1ra-655/2019 — art. 326 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-655/2019 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-655/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență
Președinte: Timofti Vladimir,
Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Șontea Daniel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, în
cauza penală în privința lui
Dragan Eugeniu xxxxx, născut la xxxxx,
originar xxxxx și domiciliat xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 07.06.2018 - 06.08.2018;
Instanța de apel: 30.08.2018 - 28.11.2018;
Instanța de recurs: 12.02.2019 - 29.05.2019.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 06 august 2018,
pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor
art. 3641 Cod de procedură penală, Dragan Eugeniu a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza:
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Lapp Viorel) la pedeapsa sub
formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități convenționale,
echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei;
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Țurcan Dumitru) la pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități
convenționale, echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei;
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Morari Ștefan) la pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități
convenționale, echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei;
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Strîmbanu Maxim) la
pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități
convenționale, echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei;
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Mețeli Victor), la pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități
convenționale, echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei;
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Cuciuc Dorel), la pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități
1
convenționale, echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei;
- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe episodul cu Cațer Ghenadie) la pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 1600 (una mie șase sute) unități
convenționale, echivalentul a 80000 (optzeci mii) lei.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de
amendă în mărime de 4400 (patru mii patru sute) unități convenționale,
echivalentul a 220000 (două sute douăzeci mii) lei.
În conformitate cu prevederile art. 106 Cod penal, a fost dispusă
confiscarea forțată în proprietatea statului a echivalentului sumei de 3450 (trei
mii patru sute cincizeci) euro, care la momentul comiterii infracțiunii constituiau
61517,57 lei, din contul lui Dragan Eugeniu în beneficiul statului, ca valori
valutare rezultate din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui
Dragan Eugeniu în beneficiul statului a sumei de 8394,96 lei, cu titlul de cheltuieli
de judecată, a fost respinsă.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că,
Dragan Eugeniu, în luna februarie-martie 2017, aflându-se în mun. Chișinău,
susținând că are influență asupra persoanelor publice care activează în
subdiviziunile Direcției Înregistrare a Transportului și Calificare a
Conducătorilor Auto din cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor, a pretins și primit de la Lapp Viorel, care a absolvit cursurile
Școlii Auto pentru obținerea permisului de conducere, categoria „B”, suma totală
de 700 euro care la data săvârșirii infracțiunii reprezenta conform cursului
oficial mediu de schimb al BNM, suma de 14632,87 lei, pentru a-i transmite
persoanelor publice responsabile de organizarea și desfășurarea examenului
pentru obținerea permisului de conducere și a-l ajuta să promoveze examenul
auto și să obțină permisul de conducere.
Tot el, în luna martie-aprilie 2017, aflându-se în mun. Chișinău, susținând
că are influență asupra persoanelor publice care activează în subdiviziunile
Direcției Înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din
cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, a pretins și primit
de la Țurcan Dumitru, care a absolvit cursurile Școlii Auto pentru obținerea
permisului de conducere, categoria „B”, suma totală de 700 euro care la data
săvârșirii infracțiunii reprezenta conform cursului oficial mediu de schimb al
BNM, suma de 14632,87 lei, pentru a-i transmite persoanelor publice
responsabile de organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea
permisului de conducere și a-l ajuta să promoveze examenul auto și să obțină
permisul de conducere.
Tot el, în luna martie 2017, aflându-se în mun. Chișinău, susținând că are
influență asupra persoanelor publice care activează în subdiviziunile Direcției
Înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din cadrul
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, a pretins și primit de la
Morari Ștefan, care a absolvit cursurile Școlii Auto pentru obținerea permisului
de conducere, categoria „B”, suma totală de 400 euro care la data săvârșirii
2
infracțiunii reprezenta conform cursului oficial mediu de schimb al BNM, suma
de 8277,56 lei, pentru a-i transmite persoanelor publice responsabile de
organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de
conducere și a-l ajuta să promoveze examenul auto și să obțină permisul de
conducere.
Tot el, în luna noiembrie 2017, aflându-se în mun. Chișinău, susținând că
are influență asupra persoanelor publice care activează în subdiviziunile
Direcției Înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din
cadrul Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, a pretins și primit
de la Strîmbanu Maxim, care a absolvit cursurile Școlii Auto pentru obținerea
permisului de conducere, categoria „B”, suma totală de 250 euro care la data
săvârșirii infracțiunii reprezenta conform cursului oficial mediu de schimb al
BNM, suma de 5127,05 lei, pentru a-i transmite persoanelor publice responsabile
de organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de
conducere și a-l ajuta să promoveze examenul auto și să obțină permisul de
conducere.
