1ra-808/2019 — art. 328 al. 1 CP

1ra-808/2019 — art. 328 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-808/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 14 noiembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Dobrota Victor XXX născut la XX, originar XXX, domiciliat

în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Victor a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, de către organul de

urmărire penală inculpatul Dobrota Victor se învinuiește în aceea că fiind o persoană

publică, deținând funcția de șef al serviciului investigații fraude economice a secției

investigații a Inspectoratului de poliție Cantemir al IGP al MAI, fiind numit în funcție

în baza ordinului șefului Inspectoratului General de Poliție nr. 235 ef din 18.04.2014,

având spre examinare indicația șefului INI al IGP al MAI cu nr. INI/3 din 22.09.2015

privind intensificarea măsurilor de prevenire în cazurile folosirii echipamentelor

electronice la panourile coloanelor de distribuție a petrolului la stațiile PECO, aflându-

se în exercițiul funcției deținute, având conform prevederilor Legii nr. 320/2012 „ cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului” în vigoare din 05.03.2013 drepturi și

obligații în vederea exercitării activității polițienești întru preîntâmpinarea și curmarea

infracțiunilor și contravențiilor, iar conform fișei preîntâmpinarea și curmarea

infracțiunilor și contravențiilor, iar conform fișei de post cu care a făcut cunoștință la

data de 18.05.2014 în atribuțiile de serviciu el:

1

- realizează politici de stat privind apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor,

asigurarea legalității și combaterea criminalității în domeniu;

- desfășurarea activității de investigație în vederea preîntâmpinării și curmării

infracțiunilor și contravențiilor, execută cerințele ordinelor, dispozițiilor și indicațiilor

conducerii MAI și a IGP;

- asigură prin măsuri operative de investigații și profilactice executarea la timp a

acțiunilor de prevenire, curmare și descoperire a infracțiunilor, efectuează sub toate

aspectele, complet și obiectiv activitățile operative de investigații și cele profilactice,

examinează materiale și sesizări.

La data de 12.11.2015 aflându-se în or. Cantemir, depășindu-și în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, acționând intenționat, cunoscând

prevederile art. 426 alin. (2) Cod contravențional, în care este stipulat că „ cercetarea

domiciliului fără permisul persoanei căreia i se lezează dreptul la inviolabilitatea

domiciliului se efectuează cu autorizația instanței de judecată” și acționând contrar

acestora, neavând careva temei legal bazându-se pe intima convingere precum că el

acționează corect, ilegal a efectuat cercetarea la fața locului la stația de alimentare cu

carburanți (SAC) nr. 30 a „ Lukoil-Moldova” SRL, amplasat în or. Cantemir, str. Boris

Glavan, fără acordul proprietarului și în lipsa autorizației instanței de judecată, astfel

creând impedimente activității licențiate de alimentare cu petrol.

Ca consecință a acțiunilor sale și executării intenționate necorespunzătoare a

atribuțiilor de serviciu, au fost cauzate daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de legea a SAC nr. 30 din or. Cantemir a SRL „ Lukoil-Moldova” în

sumă de 4827,05 lei, ca urmare a punerii în dificultate a activității de antreprenoriat a

acestei întreprinderi, precum și intereselor publice, în urma încălcării dispozițiilor

actelor normative menționate, subminării imaginii organelor și instituțiilor publice, a

activității și sarcinilor Inspectoratului General al Poliției, afectarea nemijlocită a

reputației autorității poliției.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului Dobrota Victor au fost

calificate în baza art. 328 alin. (1) Cod penal – „ săvârșirea de către o persoană publică

a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice

sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice.”

