sub forma închisorii, pe termen de 5 ani închisoare, fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 84 alin. (1) Cod

penal, prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, pentru concurs

de infracțiuni de a stabili pedeapsă definitivă sub forma închisorii pe termen de 5

ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, de a fi

aplicat față de Dejmari Radu a prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu aplicarea suspendării condiționate a

pedepsei, pe un termen de probă de 1 an, fie art. 901 Cod penal, cu stabilirea

pedepsei de 5 ani închisoare, prin executarea a 2 ani și 6 luni în penitenciar de tip

semiînchis, și 2 ani și 6 luni stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

pedepsei, cu includerea termenului aflării în arest preventiv din 26.06.2017 pînă

09.02.2018, și la arest la domiciliu, din 09.02.2018 pînă la 10.05.2018, iar în baza

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, termenul de 17 luni 27 zile, a respinge

acțiunea civilă formulată de partea vătămată ca nefondată, neinvocând nimic.

6

2018, apelurile declarate de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău oficiul

Centru, Plamadeala Dumitru, de către inculpatul Dejmari Radu, de către avocatul

Mancevschi Oleg în interesele inculpatei Draguțan Veronica, de către avocatul

Gamurari Victoria în interesele inculpatului Dejmari Radu au fost respinse ca

nefondate.

S-a admis apelul declarat de către avocatul Rusu Vitalie în numele părții

vătămate Sîli Radu, s-a casat sentința în partea acțiunii civile, s-a pronunțat o

hotărâre nouă în această parte, prin care:

S-a încasat din contul inculpatului Dejmari Radu în beneficiul părții vătămate

Sîli Radu prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei.

S-a încasat din contul inculpatei Draguțan Veronica în beneficiul părții

vătămate Sîli Radu prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei.

S-a încasat din contul inculpaților în beneficiul părții vătămate Sîli Radu,

suma de 10 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță,

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpații Draguțan Veronica și Dejmari Radu au săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, săvîrșit de două persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală.

În acest sens instanța de apel a indicat că, nu pot fi reținute ca fiind pertinente

argumentele apărătorilor în partea în care s-a invocat faptul că procurorul nu a

prezentat suficiente probe ce ar confirma culpa inculpaților în comiterea

infracțiunilor incriminate, or probele analizate, combat cu certitudine aceste

alegații.

Instanța de apel a mai indicat că, la numirea și măsurile de pedepse

inculpaților, prima instanță a respectat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod

penal, întemeiat s-a condus de prevederile art. 384 alin. (4) Cod de procedură

penală și în calitate de recompensă pentru încălcarea dreptului la un proces

echitabil prin neaducerea la cunoștință a Ordonanțelor de numire a expertizei,

precum și raportul de expertiză judiciară nr.2666 din 27 iunie 2017 și încălcarea

prevederilor art.3 CEDO, potrivit căruia ”nimeni nu poate fi supus torturii, nici

pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”, a dispus reducerea

pedepselor inculpaților, astfel stabilind pedepse echitabile.

7

Mai mult, instanța de apel a menționat că, cerința procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 448 lei, pentru efectuarea

raportului de constare, o apreciază ca neîntemeiată.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a oferit o apreciere

corespunzătoare chestiunii cu privire la încasarea daunei materiale, însă nu a oferit

o apreciere deplină cerințelor ce se referă la cheltuielile de judecată și a

prejudiciului moral.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, în urma aplicării multiplelor

leziuni corporale, conform raportului de expertiză judiciară nr. 2666 din

27.06.2017, se constată că părții vătămate i-a fost cauzat: Luxația porțiunii

acromiale claviculei pe stînga, excoriații la nivelul brațului stîng, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatică a unui obiect contodent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată

și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie, în urma loviturilor primite,

a fost internat în spitalul de urgență, unde i-a fost acordat asistența medicală de

urgență, a fost lipsit de posibilitatea de capacitate de muncă, pentru o perioadă mai

mult de 2 luni, dat fiind faptul că i-a fost fracturată mâna din umăr, astfel, instanța

de apel a conchis că este indiscutabil faptul că inculpații, prin infracțiunea

săvârșită, i-au cauzat părții vătămate suferințe fizice și psihice, și sunt întrunite

condițiile cumulative necesare antrenării răspunderii pecuniare a inculpaților, în

vederea satisfacerii prejudiciului moral.

