1ra-418/2021 — art.264 alin.3 lit. b CP

1ra-418/2021 — art.264 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-418/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail și de

către avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 iulie 2020, în

cauza penală în privința lui,

Ulinici Alexandru xxxxxxxxxx, născut

la xxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 21 martie 2017 pînă la 27 noiembrie 2018;

Instanța de apel: 24 ianuarie 2020 pînă la 21 iulie 2020;

Instanța de recurs: 12 noiembrie 2020 pînă la 2021 – 16 iunie 2021.

A C O N S T A T A T :

2018, Ulinici Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, și i-a fost

stabilită în baza acestei legi pedeapsa 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probă de 3 ani, și

nu va fi executată, dacă condamnatul în termenul de probă nu va comite

o nouă infracțiune și prin purtare exemplară va confirma încrederea

acordată;

S-a încasat de la Ulinici Alexandru în beneficiul statului 2558 lei,

pentru compensarea cheltuielilor legate de efectuarea expertizelor

judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

a reținut că, la 20 noiembrie 2016, aproximativ la ora 19:50, Ulinici

Alexandru, conducând automobilul de model „Peugeot 206”, cu nr/î

1

xxxxx, care era într-o stare tehnică bună, deplasându-se pe str. Boris

Glavan din or. Cantemir, din direcția or. Cantemir spre s. Cania, r-nul

Cantemir, încălcând prevederile pct.45 al Regulamentului circulației

rutiere, care prevede că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră, iar

în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului, n-a ținut permanent seama de

împrejurări, n-a apreciat corect situația rutieră, manifestând neglijență la

trafic, n-a redus viteza de deplasare până la oprire, observând obstacolul

biciclistul care se deplasa din sens opus pe aceiași bandă și ca urmare a

tamponat biciclistul Chiosa Nicolai, cauzându-i vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, de la care Chiosa Nicolai a decedat pe loc.

Acțiunile lui Ulinici Alexandru au fost reîncadrate de prima

instanță conform prevederilor art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, potrivit

indiciilor calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce cauzat

din imprudență decesul unei persoane.

- procurorul-șef al Procuraturii raionului Cantemir, Procoavă

Adrian, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține

de stabilirea pedepsei principale inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea lui Ulinici Alexandru a

pedepsei 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3

ani. Suspendarea executării pedepsei complementare pe perioada aflării

lui Ulinici Alexandru în detenție, și încasarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 3668 lei.

- avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului, prin care a

solicita casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Ulinici Alexandru să fie achitat, din lipsa elementelor

infracțiunii.

3.1 În motivarea apelului procurorul a invocat, că:

- Ulinici Alexandru a fost inițial testat cu alcooltestul Drager și,

potrivit rezultatului, în aerul expirat vaporii de alcool constituiau 0,00

mg/l, iar ulterior Ulinici Alexandru s-a deplasat la domiciliu după acte,

unde a consumat băuturi spirtoase, după care în urma suspiciunilor

2

privind consumul de băuturi alcoolice s-a dispus prelevarea probelor în

vederea stabilirii consumului de substanțe interzise de către

conducătorul mijlocului de transport.

Conform certificatului nr.01-12/1666 din 20.11.2016, eliberat de

Dispensarul Republican de Narcologie, „în proba de sânge s-a stabilit

concentrația alcoolului etilic de 0,89 g/l”, iar potrivit comunicării nr.01-

12/1504 din 26.10.2018 IMSP ”Dispensarul Republican de Narcologie”

informează despre faptul că în asemenea circumstanțe și interval de

timp, este posibil constatarea cantității de alcool de 0,89 g/l în sângele

persoanei;

- instanța de judecată a reținut încălcarea de către Ulinici

Alexandru a prevederilor pct. 45 din Regulamentul Circulației Rutiere și

a pronunțat o sentință de condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei;

- consideră că inculpatului trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată;

- acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.264 alin.(3) lit.

b) Cod penal, infracțiunea se califică ca una gravă;

- circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite, însă

inculpatul a comis o infracțiune ce atentează la relațiile sociale cu privire

la siguranța traficului rutier;

- inculpatul a admis o încălcare gravă a prevederilor

Regulamentului circulației rutiere, în urma căreia a decedat o persoană.