2.1 Procurorul în Procuratura Anticorupție Lungu Lilian, care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Dobrota Victor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o

sancțiune sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani, invocând faptul că:

2

- sentința primei instanțe este ilegală deoarece prin totalitatea de probe prezentate

și examinate în ședința de judecată, pe deplin a fost dovedită vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, în special prin declarațiile reprezentantului părții

vătămate, a martorilor Șandrovschi Nicolae, Rotaru Valeriu, Ialamova Nadejda,

Grișcenco Anna, Brînzoi Eduard;

- instanța de fond nu a relatat declarațiile inculpatului care a declarat că indicația

MAI nu-i permite de a efectua un control legal la stația PECO nominalizată, instanța

omițând declarația în cauză intenționat pentru a emite sentința de achitare;

- nerecunoașterea vinei de către inculpat reprezintă o metodă de apărare, iar

declarațiile acestuia urmau a fi apreciate critic;

- fapta inculpatului corect a fost calificată în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, iar

obiectul juridic special al acestei infracțiuni în constituie relațiile sociale cu privire la

buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care presupune îndeplinirea de

către o persoană publică a obligațiilor de serviciu în mod corect, fără excese respectarea

intereselor publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice și juridice;

- în speță sunt întrunite toate elementele infracțiunii;

- instanța nu a intrat în esența învinuirii și a cauzei penale în întregime, limitându-

se la transcrierea declarațiilor și inventarea unor fapte neexistente în cauza penală dată,

fapt ce este inadmisibil pentru stabilirea circumstanțelor reale a cazului dat și

înfăptuirea justiției;

- nu au fost administrate declarațiile reprezentantului părții vătămate, a martorilor

Șandrovschi Nicolae;

- careva certificate corespunzătoare a măsurătorului de volum a carburanților în

materialele cauzei penale date nu există, fapt ce constituie a fi o încălcare flagrantă, ce

a dus la emiterea sentinței în cauză;

- conform art. 1383 Cod de procedură penală, achiziția de control constă în

cumpărarea de servicii sau bunuri aflate în circulație liberă, limitată sau interzisă, pentru

efectuarea unor constatări tehnico-științifică sau expertize judiciare ori pentru

investigarea unei infracțiuni sau identificarea făptuitorului, dispunerea măsurii speciale

de investigații în cazul dat conform prevederilor art. 18 alin. (1) pct. 2) Legii nr. 59 din

29.03.2012, se autorizează de către procuror din oficiu sau la demersul ofițerului de

urmărire penală al ofițerului de investigații sau al conducătorul subdiviziunii

specializate în cadrul unui dosar special format și înregistrat, or instanța iarăși s-a expus

asupra probelor neexistente deoarece asemenea măsură specială de investigații în cadrul

cauzei penale date nu s-a dispus;

- instanța nu a ținut cont de prevederile art. 426 alin. (2) Cod contravențional;

- instanța din oficiu s-a expus precum că dispoziția INI/3 7074 din 22.09.2015,

potrivit căreia inspectoratele de poliție urmau să întreprindă un șir de măsuri, inclusiv

să efectueze verificări selective a sistemului de aprovizionare cu produse petroliere,

3

achiziții de control la stațiile concrete, a dat dreptul inculpatului se efectueze asemenea

măsuri, însă instanța nu a menționat faptul că la momentul efectuării acțiunilor la stația

PECO inculpatul nu avea înregistrat careva material contravențional sau petiție, în baza

cărora urmau a fi efectuate acțiuni legale, dispoziția fiind de natură recomandabilă și nu

dă careva drepturi de a efectua acțiuni de către organele de drept;

- s-a constatat că acordul la efectuarea cercetării la fața locului nu a fost, acestea

fiind confirmate atât prin declarațiile martorilor și a părții vătămate cât și prin procesul-

verbal de cercetare la fața locului, astfel că inculpatul urma în termen de 24 ore să

înainteze un demers către judecătorul de instrucție în vederea legalizării acțiunilor date;

- la pronunțarea sentinței nu s-a luat în calcul faptul că inculpatul a acționat

intenționat, fapt probat prin declarațiile martorilor și a părții vătămate, prejudiciind grav

imaginea autorității publice, ceea ce a creat o stare de neîncredere în corectitudinea

funcționarilor, cauzând totodată și daune considerabile persoanei juridice.

