1ra-1556/2019 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-1556/2019 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1556/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Maria Ghervas,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procuror-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul Dumitru Calendari, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 martie

2019, în cauza penală, în privința lui

Ulinici Alexandru XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 20.03.2017 până la 27.11.2018;

Instanța de apel de la 18.12.2018 până la 27.03.2019;

Instanța de recurs de la 26.06.2019 până la 10.12.2019.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Alexandru Ulinici a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Alexandru Ulinici în beneficiul statului suma de 2

558 lei, întru compensarea cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor judiciare.

2016, aproximativ la ora 19:50, Alexandru Ulinici conducând automobilul de model

„Peugeot 206”, cu nr/î XXXXX, care era într-o stare tehnică bună, deplasându-se pe

str. Boris Glavan din or. Cantemir spre s. Cania, r-nul Cantemir, încălcând

prevederile pct. 45 al Regulamentului circulației rutiere, care prevede că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

1

stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația

rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat

corect situația rutieră, manifestând neglijență la trafic, n-a redus viteza de deplasare

până la oprire, observând obstacolul - biciclistul care se deplasa din sens opus pe

aceiași bandă și ca urmare a tamponat biciclistul Nicolai Chiosa, cauzându-i

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, de la care Nicolai Chiosa a

decedat pe loc.

Acțiunile inculpatului Alexandru Ulinici au fost reîncadrate de instanța de

fond conform prevederilor art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, potrivit indiciilor

calificativi ,,încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce cauzat din imprudență decesul unei persoane”.

parțială a sentinței menționate, în partea ce ține de stabilirea pedepsei principale

inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea lui

Alexandru Ulinici a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe termen de 3 ani și suspendarea executării pedepsei complementare

pe perioada aflării lui Alexandru Ulinici în detenție și încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 3 668 lei.

Procurorul a invocat în cererea de apel că, instanța de fond a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă și eronat a dispus încasarea de la inculpat în

beneficiul statului a sumei de 2 558 lei, or, cheltuielile judiciare suportate de stat au

fost în valoare de 3 668 lei.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Grigore Chiriacov în numele

inculpatului Alexandru Ulinici, prin care a solicitat casarea totală a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

înaintată, din lipsa elementelor infracțiunii.

A invocat apărătorul în cererea de apel că, sentința este ilegală și neîntemeiată,

or, probele administrate în respectiva cauză demonstrează nevinovăția lui

Alexandru Ulinici. Astfel, conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr.128„C”

din 09.12.2016 și nr.7„D” din 13.01.2017, în momentul impactului victima Nicolai

Chiosa se deplasa pe bicicletă, aflându-se într-o stare de ebrietate puternică (conform

examenului toxicologic sângele acestuia conținând alcool etilic în cantitate de 2,95%).

2

În ședința de judecată martorul Igor Celcovan a declarat, că a cunoscut victima, pe

care deseori îl vedea în stare de ebrietate.

De asemenea, avocatul a menționat că, acuzarea nu a prezentat nicio probă

privind încălcarea de către Alexandru Ulinici a prevederilor art.45 din Regulamentul

circulației rutiere. Conform raportului de expertiză auto-tehnică nr.004 din

09.02.2017 (f.d.91-94), dacă distanța vizibilității biciclistului de la locul

conducătorului autovehiculului era de 5m, atunci conducătorul automobilului

„Peugeot 206” nu dispunea de posibilitatea tehnică de a evita tamponarea

biciclistului prin frânare. Or, art.45 din Regulamentul circulației rutiere indică, ca

conducătorul trebuie să conducă vehiculul ținând permanent seama de dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase. Acuzarea n-a

combătut ipoteza inculpatului cu privire la imposibilitatea evitării accidentului.

Faptul menționat este confirmat și de expertul auto-tehnic din 09.02.2017, care arată

că în dosar lipsesc date primare obiective, cum ar fi: la ce distantă de la locul tamponării

conducătorul auto putea să observe biciclistul ca obstacol în calea deplasării, cu ce viteză se

deplasa biciclistul.

apelul declarat de către procuror a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul declarat

de către avocatul Grigore Chiriacov în numele inculpatului Alexandru Ulinici a fost

admis, casată sentința integral și pronunțată o hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, după cum urmează:

Alexandru Ulinici se achita de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, dat fiind că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele componenței acestei infracțiuni.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel verificând aspectele de fapt și de

drept operate de instanța de fond la adoptarea soluției de condamnare a inculpatului

Alexandru Ulinici de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, a conchis că instanța de fond a adoptat o soluție contrară circumstanțelor de

fapt reflectate de probele cercetate în ședințele instanțelor de fond și de apel, cu

aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual, fiind ignorate

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, potrivit căreia fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță a decis asupra

vinovăției inculpatului în lipsa unui suport probatoriu care ar exclude orice dubiu în

acest sens și ar fi în stare să stabilească vinovăția inculpatului în baza unor

circumstanțe obiective.