Mai mult, instanța de apel a menționat că partea vătămată a suportat cheltuieli

în mărime de 10 000 lei pentru acordarea serviciilor de asistență juridică, astfel,

aceste circumstanțe de fapt constatate impun necesitatea de a încasa din contul

inculpaților în mod solidar, în beneficul părții vătămate a cheltuielilor pentru

asistență juridică.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție, Tăut Dorina, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, invocând:

- instanța de apel nu a indicat care anume circumstanțe considerate atenuante

și în corelație cu care date despre persoana vinovatului servesc temei pentru

aplicarea art. 901 Cod penal, în situația în care inculpații au comis o infracțiune

gravă, cu scopul de sustragere a bunurilor, însoțite de violență periculoasă pentru

viața și sănătatea persoanei în proporții considerabile, nu au recunoscut vina,

prejudiciul nefiind restituit;

- decizia adoptată, la motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de

aplicare a pedepsei cu suspendare parțială a executării ei;

5.2 Avocatul Scripnic Roman în numele inculpatei Draguțan Veronica,

8

indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod

de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei și a sentinței în partea

condamnării inculpatei Draguțan Veronica, cu adoptarea în această parte a unei noi

hotărâri prin care a achita inculpata Draguțan Veronica, invocând argumente

similare cu cele indicate de avocatul Oleg Mancevschi în numele inculpatei

Draguțan Veronica(pct. 3.2 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- instanța de apel nu a examinat cererea din 24.07.2017 a părții apărării prin

care a solicitat scoaterea învinuitei de sub învinuire în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, preluând motivarea primei

instanțe precum că procurorul a refuzat prin ordonanța din 10.08.2017, or,

conținutul ordonanței indicate nu are nici o tangență cu cererea apărării din

24.07.2017;

- în procesul informării învinuitei Draguțan Veronica despre terminarea

urmăririi penale și prezentării materialelor cauzei, la 09.08.2017, partea apărării a

solicitat procurorului de a petrece confruntarea cu martorul Găină Fiodor

(f.d.167,168). însă contrat art.113 CPP al RM și cererea dată a fost respinsă. În

acest context rezultă concluzia instanței de fond și apel care indică „ ... prin

ordonanța din 10 august 2017, procurorul a refuzat în satisfacerea cererii

învinuitei Draguțan Veronica și avocatului Oleg Mancevschi, refuz despre care

solicitanții au fost informați prin scrisoarea nr. 04-2017010922 din 10.08.2017.

Mai mult decît atît s-a constatat că apărarea și inculpata nu au contestat

respectiva ordonanță în ordinea prevăzută de art.313 CPP, ceea ce denotă că

solicitanții au fost de acord cu soluția emisă pe caz." Considerăm argumentul lipsit

de temei juridic, dat fiind faptul că scrisoarea de însoțire și ordonanța procurorului

au fost expediate la 14.08.2017, dată la care cauza deja se afla în instanța de fond.