2.2 Partea vătămată Tiftilor Vladislav, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care inculpatul Dobrota Victor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o

sancțiune sub formă de amendă cu încasarea din contul inculpatului a sumei de 4827 lei

ceea ce constituie prejudiciul material cauzat, invocând faptul că:

- instanța de fond la examinarea cauzei nu a ținut cont de declarațiile sale date în

cadrul judecării cauzei precum și nici de declarațiile date de către martorului

Șandrovschi Nicolae;

- conform raportului cu privire la vânzarea produselor petroliere, orice client are

dreptul să solicite măsurarea volumului de combustibil livrat, iar angajații stației sunt

obligați să satisfacă această solicitare;

- inculpatul nu a acționat în calitate de client ci în calitate de angajat al IP

Cantemir, deoarece a solicitat cercetarea la fața locului ca măsură procesuală prevăzută

de Codul contravențional, fapt confirmat prin scrisoarea INI și prin explicațiile

angajaților stației;

- inculpatul a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului conform

codului contravențional, acțiuni care nu cad sub incidența relațiilor civile, reglementate

de regulamentul invocat;

- în acea perioadă mai mulți inspectori au solicitat efectuarea unor măsuri similare

la stațiile SRL „ Lukoil-Moldova” din țară, cărora la fel li s-a comunicat lipsa acordului

companiei, fiind efectuată doar o singură verificare de acest gen, cea de la filiala

Cantemir;

- SAC-30 Cantemir a fost prejudiciată, deoarece aproximativ o oră timp în care

inculpatul a efectuat măsurările, stația a fost închisă și alte automobile nu au putut fi

alimentate;

4

- martorii care activează la stația PECO au confirmat că permisiunea de a efectua

cercetarea la fața locului de către inculpat nu a fost;

- instanța nu a relatat și analizat declarațiile inculpatului care declară că indicația

MAI menționată nu-i permite de a efectua un control legal la stația PECO nominalizată,

fapt ce este o încălcare din partea instanței;

- instanța urma să dea o apreciere declarațiilor reprezentantului părții vătămate,

declarații ce în sentința în cauză nu le-a luat în vedere ori părții vătămate anume prin

acțiunile inculpatului iau fost prejudiciate daune în proporții considerabile;

- instanța nu a ținut cont de declarațiile martorului Șandrovschi Nicolae,

nemaivorbind de analiza profundă a declarațiilor date, care duc la stabilirea cu

certitudine la acțiunile ilegale ale inculpatului;

- „în cadrul controlului inculpatului sau verificat actele întreprinderii și sistemul

de aprovizionare cu carburanți, efectuând achiziții de control cu măsurătorul de volum

al întreprinderii, certificat corespunzător” dar careva certificate corespunzătoare a

măsurătorului de volum a carburanților, în materialele cauzei penale date nu există și

nici în cadrul ședințelor de judecată nu s-au prezentat asemenea certificate.

s-au respins apelurile declarate, s-a menținut sentința fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a constatat

și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept asupra învinuirii înaintată

inculpatului Dobrota Victor în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și de drept material, soluția primei instanțe fiind una justă și echitabilă,

corespunde cumulului probelor administrate în cauză.

Instanța de apel a remarcat faptul că o deosebită relevanță o prezintă acea

circumstanță că în actul de învinuire cercetarea la fața locului, efectuată de către inculpat

la 12.11.2015 se califică a fi o acțiune ilegală doar sub aspectul a două criterii: 1) lipsa

acordului proprietarului și 2) lipsa autorizației instanței de judecată., alte criterii de drept

sau de fapt care eventual ar fi plasat această acțiune procedurală a inculpatului în câmpul

ilegalității actul de învinuire nu le conține.

Instanța de apel a menționat faptul că însăși maniera în care a fost redactat textul

faptei infracțiunii imputate inculpatului Dobrota Victor trezește careva dubii, or

procurorul încriminându-i inculpatului săvârșirea cu intenție a faptei penale în baza art.

328 alin. (1) Cod penal, a indicat că inculpatul „ acționând intenționat cunoscând că în

art. 426 alin. (2) Cod contravențional este stipulat că...și acționând contrar acestora”,

tot în textul de învinuire procurorul a mai menționat că inculpatul „bazându-se pe intima

convingere precum că el acționează corect...” expresie care după părerea instanței de

apel exclude prin sine caracterul intenționat al faptei.