3

Potrivit rechizitoriului, inculpatul Alexandru Ulinici este învinuit de fapta

pretins comisă în următoarele circumstanțe: la 20.11.2016, aproximativ la ora 19:50,

fiind în stare de ebrietate alcoolică conform certificatului nr.01-12/1666, potrivit

căruia în proba de sânge s-a stabilit concentrația alcoolului etilic de 0,89 g/l,

conducând automobilul de model „Peugeot 206”, cu nr/î XXXXX, care era în stare

tehnică bună, se deplasa pe str. Boris Glavan din or. Cantemir direcția spre s. Cania,

r-nul Cantemir, și în timpul deplasării pe traseul nominalizat n-a ținut permanent

seama de împrejurai, n-a apreciat corect situația rutieră, prin ce a încălcat cerințele

pct. 45 pct. 1), 2) al Regulamentului circulației rutiere, potrivit căruia „conducătorul

trebuie să conducă vehicul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică

a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum și nu a

respectat limita maximă de viteză pe drumul public local, prin ce a încălcat cerințele

pct. 47 pct. (1) lit. a) al Regulamentului circulației rutiere, care prevede „limita maximă

de viteză în localități este de 50 km/h”, n-a redus viteza de deplasare, manifestând

neglijență la trafic, observând un biciclist care se deplasa din sens opus pe aceiași

bandă, nu a aplicat frânarea, pentru evitarea tamponării acestuia, în rezultat a comis

tamponarea biciclistului Nicolai Chiosa. În urma accidentului rutier, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.128 din 09.12.2016 victimei i-au fost cauzate

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, manifestate prin trauma cranio-

cerebrală deschisă manifestată prin excoriații a regiunilor fronto- temporo-parietale

stângi, fronto-temporo-zigomatice drepte, nas, obraz, plagă contuză a mandibulei pe

dreapta, fractura cominutivă în „păienjeniș” a bolții și bazei craniului, urme de

hemoragie epidurală și subdurală, hemoragie subarahnoidală difuză, hemoragie a

țesuturilor moi epicraniene și mușchiul temporal stâng. Trauma contuză a toracelui

și abdomenului manifestată prin: fractura incompletă transversală a sternului în

spațiul intercostal IV, fracturi directe a coastelor I-VIII pe dreapta pe linia axilară

medie cu hemoragie în țesuturile moi și mușchii intercostali, ruptura diafragmei de

dreapta, ruptura lobului drept a ficatului și rinichiului drept, hemotrax pe dreapta

750 ml sânge, hematom retroperitoneal pe dreapta, hemoperitoneum 150ml sânge;

trauma contuză a membrelor superioare și inferioare manifestate prin fractură

închisă a ulnei și radiusului drept, fractura închisă a fibulei și tibiei gambei stângi,

fractura deschisă cu amputare a tibiei și fibulei gamei drepte, hemoragie a țesuturilor

moi adiacente; ecoriație a regiunilor antebrațului drept și gambei stângi; plagă

4

contuz-ruptă a gambei drepte; contuzie cerebrală generală cu hemoragie

subarahnoidală difuză cauzată de fractura cominutivă a bolții și bazei craniului pe

fundal a traumei cranio-cerebrale deschise, în rezultatul cărora a decedat pe loc.

Acțiunile lui Alexandru Ulinici au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 264 alin. (4) Cod penal „încălcarea regulilor de securitate a circulației

a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate”.

Instanța de apel analizând circumstanțele cauzei în raport cu probele

administrate, nu a constatat prezența în acțiunile inculpatului Alexandru Ulinici a

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, or, faptele incriminate

inculpatului prin rechizitoriu nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei în instanța

de apel, astfel, instanța de fond, a dat o apreciere greșită probelor administrate în

sensul art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, ajungând la concluzia greșită

de condamnare a inculpatului în baza art. 264 alin (3) lit. b) Cod penal.