Iar avocatul a recepționat actele la 16.08.2017 și la 22.08.2017 a prezentat instanței

de fond referința la rechizitoriu, unde a expus dezacordul cu acțiunile ilegale ale

procurorului. Reiese că nici instanța de fond, nici cea de apel nu sau expus în

privința ilegalităților admise de procuror;

- prin cererea din 11.08.2017 inculpata Draguțan a solicitat procurorului

verificarea declarațiilor la locul infracțiunii. Cerere care contrar prevederilor art.

l14 Cod de procedură penală, nu a fost examinată de procuror, deoarece ordonanța

din 10.08.2017 nicidecum nu se putea pronunța asupra unui act ulterior, iar instanța

de apel sustinînd poziția primei instanțe nu sa pronunțat asupra ilegalității comise;

- declarațiile părții vătămate, Sîli Serghei, sunt transcrise identic din

conținutul sentinței, fără a se face o apreciere probelor invocate de apărare în

instanța de apel cum ar fi: informația inspectorului inferior al Batalionului de

reacționare operativă Mustețeanu O. care indică că „partea vătămată se afla în stare

de ebrietate și nu cunoștea clar circumstanțele, confundînd detaliile” (f.d.6);

raportul O.I. Țăruș Ciprian care menționează că „partea vătămată a indicat că a

încercat să opună rezistență, dar în ajutorul persoanei care 1-a atacat au mai sărit 2

9

persoane de gen masculin ... după care au fugit” (f.d.7); procesul-verbal de

cercetare la fața locului conform căruia se indică că „partea vătămată a coborît din

taxi împreună cu 2 persoane de gen masculin" (f.d.10). Sau declarațiile acestuia

urmează a fi apreciate sceptic, poziția dînsului fiind discreditată de starea de

ebrietate, datorită căreia nu își amintește împrejurările celor întîmplate;

- instanța de apel a refuzat audierea martorului Găină Fiodor, iar în decizia

contestată nici nu s-a expus asupra motivelor refuzului, evitînd a menționa chiar că

o asemenea cerere a fost înaintată;

- instanța de apel nu s-a expus nici asupra legalității administrării în calitate de

probă a declarațiilor martorului Grosu Valeriu, care conform declarațiilor sale a

auzit de la concubina sa Șișianu Ecaterina, adică dintr-o sursă necunoscută și

neverificată în ședința de judecată careva informații ce s-ar referi la cauza dată;

- instanța de apel în contextul încălcării prevederilor art. 145 alin. (l) și art.

151 alin. (5) CPP al RM, face referire la prevederile art. 384 alin. (4) și 385 alin.(4)

Cod de procedură penală, la aplicarea pedepsei inculpatei, însă nu se expune în

contextul prevederilor art. 251 alin. (l) și (4) Cod de procedură penală privind

nulitatea raportului de expertiză judiciară;

- invocarea art. 384 alin.(4) și 385 alin.(4) Cod de procedură penală, la

pronunțarea decizie nu este argumentată, în condițiile în care pedeapsa cu

închisoare aplicată inculpatei este de 8 ani, ce constitui limita minimă a art. 188

Cod penal, și nu este clar cu cît a fost redusă pedeapsa inculpatei drept

compensare;

- instanța de apel nu s-a expus asupra alegațiilor apărării privind încălcarea

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței, în conjunctura art. 275 pct.9),

285 alin. (l) și 332 alin. (l) Cod de procedură penală, ce constituie temei legal

pentru încetarea procesului în ședința de judecată, sau rechizitoriul formulat de

acuzare nu satisface exigențele de echitate a procedurilor și nu asigură o corectă și

legală informare a inculpatului cu privire la învinuirea formulată, care urmează a fi

clară, concretă și previzibilă, totodată din rechizitoriu nu rezultă calitatea inculpatei

în condițiile în care infracțiunea a fost săvîrșită de două sau mai multe persoane;

- conform învinuirii formulate nu rezultă calitatea inculpatei Draguțan

Veronica, conform art. 42 Cod penal la săvîrșirea infracțiunii incriminate, sau

inculpata nu a atins partea vătămată, adică nu a săvîrșit careva act asupra acesteia,

în așa caz nu există calificativul atacul săvîrșit de două persoane, deoarece

cunoscuta ei Ecaterina, persoană prezentă la săvîrșirea infracțiunii, dar

neidentificată pînă la moment, de asemenea nu a acționat în careva mod ilegal

împotriva părții vătămate;