Ulinici Alexandru dispunea de posibilitatea tehnică de a evita

tamponarea biciclistului prin frânare, prin adaptarea vitezei de deplasare

conform situației rutiere, precum și faptul că se deplasa prin localitate, în

condițiile accidentului rutier comis avea posibilitate să observe victima,

care în momentul tamponării era cu bicicleta pe partea carosabilă.

3.2 În motivarea apelului apărătorul a indicat că:

- conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr.128„C” din

09.12.2016 și nr.7„D” din 13.01.2017, în momentul impactului victima

Chiosa Nicolai se deplasa pe bicicletă, aflându-se într-o stare de ebrietate

puternică (conform examenului toxicologic sângele acestuia conținând

alcool etilic în cantitate de 2,95%);

- în ședința de judecată martorul Celcovan Igor a declarat, că l-a

cunoscut pe victima Chiosa Nicolai, pe care deseori îl vedea în stare de

ebrietate, pentru aceasta de nenumărate ori l-a avertizat pe ultimul să nu

se urce pe bicicletă în stare de ebrietate;

- în 2015 a fost un caz când Chiosa Nicolai încâlcind Regulamentul

3

circulației rutiere și deplasându-se pe bicicletă a fost spulberat pe traseu

de un automobil, atunci el l-a ajutat să se ridice și iarăși l-a avertizat să

înceteze a mai consuma alcool;

- conform cazierului contravențional din 02.06.2017, Chiosa Nicolai

la 05.11.2016 a fost atras la răspundere contravențională conform art.355

alin.(2) din Cod contravențional pentru „apariția în locuri publice în

stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe, în cazul în care

persoana și-a pierdut capacitatea de a se mișca de sine stătător”, fiind

sancționat cu amendă în mărime de 400 lei;

- consideră că biciclistul, adică victima Chiosa Nicolai este vinovat

de comiterea accidentului, care contrar prevederilor art.109 al

Regulamentului circulației rutiere, în timp de noapte conducea bicicleta,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, deplasându-se pe banda opusă de

circulație, nefiind îmbrăcat în vestă de protecție-avertizare fluorescent-

reflectorizantă, a ieșit brusc pe partea carosabilă, cu o bicicletă care nu

era dotata cu catadioptri în față. Acest fapt l-a recunoscut instanța de

judecată în partea motivată a sentinței, însă în lipsa unor probe

pertinente, concludente, utile și veridice, administrate în conformitate cu

legislația procesuală, instanța a ajuns la concluzia că Ulinici Alexandru

nu s-a conformat prevederilor pct. 45 din Regulamentul circulației

rutiere, nu a manifestat prudență necesară, dexteritatea în conducere,

care i-ar fi permis să prevadă și să evite situația periculoasă, nu a ales

viteza, ce i-ar fi permis să evite obstacolul apărut și să nu pună în pericol

siguranța la trafic, dând dovadă de sine încredere exagerată;

- acuzarea nu a prezentat nici o probă privind încălcarea de către

Ulinici Alexandru a prevederilor art. 45 din Regulamentul circulației

rutiere;

- conform raportului de expertiză auto-tehnică nr.004 din

09.02.2017 (f.d.91-94), dacă distanța vizibilității biciclistului de la locul

conducătorului autovehiculului era de 5m, atunci conducătorul

automobilului „Peugeot 206” nu dispunea de posibilitatea tehnică de a

evita tamponarea biciclistului prin frânare;

- consideră că Ulinici Alexandru a fost in imposibilitatea sa

prevadă situația periculoasă creată în acel moment și să evite

tamponarea cu biciclistul. Acuzarea n-a combătut nici într-un fel ipoteza

inculpatului cu privire la imposibilitatea evitării accidentului. Faptul

menționat este confirmat și de expertul auto tehnic din 09.02.2017, care

arată că în dosar lipsesc date primare obiective, cum ar fi: la ce distantă

de la locul tamponării conducătorul auto putea să observe biciclistul ca

obstacol în calea deplasării, cu ce viteză se deplasa biciclistul. Or, aceste

4

date primare, dacă au eșuat căile de constatate, puteau fi obținute în baza

unui experiment în procedura de urmărire penală, în condițiile art.123

Cod de procedură penală. Organul de urmărire penală însă a ratat

această posibilitate.