Deși instanța de fond a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, a exclus din învinuirea lui Alexandru Ulinici elementul

calificativ ,,săvârșită în stare de ebrietate” și a considerat insuficiente probele

administrate pentru a constata încălcarea unor reguli de securitate a circulației

rutiere, cum sunt conducerea vehiculului în stare de ebrietate și depășirea limitei de

viteză (prevăzute la pct. 14 lit. a) și pct. 47 subpct. 1) lit. a) din Regulamentul

circulației rutiere), totuși în mod eronat a constatat că inculpatul nu s-a conformat

prevederilor pct. 45 din Regulamentul circulației rutiere, nu a manifestat prudență și

dexteritate pentru a prevedea și evita situația periculoasă, constatând vinovăția

acestuia în producerea accidentului rutier.

Instanța de fond întemeiat a constatat că, Alexandru Ulinici până la

producerea accidentului nu a consumat alcool și la momentul accidentului nu se afla

în stare de ebrietate, ci a consumat alcool după producerea accidentului, după

efectuarea cercetării la fața locului, și după testarea sa alcooloscopică la fața locului,

constatare confirmată de probele administrate și susținută de procuror în cadrul

ședinței de judecată în instanța de fond.

La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanță întemeiat a considerat

neconfirmată acuzația precum că, inculpatul ar fi depășit regimul de viteză pe

sectorul drumului public pe care a avut loc accidentul, așa cum niciun act din

materialele cauzei nu atestă viteza cu care era condus automobilul de către inculpatul

Alexandru Ulinici, iar afirmațiile acestuia, precum că viteza automobilului condus

de el ar fi până la 50 km/oră, nu au fost combătută.

5

Organul de urmărire penală nu a constatat nici cu aproximație cu ce viteză se

deplasa Alexandru Ulinici în momentul accidentului, astfel nu este posibil de

concluzionat că inculpatul a depășit limita de viteză stabilită în localitate, or, nicio

probă nu demonstrează că inculpatul a depășit limita de viteză stabilită de

Regulamentul circulației rutiere.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în textul învinuirii procurorul a

citat integral prevederile pct. 45 subpct. 1) lit. a), b), c), d) al Regulamentului

circulației rutiere, ceia ce prezumă că inculpatului Alexandru Ulinici îi este imputată

omisiunea tuturor exigențelor stabilite de această normă, însă nici în actul de

învinuire, nici în rechizitoriu procurorul nu a indicat circumstanțele de fapt prin care

s-ar fi manifestat ignorarea de către inculpatul Alexandru Ulinici a obligației de a

ține cont de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția și starea tehnică

a vehiculului și particularitățile încărcăturii (pct.45 spct.1) lit. a), c) al RCR), lăsând

ca aceste fragmente de imputare să rămână a fi declarative și insesizabile de către

inculpat.

Lipsa de concretizare a învinuirii pe aceste capete pune instanțele judecătorești

în imposibilitatea analizării și aprecierii probelor cu referire la imputarea

inculpatului a omisiunilor de a ține cont de starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția și de starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii,

aceasta prin sine constituind un temei de achitare.

Totodată, instanța de apel a conchis că, exigențele conducătorului mijlocului

de transport, stabilite la pct. 45 subpct. 1) lit. b), d) al Regulamentului circulației

rutiere, sunt legate indispensabil de constatarea obiectivă a circumstanțelor faptice

la locul accidentului cu implicarea inculpatului Alexandru Ulinici și victimei Nicolai

Chiosa, și de circumstanțele evenimentului restabilite cu ajutorul actelor procedurale

(acțiuni de urmărire penală în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei).

Declarațiile succesorului părții vătămate Mariana Chiosa și martorilor audiați

Ruslan Cîrlan, Valentin Moraru, Igor Celcovan, Fiodor Matchin, Maria Manoli și

Aliona Balan nu sunt informative pentru restabilirea evenimentului accidentului

rutier, or, niciunul din ei nu au fost martori oculari și nici nu cunosc cu titlu de izvor

primar circumstanțele de fapt care au precedat accidentul rutier sau cu referire la

producerea accidentului rutier. Astfel, că în acest proces penal unicele surse de

reproducere a circumstanțelor accidentului și a cauzelor care l-au declanșat, sunt

declarațiile inculpatului Alexandru Ulinici, procesul-verbal de cercetare la fața

locului și rapoartele de expertize judiciare efectuate.