- nu a fost stabilit dacă inculpata Draguțan Veronica a avut careva înțelegere

prealabilă cu concubinul său, ca el să săvârșească un careva atac asupra părții

vătămate, mai mult ca atît nu a fost stabilit, că a fost înțelegerea, ca anume el să

săvârșească atacul;

10

- în speță nu a fost demonstrată latura subiectivă a infracțiunii încriminate;

- infracțiunea prevăzută de art. 188 Cod penal se află în Capitolul VI a

Codului penal, iar inculpata are la întreținere și educație un copil minor în vîrstă de

7 ani, din aceste considerente în privința inculpatei Draguțan Veronica sunt

aplicabile prevederile ar. 96 alin. (l) Cod penal;

5.3 Inculpatul, Dejmari Radu, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei și a

sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care a-i stabili o pedeapsă mai blândă,

neprivativă de libertate, invocând:

- instanțele de judecată au încălcat și au interpretat eronat normele de drept;

- a fost aplicată o pedeapsă dură;

- are copil minor la întreținere, starea de sănătate nu este bună, este după

operație;

Colegiul penal lărgit, conchide că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile,

din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată

că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

6.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina:

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal lărgit constată că, recurentul își

exprimă dezacordul doar cu faptul că pedepsele aplicate sunt prea blânde, astfel

instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma

erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

11

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, și argumentele în susținerea acestui temei, Colegiul penal lărgit

menționează că sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a

conținutului sentinței primei instanțe cât și conținutul deciziei instanței de apel, se

constată că prima instanță în sentință(f.d. 111 – 118 v. VI) corect și-a motivat

soluția privind aplicarea pedepselor, iar instanța de apel în decizia sa (f.d. 37 – 41

vol. VII) corect și-a motivat soluția privind menținerea pedepselor, or, instanțele

ierarhic inferioare au ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată

au ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art.

75 Cod penal, au luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa

circumstanțelor atenuante și celor agravante, cât și încălcările constatate în privința

inculpaților.

Colegiul penal lărgit indică că, sunt declarative argumentele recurentului

precum că ,,instanța de apel nu a indicat care anume circumstanțe considerate

atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului servesc temei

pentru aplicarea art. 901 Cod penal” și că ”decizia adoptată, la motivarea stabilirii

pedepsei contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare parțială a

executării ei”, or instanța de apel a indicat în decizie(f.d. 40 – 41 v. VII),

circumstanțele ce au stat la baza soluției instanței de apel de a menține pedeapsa

stabilită de prima instanță, concluzionând că pedepsele aplicate inculpaților sunt

proporționale, efective și disuasive, sunt apte să conducă la restabilirea echității

sociale, corectarea inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, mai mult, instanța de apel în

susținerea acestei soluții, a mai indicat că, inculpata fiind în concubinaj cu

inculpatul, are la întreținere un copil minor pe care îl educă împreună cu inculpatul.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel în decizia sa (f.d. 37

– 41 vol. VII) corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepselor, a ținut cont

de prevederile art. 7. 61, 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea

infracțiunii săvârșite, lipsa circumstanțelor atenuante și celor agravante, cât și

încălcarea comisă de OUP și condițiile de detenție, motivare pe care Colegiul penal

lărgit o consideră corectă și o însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea

Albert vs România din 16.02.2010.