Tot el, în vara anului 2017, aflându-se în mun. Chișinău, susținând că are
influență asupra persoanelor publice care activează în subdiviziunile Direcției
Înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din cadrul
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, a pretins și primit de la
Mețeli Victor, care a absolvit cursurile Școlii Auto pentru obținerea permisului
de conducere, categoria „B”, suma totală de 300 euro, care la data săvârșirii
infracțiunii reprezenta conform cursului oficial mediu de schimb al BNM, suma
de 6242,43 lei, pentru a-i transmite persoanelor publice responsabile de
organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de
conducere și a-l ajuta să promoveze examenul auto și să obțină permisul de
conducere.
Tot el, în luna septembrie 2017, aflându-se în mun. Chișinău, str. Ion
Pruncul, 8, în fața IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, susținând că are
influență asupra persoanelor publice care activează în subdiviziunile Direcției
Înregistrare a Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din cadrul
Ministerului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, a pretins și primit de la
Cuciuc Dorel, care a absolvit cursurile Școlii Auto pentru obținerea permisului de
conducere, categoria „B”, suma totală de 500 euro care la data săvârșirii
infracțiunii reprezenta conform cursului oficial mediu de schimb al BNM, suma
de 10551,5 lei, pentru a-i transmite persoanelor publice responsabile de
organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de
conducere și a-l ajuta să promoveze examenul auto și să obțină permisul de
conducere.
Ulterior, în continuarea acțiunilor infracționale, aflându-se la domiciliul lui
Cuciuc Dorel pe adresa xxxxx, sub același pretext, a pretins și primit în plus suma
de 100 euro, care conform cursului oficial de schimb al BNM, la data săvârșirii
infracțiunii, reprezenta suma de 2053,29 lei.
Tot el, în primăvara anului 2017, la o dată nestabilită de organul de
urmărire penală, aflându-se în mun. Chișinău, susținând că are influență asupra
3
persoanelor publice care activează în subdiviziunile Direcției Înregistrare a
Transportului și Calificare a Conducătorilor Auto din cadrul Ministerului
Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, a pretins și primit de la
Cațer Ghenadie, care a absolvit cursurile Școlii Auto pentru obținerea permisului
de conducere, categoria „B”, suma totală de 500 euro care în perioada săvârșirii
infracțiunii reprezenta conform cursului oficial mediu de schimb al BNM, suma
de 10401,45 lei, pentru a-i transmite persoanelor publice responsabile de
organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de
conducere și a-l ajuta să promoveze examenul auto și să obțină permisul de
conducere.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate Dragan Eugeniu a comis pretinderea
și primirea, personal, de bani, pentru sine, de către o persoană care susține că are
influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească și să
grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă
asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, adică infracțiunea prevăzută de
art. 326 alin. (1) Cod penal.
Avocatul Șontea Daniel în numele inculpatului a contestat sentința
cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri prin care inculpatului Dragan Eugeniu să-i fie aplicată pedeapsa sub
formă de amendă în mărime de 1500 unități convenționale, echivalentul a 75000
lei.
În motivarea apelului a invocat dezacordul cu soluția instanței de fond,
considerând că Dragan Eugeniu eronat a fost condamnat pentru săvârșirea mai
multor infracțiuni prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal și greșit au fost
aplicate prevederile art. 84 Cod penal, întrucât faptele comise de Dragan Eugeniu
urmează a fi încadrate ca o infracțiune unică, deoarece acțiunile comise de
Dragan Eugeniu se califică conform dispoziției unei singure norme a legii penale,
și anume conform art. 326 alin. (1) Cod penal.
Invocând prevederile art. 28 Cod penal, apărarea consideră că concluzia
primei instanțe precum că, în speță suntem în prezența unui concurs de
infracțiuni, este greșită. Ori, pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 84
Cod penal, este necesar ca o persoană care să fie declarată vinovată de săvârșirea
a două sau mai multe infracțiuni, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din
ele, și instanța de judecată urmează să pronunțe pedeapsa pentru fiecare
infracțiune aparte, în final stabilind pedeapsa definitivă pentru concurs de
infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate.
