1ra-789/2019 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-789/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-789/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
12 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2018 și a sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 octombrie 2018, în cauza penală
privindu-l pe
Barbaroș Vitalie Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 04.10.2018-25.10.2018
instanța de apel: 22.11.2018-19.12.2018
instanța de recurs: 05.03.2019 - 12.06.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 octombrie 2018, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Barbaroș Vitalie Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217
alin. (2) Cod penal, la 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
A fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor
judiciare și s-a încasat de la Barbaroș V., în contul statului a cheltuielilor judiciare,
în sumă de 1680 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Barbaroș V., acționând cu intenție directă,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările
lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul punerii în
circulație a drogurilor, fără scop de înstrăinare, a păstrat în domiciliul său în
apartamentul cu numărul de ordine xx de pe str. Xx, mun. Xxxxx, droguri, pînă la
28 mai 2018, orele 16:45 min., cînd în cadrul cercetării la fața locului efectuate de
Ofițerul Principal de sector al SP-3 al IP Ciocana Curajos Sergiu, a fost depistat și
ridicat un pachețel de tip zip-lock în care se afla o masă vegetală uscată și mărunțită
1
de culoare galben-aurie și un fragment de butelie (partea superioară) cu capac din
folie de staniol, cu urme de depuneri.
Conform raportului de constatare tehnico-științific nr. 34/12/1-R-2510 din
13.07.2018, reprezintă cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201. Cantitatea masei
vegetale în care se conține MIDMB(N)-2201 constituie 0,04 grame, iar cantitatea
depunerilor în care se conține MDMB(N)-2201 constituie 0,018 grame, ceea ce în
corespundere cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind
Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de
substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, constituie proporții
mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Druță B. în numele
inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu scutirea lui Barbaroș V.
de la obligațiunea de achitare a sumei de 1680 lei, trecând-o în contul statului.
În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că:
- nu este de acord cu admiterea cererii acuzatorului de stat privind încasarea
cheltuielilor de judecată de la Barbaroș V.;
- din probele materialelor anexate la dosar, Barbaroș V. și-a recunoscut
vinovăția de la momentul reținerii și este o persoană cu venituri scăzute. Din aceste
motive a și solicitat instanței de judecată să i se aplice o pedeapsă mai aspră decît
amenda, deoarece nu are posibilități financiare de a o plăti, iar instanța de judecată
în sentință a ignorat prevederile art. 227 Cod de procedură penală;
- situația materială a inculpatului este precară, iar instanța nu a ținut cont de
aceste momente, împovărîndu-l pe Barbaroș V. cu obligațiunea de a acoperi
cheltuielile de judecată (care au fost necesare la efectuarea expertizelor) de care
dînsul nu a avut nevoie și pe care nu le-a solicitat, deoarece el de la bun început și-a
recunoscut vina.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie
2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima
instanță corect a constatat că, prin acțiunile sale inculpatul Barbaroș V. a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal.
Totodată, instanța de apel nu a putut reține argumentele din apelul avocatului
privind netemeinicia admiterii solicitării acuzatorului de stat referitor la încasarea
cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică
nr. 34/12/1-R-2510 din 13.07.2018, în sumă de 1680 lei, din contul inculpatului
Barbaroș Vitalie.
În acest sens, instanța de apel a respins alegațiile apelantului cu referire la
situația precară și imposibilitatea financiară a acestuia de a achita cheltuielile
judiciare solicitate, circumstanțe de care instanța de fond a ținut cont la aplicarea
pedepsei sub formă de muncă neremunerată.
Totodată, instanța de apel a respins argumentul avocatului precum că,
efectuarea expertizei nu a fost solicitată de către inculpat, iar acesta a recunoscut
2
vina, deoarece expertiza a fost efectuată pentru stabilirea tipului substanței
stupefiante sau psihotrope și a cantității acesteia, pentru calificarea ulterioară a
faptei infracționale.
Subsecvent instanța de apel a reținut ca fiind justificate constatările instanței
de fond privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea
raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2510 din 13.07.2018, în
sumă de 1680 lei or, potrivit normelor legale menționate cheltuielile judiciare
solicitate pentru efectuarea expertizelor urmează a fi trecute în contul inculpatului.
Hotărârile adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul
Druță B. în numele inculpatului, prin care solicită casarea parțială a acestora, cu
scutirea lui Barbaroș V. de la obligațiunea de achitare a sumei de 1680 lei, trecând-o
în contul statului.
În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel,
întemeindu-și recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, just
ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată și că plata
cheltuielilor judiciare, pentru efectuarea expertizei, urmează a fi trecută în contul
inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Reieșind din criticele expuse de avocatul Druță B. în numele inculpatului, se
constată că acesta contestă decizia instanței de apel, în exclusivitate din
considerentul că, a menținut soluția primei instanțe, prin care a fost admisă
solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Barbaroș V. a cheltuielilor
judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei.
Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate
criticile avocatului Druță B. în numele inculpatului, referitor la pretinsa încălcare
admisă de instanța de apel, stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, precum că, nemotivat au fost încasate cheltuielile judiciare din contul
inculpatului.
Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de
discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,
3
respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la
concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.
Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează că
cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în
legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală;
Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea
acțiunilor procesuale, fiind întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr.
34/12/1-R-2510 din 13.07.2018, pentru care a fost achitată suma de 1680 lei.
În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală
cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.
(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile
judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și
apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică
garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu
dispune de mijloacele necesare.
Totodată, art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că instanța
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau
persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a
acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra
situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea
soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus menținerea
sentinței prin care a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea
de la Barbaroș V. a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei,
motivându-și soluția și respingând alegațiile apelantului cu referire la situația
precară și imposibilitatea financiară a acestuia de a achita cheltuielile judiciare.
Astfel, instanța de recurs reține că, nu au fost prezentate careva probe referitor la
situația materială precară a inculpatului, or plata cheltuielilor judiciare în sumă de
1680 lei nu poate influența substanțial asupra situației materiale a acestuia, ultimul
fiind angajat în calitate de expeditor la SRL „Moldagro”, iar la materialele cauzei
nu sunt careva date că ar avea careva persoane la întreținere.
În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că raportul de constatare tehnico-
științifică nr. 34/12/1-R-2510 din 13.07.2018 a fost ordonat și efectuat în cadrul
procesului penal, fiind achitat pentru întocmirea acestuia din sumele alocate de
stat, astfel, pînă la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii
cheltuielile au fost avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot
fi recuperate de la condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că raportul de
constatare tehnico-științifică fiind efectuat în cadrul cauzei penale în care instanțele
de fond au constatat vinovăția lui Barbaroș V. de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 217 alin. (2) Cod penal, aceste instanțe, just la solicitarea procurorului au
dispus ca inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, nefiind stabilite careva
4
circumstanțe de eliberare a acestuia de la plata cheltuielilor judiciare, prevăzute la
art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.
În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanțele și-au
motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa cheltuielile
judiciare din contul inculpatului.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost
admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare
a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor
argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de
fond referitoare la admiterea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind
încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli
suportate.
În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul
de casare invocat de către avocatul Druță B. în numele inculpatului, ce ar servi
drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate,
în partea dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 19 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Barbaroș Vitalie Xxxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 12 iunie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
5