1ra-604/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-604/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-604/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 octombrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Barbaroși Vasile Xxxxxx, născut la xxxxxx, originar din or.

xxxxx, domiciliat or. xxxxx str. xxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 27.02.2018 – până la 08.06.2018

instanța de apel:

de la 01.08.2018 – până la 25.10.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 05.02.2019 – până la 11.06.2019

C O N S T A T Ă :

Vasile Xxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, la 180 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

A fost încetată procedura pe acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Mantea Valentina împotriva lui Barbaroși Vasile privind încasarea sumei de 2.250 lei, în

legătură cu recuperarea prejudiciului în suma indicată și refuzul de la acțiune.

în jurul orei 11.00, aflându-se pe str. Lenin din or. Taraclia în apropierea magazinului

„Olga”, găsind un portmoneu pe stradă, pe care l-a pierdut Mantea Valentina, cu

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, pe ascuns a sustras din portmoneul ce-i

aparține ultimei, mijloace bănești în sumă totală de 2.500 lei și un card bancar emis de

BC „Moldindconbank” SA pentru salariu, ce-i aparține lui Mantea Valentina, părăsind

ulterior locul faptei comise.

Tot el, Barbaroși Vasile la data de 03 decembrie 2017 în jurul orei 11:35, aflându-se

pe str. Lenin or. Taraclia, în apropierea magazinului „Maximum”, în continuarea

intenției sale infracționale, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

a cerut de la Covaci Alexandr, care nu cunoștea despre intenția infracțională a lui

Barbaroși Vasile de a extrage banii râmași de pe cardul bancar ce-i aparține lui Mantea

Valentina. Covaci A., a extras din bancomatul BC „Moldindconbank” SA, amplasat

1

lângă magazinul „Linella”, mijloace bănești la suma de 2.250 lei, care le-a transmis lui

Barbaroși Vasile.

Ulterior, Barbaroși Vasile cu cele sustrase a plecat de la fața locului, cauzând lui

Mantea Valentina prejudiciu material considerabil în suma de 4.750 lei.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Barbaroși Vasile, a fost calificată de drept în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

solicitat casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei aplicate inculpatului Barbaroși

Vasile, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-i stabili acestuia în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, pedeapsă cu amendă în mărime de 800 unități convenționale,

ceea ce constituie 40.000 lei. A înceta procedura pe acțiunea civilă înaintată de către

Mantea Valentina privind încasarea sumei de 2.250 lei, ca prejudiciu material, pe motiv

că a refuzat de la acțiune.

În motivarea apelului a invocat că:

- prima instanță, la aplicarea pedepsei penale inculpatului nu a individualizat-o

potrivit art. 75 Cod penal, nu a ținut cont de personalitatea celui vinovat, gravitatea

infracțiunii săvârșite, circumstanțele care atenuează răspunderea celui vinovat, potrivit

art. 76 Cod penal;

- inculpatul Barbaroși Vasile anterior nu a fost judecat, parțial și-a recunoscut vina,

respectiv aplicarea amenzii față de inculpat va atinge scopul pedepsei penale

prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal. Astfel, pedeapsa aplicată de prima instanță față

de inculpat contravine prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și este una prea aspră.

a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința în latura penală și adoptată o nouă

hotărâre în această parte, prin care Barbaroși Vasile a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar conform art.

55 Cod penal, a fost liberat de răspundere penală, cu încetarea procesului penal și cu

tragere la răspundere contravențională, stabilindu-i amendă în mărime de 50 unități

convenționale, echivalentrul a 2.500 lei.

I-a fost explicat lui Barbaroși Vasile că, conform art. 64 alin. (31) Cod penal este în

drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plătește în cel mult 72 de ore din

momentul în care hotărârea devine executorie.

În rest, sentința a fost menținută.

Barbaroși Vasile nu și-a recunoscut culpa în întregime potrivit învinuirii formulate, însă

din examinarea probelor directe și indirecte administrate în cauza penală, rezultă că

ultimul, care a optat pentru poziția negării parțiale a infracțiunii săvârșite, și-a dat

perfect seama de actele pe care le-a comis, de gravitatea acesteia și penalitatea lor.