Cu referire la prevederile art. 33 Cod penal, menționează, că concursul de
infracțiuni constituie pluralitate de infracțiuni.
Astfel, pentru existența pluralității de infracțiuni se cere în mod obligatoriu
condiția ca două sau mai multe fapte să fie infracțiuni cu componențe distincte,
adică diferite. În cazul dat, faptele comise de Dragan Eugeniu întrunesc
elementele unei singure infracțiuni. Respectiv instanța de fond a individualizat
pedeapsa greșit.
Inculpatul Dragan Eugeniu a recunoscut vina pe deplin în așa mod cum a
fost formulată în rechizitoriu și a acceptat probatoriul administrat la faza de
4
urmărire penală, se căiește sincer de cele comise, și-a cerut iertare de la părțile
vătămate cu care s-a împăcat, a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, are
un loc de trai stabil pe teritoriul Republicii Moldova, atât la locul de trai cât și la
locul de muncă inculpatul este caracterizat pozitiv, anterior comiterii faptei
imputate inculpatul nu a fost atras la răspundere penală, are la întreținere un
copil minor, infracțiunea incriminată este una mai puțin gravă, iar toate aceste
circumstanțe denotă faptul că corectarea și reeducarea inculpatului
Dragan Eugeniu este posibilă fără izolarea acestuia de societate, cu aplicarea
pedepsei penale sub formă de amendă.
În calitate de circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal, apărarea
a identificat recunoașterea vinei, căința sinceră, repararea benevolă a pagubei
pricinuite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și săvârșirea pentru
prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.
În opinia apelantului, inculpatului urmează să-i fie aplicată pedeapsa sub
formă de amendă în mărime de 1500 unități convenționale, ce constituie 75000
lei.
Totodată apărarea a invocat, că prima instanță ilegal a dispus confiscarea
forțată în proprietatea statului echivalentul a 3450 euro (care la momentul
comiterii infracțiunii constituiau 61517,57 lei) din contul lui Dragan Eugeniu în
beneficiul statului, ca valori valutare rezultate din săvârșirea infracțiunii de trafic
de influență, ori această sumă reprezintă prejudiciul material cauzat prin
infracțiune părților vătămate, care au fost restituiți.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie
2018, apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.
Pronunțând soluția enunțată instanța de apel a statuat, că prima instanță a
respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod
obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire
penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția
inculpatului Dragan Eugeniu în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 326
alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - pretinderea și primirea, personal, de
bani, pentru sine, de către o persoană care susține că are influență asupra unei
persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească și să grăbească îndeplinirea
unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost
sau nu săvârșite.
Respingând apelul, instanța de apel a considerat că nu sunt temeiuri de a
interveni în sentința primei instanțe nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului
Dragan Eugeniu, or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont
de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,
acestuia aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Așadar, instanța de fond a respectat prevederile art. art. 61, 75, 76-78, 84,
Cod penal, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură
penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea descriptivă a
sentinței/deciziei care sunt circumstanțele care atenuează sau agravează
5
răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului,
precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la
liberarea de pedeapsă penală.
Totodată, prima instanță a acordat deplină eficiență și prevederilor art. 7,
33 Cod penal, respectând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală,
stabilind inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile săvârșite,
deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunilor, care se clasifică ca infracțiuni
mai puțin grave, săvârșite cu intenție, de motivul acestora, de persoana celui
vinovat, lipsa antecedentelor penale, se căiește sincer de cele comise, a contribuit
la descoperirea infracțiunii, a comis infracțiuni mai puțin grave și, instanța ținând
cont de circumstanțele cauzei, de persoana vinovatului, a ajuns la convingerea că
corectarea și reeducarea lui Dragan Eugeniu este posibilă doar cu aplicarea unei
pedepse sub formă de amendă.
Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele apelantului,
precum că inculpatul urma să fie recunoscut vinovat și să-i fie stabilită o singură
pedeapsă în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, din motiv că în cazul dat nu sunt
aplicabile prevederile art. 30 Cod penal, or, la calificarea faptelor și stabilirea
concursului de infracțiuni, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 33
alin. (1) Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni consumate în
privința a diferitor părți vătămate Lapp Viorel, Țurcan Dumitru, Morari Ștefan,
Strîmbanu Maxim, Mețeli Victor, Cuciuc Dorel și Cațer Ghenadie, nefiind
condamnat definitiv pentru vreuna din ele, nu a expirat termenul de prescripție
de tragere la răspundere penală sau aplicarea amnistiei.
Efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității
inculpatului, instanța de apel a constatat că pedeapsa stabilită de instanța de fond
a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu
prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de
restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de
săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiat și argumentul apărătorului în
partea ce ține de confiscarea de la inculpat a sumei de 3450 euro.
Având în susținere prevederile art. 106 Cod penal, instanța de apel a
reținut că la aplicarea concomitentă a pedepsei penale și a confiscării obiectelor
traficului de influență, transmiterii bunurilor, forțat și gratuit, în proprietatea
statului, prima instanță a ținut cont de aplicarea unor penalități proporționale.
La trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea statului, instanța de
judecată a verificat această situație prin prisma principiilor elaborate de
jurisprudența Curții Europene:
1) dacă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzută de lege;
2) dacă urmărește un scop legitim;
3) este necesară într-o societate democratică și
4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale
societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.
Întru confirmarea corectitudinii concluziilor primei instanțe, instanța de
apel a reiterat, că potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) din Constituția Republicii
6
Moldova, coroborate cu prevederile art. 106 alin. (1) și alin. (2) Cod penal,
bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi
confiscate numai în condițiile legii.
Totodată, confiscarea specială a obiectelor traficului de influență nu poate
fi considerat că va duce la încălcarea dreptului de proprietate al inculpatului
garantat de art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor omului și art. 1 din
Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene, deoarece această imixtiune în
dreptul la proprietate este prevăzută de lege (art. 46 alin. (4) din Constituția RM,
art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de procedură penală), această ingerință
urmărește un scop legitim și este proporțională cu circumstanțele cauzei,
cerințele generale ale societății, urmăresc un scop legitim, cel de a asigura un just
echilibru între protecția dreptului de proprietate și interesul public.
În speță, instanța de fond în mod întemeiat a dispus confiscarea
echivalentului a 3540 euro (care la momentul comiterii infracțiunii constituiau
suma de 61517,57 lei) utilizate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 326 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că suma de 3540
euro (care la momentul comiterii infracțiunii constituiau suma de 61517,57 lei)
reprezintă prejudiciul cauzat părților vătămate, or la momentul comiterii
infracțiunii, această sumă de bani a fost destinată pentru săvârșirea unei
infracțiuni. În același context, se subliniază că confiscarea specială se aplică
persoanelor care au comis traficul de influență.
Instanța de apel a mai menționat, că persoanele Lapp Viorel,
Țurcan Dumitru, Morari Ștefan, Strîmbanu Maxim, Mețeli Victor, Cuciuc Dorel și
Cațer Ghenadie s-au adresat organului de drept, doar după ce au transmis banii
pentru obținerea permisului de conducere și au văzut că nu este rezultat.
În privința argumentului apărării precum că confiscarea echivalentului
bănesc de la inculpat, în temeiul art. 106 Cod penal nu poate avea loc, deoarece
Dragan Eugeniu a restituit sumele bănești primite de la Lapp Viorel,
Țurcan Dumitru, Morari Ștefan, Strîmbanu Maxim, Mețeli Victor, Cuciuc Dorel și
Cațer Ghenadie, instanța de apel a specificat, că restituirea sumelor bănești
persoanelor vizate, cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat, a fost făcută la
inițiativa inculpatului întru ușurarea situației sale pentru a beneficia de o
reducere a pedepsei.
Totodată, stabilirea că anume acele mijloace bănești, care fac obiectul
material al infracțiunii, au fost restituie lui Lapp Viorel, Țurcan Dumitru,
Morari Ștefan, Strîmbanu Maxim, Mețeli Victor, Cuciuc Dorel și Cațer Ghenadie,
nu este posibilă urmare a neidentificării acestor mijloace bănești drept bunuri
determinate individual în urma instrumentării cauzei.
Astfel, speței îi este aplicabilă regula prevăzută de art. 106 alin. (1) Cod
penal, potrivit căreia dacă bunurile care urmează a fi confiscate, nu pot fi găsite,
se confiscă contravaloarea lor.
Avocatul Șontea Daniel în numele inculpatului, contestă decizia
instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi
7
corectată de către instanța de recurs.
