1ra-1072/2019 — art. 188 al. 2 lit. d, e CP

1ra-1072/2019 — art. 188 al. 2 lit. d, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1072/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Vuico Angela în numele inculpatului Culacicov Fiodor și ultimul, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, în cauza

penală, în privința lui

Culacicov Fiodor XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 04.07.2016 pînă la 19.12.2016;

Instanța de apel de la 23.02.2018 pînă la 27.03.2018;

Instanța de recurs de la 17.04.2019 pînă la 19.06.2019.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

Culacicov Fiodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa de

8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

inculpatul Culacicov Fiodor, la 28.04.2016, în jurul orelor 13.00, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, prin culegere de chei, a pătruns în apartamentul

nr. X, din str. XXX, mun. Chișinău, ce aparține cet. Falcoș Veaceslav, unde pe

neașteptate a fost surprins de către proprietar, momentul în care a scos un cuțit, cu

care l-a amenințat cu moarte pe cet. Falcoș Veaceslav, cerînd de la acesta mijloace

bănești, însă fiind atacat de către partea vătămată, a încercat să părăsească locul

comiterii infracțiunii, însă a fost reținut pe scara blocului sus menționat.

Culacicov Fiodor, a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Culacicov Fiodor să fie

achitat.

În argumentarea apelului depus, avocatul a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este neîntemeiată;

- declarațiile părții vătămate Falcoș Veaceslav, nu corespund realității,

considerînd că nu au fost prezentate probe pertinente și verosimile care ar dovedi

faptul că la momentul săvârșirii faptei inculpatul avea asupra sa acel cuțit;

- inculpatul recunoaște faptul că a dorit să intre în apartament pentru a

sustrage bunuri, dar nu pentru a ataca careva persoane, și afirmă că nu a avut o altă

intenție decât de a sustrage bunuri din apartament și nu recunoaște acel cuțit indicat

de partea vătămată;

- din conținutul raportului de expertiză reiese că lacătul a fost forțat cu un

obiect confecționat dintr-un material dur care a provocat zgârieturi asupra acestuia,

1

însă din cele ridicate de la inculpat și din procesul verbal de cercetare la fața locului

nu a fost depistat un asemenea obiect.

3.1. Împotriva sentinței, a declarat apel și inculpatul Culacicov Fiodor, prin care

a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În argumentarea apelului depus, inculpatul a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este neîntemeiată;

- nu există nici o probă care ar confirma vinovăția sa în comiterea faptei

incriminate;

- nu există nici declarații, nici expertiză care ar confirma că amprentele

aparțin lui;

- partea vătămată la venirea poliției a menționat că el a dorit să pătrundă în

apartamentul părții vătămate, și încerca să deschidă ușa, ceea ce a fost filmat de grupa

operativă care s-a deplasat locul faptei, și tot ce s-a întâmplat până a fi escortat la

comisariat a fost plasat în rețelele de socializare, acest lucru a fost spus și

corespondentului Canal 3, din acest motiv solicită interpelarea Canal 3 pentru

recepționarea înregistrărilor video, unde a fost fixată reținerea sa din 28.04.2016.

3.2. La data de 06 martie 2018, inculpatul Culacicov Fiodor a înaintat apel

suplimentar, prin care a solicitat examinarea cauzei în conformitate cu prevederile

legale și aprecierea de către instanța de apel a tuturor circumstanțelor cauzei, și

verificarea faptului dacă există suficiente probe ce confirmă vinovăția sa.

În argumentarea apelului suplimentar depus, inculpatul a invocat următoarele:

- instanța de judecată punând la baza condamnării sale totalitatea probelor

urma să ia în considerație prevederile art. 27 Cod de procedură penală, fiecare probă

se contrazice una cu alta, începând cu declarațiile părții vătămate și raportul de

expertiză;

- în cadrul examinării corporale asupra sa nu au fost găsite careva

instrumente cu ajutorul cărora el ar fi putut pătrunde în apartament;

- în raportul de expertiză este indicat faptul că lacătul a fost deteriorat cu un

obiect de metal, iar cu cheile ridicate de la el nu era posibil de deschis ușa, astfel

rezultă că el nu putea să pătrundă în apartamentul situat pe str. Miron Costin 19/6, ap.