Fiind audiat în ședința instanței de apel, expertul Victor Cravcenco a explicat

că nu poate să aprecieze acțiunile conducătorului auto și biciclistului înainte de

6

coliziune, care pot fi constatate doar la fața locului. În primul raport de expertiză

judiciară nr.1282 din 09.12.2016 a fost cercetată întrebarea cu privire la acțiunile

șoferului în corespundere cu regulile circulației. La a doua expertiză a răspuns

reieșind din datele prezentate de organul de urmărire penală, și anume vizibilitatea

constituia 5 metri, biciclistul era îmbrăcat în haine de culoare închisă, nu dispunea

de vestă luminiscentă. Totodată, expertul a menționat că pentru a determina

vizibilitatea și de la ce distanta era posibil de văzut obstacolul, este necesar de a

efectua experimentul la fața locului, pentru a cerceta circumstanțele în condiții

similare celor din momentul producerii accidentului. Este necesar de reconstituit

cazul în condiții similare celor din ziua accidentului, în același loc și în aceleași

condiții climaterice, cu același automobil, ținând cont de condițiile de iluminare în

ziua respectivă, de faptul cum a fost vopsit asfaltul, dacă erau copaci, și alți factori.

Inculpatul Alexandru Ulinici a declarat că se deplasa cu viteza de până la

50km/oră, că inițial a observat o umbră pe acostament la distanta de 10 m., apoi de

la distanța de 5 m. umbra a ieșit brusc pe partea carosabilă. Cu referire la apariția

umbrei în vizorul conducătorului Alexandru Ulinici de la distanța de 10 m.,

procurorul în ședința de judecată a pledat că inculpatul deja de la această distanță

urma să recurgă la frânare. Instanța de apel însă a remarcat că, pentru a-i imputa

conducătorului auto nerespectarea pct. 45 subpct. 2) din Regulamentul circulației

rutiere, condiția obligatorie este ca conducătorul să perceapă obiectul ca obstacol. În

situația din speță inculpatul a observat umbra pe acostamentul care are o lățime de

3 m., și care nu poate fi calificată ca un obstacol până când nu va apărea pericolul sau

presupunerea întemeiată că traiectoria mișcării obiectului va intersecta direcția de

mișcare a automobilului. Obiectul (umbra) observat pe acostament a intrat pe

carosabil la distanța de 5 m., și anume de atunci poate fi calificată a fi un obstacol,

care implică obligația inculpatului să frâneze până la oprire.

Conform raportului de expertiză judiciară tehnică auto nr.004 din 09.02.2017,

conducătorul automobilului ,,Peugeot 2016” nu dispunea de posibilitatea tehnică de

a evita tamponarea biciclistului prin frânare dacă distanța vizibilității biciclistului de

la locul conducătorului era de 5 m.

Niciuna din probele administrate nu combate versiunea inculpatului și

concluziile raportului de expertiză. Astfel, organul de urmărire penală nu a stabilit

dacă conducătorul auto Alexandru Ulinici putea să prevadă din timp apariția pe

partea carosabilă a obstacolului care s-a dovedit a fi biciclistul Nicolai Chiosa, or, că

biciclistul putea fi observat în lumina farurilor de la o distanță mai mare decât o

declară inculpatul. De fapt, organul de urmărire penală nici nu a constatat dacă era

sau nu iluminat drumul în momentul producerii accidentului, limitându-se doar la

7

specificarea în procesul-verbal de cercetare la fața locului, că la momentul cercetării

locul accidentului este iluminat de lumină artificială. Organul de urmărire penală nu

a stabilit distanța de la care inculpatul Alexandru Ulinici, conducând automobilul

aproximativ la orele 19:50, putea să observe biciclistul, în condiții de vizibilitate

similare celor din ziua de 20.11.2016, dacă porțiunea de drum unde a avut loc

accidentul a fost iluminat de lumină artificială, viteza cu care se deplasa biciclistul,

în ce moment și la ce distanță a apărut biciclistul în fața conducătorului auto pe

carosabil, traiectoria deplasării biciclistului. Fără a stabili cu certitudine distanța de

vizibilitate a obstacolului apărut în fața conducătorului, precum și faptul dacă

persoana era în câmpul de vedere pe acostament, nu este posibil de stabilit dacă

inculpatul Alexandru Ulinici avea posibilitate tehnică să evite tamponarea

biciclistului prin frânare. Această concluzie este prezentă în raportul de expertiză

judiciară nr.004 din 09.02.2017, potrivit căruia sunt necesare date obiective primare

obținute prin efectuarea acțiunilor procesuale penale - experimentul la fața locului si

reconstituirea faptei.