În argumentarea recursului, sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute
de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, apărarea susține că, în
conformitate cu prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, noile
limite de pedeapsă cu care urmează instanța de judecată să opereze la stabilirea
pedepsei în privința inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută la art. 326
alin. (1) Cod penal sunt: sub formă de amendă, în limitele de la 1500 la 2250
unități convenționale, iar sub formă de închisoare limitele sunt de la 3 luni până
la 3 ani și 4 luni.
Menționează apărarea, că inculpatul a recunoscut vina pe deplin chiar de
la începutul urmăririi penale, se căiește sincer de cele comise, și-a cerut iertare
de la părțile vătămate cu care s-a împăcat, a restituit prejudiciul cauzat prin
infracțiune, are un loc de trai stabil pe teritoriul Republicii Moldova, atât la locul
de trai cât și la locul de muncă este caracterizat pozitiv, anterior comiterii faptei
imputate inculpatul nu a fost atras la răspundere penală, are la întreținere un
copil minor, infracțiunea incriminată este una puțin gravă, iar toate aceste
circumstanțe denotă faptul că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă
fără izolarea acestuia de societate, cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă.
Mai susține recurentul, că în calitate de circumstanțe atenuante conform
art. 76 Cod penal, au fost identificate recunoașterea vinei, căința sinceră,
repararea benevolă a pagubei pricinuite, contribuirea activă la descoperirea
infracțiunii, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.
Totodată, circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal, nu au fost
constatate.
Reieșind din cele menționate, apărarea consideră că în privința
inculpatului urma să fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de
1500 unități convenționale, echivalentul a 75000 lei, întrucât pedeapsa penală
aplicată inculpatului Dragan Eugeniu este inechitabilă, prea dură, nefiind
proporțională faptelor real săvârșite de către acesta.
Totodată consideră apărarea că ilegal s-a dispus confiscarea forțată în
proprietatea statului a echivalentului sumei de 3450 euro (care la momentul
comiterii infracțiunii constituiau 61517,57 lei) din contul lui Dragan Eugeniu în
beneficiul statului, ca valori valutare rezultate din săvârșirea infracțiunii de trafic
de influență, ori această sumă reprezintă prejudiciul material cauzat prin
infracțiune părților vătămate, care a fost restituit părților vătămate.
Cu referire la prevederile art. 106 Cod penal, menționează că pentru ca
averea să poată fi confiscabilă ea trebuie să fie în proprietatea condamnatului și
trebuie să intre sub incidența uneia sau mai multor situații prevăzute în alineatul
precedent.
Este de opinia, că suma de 3540 euro nu cade sub incidența bunurilor
destinate sau utilizate, rezultate pentru săvârșirea infracțiunii, prin aplicarea
confiscării speciale inculpatul fiind sancționat de două ori pentru una și aceeași
faptă.
Procurorul a prezentat referință pe marginea argumentelor invocate în
recursul apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
8
neîntemeiat.
În susținerea acestei poziții acuzatorul de stat menționează, că decizia
instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea
acesteia fiind conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de
art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate
de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal reține că
recurentul invocă în calitate de temeiuri pentru recurs pct. 6), 10) alin. (1) al
art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Verificând decizia instanței de apel prin prisma temeiurilor de recurs
invocate de apărare, Colegiul penal atestă, că argumentele recursului au
constituit obiect de examinare și la judecarea cauzei în ordine apel, cărora le-a
fost dată o apreciere corespunzătoare, în consecință fiind lipsite de suport
probator alegațiile avocatului Șontea Daniel în numele inculpatului cu referire la
faptul, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel.
Prin urmare Colegiul penal evidențiază, că temeiul de casare prevăzut la
pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și invocat de recurent în cererea
de recurs, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului în cauză, nefiind
stabilite presupusele erori de drept invocate de autor, dat fiind faptul, că instanța
de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5),
417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând
motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
9
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și
în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,
decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au
dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod
de procedură penală, prin care se invocă dezacordul cu asprimea pedepsei
aplicate inculpatului, Colegiul penal conchide că nici acesta nu și-a găsit
confirmare la examinarea recursului, din considerentele ce urmează a fi
desfășurate în continuare.
Instanța de recurs atestă că examinarea cauzei penale în privința lui
Dragan Eugeniu a avut loc conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de
procedură penală, inculpatul până la începerea cercetării judecătorești, prin
cerere scrisă și-a recunoscut vinovăția integral și a solicitat examinarea cauzei în
procedura simplificată (f.d. 151 vol.II).