Instanța de apel a invocat faptul că de către prima instanță corect s-a stabilit că

probele prezentate atestă doar faptul că în baza dispoziției Inspectoratului Național de

Investigații al IGP al MAI nr.7074 din 22.09.2015, adresată spre executare lui Dobrota

5

Victor, care exercita în acea perioadă funcția de șef al Serviciului investigații fraude

economice a Secției investigații infracțiuni a Inspectoratului de Poliție Cantemir, ultimul

a efectuat un control la stația de alimentare cu combustibil nr. 30 Cantemir a SRL”

Lukoil-Moldova”, în dispoziție fiind menționat despre intensificarea măsurilor de

prevenire a cazurilor de înșelare a cetățenilor în timpul procurării produselor petroliere

la stațiile PECO pe teritoriul țării prin utilizarea schemelor frauduloase cu folosirea

echipamentului electronic la panourile coloanelor de distribuție a petrolului. Conform

dispoziției nominalizate subdiviziunile IGP urmau să monitorizeze stațiile de alimentare

aflate pe teritoriul deservit pentru stabilirea ilegalităților în activitate, să efectueze

verificări selective a sistemului de aprovizionare cu produse petroliere, dacă sunt

certificate și când au fost verificate, corespunderea GOST-ului, să efectueze achiziții de

control la stațiile concrete.

Astfel că instanța de apel a specificat faptul că efectuarea controlului la SAC nr.

30 Cantemir nu a fost o inițiativă personală a inculpatului, ci s-a realizat în executarea

indicațiilor conducerii IGP în vederea contracarării unor manifestări ilicite de înșelare a

consumatorilor la procurarea carburanților acest fapt prezentând o importanță în

determinarea dacă inculpatul Dobrota Victor ar fi acționat cu intenție de ilegalitate, sau

fără a avea o asemenea preconcepție, având intima convingere că acționează corect,

după cum a indicat acuzatorul.

Totodată instanța de apel a reținut că prima instanță eronat a indicat în sentință că

inculpatul a efectuat „achiziția de control cu măsurătorul de volum al întreprinderii” or

actele procedurale și acțiunile inculpatului Dobrota Victor nu atestă de fapt efectuarea

achiziției de control la SAC nr. 30 Cantemir SRL „ Lukoil-Moldova”, însă necătînd la

această constatare eronată a primei instanței, instanța de apel a conchis că soluția primei

instanțe este una legală și întemeiată, iar sentința legală în fond nu poate fi casată pe

temeiuri formale.

Instanța de apel a specificat faptul că pretinsa încălcare a art. 426 alin. (2) Cod

contravențional imputată inculpatului Dobrota Victor în general nu este aplicabilă

acestuia și nu reglementează procedura acțiunii procedurale cercetate la fața locului la

stația de alimentare cu carburanți nr. 30 Cantemir SRL „Lukoil-Moldova” efectuată de

către inculpat la 12.11.2015, or această normă instituie limitarea ingerinței autorităților

abilitate doar în cazul cercetării domiciliului și nu a cercetării oricărui alt loc care nu

constituie domiciliu.

Legislația contravențională nu explică noțiunea de domiciliu, semnificația

juridică regăsindu-se în normele de drept civil și procedural penal, astfel că în legislația

civilă în mod categoric domiciliul este determinat ca fiind o instituție de drept proprie

doar persoanei fizice neavând nici o tangență cu sediul persoanei juridice.

Instanța de apel a ținut să menționeze faptul că inculpatul Dobrota Victor nu a

efectuat cercetarea la domiciliu ci a efectuat cercetarea la stația de alimentare cu

carburanți nr. 30 Cantemir proprietate a persoanei juridice SRL „Lukoil-Moldova”,

6

astfel că prevederile art. 426 alin. (2) Cod contravențional nu-l obligau pe inculpat să

obțină autorizația instanței de judecată pentru a petrece cercetarea la stația de alimentare

cu carburanți nr. 30 SRL „Lukoil- Moldova”, alte limite ale drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, care ar fi fost depășite de inculpatul Dobrota Victor, în actul de

învinuire nu i-au fost imputate.