Astfel, grație neprezentării datelor primare suficiente, expertul nu a putut

constata dacă inculpatul ar fi avut posibilitate să prevadă și să evite situația

periculoasă (ciocnirea cu biciclistul), ci dimpotrivă a concluzionat că în

circumstanțele furnizate de inculpat (apariția obstacolului de la distanța de

aproximativ 5 m.) Alexandru Ulinici nu a avut posibilitatea tehnică de a evita

tamponarea.

La etapa urmăririi penale, organul de urmărire penală a ignorat mențiunile din

raportul de expertiză judiciară nr.004 din 09.02.2017, privind necesitatea efectuării

experimentului penal sau reconstituirii faptei, în scopul obținerii datelor primare

insuficiente, care lipsesc la materialele dosarului. În acest sens conform prevederilor

art.122, 123 Cod de procedură penală, reconstituirea este o activitate procesual-

penală care are ca obiectiv principal verificarea și precizarea unor date obținute prin

desfășurarea altor activități de urmărire penală în scopul aflării adevărului în

procesul penal, prin reproducerea acțiunilor, situației sau a altor circumstanțe în care

s-a produs fapta. De asemenea, experimentul în procedura de urmărire penală este

un mijloc important de administrare a probelor în procesul penal, de verificare și

precizare a împrejurărilor de fapt, versiunii declarațiilor inculpatului, și a modului

în care a avut loc accidentul rutier.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că, organul de urmărire

penală și procurorul, contrar prevederilor art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală,

nu au întreprins măsurile necesare pentru investigarea cauzei sub toate aspectele,

completă și obiectivă, pentru reconstituirea circumstanțelor accidentului la fața

8

locului, aprecierii declarațiilor inculpatului în raport cu circumstanțele constatate la

fața locului, excluderii carențelor admise în cadrul urmăririi penale, fapt ce a dus în

final la situația când la judecarea cauzei partea acuzării nu a prezentat suficiente

probe pertinente în susținerea învinuirii care ar demonstra încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către inculpatul Alexandru Ulinici.

Analizând ansamblul de probe administrate, instanța de apel a constatat că în

cazul din speță lipsește latura obiectivă a infracțiunii, deoarece prin probele

administrate nu s-a stabilit că accidentul rutier a avut loc din cauza nerespectării

Regulilor de circulație rutiere de către inculpatul Alexandru Ulinici, nu a fost stabilită

viteza cu care se deplasau ambele mijloacele de transport - automobilul și bicicleta,

nu a fost stabilită poziția automobilului de model „Peugeot 206”, condus de

Alexandru Ulinici și biciclistului Nicolai Chiosa până la tamponare, nu a fost stabilită

distanța de vizibilitate a obstacolului suficientă pentru reducerea vitezei sau chiar

opririi mijlocului de transport, distanța de la care biciclistul era vizibil pe acostament.

Încălcarea dispozițiilor pct. 109 al Regulamentului circulației rutiere de către

victima Nicolai Chiosa, care a condus bicicleta în stare de ebrietate alcoolică

puternică, cu concentrația de alcool în sânge 2,95%, deplasându-se din sens opus pe

aceiași bandă de circulație, nefiind îmbrăcat în vestă de protecție-avertizare

fluorescent-reflectorizantă, iar bicicleta nefiind utilată cu catadioptri în față, este o

circumstanță care balansează în favoarea părții apărării și consolidează declarațiile

inculpatului Alexandru Ulinici, precum că victima Nicolai Chiosa a ieșit brusc pe

partea carosabilă în fața sa.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală de către procuror, prin care solicitată casarea

decizie, cu dispunerea rejudecării cauzei penale de către aceiași instanță într-un alt

complet de judecată.

În motivarea celor solicitate, procurorul susține că, instanța de apel pripit a

pronunțat o decizie de achitare a inculpatului de sub învinuirea înaintată, or, probele

administrate de către acuzare demonstrează pe deplin vinovăția lui Alexandru

Ulinici în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal.

