1ra-1401/2019 — art. 186 al. 2 lit. d CP

1ra-1401/2019 — art. 186 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1401/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui

Diaconov Ruslan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 31.01.2018 până la 10.10.2018;

Instanța de apel de la 02.11.2018 până la 14.02.2019;

Instanța de recurs de la 03.06.2019 până la 02.10.2019.

a c o n s t a t a t :

2018, Ruslan Diaconov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi în limitele instituite de

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei penale a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

în perioada de timp de la 19 ianuarie 2018 ora 21:00 până la 20 ianuarie 2018 ora 06:00,

aflându-se în apartamentul nr. 262 situat pe XXXXX, având scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționând intenționat, prin acces liber, a sustras pe ascuns o

scurtă de iarnă la prețul de 2 000 lei, o scurtă din blană la prețul de 2 200 lei, bunuri ce

aparțin cet. Daniel Cotruța, cauzându-i o daună materială în proporții considerabile

în sumă de 4 200 lei, precum și o scurtă din piele de iarnă la prețul 2 000 lei, o pereche

de încălțăminte la prețul 1 200 lei, card bancar „Moldindconbank” și un telefon mobil

1

de model „Philips” cu nr. de IMEI: XXXXX la prețul de 1 440 lei, în care era inserată

cartela SIM cu nr. XXXXX, care nu prezintă valoare materială, bunuri ce aparțin cet.

Vitalie Levința, cauzându-i numitului o daună materială în proporții considerabile în

sumă de 4 640 lei.

Fapta constatată de primă instanță a fost calificată în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, și anume furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță și a stabili inculpatului o pedeapsă sub forma de muncă neremunerată în

folosul comunității în mărime de 120 ore.

În susținerea cererii de apel a menționat că, pedeapsa stabilită de către prima

instanță este prea aspră, or, la momentul examinării cauzei în prima instanță

inculpatul urma un curs de tratament, ceia ce denotă că ultimul poate fi corijat inclusiv

fiindu-i stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

2019, apelul declarat de către avocatul Dumitru Marinescu în numele inculpatului a

fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a comis

anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a precizat că sentința a fost atacată doar în partea stabilirii

pedepsei, astfel cu referire la obiectul apelului, instanța a menționat că, prima instanță

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, astfel, fiind

aplicată în limitele prevăzute de lege.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, reieșind din prevederile art. 16 alin. (3)

și art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal, Ruslan Diaconov a comis o infracțiune mai puțin

gravă, pentru care legea penală prevede drept pedeapsă amendă în mărime de la 650

la 1 350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, cauza penală a fost examinată prin

prisma prevederilor art. 3641 Cod penal, în baza probelor administrate la urmărirea

2

penală, iar fiind aplicabilă în mod imperativ regula instituită la alin. (8) din norma de

drept citată supra, care prevede expres că. inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în următoarele limite:

amendă în mărime de la 500 până la 1012,5 unități convenționale, muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 până la 160 ore și închisoare pe un

termen de până la 2 ani și 8 luni. Partea acuzării a solicitat aplicarea față de inculpat a

unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probă de 2 ani.

În această ordine de idei, instanța de judecată a conchis că, în speță, lipsesc

circumstanțe care, prin prisma prevederilor art. 76 Cod penal, pot fi apreciate drept

circumstanțe atenuante. Faptul recunoașterii vinovăției în speță nu poate fi reținut ca

circumstanță atenuantă, în condițiile în care în cauza penală în privința lui Ruslan

Diaconov a fost dispusă examinarea în ordinea procedurii simplificate și inculpatul,

în sensul normei prevăzute la art. 3641 Cod procedură penală, de drept beneficiază de

o reducere a pedepsei prevăzute de legea penală, în partea ce ține de circumstanțele

agravante, instanța de judecată reține, conform art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal,

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de personalitatea

inculpatului care, deși este căsătorit și nu se află evidența medicului narcolog, nu are

un domiciliu stabil, nu locuiește împreună cu familia sa, nu are un loc de muncă.

Acesta a fost anunțat în căutare în vederea identificării locului său de aflare și

asigurarea prezenței sale în ședința de judecată. Nu poate fi ignorat faptul că,

pedeapsa penală sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată

anterior față de inculpat, nu a fost executată de acesta și că a fost înlocuită cu

închisoarea.