Instanța de apel nu a reținut argumentul reprezentantului părții vătămate precum

că în absența dânsului nu a fost posibilă efectuarea controlului deoarece orice acțiune

procesuală în cadrul unui proces contravențional este petrecută atunci cînd este

considerată a fi oportună de către agentul constatator și nu de către participanții la

acțiunea procesuală, important în speța în cauză fiind faptul că la cercetarea la fața

locului o fost prezent reprezentantul SRL „ Lukoil-Moldova” indiferent dacă este

exponent al administrației sau un simplu angajat în lipsa reprezentanților administrației.

Instanța de apel a apreciat ca fiind lipsită de orice suport argumentul procurorului

precum că la momentul efectuării acțiunilor la stația PECO inculpatul nu avea înregistrat

careva material contravențional sau petiție, în baza cărora urmau a fi efectuate acțiuni

legale, deoarece procurorul în cadrul urmăririi penale nu a întreprins acțiuni de urmărire

penală în vederea ridicării și cercetării dosarului cauzei contravenționale gestionată de

către inculpatul Dobrota Victor iar la examinarea cauzei în instanța de apel partea

apărării a prezentat materialele din dosarul contravențional inclusiv actul de

autosesizare din 12.11.2015 și ordonanța de pornire a procesului contravențional din

12.11.2015 în baza art. 273 pct. 1) Cod contravențional, atât procurorul cât și partea

vătămată nu au contestat calitatea de agent constatator al inculpatului Dobrota Victor și

existența unei proceduri contravenționale.

Nu s-a confirmat faptul că a avut loc percheziția după cum a fost invocat de către

partea acuzării, deoarece inculpatul Dobrota Victor în conformitate cu art. 426 alin. (1)

Cod contravențional nu a efectuat percheziția dar cercetarea la fața locului, mai mult în

actul de învinuire inculpatului Dobrota Victor nu i-a fost încriminată efectuarea unei

percheziții.

Instanța de apel a conchis că inculpatul Dobrota Victor în executarea indicațiilor

conducerii IGP prin dispoziția nr. INI/37074 din 22.09.2015, conform prevederilor

legale și atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa de post, s-a autosesizat, a pornit procesul

contravențional în baza art. 273 pct. 1) Cod contravențional, având temei legal

inculpatul era în drept de a efectua în cadrul procesului contravențional cercetarea în

scopul descoperirii urmelor contravenției. Având temei legal inculpatul era în drept de

a efectua în cadrul procesului contravențional cercetarea la fața locului la stația de

alimentare nr. 30 Cantemir SRL „ Lukoil-Moldova” în prezența angajaților

întreprinderii, conducându-se de prevederile art. 426 alin. (1) Cod contravențional, în

scopul descoperirii urmelor contravenției, fără a căuta și ridica obiecte sau documente,

cercetând doar coloanele de distribuție a combustibilului și monitorizând devierile la

corelația valorii din sistemul de aprovizionare cu produse petroliere.

7

Totodată instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat nu a probat faptul

prejudicierii de către Dobrota Victor a subminării imaginii organelor și instituțiilor

publice, precum și faptul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanei juridice SRL „ Lukoil-Moldova”, astfel că în învinuirea înaintată inculpatului

în temeiul art. 328 alin. (1) Cod penal se prevede în calitate de consecințe prejudiciabile

daunele considerabile cauzate „intereselor publice” și prin urmare dat fiind că sintagma

respectivă a fost declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale a

Republicii Moldova nr. 22 din 27.06.2017, drept urmare în acțiunile lui Dobrota Victor

lipsind semnul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal „

urmări prejudiciabile sub formă de daune intereselor publice.”

De asemenea instanța de apel a remarcat faptul că în cadrul cercetării judecătorești

nu a fost probat nici semnul calificativ al laturii obiective „cauzarea de daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

juridice”, or după cum urmează din declarațiile martorilor activitatea stației de

alimentare cu combustibil nu a fost sistată sau perturbată de altfel însăși angajații stației

de alimentare au confirmat că în ziua respectivă activau 4 operatori care se înlocuiau

reciproc după necesitate, consumatorii puteau fi deserviți, fiind libere 11 pistoale, iar în

timpul controlului veneau automobile care se alimentau singuri sau care erau deserviți

de operatorii liberi.