Instanța de apel a considerat că, vina inculpatului în săvârșirea faptei imputate

este dovedită în întregime prin declarațiile părții vătămate Mantea Valentina (f.d. 101),

martorilor Șerbina Iulia (f.d. 102), Mantea Artiom (f.d. 118), Covaci Alexandru (f.d. 117),

precum și prin probele scrise ale dosarului și anume: plângerea părții vătămate Mantea

2

Valentina, înregistrată la 05 ianuarie 2018 în R-1 nr. 14 (f.d. 3); procesul-verbal de

ridicare din 12 ianuarie 2018 (f.d. 27); extrasul din contractul nr. 2259A47210616 MDL

Valentina Mantea din 19 decembrie 2017 (f.d. 29); procesul-verbal de vizualizarea și

cercetarea a DVD-R-discului din 18 ianuarie 2018 (f.d. 30); ordonanța de recunoaștere

și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 18 ianuarie 2018 (f.d. 61).

Ținând cont de cumulul de probe administrat la prezenta cauză, instanța de apel

a reținut că, prima instanță corect a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Verificând aspectele de drept operate la stabilirea și individualizarea pedepsei

inculpatului Barbaroși Vasile, instanța de apel a considerat că apelul procurorului

necesită a fi admis, deoarece prima instanță eronat a stabilit pedeapsa penală sub formă

de 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, fără a ține cont de prevederile

art. 67 alin. (4) Cod penal, potrivit cărora munca neremunerată în folosul comunității

nu poate fi aplicată persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I, II și altora.

Potrivit Legitimației seria CN nr. 132340 (f.d. 54) eliberată de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Taraclia din 21 februarie 2005 se atestă că, Barbaroși Vasile este

invalid din copilărie care beneficiază de pensie.

În astfel de circumstanțe, prima instanță la stabilirea pedepsei cu muncă

neremunerată în folosul comunității față de inculpatul Barbaroși Vasile, nu a constatat

dacă persistă interdicția prevăzută de alin. (4) art. 67 Cod penal, prin ce a stabilit o

pedeapsă neechitabilă, cu încălcările cerințelor stabilite prin lege, de care este obligată

să se conducă la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

De către instanța de apel nu a fost acceptată poziția procurorului, precum că

stabilirea pedepsei penale sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale

echivalentul a 40.000 lei, va fi o pedeapsă echitabilă și corespunzătoare pentru inculpat,

reieșind din personalitatea acestuia și circumstanțele cauzei.

În cadrul ședinței instanței de apel, inculpatul a comunicat că nu are posibilitatea

să achite amenda în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul a 40.000 lei,

deoarece nu este angajat în câmpul muncii, întrucât este invalid cu dezabilitate

accentuată care beneficiază de o pensie mică, având la întreținere și doi copii minori,

unul de 6 ani și al doilea de 5 luni.

Învederând cele expuse mai sus, în opinia instanței de apel, aplicarea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale, față de inculpat nu este

oportună, reieșind din starea materială precară, întrucât ultimul nu are posibilitate să o

achite.

În cauza deferită judecării, instanța de apel a ținut cont de faptul că, inculpatul a

comis o infracțiune intenționată, din categoria infracțiunilor mai puțin grave și reieșind

din circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost judecat

(f.d. 51, 52), nici nu a fost atras la răspundere contravențională (f.d. 53), și-a recunoscut

vina și se căiește sincer de cele comise, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune,

fapt confirmat prin recipisa și cererea părții vătămate de renunțare la acțiunea civilă

(f.d. 108, 109).

Astfel, s-a reținut că inculpatul a comis o infracțiune pentru prima dată, a regretat

fapta comisă, manifestând căință sinceră, a înlăturat rezultatul infracțiunii, prin

3

repararea pagubei cauzate.

Prin urmare, în temeiul art. 55 Cod penal, instanța de apel a considerat că, este

posibil de a-l libera pe Barbaroși Vasile de răspundere penală, cu încetarea procesului

penal și cu tragerea la răspundere contravențională, stabilindu-i amendă în mărime de

50 unități convenționale, echivalentul a 2.500 lei, fiind astfel o pedeapsă echitabilă,

legală și proporțională cu gravitatea faptelor comise, cu atitudinea inculpatului față de

infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia.

la data de 06 decembrie 2018, care solicită casarea parțială a acesteia, în latura penală în

partea liberării de răspundere penală și tragerii la răspundere contravențională, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- la stabilirea pedepsei, instanța de apel urma să țină cont de faptul că, inculpatul

nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, recunoscând doar sustragerea

sumei de 2.750 lei, iar restul sumei de 2.000 lei nu a recunoscut;

