1ra-1072/2019 — Art. 188 al. 2 lit. d, e CP

Prin sentinta Judecătoriei Râscani, mun. Chisinău din 19 decembrie 2016, Culacicov Fiodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat că, inculpatul Culacicov Fiodor, la 28.04.2016, în jurul orelor 13.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin culegere de chei, a pătruns în apartamentul nr. X, din str. XXX, mun. Chișinău, ce aparține cet. Falcoș Veaceslav, unde pe neașteptate a fost surprins de către proprietar, momentul în care a scos un cuțit, cu care l-a amenințat cu moarte pe cet. Falcoș Veaceslav, cerînd de la acesta mijloace bănești, însă fiind atacat de către partea vătămată, a încercat să părăsească locul comiterii infracțiunii, însă a fost reținut pe scara blocului sus menționat.

Nefiind de acord cu sentința, avocatul Isac Igor în numele inculpatului Culacicov Fiodor, a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Culacicov Fiodor să fie achitat. În argumentarea apelului depus, avocatul a invocat următoarele: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - declarațiile părții vătămate Falcoș Veaceslav, nu corespund realității, considerînd că nu au fost prezentate probe pertinente și verosimile care ar dovedi faptul că la momentul săvârșirii faptei inculpatul avea asupra sa acel cuțit; - inculpatul recunoaște faptul că a dorit să intre în apartament pentru a sustrage bunuri, dar nu pentru a ataca careva persoane, și afirmă că nu a avut o altă intenție decât de a sustrage bunuri din apartament și nu recunoaște acel cuțit indicat de partea vătămată; - din conținutul raportului de expertiză reiese că lacătul a fost forțat cu un obiect confecționat dintr-un material dur care a provocat zgârieturi asupra acestuia, 1 însă din cele ridicate de la inculpat și din procesul verbal de cercetare la fața locului nu a fost depistat un asemenea obiect. 3.1. Împotriva sentinței, a declarat apel și inculpatul Culacicov Fiodor, prin care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare. În argumentarea apelului depus, inculpatul a invocat următoarele: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - nu există nici o probă care ar confirma vinovăția sa în comiterea faptei incriminate; - nu există nici declarații, nici expertiză care ar confirma că amprentele aparțin lui; - partea vătămată la venirea poliției a menționat că el a dorit să pătrundă în apartamentul părții vătămate, și încerca să deschidă ușa, ceea ce a fost filmat de grupa operativă care s-a deplasat locul faptei, și tot ce s-a întâmplat până a fi escortat la comisariat a fost plasat în rețelele de socializare, acest lucru a fost spus și corespondentului Canal 3, din acest motiv solicită interpelarea Canal 3 pentru recepționarea înregistrărilor video, unde a fost fixată reținerea sa din 28.04.2016. 3.2. La data de 06 martie 2018, inculpatul Culacicov Fiodor a înaintat apel suplimentar, prin care a solicitat examinarea cauzei în conformitate cu prevederile legale și aprecierea de către instanța de apel a tuturor circumstanțelor cauzei, și verificarea faptului dacă există suficiente probe ce confirmă vinovăția sa. În argumentarea apelului suplimentar depus, inculpatul a invocat următoarele: - instanța de judecată punând la baza condamnării sale totalitatea probelor urma să ia în considerație prevederile art. 27 Cod de procedură penală, fiecare probă se contrazice una cu alta, începând cu declarațiile părții vătămate și raportul de expertiză; - în cadrul examinării corporale asupra sa nu au fost găsite careva instrumente cu ajutorul cărora el ar fi putut pătrunde în apartament; - în raportul de expertiză este indicat faptul că lacătul a fost deteriorat cu un obiect de metal, iar cu cheile ridicate de la el nu era posibil de deschis ușa, astfel rezultă că el nu putea să pătrundă în apartamentul situat pe str. Miron Costin 19/6, ap. 97, și la fel nu putea să ajungă nici cuțitul acolo, toate probele prezentate provoacă o incertitudine;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, a fost respins apelul avocatului Isac Igor în numele inculpatului Culacicov Fiodor și apelul inculpatului Culacicov Fiodor, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 19 decembrie 2016, ca nefondat, cu menținerea sentintei atacate fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului Culacicov Fiodor în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Falcoș Veaceslav, declarațiile martorului Bolteanschi Natalia, precum și: Verificând argumentele invocate în apelurile depuse, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului. 2 Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis că, solicitarea apelanților privind achitarea inculpatului în lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a constatat dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Culacicov Fiodor în săvârșirea infracțiunii incriminate. Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului, considerând a fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime versiunea inculpaților, și anume declarațiile părții vătămate și a martorului audiat, luate în coroborare cu materialele cauzei penale. Argumentul apelantului potrivit căruia din conținutul raportului de expertiză reiese că lacătul a fost forțat cu un obiect confecționat dintr-un material dur care a provocat zgârieturi asupra acestuia, însă din cele ridicate de la inculpat și din procesul verbal de cercetare la fața locului nu a fost depistat un asemenea obiect, urmează a fi apreciat critic de către instanța de apel, or, după cum reiese chiar din declarațiile inculpatului acesta a putut roti dispozitivul lacătului respectiv și a descuia lacătul ușii apartamentului nr. XXX din str. XXX, mun. Chișinău, aceste declarații vin în coroborare cu declarațiile părții vătămate care a confirmat faptul că a auzit că umblă cineva cu chele în ușă, în lacăt, iar când a ieșit din cameră în coridor s-a întâlnit cu inculpatul. Nu există temei de apreciere critică a declarațiilor părții vătămate așa cum invocă apelantul, or, declarațiile părții vătămate și a martorului oferite în instanța de fond sunt consecvente, corespund cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale, coroborează între ele și cu celelalte probe materiale prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești. Partea vătămată au fost prevenită de răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există temei de a aprecia critic aceste adevărului. S-a respins ca neîntemeiat argumentul inculpatului potrivit căruia, partea vătămată la venirea poliției a menționat că, el a dorit să pătrundă în apartamentul părții vătămate, și încerca să deschidă ușa, ceea ce a fost filmat de grupa operativă care s-a deplasat locul faptei, și tot ce s-a întâmplat până a fi escortat la comisariat a fost plasat în rețelele de socializare, acest lucru a fost spus și corespondentului Canal 3, din acest motivsolicită interpelarea Canal 3, pentru recepționarea