Totodată instanța de apel a subliniat faptul că mărimea prejudiciului invocat de

apelanți în sumă de 4 827 lei 05 bani în raport cu capitalul social al SRL „Lukoil-

Moldova” ce constituie 407 000 000 lei, în temeiul art. 126 alin. (2) Cod penal nici

ipotetic nu poate constitui o daună considerabilă.

Astfel instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe privind achitarea

inculpatului de sub învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, este

una justă, adoptată în baza tuturor probelor administrate, care au fost corect apreciate

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală.

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, care a

invocat drept temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care

solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei penale de către instanța de apel.

Invocând faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- în decizia instanței de apel lipsesc argumentele care ar servi drept temei de

achitare a lui Dobrota Victor, instanța de apel preluând concluzia primei instanțe;

8

- instanța de apel nu a apreciat corect toate probele prezentate de acuzare în baza

art. 101 Cod de procedură penală;

- în cadrul procesului penal în instanța de apel au fost audiați partea vătămată

Tiftilov Vladislav, martorii Rotaru Valeriu, Grișcenco Anna, Ialamova Nadejda,

Șandrovschi Nicolae, Bînzoi Eduard, care au declarat că inculpatul a efectuat controlul

în lipsa acordului SRL „Lukoil- Moldova” nu a prezentat autorizația judecătorului de

instrucție care i-ar fi permis să efectueze cercetarea la fața locului fără acordul

companiei;

- de către instanța de apel nu s-a specificat faptul că la momentul efectuării

acțiunilor la stația PECO, inculpatul nu avea înregistrat careva material contravențional

sau petiție în baza cărora urmau a fi efectuate acțiuni legale și care i-ar fi dat inculpatului

dreptul de a le efectua;

- dispoziția INI/3 7074 din 22.09.2015 este una de natură recomandabilă și nu dă

careva drepturi de a efectua acțiuni de către organele de drept;

- la executarea dispoziției INI/3 7074 din 22.09.2015 inculpatul urma să țină cont

și de prevederile art. 426 alin. (2) Cod contravențional;

- era necesar de a informa din timp instituția SRL „Lukoil-Moldova” despre

măsurile care necesită a fi efectuate cu participarea persoanei responsabile și cu

antrenarea unui specialist în domeniu;

- la pronunțarea hotărârilor nu s-a luat în considerare faptul că prin acțiunile

inculpatului a fost prejudiciată grav imaginea autorităților organelor de poliție, ceea ce

creează o stare de neîncredere în corectitudinea funcționarilor;

- fapta incriminată inculpatului a fost comisă în timpul exercitării de către ultimul

a funcției publice, circumstanță ce sporește considerabil gradul social-periculos al faptei

comise;

- prin achitarea inculpatului nu sunt atinse scopurile legii penale și a pedepsei

penale, apărarea drepturilor și intereselor părții vătămate, restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

9

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că, temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, analizând textul deciziei atacate ( f.d. 63-78 verso, vol. I) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, privind respingerea apelurilor

declarate de către procuror și partea vătămată, cu menținerea sentinței prin care

inculpatul Dobrota Victor a fost achitat de sub învinuirea prevăzută de art. 328 alin. (1)

Cod penal, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent, prevăzut în pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Alegațiile recurentului precum că „ la pronunțarea hotărârilor nu s-a luat în

considerare faptul că prin acțiunile inculpatului a fost prejudiciată grav imaginea

autorităților organelor de poliție, ceea ce creează o stare de neîncredere în

corectitudinea funcționarilor” instanța de recurs le apreciază critic or, infracțiunea

prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal este o infracțiune materială, care se consideră

consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotire de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Instanța de recurs evidențiază faptul că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din

10

27.06.2017, a fost declarată neconstituțională sintagma „intereselor publice”, iar cu

referire la „intereselor ocrotire de lege ale persoanelor fizice sau juridice” se

evidențiază faptul că partea vătămată nu a fost în stare să identifice prejudiciile care i-

ar fi fost aduse.