12

6.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Scripnic

Roman în numele inculpatei Draguțan Veronica:

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, Colegiul penal lărgit

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată(f.d. 32 – 46 v. VII) s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și în partea

contestată de recurent în prezentul recurs, fiind reflectate clar motivele pe care se

întemeiază soluția instanței de apel, soluție întemeiată pe cumulul de probe,

cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea deciziei

instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri justificative de a interveni

în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

La fel, Colegiul penal lărgit conchide că, nu poate accepta argumentele

recurentului în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, or, instanța de apel în decizie(f.d. 36 – 44 v.VII) s-a expus

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, în acest sens,

Colegiul penală lărgit menționează că, în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, CtEDO statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Cât ține de argumentul recurentului precum că, instanța de apel a refuzat

audierea martorului Găină Fiodor, iar în decizie nu s-a expus asupra motivelor

refuzului, evitând a menționa chiar că o asemenea cerere a fost înaintată, Colegiul

13

penal lărgit constată că este declarativ, or, potrivit proceselor verbale (f.d. 170, 181

– 182 v. VI , f.d. 1 – 6 v. VII) al ședințelor de judecată în instanța de apel

recurentul nu a înaintat vreo cerere prin care a solicitat audierea martorului Găină

Fiodor, la fel instanța de recurs ordinar apreciază ca fiind declarativ și argumentul

precum că apărătorul a asigurat prezența martorului Găină Fiodor în ședința de

judecată, or, la fel, potrivit proceselor verbale al ședințelor de judecată menționate

mai sus nu se confirmă că martorul Găină Fiodor a fost prezent la vreo ședință de

judecată în instanța de apel.

Mai mult, Colegiul penal lărgit mai indică că, martorii Găină Fiodor și Grosu

Valeriu au fost audiați în prima instanță, declarațiile lor fiind verificate în instanța

de apel, asupra acestor declarații instanța de apel s-a expus concluzionând că,

analizând aceste declarații prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, le apreciază

ca fiind consecvente, utile, pertinente, care coroborează între ele dar și cu

declarațiile părții vătămate și cu declarațiile expertului judiciar medico – legal, care

combat cu certitudine declarațiile inculpaților și indică la culpa acestora, astfel,

Colegiul penal lărgit menționează că această concluzie a instanței de apel o

consideră corectă și o însușește ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert

vs România din 16.02.2010.

Ce ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, Colegiul penal lărgit verificând probatoriul

administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpata nu a

săvârșit infracțiunea imputată, îl consideră ca neîntemeiat, fiindcă atât prima

instanță cât și instanța de apel verificând probele în ședințele de judecată, au

motivat detaliat și clar soluțiile adoptate în urma propriilor metode de apreciere a

probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt, pe care se

sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat în

sentință(f.d. 95 – 111 v. VI) și în decizie (f.d. 20 – 37 v. VII) din care motive au

ajuns la concluziile de vinovăție a inculpatei Drăguțan Veronica în săvârșirea

infracțiunii.

Colegiul penal lărgit conchide că alegațiile recurentului precum că ”nu a fost

stabilit dacă inculpata Draguțan Veronica a avut careva înțelegere prealabilă cu

concubinul său, ca el să săvârșească un careva atac asupra părții vătămate, mai

mult ca atît nu a fost stabilit, că a fost înțelegerea, ca anume el să săvârșească

atacul, și nu a fost demonstrată latura subiectivă”, nu pot fi acceptate, or, instanța

de apel a argumentat în acest sens că faptul planificării și organizării comiterii

atacului de către inculpați se confirmă prin depozițiile date de martorul Găină

Fiodor care a comunicat că ”peste o oră și ceva, a venit inculpata Draguțan

Veronica, cu o fată Ecaterina și cu inculpatul Dejmari Radu, s-au așezat la masă

toți 3 împreună (inculpata, Ecaterina și partea vătămată) iar inculpatul cu taxistul la

14

altă masă, a mai concretizat că Draguțan Veronica nu a intrat în local împreună cu

Dejmari Radu, acesta a intrat după aproximativ 2 min.”.