- nu poate fi luat în considerație faptul, precum că prejudiciul a fost reparat

integral părții vătămate, deoarece a restituit doar suma de 2.250 lei, iar restul 2.000 lei

nu i-a restituit;

- inculpatul nu dispune de dizabilitate totală, fiindu-i păstrată capacitatea de a

munci;

- inculpatul nu are persoane la întreținere, nu au fost prezentate probe în acest

sens;

- inculpatul are posibilitate de a achita amenda penală, deoarece în decurs de 3 zile

a achitat amenda stabilită de instanța de apel, fiind anexat la dosar bonul de plată;

- instanța de apel la individualizarea pedepsei, în prezenta speță, nu a ținut cont

în deplină măsură de prevederile art. 55 și art. 75 Cod penal, respectiv 2 din 3 condiții

pentru aplicarea prevederilor art. 55 alin. (1) Cod penal și anume recunoașterea vinei și

repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune nu au fost întrunite la caz, respectiv

instanța de apel a pronunțat o decizie ilegală.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect aplicată legea la faptele

4

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul depus de către procuror este fundamentat de drept, în baza pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, invocând următoarele temeiuri pentru recurs și

anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectatsoluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, erori care în opinia autorului sunt incidente la

caz.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că decizia instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată că,

acest temei de casare invocat nu și-a găsit confirmarea la judecarea recursului declarat.

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel, a motivat cu suficientă

amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția de casare parțială a sentinței în latura

penală, cu aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, liberându-l justificat pe Barbaroși

Vasile de răspundere penală cu tragerea acestuia la răspundere contravențională, în

prezenta speță.

Colegiul reține că, instanța de apel investită cu o situație de fapt, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin prisma prevederilor legale

în latura penală și aplicarea la caz a dispoziției art. 55 Cod penal, astfel încât concluziile

expuse să conțină raționamente întemeiate asupra liberării de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională a inculpatului Barbaroși Vasile. Prin urmare,

instanța de recurs remarcă din textul deciziei atacate, că se constată faptul motivării de

către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la casarea parțială a sentinței, expunându-se argumentat

asupra posibilității aplicării prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului.

Pe cale de consecință, în opinia Colegiului nu și-a găsit confirmarea nici temeiul

pentru recurs invocat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat

soluția adoptată în partea aplicării în privința inculpatului a prevederilor art. 55 Cod

penal, liberându-l de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională,

fără a fi neglijate normele art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și fără a fi admise careva erori în acest sens,

stabilind în privința acestuia o pedeapsă echitabilă sub formă de amendă în mărime de

50 unități convenționale.

Opozant criticilor invocate de recurent privitor la liberarea neîntemeiată de

răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională a inculpatului în cauza

dată, conform dispozițiilor art. 55 Cod penal, instanța de recurs relevă că, dispoziția

aceste normei date la momentul comiterii infracțiunii stipula că, persoana care a săvârșit

pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute

la art. 1811, 256, 303, 314, art. 326 alin. (1) și (11), art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 332

alin. (1), art. 333 alin. (1), 334 alin. (1) și (2), art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi

5

liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a

recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei

este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Astfel, reieșind din această normă penală, liberarea de răspundere penală cu

tragerea la răspundere contravențională poate fi aplicată doar în cazul când instanța de

judecată contată că, în cauză sunt întrunite condițiile prescrise de această normă și

anume:

1) infracțiune săvârșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin grave, cu

excepția infracțiunilor prevăzute la art. 1811, 256, 303, 314, art. 326 alin. (1) și

(11), art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), 334 alin.

(1) și (2), art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1);

2) să fie săvârșită pentru prima oară;

3) să-și recunoască integral vina;

4) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

5) să se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

În continuare, Colegiul lărgit relevă că, alin. (1) al normei sus menționate

stipulează că, în cazul când sânt stabilite condițiile prevăzute la pct. 1)-4), instanța

trebuie să ajungă la convingerea că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

Totodată, Colegiul lărgit consideră necesar a reține că, prin sintagma „poate” din

textul alin. (1) art. 55 Cod penal, aplicarea acestei norme trebuie înțeleasă ca o

prerogativă a instanței de judecată de a aprecia dacă persoana poate fi liberată de

răspundere penală cu tragere la răspundere contravențională.