De asemenea, procurorul remarcă poziția contradictorie a instanței de apel în

partea descriptivă a deciziei, or, pe de o parte instanța de apel a indicat că nu s-a

constatat prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate

(art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală), iar pe de altă parte susține că,

instanța a menționat că faptele incriminate inculpatului prin rechizitoriu nu și-a găsit

confirmare, temei de achitare prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală.

9

motivele invocate, Colegiul penal lărgit constată că, acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În prezenta cauză, Colegiul penal lărgit conchide că, și-a găsit confirmarea

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

în legătură cu ce urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată

de instanța de recurs.

Lecturând decizia instanței de apel prin care a fost casată sentința primei

instanțe și pronunțată o hotărâre de achitarea a inculpatului Alexandru Ulinici de

sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, pe

motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii imputate, Colegiul penal

lărgit a constatat că aceasta este contradictorie.

Așadar, Colegiul penal lărgit subliniază că potrivit art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod

de procedură penală, o sentință de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, astfel sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când acțiunile persoanei învinuite de

comiterea unei infracțiuni nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (lipsește obiectul infracțiunii, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, persoana nu

este subiect al acestei infracțiuni sau legătura cauzală dintre acestea).

În pofida celor menționate mai sus, instanța de apel în partea descriptivă a

deciziei pronunțate își motivează soluția în contradictoriu indicând că ,,(…) ce

10

prezumă că inculpatului Alexandru Ulinici îi este imputată omisiunea tuturor exigențelor

stabilite de această normă, însă nici în actul de învinuire, nici în rechizitoriu procurorul nu

a indicat circumstanțele de fapt prin care s-ar fi manifestat ignorarea de către inculpatul

Alexandru Ulinici a obligației de a ține cont de starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția și starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii (pct.45 spct.1) lit. a),

c) al RCR), lăsând ca aceste fragmente de imputare să rămână a fi declarative și insesizabile

de către inculpat”.

De asemenea, instanța de apel a menționat că ,,faptele incriminate inculpatului prin

rechizitoriu nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei în instanța de apel, astfel, instanța

de fond, a dat o apreciere greșită probelor administrate în sensul art. 100 alin. (4), 101 Cod

de procedură penală”.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că, deși instanța îl achită

pe inculpat sub aspectul neîntrunirii elementelor infracțiunii imputate, își motivează

soluția în temeiul dispozițiilor art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, și

anume ,,nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel la adoptarea

sentinței de achitare a inculpatului eronat a apreciat conținutul procesului-verbal

privind cercetarea locului accidentului din 20.10.2016, prin care s-a constatat că pe

carosabil nu sunt urme de frânare.

Mai mult, inculpatul Alexandru Ulinici a declarat că observând o umbră la 10

metri în fața lui și-a continuat deplasarea, considerând că umbra era pe acostament.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă că pct. 45 al Regulamentului circulației

rutiere stipulează că ,,(…) iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului”.

Așadar, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel urma să-și motiveze

clar soluția adoptată, fără careva carențe.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu o motivare

contradictorie și contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor

omului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit face referire la jurisprudența CtEDO prin care

Curtea de la Strasbourg a indicat că ,,Judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, de exemplu, un acuzat poate

exercita căile de atac prevăzute de legislația națională” cauza Hadjianastassiou vs Grecia,

16 decembrie 1992.

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în instanța de recurs, deoarece

instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Eroarea comisă nu oferă posibilitatea

11

instanței de recurs de a concluziona asupra corectitudinii aprecierii probelor și

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului de către instanță, or conform art. 419 Cod

de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

De asemenea, Colegiul penal lărgit susține că nu poate fi menținută sentința

pronunțată de către prima instanță, or, nu este clară poziția instanței de fond care

enumeră probele administrate în respectiva cauză făcând trimitere la art. 101 Cod de

procedură penală, fără să indice din ce motive ele urmează a fi neapreciate ori

respinse ca probe.

În acest sens, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că prima instanță fără a

intra în esența problemei printr-o analiză vastă a tuturor probelor administrate în

respectiva cauză penală și circumstanțelor de fapt și de drept a pronunțat o sentință

contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art. 100 alin. (4)

și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică

națională, remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului

penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie

să se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit constatând temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel, urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

12

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în cererile de apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

admite recursul ordinar, declarat de către procuror-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 27 martie 2019, în cauza penală în privința lui Ulinici

Alexandru XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 10 ianuarie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Maria Ghervas

13