2019, apelul declarat de către procuror a fost respins ca fiind nefondat,

iar apelul declarat de către avocatul Chiriacov Grigore în numele

inculpatului Ulinici Alexandru a fost admis, casată sentința integral și

pronunțată o hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează: Ulinici Alexandru a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, dat fiind

că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele componenței acestei

infracțiuni.

10 decembrie 2019, a fost admis recursul ordinar, declarat de către

procuror, casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 27 martie 2019, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, într-un alt complet de judecată.

2020, a fost respins apelul declarat de către procuror, a fost admis apelul

declarat de către avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului

Ulinici Alexandru, casată parțial sentința în latura civilă în partea

încasării cheltuielilor de judecată, pronunțată în această parte o nouă

hotărâre după cum urmează:

A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea de la Ulinici

Alexandru în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de

1110 (una mie una sută zece) lei.

În rest sentința Judecătoriei Cahul sediul Cantemir din 27

noiembrie 2018, a fost menținută.

6.1 Instanța de apel a concluzionat că, la pronunțarea sentinței

instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și

just a făcut concluzia că fapta penală reținută în culpa inculpatului

Ulinici Alexandru din 20 noiembrie 2016, a avut loc și a fost săvîrșită de

către inculpatul Ulinici Alexandru. La momentul judecării cauzei și

pronunțării sentinței, prima instanță corect a calificat infracțiunea pe

art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, conform indiciilor calificativi: încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

Instanța de apel a conchis că inculpatul Ulinici Alexandru, în

5

timpul deplasării observând în lumina farurilor “o umbră”, urma să

încetinească sau chiar să oprească automobilul, acțiuni ignorate de către

acesta, continuându-și deplasarea, el de fapt fiind obligat să reducă

viteza și să oprească automobilul. Aceste neglijențe au dus la producerea

accidentului rutier, ce a provocat decesul victimei Chiosa Nicolai.

Instanța de apel a luat în considerație argumente părții apărării că

și victima Chiosa Nicolai a încălcat Regulamentul circulației rutiere prin

faptul că, a condus bicicleta fiind în stare de ebrietate alcoolică,

depășindu-se pe banda opusă de circulație, nefiind îmbrăcat în vestă de

protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă, a ieșit brusc pe partea

carosabilă, bicicleta nefiind utilată cu catadioptri în față, însă totuși

aceste circumstanțe nu constituie temei de a-l elibera pe Ulinici

Alexandru de răspundere penală, din moment ce din constatările

instanței rezultă că, inculpatul în timpul deplasării nu a întreprins

măsurile necesare pentru deplasare în siguranță, urmare a cărui fapt s-a

produs accidentul rutier.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apărării referitor la faptul

că, potrivit raportului de expertiză auto-tehnică nr. 004 din 09.02.2017,

conducătorul automobilului Peugeot 206 nu dispunea de posibilitatea

tehnică de a evita tamponarea biciclistului prin frânare, în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel, însăși inculpatul Ulinici

Alexandru a explicat că a observat în lumina farurilor “o umbră” la o

distanță de 10m, respectiv inculpatul a avut posibilitate să înceapă să-și

micșoreze viteza sau să frâneze din momentul cînd a observat “umbra”,

și în procesul parcurgerii distanței de 10 metri, pînă s-a aliniat cu

“umbra”, însă inculpatul și-a continuat deplasarea fără a-și micșora

viteza sau a întreprinde careva acțiuni pentru a asigura deplasarea în

siguranță a sa, cît și a celorlalți participanți la traficul rutier.