Mai mult, instanța de recurs mai indică că, în acest sens instanța de apel a mai

statuat că, scopul atacului a constituit sustragerea bunurilor părții vătămate, ceea ce

a fost probat prin declarațiile martorilor și prin declarațiile inculpaților, la fel și

faptul planificării și organizării comiterii atacului de către inculpați se confirmă

prin depozițiile martorului Găină Fiodor care a comunicat că ” peste o oră și ceva, a

venit inculpata Draguțan Veronica, cu o fată Ecaterina și cu inculpatul Dejmari

Radu, s-au așezat la masă toți 3 împreună (inculpata, Ecaterina și partea vătămată)

iar inculpatul cu taxistul la altă masă, a mai concretizat că Draguțan Veronica nu a

intrat în local împreună cu Dejmari Radu, acesta a intrat după aproximativ 2 min”,

la fel prin declarațiile inculpatei Draguțan Veronica: ”când a telefonat-o Găină

Fiodor, și a chemat-o în oraș la bar, la întrebat dacă e precis că o să i se achite,

după care el i-a spus că da, deoarece a văzut cum i-a dat 3 000 lei lui Iana doar

pentru că a servit cu Sîli Serghei” se confirmă și faptul că inculpații cunoșteau că

partea vătămată avea sume de bani la el, aceasta se mai confirmă și prin declarațiile

martorului Grosu Valeriu, care a indicat că pe telefon a auzit că Drăguțan Veronica

i-a spus lui Ecaterina să meargă deoarece este o persoană de pe urma căruia pot

avea beneficii.

În continuare, Colegiul penal lărgit susține concluziile instanței de apel

precum că, intenția inculpaților de a comite un atac tâlhăresc este demonstrată și

prin comportamentul inculpatului anterior comiterii, ajungând la local au ieșit din

același taxi însă inculpatul a intrat după aproximativ 2 min după ce a intrat

inculpata, s-a așezat la altă masă, nu a reacționat în nici un fel când partea vătămată

a făcut cunoștință cu inculpata, avea un comportament calm, acțiuni violente nu a

manifestat inițial ci ulterior, când la inițiativa inculpatei, partea vătămată împreună

cu inculpata și Ecaterina au părăsit localul și s-au îndreptat spre un hotel, după care

au oprit și au ieșit din taxi, după care a apărut și inculpatul și a început acțiunile

sale infracționale manifestate prin aplicarea loviturilor asupra părții vătămate, mai

mult, inculpata nu a încercat să oprească acțiunile violente a inculpatului ci privea

liniștită cum inculpatul aplica lovituri asupra părții vătămate, ceia ce confirmă că se

aștepta la un astfel de comportament și nu a fost o surpriză pentru ea apariția

inculpatului, mai mult, inculpații după acțiunile violente ale inculpatului au părăsit

locul împreună, cu geanta părții vătămate în care presupuneau că are o sumă mare

de bani.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că atât prima instanță cât și instanța de

apel just au ajuns la concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunea încriminată

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, or, atât prima instanță cât și

instanța de apel au motivat detaliat și clar soluțiile adoptate în urma propriilor

metode de apreciere a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea

elementelor de fapt, pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,

15

expunându-se argumentat prima instanță în sentință(f.d. 95 – 111 v. VI) și instanța

de apel în decizie (f.d. 20 – 37 v. VII) din care motive au ajuns la concluziile de

vinovăție a inculpaților Dejmari Radu și Drăguțan Veronica în săvârșirea

infracțiunii și că există elementele infracțiunii incriminate.

Mai mult, Colegiul penal lărgit relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referitor la nevinovăția inculpatei Drăguțan Veronica, au fost obiect de

dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care

Colegiul penal lărgit le însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea

Albert vs România din 16.02.2010.

Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că este unul declarativ,

deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului atât a sentinței

primei instanțe cât și a deciziei instanței de apel, se constată că prima instanță în

sentință(f.d. 111 – 118 v. VI) corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei,

iar instanța de apel în decizia sa (f.d. 37 – 41 vol. VII) corect și-a motivat soluția

privind menținerea pedepsei inculpatei Drăguțan Veronica, mai mult, asupra

acestui temei instanța de recurs deja s-a pronunțat în pct. 6.1 din prezenta decizie.