Potrivit practicii unitare relevante speței, la examinarea cauzei penale în
procedura simplificată, inculpatul trebuie să recunoască și încadrarea juridică a
faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, or, în caz contrar instanța de
judecată nu poate dispune examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod
de procedură penală.
Astfel, orice obiecții ale inculpatului referitor la încadrarea juridică a
faptelor imputate, urmau a fi înaintate până la pronunțarea de către prima
instanță a încheierii cu privire la admiterea cererii de soluționare a cauzei în
procedura simplificată.
Din momentul pronunțării încheierii prin care se dispune judecarea cauzei
în procedura simplificată, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe
parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit
procedurii simplificate.
Astfel, împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării
cauzei în procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac a apelului, de
regulă sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neavând posibilitatea de
a renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.
În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de
procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu
îndeplinirea cerințelor prevederilor art. 3641 alin. (1), (4) Cod de procedură
penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât
cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.
Față de considerentele expuse mai sus, Colegiul penal reține că menținând
sentința primei instanțe, instanța de apel just a constatat că la calificarea faptelor
și stabilirea concursului de infracțiuni, prima instanță a ținut cont de prevederile
art. 33 alin. (1) Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiuni consumate în
privința a diferitor părți vătămate Lapp Viorel, Țurcan Dumitru, Morari Ștefan,
10
Strîmbanu Maxim, Mețeli Victor, Cuciuc Dorel și Cațer Ghenadie, nefiind
condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Prin urmare, pedeapsa definitivă stabilită de instanțele de fond sub formă
de amendă în mărime de 4400 unități convenționale, echivalentul a 220000 lei,
este una motivată și proporțională faptelor săvârșite de Dragan Eugeniu, urmând
a fi respinse ca neîntemeiate alegațiile recurentului precum că în speță
inculpatului urma a-i fi aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de
1500 unități convenționale, echivalentul a 75000 lei.
Față de circumstanțele invocate de recurent referitor la individualizarea
pedepsei penale, instanța de recurs atestă că instanța de apel corect a evidențiat,
că prima instanță a respectat prevederile art. 7, 33, 61, 75, 76-78, 84, Cod penal
și art. 3641 alin. (8), 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,
stabilind inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile săvârșite,
deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunilor, care se clasifică ca infracțiuni
mai puțin grave, săvârșite cu intenție, de motivul acestora, de persoana celui
vinovat, lipsa antecedentelor penale, se căiește sincer de cele comise, a contribuit
la descoperirea infracțiunii, și ținând cont de circumstanțele cauzei, de persoana
vinovatului, a ajuns la convingerea că corectarea și reeducarea lui
Dragan Eugeniu este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de
amendă.
Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiat și dezacordului apărării cu
aplicarea prevederilor art. 106 Cod penal, adică confiscarea specială a sumei de
3450 euro, considerând că suma respectivă reprezintă prejudiciul cauzat părților
vătămate și care a fost restituit deja acestora, iar prin măsura de confiscare
inculpatul este sancționat de două ori pentru aceeași faptă.
Or, la acest capitol instanța de apel corect a evidențiat, că confiscarea
specială este prevăzută de lege, proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele
generale ale societății, urmăresc un scop legitim, cel de a asigura un just echilibru
între protecția dreptului de proprietate și interesul public.
Având în vedere că aceste argumente ale apărării au format obiect de
examinare la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora instanța de
apel le-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată, soluția dată este
asimilată pe deplin și de către instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai
impune, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a
hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că
art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu
poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument
(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea
noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea
motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Astfel, Colegiul penal constată, că decizia instanței de apel corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată, mai mult,
instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de către apelant, a
11
apreciat just probatoriul administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat
soluția, iar criticele din recursul declarat, sunt vădit neîntemeiate.
Prin urmare, instanța de recurs conchide că erorile prevăzute la pct. 6), 10)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu au fost stabilite în prezenta cauză,
lipsind careva motive de a interveni în soluția adoptată de către instanțele de
fond în privința lui Dragan Eugeniu, iar argumentele invocate de apărare în
recursul declarat, sunt neîntemeiate, de aceea Colegiul penal decide
inadmisibilitatea acestuia.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Șontea Daniel în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui
Dragan Eugeniu xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 iunie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
12