Totodată, instanța de judecată remarcă faptul că prejudiciul material cauzat

părților vătămate prin infracțiune nu a fost acoperit integral.

Din aceste considerente, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul

urmează a fi tras la răspundere penală, nefiind constatate careva impedimente în acest

sens.

3

Prin urmare, instanța de apel a conchis că aplicarea față de inculpatul Ruslan

Diaconov a unei pedepse penale sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, ar fi

echitabilă și justificată, care ar avea scopul de corectare și reeducare a inculpatului, de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, potrivit certificatului eliberat de AO

„Eliberare”, inculpatul urmează un curs de reabilitare terapeutică, în regim staționar,

că acesta se atârnă în mod serios de procesul în cauză, se află la etapa finală a cursului

și se pregătește pentru reintegrare în societate, astfel ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, instanța a ajuns la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită și a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Instanța de apel a susținut că, sunt întrunite condițiile care permit aplicarea în

privința inculpatului Ruslan Diaconov a prevederilor art. 90 Cod penal, fiind posibilă

corectarea acestuia cu suspendarea executării pedepsei, fără izolarea de societate,

având în vedere intenția reală a acestuia de a se integra cât de curând în societate.

Ținând cont de cele menționate mai sus, instanța de apel a constatat că,

suspendarea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune de 3 ani ar fi

oportună și ar acorda inculpatului șansa reală de a conștientiza greșelile sale și de a se

integra cât de curând posibil în societate.

Dumitru Marinescu în numele inculpatului, prin care în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei în partea stabilirii

pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care ultimului

să îi fie aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

mărime de 120 ore.

În motivarea cerințelor, apărătorul susține că, instanțele anterioare la stabilirea

pedepsei urmau să ia în calcul faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția în cele

comise și că ultimul urmează un curs de reabilitare terapeutică, în regim staționar.

Astfel, apărătorul subliniază că instanțele anterioare au numit o pedeapsă prea

aspră, or, o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată ar fi pe deplin în

conformitate cu prevederile art. 61 Cod penal.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință prin care

se solicită inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, autorul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de

4

către inculpatul Ruslan Diaconov și din aceste considerente, instanța de recurs nu se

va expune asupra acestor aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa

aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și se pedepsește cu amendă în mărime

de la 650 la 1 350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave se consideră

faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen de până la 5 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că inculpatul a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apel.

Colegiul penal menționează că, legiuitorul nu concretizează din care limite

urmează a fi redusă pedeapsa – din limita maximă ori cea minimă prevăzută în

sancțiune. Așadar analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege”

deducem că legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea,

se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-

se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei

5

inculpatului. În continuare instanța de recurs susține că instanța de apel corect i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani care

corespunde tuturor circumstanțelor cauzei și prevederilor legale.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul declarat de către

avocatul Dumitru Marinescu, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și

clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

instanței de apel, inclusiv, cele reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, denotă că

instanța de judecată a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Mai mult, recursul declarat potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei, însă pornind de la relevanțele art.

27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care menționează că, nu

constituie temei pentru aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității față de inculpat argumentele precum că, inculpatul și-a recunoscut

vina și acesta urmează un curs de reabilitare terapeutică în regim staționar, or, instanța

de apel corect a luat în calcul aceste circumstanțe la numirea pedepsei, aplicându-i art.

90 Cod penal și i-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 3 ani.

De asemenea, instanța de recurs face trimitere la motivarea amplă a instanței de

apel care clar a indicat din ce motive nu numește o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității și anume ,,La stabilirea pedepsei, instanța de judecată

a ținut cont de personalitatea inculpatului care, deși este căsătorit și nu se află evidența

medicului narcolog, nu are un domiciliu stabil, nu locuiește împreună cu familia sa, nu are un

loc de muncă. Acesta a fost anunțat în căutare în vederea identificării locului său de aflare și

asigurarea prezenței sale în ședința de judecată. Nu poate fi ignorat faptul că, pedeapsa penală

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată anterior față de inculpat,

6

nu a fost executată de acesta și că a fost înlocuită cu închisoarea. (…) prejudiciul material

cauzat părților vătămate prin infracțiune nu a fost acoperit integral”.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal concluzionează că, instanța apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Dumitru

Marinescu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Diaconov Ruslan

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7