La stabilirea categoriei si termenului pedepsei inculpatului Ulinici

Alexandru, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării si reeducării vinovatului.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță a constatat lipsa

circumstanțelor agravante ale răspunderii inculpatului Ulinici

Alexandru, iar circumstanțe atenuante le-au constituit faptul reparării

parțiale de către inculpat a prejudiciului cauzat prin infracțiune,

acordarea unui ajutor material pentru acoperirea parțială a cheltuielilor

de înmormântare a victimei, precum și faptul că accidentul s-a produs

inclusiv din vina părții vătămate, și în funcție de aceasta a individualizat

6

pedeapsa fără a o coborî la limita minimă sau a o ridica la limita maximă

a sancțiunii prevăzute la art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal. Fiind luat în

calcul personalitatea inculpatului Ulinici Alexandru, care nu are

antecedente penale, la locul de trai caracterizează pozitiv, are la

întreținere 1 copil minor, prima instanță cu o justificare întemeiată a

concluzionat, că nu este rațională executarea reală a pedepsei, și scopul

legii penale poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei în privința inculpatului Ulinici Alexandru, în condițiile art.90

Cod penal. O atare abordare a criteriilor de individualizare întocmai

corespunde prevederilor art.75 Cod de procedură penală.

Cu referire la soluția primei instanțe în partea încasării parțiale de

la Ulinici Alexandru în contul statului a cheltuielilor judiciare, cu

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor legate de efectuarea

expertizelor judiciare în sumă de 2558 lei, instanța de apel a considerat

corectă soluția instanței, efectuarea cheltuielilor de judecată legate de

efectuarea expertizelor judiciare, au fost suportate de către organul de

urmărire penal în rezultatul săvârșirii infracțiunii, care evident impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale

în privința inculpatului, ca urmare, cheltuielile judiciare legate de

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 2558 lei sunt imputabile

inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail

prin care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării

cauzei, de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

- avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului prin care

invocând incidența pct. 6, 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei, de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

7.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- la stabilirea pedepsei, atât prima instanță, cât și instanța de apel

au interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, au

liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală aplicând prevederile

art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei penale

cu închisoare;

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală

este o măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a

7

condamnatului, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;

- consideră că, inculpatul a comis o infracțiune ce atentează la

relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, ca inculpatul a

admis o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului Circulației

Rutiere în urma căreia a decedat o persoană, iar în context trebuie de

înțeles că Ulinici Alexandru dispunea de posibilitatea tehnică de a evita

tamponarea biciclistului prin frânare, prin adaptarea vitezei de deplasare

conform situației rutiere precum și faptul că se deplasa prin localitate, în

condițiile accidentului rutier comis, avea posibilitatea să observe victima,

care în momentul tamponării era cu bicicleta pe partea carosabilă;

- reieșind din circumstanțele infracțiunii, consideră că pedeapsa

aplicată lui Ulinici Alexandru - aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și

menținută de către instanța de apel, va fi apreciată ca atitudinea

tolerantă a statului față de aceste categorii de infracțiuni, ce va submina

încrederea societății în eficiența și echitatea justiției;

- scopul legii penale în speța dată poate fi atins doar prin aplicarea

unei pedepse privative de libertate, care ar atinge scopul de reeducare a

inculpatului, dar și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cît și a altor persoane. Componența de infracțiune prevăzută

de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal, comparativ cu alte categorii de

infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate,

deoarece atentează la relațiile sociale cu privire la siguranța traficului

rutier și la viața persoanei, care este un atribut esențial și un drept

fundamental al persoanei, fapt ce a determinat legislatorul să stabilească

limitele corespunzătoare ale pedepsei, fixate în partea specială a Codului

penal.

7.2 În susținerea recursului avocatul Chiriacov Grigore a invocat că:

- prima instanță a pronunțat o sentință neîntemeiată care se

manifestă prin neclaritatea poziției sale față de probele administrate în

respectiva cauză, enumerându-le fără să indice din ce motive ele

urmează a fi neapreciate ori respinse;

- prima instanță fără a intra în esența problemei printr-o analiză

vastă a tuturor probelor administrate și circumstanțelor de fapt și de

drept a pronunțat o sentință contrar prevederilor art.101 din Cod

procedură penală;

- instanța de apel în decizia sa constată că sentința primei instanțe

nu poate fi menținută din motivele indicate supra. Necătând la

constatările instanței de apel cu privire la încălcările enunțate la art.427

alin.(1) pct.6) din Cod procedură penală de către instanțele ierarhic

8

inferioare și indicațiile acesteia cu privire la verificarea minuțioasă a

legalității și temeiniciei hotărârilor atacate precum și aprecierea tuturor

probelor în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, instanța de

apel la judecarea repetată a cauzei iarăși admite o eroare gravă de fapt și

fără a aprecia fiecare probă în parte cu motivarea necesității admiterii

sau respingerii acesteia, ignorând prevederile art.101 din Cod procedură

penală;

- instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor deciziei de

casare din 19.12.2019 din primul ciclu procesual și nu a indicat în

hotărârea sa motivele de fapt și de drept în baza cărora și-a format

convingerea că inculpatul Ulinici Alexandru este vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art.264 alin.(3) lit. b) din Cod penal;

- totalitatea de probe arătate și descrise de instanța de apel în

hotărârea sa și care nu au fost apreciate fiecare în particular cu indicarea

motivelor admiterii sau respingerii îl dezvinovățesc pe inculpatul Ulinici

Alexandru de săvârșirea infracțiunii imputate. Declarațiile acestor

martori nu sunt informative pentru restabilirea evenimentului

accidentului rutier pentru că niciunul din ei nu au fost martori oculari și

nici nu cunosc cu titlu de izvor primar circumstanțele de fapt care au

precedat accidentul rutier sau cu referire la producerea acestui accident;

- nici un martor, nici un act din dosar și nici o altă probă nu atestă

că victima în cauză, Chiosa Nicolai se deplasa cu bicicleta, regulamentar,

se deplasa pe carosabil și nu pe acostament iar inculpatul Ulinici

Alexandru a admis încălcări a Regulamentului de Circulație Rutieră și în

situația creată o fi avut posibilitate să evite accidentul;

- în prezenta cauză penală unicele surse de reproducere a

circumstanțelor accidentului și a cauzelor care l-au declanșat, sunt

declarațiile inculpatului Ulinici Alexandru, procesul-verbal de cercetare

la fața locului cu schemele anexate precum și rapoartele de expertize

judiciare efectuate;

- nu este clar cum instanța de apel a constatat că inculpatul Ulinici

Alexandru, observând umbra la distanța de 10m în fața sa pe

acostamentul din dreapta, a avut posibilitatea să evite tamponarea prin

frânare, or, această constatare este de competența specialiștilor din

domeniul expertizei autotehnice cu efectuarea preliminară a unui

experiment de urmărire penală;

- nici una din probele administrate nu combate versiunea

inculpatului și concluziile raportului de expertiză precum și declarațiile

expertului Cravcenco Victor făcute în cadrul cercetării judecătorești la

examinarea cauzei în ordine de apel;

9

- victima Chiosa Nicolai încălcând prevederile pct.109 din

Regulamentul Circulației Rutiere, conducea pe timp de noapte cu

bicicletă aflându-se în sate de ebrietate alcoolică puternică, cu

concentrația de alcool în sânge de 2,95%, deplasându-se și ieșind brusc

de pe acostamentul din sens opus, pe aceiași bandă de circulație, nefiind

îmbrăcat în vestă de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizantă, iar

bicicleta nefiind dotată cu catadioptri în față sau cu o fără aprinsă;

- consideră că este o circumstanță care este în favoarea părții

apărării și care consolidează declarațiile inculpatului, precum că victima

a ieșit brusc de pe acostament pe partea carosabilă în fața sa;

- organul de urmărire penală nu a stabilit dacă conducătorul auto

Ulinici Alexandru putea să prevadă din timp apariția pe partea

carosabilă a obstacolului care s-a dovedit a fi biciclistul Chiosa Nicolai,

or, că biciclistul putea fi observat în lumina farurilor de la o distanță mai

mare decât o declară inculpatul;

- la etapa urmăririi penale, organul de urmărire penală a ignorat

mențiunile din raportul de expertiză judiciară nr.004 din 09.02.2017,

privind necesitatea efectuării experimentului în procedura de urmărire

penală sau reconstituirii faptei, în scopul obținerii datelor primare

insuficiente;

- consideră neclară poziția instanței de apel vis-a-vis de raportul de

expertiză auto - tehnică nr.004 din 09.02.2017, din care urmează că

inculpatul Ulinici Alexandru, nu a avut posibilitatea să evite tamponarea

cu biciclistul, din hotărâre nu este înțeles dacă această probă care este în

favoarea apărării, în cadrul aprecierii este admisă sau respinsă de

instanță, și dacă este respinsă care sunt motivele respingerii;

- instanța de apel nu s-a expus asupra probei administrată la

cererea apărării în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel,

declarațiile expertului de la (vol. I f.d.237-238), care tot este în favoarea

apărării, despre această probă instanța nici nu amintește în hotărârea sa.