Colegiul penal lărgit, mai indică că argumentele invocate în recurs au

constituit deja obiect de examinare și în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 4 din decizie), care sunt valabile și în privința

recursului declarat de către avocatul Sripnic Roman în numele inculpatei, pe care

Colegiul penal lărgit le consideră corecte și le însușește ce este conform practicii

CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Cât ține de argumentul recurentului în susținerea temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală, precum că ”infracțiunea prevăzută

de art. 188 Cod penal se află în Capitolul VI a Codului penal, iar inculpata are la

întreținere și educație un copil minor în vîrstă de 7 ani, din aceste considerente în

privința inculpatei Draguțan Veronica sunt aplicabile prevederile art. 96 alin. (l)

Cod penal”, Colegiu penal lărgit indică că, conform prevederilor art. 96 alin. (1)

Cod penal, ”…instanța de judecată le poate amîna executarea pedepsei pînă la

atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani…”, astfel, instanța de recurs indică că,

instanța de judecată dacă constată că sunt aplicabile prevederile art. 96 alin. (1)

Cod penal, și consideră că astfel de pedeapsă va putea atinge scopul pedepsei

penale va aplica prevederile art. 96 alin. (1) Cod penal, în speța dată, atât prima

instanță cât și instanța de apel au conchis că anume pedeapsa în mărime de 8 ani

închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, cu aplicarea

prevederilor art. 901 Cod penal este aptă să conducă la restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatei, precum și prevenirea de săvârșire de noi infracțiuni atât din

partea condamnatei cât și din partea altor persoane, adică va atinge scopul pedepsei

penale.

16

Referitor la argumentele recurentului precum că ”instanța de apel în contextul

încălcării prevederilor art. 145 alin. (l) și art. 151 alin. (5) Cod de procedură penală,

face referire la prevederile art. 384 alin. (4) și 385 alin. (4) Cod de procedură

penală, la aplicarea pedepsei inculpatei, însă nu se expune în contextul prevederilor

art. 251 alin. (l) și (4) Cod de procedură penală privind nulitatea raportului de

expertiză judiciară; invocarea art. 384 alin.(4) și 385 alin.(4) Cod de procedură

penală, la pronunțarea deciziei nu este argumentată, în condițiile în care pedeapsa

cu închisoare aplicată inculpatei este de 8 ani, ce constitui limita minimă a art. 188

Cod penal, și nu este clar cu cît a fost redusă pedeapsa inculpatei drept

compensare” Colegiul penal lărgit indică că, neaducerea la cunoștință inculpaților

despre dispunerea expertizei și despre rezultatele ei nu duc la nulitatea raportului

de expertiză, mai mult, instanța de recurs constată că prima instanță a constatat

această încălcare, a constatat și faptul invocat privind condițiile nefavorabile de

detenție, circumstanțe ce au permis stabilirea unei pedepse minime prevăzută de

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal.

6.3 Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul Dejmari

Radu:

Lecturând textul recursului, Colegiul penal lărgit constată că, recurentul își

exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel

instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma

erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța

de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că este unul declarativ,

deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului atât a sentinței

primei instanțe cât și a deciziei instanței de apel, se constată că prima instanță în

sentință(f.d. 111 – 118 v. VI) corect și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei,

iar instanța de apel în decizia sa (f.d. 37 – 41 vol. VII) corect și-a motivat soluția

privind menținerea pedepsei inculpatului Dejmari Radu, mai mult, Colegiul penal

lărgit, indică că argumentele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare și în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4 din decizie), care sunt valabile și în privința recursului declarat de către

inculpat, pe care Colegiul penal lărgit le consideră corecte și le însușește ce este

conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, la fel

asupra acestui temei instanța de recurs deja s-a pronunțat în pct. 6.1 din prezenta

decizie.