97, și la fel nu putea să ajungă nici cuțitul acolo, toate probele prezentate provoacă o

incertitudine;

2018, a fost respins apelul avocatului Isac Igor în numele inculpatului Culacicov

Fiodor și apelul inculpatului Culacicov Fiodor, declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 19 decembrie 2016, ca nefondat, cu

menținerea sentintei atacate fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului

Culacicov Fiodor în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea

sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice

și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Falcoș Veaceslav,

declarațiile martorului Bolteanschi Natalia, precum și:

Verificând argumentele invocate în apelurile depuse, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și

circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și

verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

2

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis că,

solicitarea apelanților privind achitarea inculpatului în lipsa elementelor constitutive

ale infracțiunii este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a constatat dovedită

pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(2) lit. d), e) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente

probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Culacicov Fiodor în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerând

a fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic

prin întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime

versiunea inculpaților, și anume declarațiile părții vătămate și a martorului audiat,

luate în coroborare cu materialele cauzei penale.

Argumentul apelantului potrivit căruia din conținutul raportului de expertiză

reiese că lacătul a fost forțat cu un obiect confecționat dintr-un material dur care a

provocat zgârieturi asupra acestuia, însă din cele ridicate de la inculpat și din procesul

verbal de cercetare la fața locului nu a fost depistat un asemenea obiect, urmează a fi

apreciat critic de către instanța de apel, or, după cum reiese chiar din declarațiile

inculpatului acesta a putut roti dispozitivul lacătului respectiv și a descuia lacătul ușii

apartamentului nr. XXX din str. XXX, mun. Chișinău, aceste declarații vin în

coroborare cu declarațiile părții vătămate care a confirmat faptul că a auzit că umblă

cineva cu chele în ușă, în lacăt, iar când a ieșit din cameră în coridor s-a întâlnit cu

inculpatul.

Nu există temei de apreciere critică a declarațiilor părții vătămate așa cum

invocă apelantul, or, declarațiile părții vătămate și a martorului oferite în instanța de

fond sunt consecvente, corespund cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale,

coroborează între ele și cu celelalte probe materiale prezentate și verificate în cadrul

cercetării judecătorești. Partea vătămată au fost prevenită de răspunderea penală

pentru darea declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există temei de a aprecia

critic aceste adevărului.

S-a respins ca neîntemeiat argumentul inculpatului potrivit căruia, partea

vătămată la venirea poliției a menționat că, el a dorit să pătrundă în apartamentul

părții vătămate, și încerca să deschidă ușa, ceea ce a fost filmat de grupa

operativă care s-a deplasat locul faptei, și tot ce s-a întâmplat până a fi escortat la

comisariat a fost plasat în rețelele de socializare, acest lucru a fost spus și

corespondentului Canal 3, din acest motivsolicită interpelarea Canal 3, pentru

recepționarea înregistrărilor video, undea fost fixată reținerea sa din 28.04.2016,

or, la materialele cauzei penale sunt anexate declarațiile părții vătămate și

martorului Bolteanschi Natalia, care fiind audiați atât în cadrul urmării penale,

cât și în instanța de fond au confirmat faptul că anume inculpatul l-a atacat pe

partea vătămată Falcoș Veaceslav prin pătrunderea în domiciliul acestuia, cu

scopul de a sustrage bunurile, cu folosirea unui obiect în calitate de armă, aceste

declarații se confirmă între ele și se coroborează cu cumul de probe materiale

anexate la dosar.

Nu pot fi reținute ca plauzibile argumentele apelantului potrivit căruia, nu

au fost prezentate careva probe verosimile care ar dovedi faptul că la momentul

săvârșirii faptei, inculpatul avea asupra sa acel cuțit, și pune la îndoială că în

general a fost prezent presupusul cuțit la care indică partea vătămată.