Solicitarea apărării cu privire la audierea martorului a fost admisă, acesta

a fost ascultat, dar asupra acestei probe instanța nu s-a expus.

materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează asupra

inadmisibilității acestora, din considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

10

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților, iar la rândul său art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, hotărârile instanței de

apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul Penal

reține invocarea incidenței la caz a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, și că a fost aplicată pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

Penal atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea

acuzării, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de

drept invocate.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, și prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul

că „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, Colegiul Penal

constată că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin

hotărârea emisă a examinat toate argumentele invocate de către partea

acuzării și în soluția pronunțată a dat răspuns acestora în mod motivat,

din care considerente instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de

a interveni în decizia atacată, sub aspectele indicate.

În acest sens Colegiul Penal ține să menționeze cu privire la

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, că

alegațiile părții acuzării sunt declarative și neîntemeiate, deoarece

instanța de apel a conchis asupra corectitudinii soluției primei instanțe

cu privire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului.

Astfel, Colegiul Penal atestă că prima instanță și instanța de apel

corect au aplicat prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, ținând cont de

toate circumstanțele comiterii infracțiunii și de practica judiciară

constantă la acest capitol.

11

Instanța de recurs ordinar subliniază că instanțele inferioare au

indicat cu referire la modul de executare a pedepsei, că potrivit

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după

caz, termenul de probă.

La caz prin sentință Ulinici Alexandru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit .b) Cod penal, la 5 ani închisoare

cu dispunerea suspendării executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod

penal pentru un termen de probațiune de 3(trei) ani.

Colegiul Penal consideră că alegațiile procurorului cu privire la

individualizarea pedepsei contrar prevederilor legale sunt declarative,

deoarece art. 90 Cod penal acordă dreptul decisiv a instanței de judecată

de a aplica suspendarea executării pedepsei cu închisoare inculpatului

cu respectarea rigorilor de motivare, respectate în speță de către

instanțele judecătorești, iar o altă opinie a participanților la proces

asupra acestei soluții în lipsa unei motivări corespunzătoare nu poate

constitui în sine un temei de casare a deciziei.

Prin urmare, Colegiul Penal conchide că argumentarea expusă de

către partea acuzării în susținerea temeiurilor invocate, este declarativă și

neîntemeiată, iar decizia instanței de apel cuprinde atât expuneri asupra

motivelor apelului procurorului cât și motive clare pe care se întemeiază

soluția, astfel impunându-se concluzia dispunerii inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Din recursul ordinar declarat de către partea apărării, Colegiul Penal

reține invocarea incidenței la caz, a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, în sensul că recurentul contestă modalitatea

de apreciere a probelor de către instanțele inferioare, considerând că

acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele

incriminate în actul de învinuire au fost comise de Ulinici Alexandru.

La acest capitol, instanța de recurs a subliniat că procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja

statuată de către instanța de apel, de competența căreia este stabilirea

stării de fapt, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția

12

instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea

unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată

prin hotărârea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie se

desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care

prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai

dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de

recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare

Analizând argumentele părții apărării, Colegiul Penal atestă că în

susținerea temeiului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, recurentul a indicat comiterea unei erori grave de fapt

prin constatarea eronată a legăturii de cauzalitate între acțiunile

inculpatului Ulinici Alexandru și consecințele survenite.

De asemenea, Colegiul Penal stabilește că aceleași argumente în

esență sunt menționate și la invocarea temeiului de recurs stipulat la pct.

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin urmare, instanța de

recurs ordinar se va expune asupra acestui argument doar în sensul

respectivului temei.

Din analiza deciziei recurate Colegiul Penal ajunge la concluzia că

erorile de drept invocate în recursul apărării nu și-au găsit confirmare,

dat fiind faptul că, argumentele indicate au constituit obiect de discuție

în instanța de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

de menținere a sentinței, așa cum este indicat în pct. 4.1. al prezentei

decizii.