Analizând textul recursului formulat, instanța de recurs remarcă faptul că

recurentul critică decizia instanței de apel în partea ce ține de aprecierea probelor, astfel

instanța de recurs consideră necesar să sublinieze faptul că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Cu referire la alegațiile invocate de către recurent precum că „ dispoziția INI/3

7074 din 22.09.2015 este una de natură recomandabilă și nu dă careva drepturi de a

efectua acțiuni de către organele de drept” Colegiul penal ține să indice asupra faptului

că art. 26 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 „cu privire la activitatea poliției

și statutul polițistului” – „polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul

și în sprijinul persoanei, comunității și al instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în

executarea legii, fiind obligat să execute ordinele, dispozițiile și indicațiile

superiorilor”, fapt stabilit și la pct. 5 din fișa postului (f.d. 86, Vol. I).

Neîntemeiat consideră instanța de recurs și argumentul recurentului precum că

„la executarea dispoziției INI/3 7074 din 22.09.2015 inculpatul urma să țină cont de

prevederile art. 426 alin. (2) Cod contravențional” or instanța de apel s-a expus asupra

argumentului dat specificând faptul că „prevederile art. 426 alin. (2) Cod

contravențional nu pot fi aplicate și nu au reglementat procedura acțiunii procedurale

de cercetare la fața locului la stația de alimentare cu carburanți nr. 30 SRL „ Lukoil-

Moldova” deoarece această normă instituie limitarea ingerinței autorității abilitate

doar în cazul cercetării domiciliului și nu a cercetării oricărui alt loc care nu constituie

domiciliu” concluzie pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind legală, întemeiată și

pe care o însușește.

Argumentul recurentului precum că „ de către instanța de apel nu s-a specificat

faptul că la momentul efectuării acțiunilor la stația PECO, inculpatul nu avea

înregistrat careva material contravențional sau petiție în baza cărora urmau a fi

efectuate acțiuni legale și care i-ar fi dat inculpatului dreptul de a le efectua”, instanța

de recurs le consideră nefondate, or după cum urmează atât din materialele cauzei, cît și

din conținutul deciziei contestate Dobrota Victor a acționat în baza dispoziției

Inspectoratului Național de Investigații al IGP al MAI nr. 7074 din 22.09.2015, astfel

că efectuarea controlului la SAC nr. 30 Cantemir nu a fost o inițiativă personală a

inculpatului, ci s-a realizat ca urmare a indicațiilor conducerii IGP în vederea

contracarării înșelării consumatorilor la procurarea carburanților.

Mai mult după cum urmează din probele prezentate de către apărare în cadrul

examinării cauzei, pe marginea încălcărilor depistate, de către Dobrota Victor a fost

11

emis actul de autosesizare din 12.11.2015 și ordonanța de pornire a procesului

contravențional din 12.11.2015 în baza art. 273 pct. 1) Cod contravențional, atât

procurorul cât și partea vătămată nu au contestat calitatea de agent constatator al

inculpatului Dobrota Victor și existența unei proceduri contravenționale (f.d. 39-55,

Vol. II).

Instanța de recurs ține să menționeze faptul că infracțiunea prevăzută la art. 328

alin. (1) Cod penal, se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, adică făptuitorul

manifestă certitudinea, este lipsit de orice îndoială, nu are dubii că depășește în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, iar în lipsa caracterului vădit

al depășirii limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, răspunderea nu poate

fi aplicată potrivit alin. (1) art. 328 Cod penal.

Având în vedere faptul că inculpatul Dobrota Victor la momentul efectuării

controlului avea certitudinea că acționează corect și legal executând indicațiile IGP,

instanța de recurs consideră întemeiată concluzia instanței de apel cu privire la

menținerea sentinței de achitare a lui Dobrota Victor în temeiul lipsei în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 14 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Dobrota Victor XXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

12