Derivând din condițiile ce vizează liberarea de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională corespunzător cu art. 55 Cod penal și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) al acestei norme, se atestă faptul incidenței acestora la prezenta

speță și anume că: inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, ce nu face parte

din rândul celor excepționate și menționate în dispoziția prevederii legale, a săvârșit o

faptă prejudiciabilă pentru prima dată, și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 55 Cod penal, este aprecierea

instanței că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii

penale.

Astfel, este dreptul instanței de judecată să constate că, corectarea vinovatului

poate fi realizată, fără ca acesta să fie supus răspunderii penale, cu alegerea unei alte

forme de răspundere juridică, adică cea contravențională, ținând cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră că, instanța

de apel motivat a aplicat în prezenta speță prevederile art. 55 Cod penal, în privința

inculpatului, învederând pe lângă împrejurările menționate mai sus și faptul că, acesta

se caracterizează pozitiv la locul de trai, are grad de invaliditate din născare (f.d. 54),

din care motiv întâmpină greutăți la angajare în câmpul muncii, beneficiind de o pensie

de invaliditate în sumă nu mare, locuiește în concubinaj, unde participă la creșterea și

6

educarea a doi copii minori. Toate împrejurările menționate au permis instanței de apel

de a da dovadă de clemență față de inculpat, considerând că acesta a fost un incident

în viața lui, în urma căruia își va face concluziile necesare de a nu admite pe viitor

comiterea faptelor ce intră în sfera interesului penal.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că, inculpatul Barbaroși Vasile, întrunește toate

condițiile de a fi liberat de răspundere penală cu tragere la răspundere

contravențională, iar instanța de apel justificat a aplicat în privința acestuia dispozițiile

art. 55 Cod penal. Respectiv, în opinia Colegiului penal lărgit, careva interdicții la

aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, nu se atestă în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei, instanța de

apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că

pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei prejudiciabile comise, ce corespunde normelor

legale și va atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile

recurentului privind efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel a

unei individualizări a pedepsei în privința inculpatului Barbaroși Vasile.

Criticile procurorului în partea ce se referă la faptul, precum că inculpatul în

prezenta speță nu întrunește cumulativ două condiții de a-i fi aplicate prevederile art.

55 Cod penal și anume recunoașterea vinei și repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune, instanța de recurs le consideră nefondate, deoarece reieșind din lucrările

dosarului inculpatul, deși, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată inițial nu a

recunoscut vina, însă din declarațiile acestuia date în prima instanță, cât și în instanța

de apel se atestă că, a recunoscut totuși că a găsit portmoneul părții vătămate Mantea

Valentina, unde erau doar 500 lei și cardul bancar al acesteia, de pe care a sustras banii

ce-i avea în cont și a conștientizat gravitatea faptei comise, făcându-și concluziile de

rigoare (f.d. 119-120). Cât privește alegația recurentului că inculpatul nu a recuperat

prejudiciul cauzat în urma comiterii infracțiunii, aceasta în opinia Colegiului la fel nu

și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că, potrivit recipisei anexate la materialele cauzei

(f.d. 109) se atestă că partea vătămată a primit de la inculpat suma de 2.250 lei în contul

recuperării prejudiciului material, depunând și o cerere prin care a menționat că alte

pretenții materiale și morale nu are, iertându-l pe inculpat și eliberându-l de restul

pretențiilor înaintate (f.d. 108). Prin urmare, rezultând din lucrările dosarului, Colegiul

penal lărgit conchide că, instanța de apel corect a apreciat în cele din urmă poziția

inculpatului ca una de recunoaștere a vinei și faptul că a recuperat prejudiciul cauzat

prin infracțiune, condiții incidente pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal.

Învederând cele menționate, Colegiul conchide că, în cauza dată nu și-au găsit

confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive de a

interveni în soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece pedeapsa aplicată

inculpatului Barbaroși Vasile, a fost individualizată potrivit legii, totodată fiind

soluționată corect chestiunea cu privire posibilitatea aplicării și întrunirii condițiilor

statuate la art. 55 Cod penal.

7

Din considerentele enunțate mai sus, instanța de recurs concluzionează că,

recursul declarat de către procuror în prezenta speță, este neîntemeiat și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, cu menținerea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 octombrie 2018, în cauza penală în

privința lui Barbaroși Vasile Xxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 11 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8