1ra-1338/19 — art. 264, 266 CP

Dosarul nr. 1ra-1338/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 februarie 2019 și sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 08 decembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Culiuc Iurie xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.03.2018 - 08.12.2018;

Instanța de apel: 04.01.2019 - 13.02.2019;

Instanța de recurs: 28.05.2019 - 26.06.2019,

C O N S T A T Ă :

Culiuc Iurie a recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 264 alin. (4) Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani;

- art. 266 Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor penale aplicate, lui Culiuc Iurie i s-a stabilit pedeapsă sub

formă de închisoare de 8 (opt) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită, s-a adăugat parțial

pedeapsa neexecutată aplicată prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 15.06.2017, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă lui Culiuc Iurie de 11

(unsprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci)

ani.

1

aproximativ la ora 22.10, Culiuc Iurie fiind în stare de ebrietate alcoolică,

nedeținând permis de conducere, conducând autovehiculul de model „Vaz-2106" n/î

xxxx, pe traseul central din s. Cuconeștii Noi, r-nul Edineț, deplasându-se cu o

viteză de aproximativ 80 km/h, ignorând cerințele art. 45 alin. (1) din Regulamentul

Circulației Rutiere a RM, 1) conform cărora conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, a tamponat

pietonii Savca Rubin și Savca Elena, ambii locuitori ai s. Cuconeștii Noi, r-nul

Edineț.

În rezultatul accidentului rutier Savca Rubin a decedat pe loc, iar Savca Elena

a fost internată în Spitalul Raional Edineț.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 44-D din 14.04.2017 la Savca

Elena s-a constatat contuzia cerebrală minoră, echimoze la cap și față, care au fost

produse prin acțiunea traumatică repetată a unui corp contondent dur, posibil la data

și circumstanțele indicate /accident rutier/ și se califică ca vătămare corporală ușoară

cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 90 din 14.04.2017, decesul Iui

Savca Rubin a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise, exprimate prin

fractura oaselor bazei craniului, hemoragie în țesutul moale pericranian în regiunea

occipitală, hemorage subarahnoidal și în ventricolii cerebrali ce se confirmă cu

datele examinării medico - legale a cadavrului. De asemenea la expertiza medico-

legală a cadavrului au fost depistate echimoză și excoriație la față, mâna stingă,

genunchi și regiunea lombară pe dreapta.

Vătămările corporale descrise mai sus au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui corp dur contondent, posibil cu părți ale unității de transport cu

aruncarea ulterioară a corpului părții vătămate și lovirea de o suprafață dură, posibil

la data și circumstanțele indicate în ordonanță și se califică ca grave, periculoase

pentru viață.

Tot el, Culiuc Iurie, continuându-și activitatea infracțională imediat după

comiterea accidentului rutier descris anterior, fiind conducătorul automobilului de

model „Vaz-2106" nr/î xxxx, a părăsit locul accidentului rutier.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, conform ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care să se dispună încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 15096 lei.

3.1 Apel a depus și avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului,

prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

2

În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- declarațiile martorilor din partea acuzării în baza căreia este bazată

învinuirea și sentința primei instanței sunt contradictorii;

- din probele prezentate de partea acuzării, precum și admise de prima

instanță nu rezultă date informative clare și precise, nici nu conțin împrejurări de

constatare asupra inculpatului privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264

alin. (4) Cod penal, art. 266 Cod penal. Astfel, declarațiile martorilor ar fi trebuit să

fie în concordanță și cu probele și nu în contradicție cu acestea, însă în pofida

acestor circumstanțe prima instanță le-a pus la baza sentinței din 08.12.2018;

- prima instanță nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor, nu a indicat motivele pentru care instanța și-

a bazat sentința de condamnare.

februarie 2019, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul penal a reținut ca fiind declarative și lipsite de careva temei

legal argumentele avocatului referitor la faptul că, declarațiile martorilor din partea

acuzării sunt contradictorii, or, instanța de fond a stabilit cert vina inculpatului în

faptele incriminate rezultând din ansamblul probelor prezentate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond cu

respectarea prevederilor art.61 Cod penal a ținut cont de scopul pedepsei penale

întru stabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de

gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii,

atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a-i fi stabilită inculpatului

pentru faptele săvârșite, persoana inculpatului, anterior a fost condamnat, astfel just

stabilind inculpatului pentru faptele săvârșite pedeapsa sub formă de închisoare, în

limitele sancțiunii pentru fapta prejudiciabilă comisă.

Argumentele invocate de procuror în cererea de apel, precum, că instanța

nejustificat a respins cerințele înaintate de partea acuzării privind încasarea a 15096

lei pentru efectuarea expertizei în calitate de cheltuieli judiciare, Colegiul le-a

declarat ca fiind nefondate.

Instanța de fond absolut corect și legal a statutat, că expertizele medico-legale

sunt probe care de rând cu celelalte probe acumulate pe parcursul urmăririi penale

de către partea acuzării au menirea a demonstra în instanță vinovăția inculpatului în

comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia.

Este obligația acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula probele

necesare ce demonstrează vinovăția și a identifica persoana vinovată în comiterea

unei infracțiuni și în acest temei, absolut legal, instanța de fond a statuat obligația

3

pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale,

identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din

contul statului, în cazul dat a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-

legale.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În motivarea recursului indică că:

- declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar instanța de judecată nu

poate pune la baza unei sentințe de condamnare astfel de declarații;

- nicio probă anexată la dosar nu confirmă vinovăția lui Culiuc Iurie, or,

întreaga motivare a deciziei de condamnare este întemeiată pe declarațiile

martorilor, care nu au văzut cine de fapt se afla la volanul automobilului în

momentul accidentului;

- în instanța de apel avocatul a solicitat audierea lui Boico Valentina, în

calitate de martor, deoarece soțul acesteia i-a declarat că el a văzut că la volanul

automobilului de model VAZ s-a urcat Lungu Vasile, însă instanța a respins acest

demers neîntemeiat, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate, iar temeiul

de reapreciere a probelor nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă vreun temei de drept

prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă reieșind din motivarea

acestuia reiese că dânsul nu este de-acord cu modul de apreciere a probelor

4

solicitând achitarea inculpatului, temei prevăzut în pct. 8), conform căruia hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care nu au fost întrunite

elementele infracțiunii,

Astfel, instanța examinând materialele cauzei și decizia recurată în coraport

cu motivele recurentului, constată că acestea urmează a fi respinse, ca fiind

neîntemeiate, deoarece soluția instanței de apel este una motivată.

Așa dar, se reține că, eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit

de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care

le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe

de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunilor imputate, iar

instanțele de judecată au apreciat incorect probele cauzei, Colegiul o consideră

neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă

sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la

concluzia privind menținerea sentinței de condamnare.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în

5

acțiunile lui Culiuc Iurie sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunilor

prevăzute de art. 264 alin. (4) și art. 266 Cod penal, argumente pe care instanța de

recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Odobescu

Ghenadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 13 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Culiuc Iurie, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6