înregistrărilor video, undea fost fixată reținerea sa din 28.04.2016, or, la materialele cauzei penale sunt anexate declarațiile părții vătămate și martorului Bolteanschi Natalia, care fiind audiați atât în cadrul urmării penale, cât și în instanța de fond au confirmat faptul că anume inculpatul l-a atacat pe partea vătămată Falcoș Veaceslav prin pătrunderea în domiciliul acestuia, cu scopul de a sustrage bunurile, cu folosirea unui obiect în calitate de armă, aceste declarații se confirmă între ele și se coroborează cu cumul de probe materiale anexate la dosar. Nu pot fi reținute ca plauzibile argumentele apelantului potrivit căruia, nu au fost prezentate careva probe verosimile care ar dovedi faptul că la momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea asupra sa acel cuțit, și pune la îndoială că în general a fost prezent presupusul cuțit la care indică partea vătămată. Astfel, s-a reținut că, potrivit conținutului procesului-verbal de cercetare la fața locului din 28.04.2016, obiect al căreia constituie apartamentul nr. XX, de pe 3 str. XXX, mun. Chișinău, se confirmă că a fost depistat un cuțit confecționat din metal de culoare surie (f.d. 11-16). Iar potrivit ordonanței de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 28 aprilie 2016 a fost recunoscut în calitate de corp delict un cuțit din metal de culoare sură, cu mâner de culoare neagră pe care sunt găuri de formă rotundă (f.d. 44). Iar potrivit conținutului procesului-verbal de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală din 24 iulie 2016, careva obiecții nu au fost înaintate (f.d. 102). Contrar argumentelor din apel, vinovăția inculpatului Culacicov Fiodor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează vinovăția inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil, cu respectarea atât a prevederilor art. 8 Cod de procedură penală cât și a art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului. Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Culacicov Fiodor se atribuie la categoria infracțiunilor grave. La stabilirea și individualizarea pedepsei penale instanța de fond a stabilit lipsa circumstanțelor atenuante și agravante. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, care se califica ca infracțiune gravă, săvârșită cu intenție directă, inculpatul fiind în stare de ebrietate, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, de personalitatea inculpatului, se caracterizează negativ, se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza„Narcomanie opiacee” (f.d. 34), nu este angajat în câmpul muncii, anterior judecat, cu antecedente penale, nu a mers pe calea corijării și nu a făcut concluziile necesare, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpați, cât și din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită. Instanța de apel a reținut că, realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea și reeducarea inculpaților, precum și, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpaților, cât și a altor persoane, este posibilă numindu-i o pedeapsă penală în limitele prevăzute de norma legală, care este privativă de libertate. Astfel, instanța de apel a consideră că soluția adoptată de către prima 4 instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Culacicov Fiodor, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de 8 ani închisoare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său și siguranța vieții, sănătății și patrimoniului altei persoane. Pedeapsa penală reprezintă un remediu echitabil atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Nefiind de accord cu hotărîrile menționate, avocatul Vuico Angela în numele inculpatului Culacicov Fiodor, a declarant recurs ordinar prin care a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Culacicov Fiodor. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de aprecuere a probelor,motivînd că acuzarea exte bazată pe presupuneri și examinată unilateral. 5.1. Nefiind de accord cu hotărîrile menționate, inculpatul Culacicov Fiodor, declată recurs ordinar prin care solicit casarea acestora cu transmiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Recurentul la fel invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor invocînd aceleași motive declarate în cererea de apel. 5.2. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de avocatul Vuico Angela în numele inculpatului Culacicov Fiodor și ultimul, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece decizia instanței de apel este justă și corespunde prevederilor legale

Verificând argumentele recursurilor declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că titularii au invocat ca temei pentru recurs art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de fapt, recurenții contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele incriminate în actul de învinuire a fost comis de Culacicov Fiodor. La acest capitol, instanța de recurs subliniază că procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin 5 hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Cât privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte soluții. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept la care face referință recurenta și, deci, nu persistă temeiurile de casare a soluției adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise. Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de către avocatul inculpatului, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune. Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapă instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză. Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe care a menținut-o, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei corespunde prevederilor legale menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în apel. Prin urmare, Colegiul penal susține că, toate probele prezentate au primit o apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele de fapt stabilite în prezenta cauză penală. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanța de apel. În cazul în care acesta și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, 6 pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe. Astfel, Colegiul penal susține pe deplin concluzia instanței de apel care a menținut hotărârea primei instanțe, precum că, inculpatul Culacicov Fiodor, a comis infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. d), e) Cod penal. Prin urmare, erorile de drept invocate de recurenți, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, iar din aceste considerente recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Vuico Angela în numele inculpatului Culacicov Fiodor și ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2018, în cauza penală în privința lui Culacicov Fiodor XXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 17 iulie 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 7