Astfel, s-a reținut că, potrivit conținutului procesului-verbal de cercetare la

fața locului din 28.04.2016, obiect al căreia constituie apartamentul nr. XX, de pe

3

str. XXX, mun. Chișinău, se confirmă că a fost depistat un cuțit confecționat din

metal de culoare surie (f.d. 11-16). Iar potrivit ordonanței de recunoaștere și

anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 28 aprilie 2016 a fost recunoscut

în calitate de corp delict un cuțit din metal de culoare sură, cu mâner de culoare

neagră pe care sunt găuri de formă rotundă (f.d. 44).

Iar potrivit conținutului procesului-verbal de prezentare învinuitului și

apărătorului său a materialelor de urmărire penală din 24 iulie 2016, careva

obiecții nu au fost înaintate (f.d. 102).

Contrar argumentelor din apel, vinovăția inculpatului Culacicov Fiodor în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal a fost

dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează

vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil, cu respectarea atât a

prevederilor art. 8 Cod de procedură penală cât și a art. 6 pct. 2 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Culacicov Fiodor

se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

La stabilirea și individualizarea pedepsei penale instanța de fond a stabilit

lipsa circumstanțelor atenuante și agravante.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat

pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub

formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise,

ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care se califica ca infracțiune

gravă, săvârșită cu intenție directă, inculpatul fiind în stare de ebrietate, de

circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de

personalitatea inculpatului, se caracterizează negativ, se află la evidența

medicului narcolog cu diagnoza„Narcomanie opiacee” (f.d. 34), nu este angajat

în câmpul muncii, anterior judecat, cu antecedente penale, nu a mers pe calea

corijării și nu a făcut concluziile necesare, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovaților, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei

penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni,

atât de către inculpați, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție

și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este

contracarată și pedepsită.

Instanța de apel a reținut că, realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpaților, precum și,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpaților, cât și a altor

persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală în limitele prevăzute de

norma legală, care este privativă de libertate.

Astfel, instanța de apel a consideră că soluția adoptată de către prima

4

instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Culacicov

Fiodor, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de 8 ani închisoare ar duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul său și siguranța vieții, sănătății și patrimoniului

altei persoane.

Pedeapsa penală reprezintă un remediu echitabil atunci când este capabilă de

a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă

prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

numele inculpatului Culacicov Fiodor, a declarant recurs ordinar prin care a

solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui

Culacicov Fiodor. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de aprecuere a

probelor,motivînd că acuzarea exte bazată pe presupuneri și examinată unilateral.

5.1. Nefiind de accord cu hotărîrile menționate, inculpatul Culacicov

Fiodor, declată recurs ordinar prin care solicit casarea acestora cu transmiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul la fel invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor invocînd aceleași motive declarate în cererea

de apel.

5.2. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de

avocatul Vuico Angela în numele inculpatului Culacicov Fiodor și ultimul, prin

care a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece decizia

instanței de apel este justă și corespunde prevederilor legale

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că titularii

au invocat ca temei pentru recurs art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurenții contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de fond

și de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de Culacicov Fiodor.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

5

hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate

în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a

unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cât privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate

de recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și

că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte

soluții.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile

de drept la care face referință recurenta și, deci, nu persistă temeiurile de casare a

soluției adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de către avocatul

inculpatului, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel

respectând prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct. 7) și 8) Cod de procedură

penală, cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al

prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare

nu se mai impune.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapă instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în cauză.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe care a menținut-o, și-a motivat soluția adoptată punând

la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel.

Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei

corespunde prevederilor legale menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele

invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul penal susține că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. În cazul în care acesta și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

6

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe.

Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel care a

menținut hotărârea primei instanțe, precum că, inculpatul Culacicov Fiodor, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal.

Prin urmare, erorile de drept invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor,

iar din aceste considerente recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Vuico Angela în

numele inculpatului Culacicov Fiodor și ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 martie 2018, în cauza penală în privința lui Culacicov

Fiodor XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 17 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7