17

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse ca

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, de către avocatul Scripnic

Roman în numele inculpatei Draguțan Veronica, de către inculpatul Dejmari Radu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie

2018, în cauza penală privindu-i pe Dejmari Radu XXXXX și Draguțan

Veronica XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

18

Dosarul nr.1ra-735/2019

18 iunie 2019 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-i pe Dejmari Radu și Draguțan Veronica

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 iunie

2019 a fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, de către avocatul

Scripnic Roman în numele inculpatei Draguțan Veronica, de către inculpatul Dejmari

Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

decembrie 2018, în cauza penală privindu-i pe Dejmari Radu XXXXX și Draguțan

Veronica XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Am semnat cu respect decizia, dar, cu privire la soluția adoptată, exprimăm

parțial dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm

că recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, urma să fie admis, cu casarea parțială a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2018 și sentinței în partea aplicării

prevederilor art. 90-1 Cod penal, urmând ca inculpații să-și execute real

pedeapsa cu închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Centru/

din 10 mai 2018.

Astfel, procurorul, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită, casarea deciziei în partea aplicării art. 901 Cod penal, în

situația în care inculpații au comis o infracțiune gravă, cu scopul de sustragere a

bunurilor, însoțite de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei în

proporții considerabile, nu au recunoscut vina, prejudiciul nefiind restituit, specificînd,

că decizia adoptată, la motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394

alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare

a pedepsei cu suspendare parțială a executării ei.

Conform sentinței Dejmari Radu a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă prin aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4), alin. (5) Cod de procedură

penală, sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani 2 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus ca, Dejmari Radu urmează să execute

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 1 lună în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art.901 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea restului

pedepsei aplicate inculpatului, Dejmari Radu de 4 ani și 1 lună închisoare, pe o

perioadă de probațiune de 5 ani.

Draguțan Veronica a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă prin

19

aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4), alin. (5) Cod de procedură penală, sub formă

de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus ca, Draguțan Veronica urmează să

execute pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art.901 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea restului

pedepsei aplicate inculpatului, Draguțan Veronica de 4 ani închisoare, pe o perioadă

de probațiune de 4 ani.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2018,

apelurile declarate de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău oficiul Centru,

Plamadeala Dumitru, de către inculpatul Dejmari Radu, de către avocatul Mancevschi

Oleg în interesele inculpatei Draguțan Veronica, de către avocatul Gamurari Victoria

în interesele inculpatului Dejmari Radu au fost respinse ca nefondate.

S-a admis apelul declarat de către avocatul Rusu Vitalie în numele părții

vătămate Sîli Radu, s-a casat sentința în partea acțiunii civile, s-a pronunțat o hotărâre

nouă în această parte, prin care:

S-a încasat din contul inculpatului Dejmari Radu în beneficiul părții vătămate

Sîli Radu prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei.

S-a încasat din contul inculpatei Draguțan Veronica în beneficiul părții vătămate

Sîli Radu prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei.

S-a încasat din contul inculpaților în beneficiul părții vătămate Sîli Radu, suma

de 10 000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Analizând argumentele recurentului, în raport cu soluțiile adoptate,

constatăm, că soluția instanțelor de fond privind aplicarea în privința inculpaților

prevederilor art.90-1 Cod penal este nemotivată, în raport cu cirsumstanțele

cauzei, pericolul social și consecințele infracțiunii, personalitatea inculpaților,

prezența prejudiciului material nerecuperat.

Din considerentele expuse, considerăm că decizia instanței de apel în cauza

dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate în partea

respingerii apelului procurorului, ceea ce este incident cazului de casare invocat

în recurs și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, la caz

recursul procurorului fiind unul întemeiat și urmează a fi admis.

Pentru aceste motive am optat pentru admiterea recursului ordinar,

declarat de procuror, cu casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău și sentinței, în partea aplicării prevederilor art.90-1 Cod penal.

Judecători Toma Nadejda

Cobzac Elena

20