1reab-28/2019 — Art. 54-10 alin. 2 CP al RSSU, red. 1944

Prin sentința Tribunalului militar al diviziei nr. 88 de infanterie Zaporojsk din 09 august 1944, Klopot Nicolai Xxxxx a fost condamnat în baza art. 54-10 alin. (2) Cod penal al RSSU, cu aplicarea sancțiunii art. 54-2 Cod penal al RSSU, la 10 ani privațiune de libertate în colonie de corectare prin muncă, cu interdicție în drepturi pe un termen de 5 ani și cu confiscarea averii.

Potrivit hotărârii judecătorești menționate, s-a stabilit că Klopot Nicolai a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru faptul că, având atitudine ostilă față de regimul din URSS, în iunie 1944, a desfășurat sistematic agitație antisovietică printre militarii subdiviziunii sale, îndreptată spre discreditarea regimului existent în URSS cu caracter contrarevoluționar printre muncitori, îndreptată spre subminarea potențialului militar al URSS. Și-a exprimat nemulțumirea față de ordinea instaurată de guvernul sovietic, precum și de activitatea colhozurilor. A criticat capacitatea de luptă a forțelor armatei roșii. Totodată, a lăudat ordinea existentă în armata germano- română, exprimându-și intențiile de a trece de partea inamicului. Acțiunile lui Klopot Nicolai au fost încadrate conform prevederilor art. 54-10 alin. (2) Cod penal al RSSU – activitatea orientată spre lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii sovietice ori săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare.

Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, a declarat recurs în anulare invocând prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în care solicită casarea hotărârii judecătorești nominalizate mai sus, cu încetarea procesului penal și 1 reabilitarea lui Klopot Nicolai, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la răspundere penală. În materialele dosarului nu se conțin probe ce ar confirma că inculpatul Klopot Nicolai, ar fi desfășurat vreo activitate orientată spre lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii de stat ori săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare, după cum prevedea dispoziția art. 54-10 alin. (2) Cod penal al RSSU. Concomitent, instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului la apărare, examinând cauza în lipsa apărătorului, a cărui participare era obligatorie. În speță, condamnarea lui Klopot N., pentru agitație antisovietică constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, întrucât a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil. În consecință, hotărârea judecătorească în cauză, urmează a fi casată cu încetarea procesului penal în privința lui Klopot N., în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală. Prin urmare, inculpatul Klopot N., în conformitate cu art. 3 al Legii 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, urmează a fi reabilitat.

Judecând argumentele recursului în anulare în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis cu casarea hotărârii judecătorești atacate, încetarea procesului penal și reabilitarea condamnatului, din următoarele considerente: Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Conform art. 3 lit. a), art. 52, 53 din Legea Republicii Moldova privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și pe teritoriul altui stat, inclusiv cele care au fost condamnate pentru alte „crime de stat”. Ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au fost luate hotărâri ale organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în anularea lor, care se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare. Verificând conținutul sentinței contestate se atestă că condamnatul Klopot Nicolai nu a fost asistat de un apărător, iar instanța de judecată nu a efectuat o analiză și nu a supus aprecierii în coroborare declarațiile condamnatului și probele conținute în 2 dosarul respectiv, întemeindu-și, astfel, hotărârea de condamnare pe presupuneri. Astfel, Colegiul constată că, instanța a ignorat în mod vădit principiile și normele unanim recunoscute și fundamentale ale unui proces echitabil, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță imparțială, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa, având dreptul să se apere însuși și fie asistată de un apărător, nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Împrejurările expuse indică cert că erorile de drept comise de instanța de judecată în cadrul judecării cauzei penale respective, adică sfidarea vădită a drepturilor și libertăților fundamentale ale condamnatului, constituie un viciu fundamental, care a afectat hotărârea atacată și dovedesc că în speță existau circumstanțe care excludeau tragerea lui Klopot Nicolai la răspundere penală. Având în vedere cele menționate, precum și prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul constată prezența în speță a motivelor întemeiate pentru a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă privind condamnarea lui Klopot N., în baza art. 54-10 alin. (2) Cod penal al RSSU, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală și reabilitarea condamnatului.

În conformitate cu art. art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), 453 alin. (1), 457 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Se admite recursul în anulare declarat de adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, se casează sentința Tribunalului militar al diviziei nr. 88 de infanterie Zaporojsk din 09 august 1944, în privința lui Klopot Nicolai Xxxxx, în baza art. 54-10 alin. (2) Cod penal al RSSU, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală și dispune reabilitarea acestuia în fața societății, și reintegrarea în drepturi, în conformitate cu Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 16 iulie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 3