Colegiul Penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or

instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra

fiecărei chestiuni esențiale invocate în apelul declarat, iar motivarea din

decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

13

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțe invocate în recursul

ordinar al avocatului Chiriacov Grigore, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea

juridică corectă a acțiunilor ei infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile succesorului părții vătămate Chiosa Mariana, a martorilor

Cîrlan Ruslan, Moraru Valentin, Matchin Fiodor, Celcovan Igor, Manoli

Maria, Balan Aliona inclusiv probele , toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanțele indicând detaliat motivele pentru care a

respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, probele

administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile

inculpatului Ulinici Alexandru a elementelor infracțiunii prevăzute la

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Instanța de recurs ordinar nu dă o nouă apreciere probelor

administrate, ce este de competența exclusivă a primei instanțe și a

instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară,

examinează cauza doar sub aspectul prezentei erorilor de drept comise

de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost

identificate.

Or, se atestă că atât prima instanță cât și instanța de apel au

apreciat probele prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de

procedură penală, expunându-se în sentință și în decizia instanței de

apel cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și

acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile

dictate de principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de

procedură penală.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că

recurentul în cererea de recurs face primordial o proprie apreciere a

14

probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția,

argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

susținând că în acțiunile inculpatului Ulinici Alexandru nu sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

făcând aluzie că victima Chiosa Nicolai încălcând prevederile pct.109 din

Regulamentul Circulației Rutiere, conducea pe timp de noapte cu bicicletă

aflându-se în sate de ebrietate alcoolică puternică, cu concentrația de alcool în

sânge de 2,95%, deplasându-se și ieșind brusc de pe acostamentul din sens opus,

pe aceiași bandă de circulație, nefiind îmbrăcat în vestă de protecție-avertizare

fluorescent-reflectorizantă, iar bicicleta nefiind dotată cu catadioptri în față sau

cu o fară aprinsă, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că

nu poate fi acceptată această versiune, or contravine constatărilor corecte

a instanței de apel în prezenta speță, prin care au fost respinse

argumentele apelantului, și prin care s-a stabilit că, Ulinici Alexandru,

încălcând prevederile pct.45 al Regulamentului circulației rutiere, …, n-a ținut

permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația rutieră,

manifestând neglijență la trafic, n-a redus viteza de deplasare până la oprire,

observând obstacolul biciclistul care se deplasa din sens opus pe aceiași bandă și

ca urmare a tamponat biciclistul Chiosa Nicolai, cauzându-i vătămări corporale

grave periculoase pentru viață, de la care Chiosa Nicolai a decedat pe loc,

concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe descrise și

apreciate corect de instanța de apel în decizia sa, iar temeiuri de a pune

la îndoială aceste constatări, instanța de recurs ordinar nu identifică.

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu jurisprudența

națională, potrivit cărei, nu poate fi temei pentru eliberarea

conducătorului auto de răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui

există componența infracțiunii, chiar și în cazul în care regulile circulației

rutiere au fost încălcate și de către pătimit.

Asemenea împrejurări pot fi luate în considerație de către instanța

judiciară doar ca circumstanțe atenuante (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

08.07.1999, nr.20 - Despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației,

la examinarea cauzelor penale, referitoare la încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau exploatare a mijloacelor de transport, pct. 6.).

Totodată, instanța de recurs ordinar, menționează că, potrivit

jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

15

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (cauzele

Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda,

hotărârea din 19 decembrie 1997). Art. 6 din CEDO impune în sarcina

instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Van de Hurk

v. Țările de jos nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Perez v. Franța din 12

februarie 2004, pct. 80-81).

Pe lângă aceasta, recursurile sunt întemeiat doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, însă,

pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei penale, în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit

deja obiect de examinare în instanța de fond și de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza hotărârii de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de

fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate

de acuzare și apărare, că hotărârile contestate conțin motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele

infracțiunii, că s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor

legale.

16

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul Penal a ajuns la concluzia,

că în speță nu s-a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurenți ce ar fi afectat hotărârile atacate, soluțiile instanțelor de fond în

cauza prezentă sunt legale și întemeiate, astfel că recursurile ordinare

urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail și de

către avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 21 iulie 2020, în

cauza penală în privința lui Ulinici Alexandru xxxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

17