1ra-783/2019 — art. 186 al. 2 lit. d CP

1ra-783/2019 — art. 186 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra- 783/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Russu Vitalie în numele inculpatului Marinciu Alexandr, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Cimișlia (sediul Central) din 30 martie 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 03 decembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Marinciu Alexandr XXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXX, str. XXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Marinciu Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 82 Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 2 ani 7 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, a fost adăugată parțial la pedeapsa

stabilită prin nouă sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 20 ianuarie 2017, lui Marinciu Alexandr

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

De asemenea a fost dispusă încasarea din contul lui Marinciu Alexandr în

beneficiul lui Dînga Lidia, prejudiciul material în sumă de 2000 euro, cheltuielile

de asistență juridică de 3000 lei și 300,70 dolari - cheltuieli de deplasare la ședința

de judecată.

Totodată, s-a soluționat soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Marinciu

Alexandr, la 10.09.2015, aflându-se la domiciliul lui Dînga Lidia, amplasat în or.

XXXX, str. XXXXXX, unde efectua lucrări de construcție și reparație, urmărind

1

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, profitând de lipsa proprietarului, cât și a

altor persoane a pătruns într-o odaie a casei de locuit unde avea acces liber, de

unde a sustras pe ascuns dintr-un portmoneu de culoare roșie, bani în sumă totală

de 2000 euro în bancnote a câte 100 euro, ceea ce constituie conform cursului

oficial al BNM la momentul comiterii infracțiunii 43520 lei, bani pe care i-a însușit

și i-a folosit după bunul său plac, astfel, pricinuindu-i părții vătămate Dînga Lidia o

daună materială considerabilă.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Marinciu Alexandr în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Vitalie în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, de achitare a inculpatului.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță nu a examinat obiectiv și nu a elucidat pe deplin toate

probele pertinente și concludente care au importanță pentru soluționarea cauzei, iar

de către partea acuzării nu s-a prezentat nici o probă ce ar confirma vinovăția

inculpatului;

- organul de urmărire penală a prezentat ca probă doar declarațiile părții

vătămate, care sunt divergente;

- în cadrul ședinței de judecată, partea vătămată a menționat asupra faptului

că, inculpatul fiind însoțit de către martorul Boaghe Igor, s-a deplasat la ultima

acasă, unde, în urma verificării odăii, ultimii au ajuns la un numitor comun de a

purcede la efectuarea reparației. Prezentele declarații au fost confirmate și de către

alți participanți;

- partea vătămată săptămânal achita pentru lucrul efectuat de către lucrători,

și astfel cunoscând ce bani are, ușor putea observa și mai devreme că aceștia nu

sunt toți, dar până la ziua incidentului nu a înaintat careva obiecții nici unuia din

participanți, ceea ce denotă faptul că, însăși sustragerea mijloacelor financiare nu a

avut loc;

- în procesul de judecată atât partea vătămată, cât și partea acuzării nu au

probat că prima dispunea de suma pe care a indicat-o cât și proveniența sumei.

Faptul dat demonstrează încă o dată că organul de urmărire penală s-a bazat doar

pe declarațiile părții vătămate care nu au fost probate;

- în timpul cât partea vătămată nu era acasă, constructorii erau supravegheați

de alte persoane care erau în curtea casei, și partea vătămată a mai suportat

cheltuieli deplasându-se în Ucraina;

- declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic, prin care a negat că

banii transmiși de fiica ei pentru procurarea materialelor de construcție nu au fost

schimbați. Or, fiind audiată în ședința primei instanțe, fiica părții vătămate a

confirmat că banii au fost schimbați;

2

- organul de urmărire penală nu a luat în considerare că în camera unde se

făcea reparație aveau acces și alte persoane, nu doar inculpatul, iar partea vătămată

a declarat că ultimul mereu era sub supravegherea membrilor de familie, ceea ce

denotă că inculpatul era în imposibilitate de a comite infracțiunea care îi este

imputată;

- inculpatul a fost impus de circumstanțe pentru a se autodenunța și a

declarat că a sustras banii cu două ore înainte ca partea vătămată să plece la bancă,

dar tot din declarații se constată că partea vătămată a controlat minuțios hainele

acestuia înainte ca el să plece acasă;

- potrivit procesului-verbal cu privire la percheziție nu au fost ridicate

careva bunuri după cum a declarat inculpatul că a procurat o bicicletă, astfel

dovedindu-se că declarațiile lui sunt inventate și nu conțin date veridice;

- partea vătămată a înaintat o cerere, prin care și-a retras plângerea înaintată

împotriva inculpatului, ceea ce denotă că aceasta nu are nici o obiecție asupra

ultimului, și toate acțiunile efectuate sunt nule, dat fiind faptul că normele

materiale prevăd că părțile au tot dreptul să se împace.

2018, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care lui

Marinciu Alexandr în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a fost aplicată

pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 20 ianuarie 2017, lui Marinciu

Alexandr i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe au fost menținute fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

întemeiat a pronunțat sentința de condamnare și corect a ajuns la concluzia că

inculpatul Marinciu Alexandr este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a notat că apreciind probele administrate la

materialele dosarului și cercetate în ședința de judecată, la care au avut acces în

egală măsură ambele părți, într-un proces contradictoriu și cu respectarea egalității

armelor, a conchis că vina inculpatului Marinciu Alexandr, este pe deplin probată,

contrar alegațiilor invocate de partea apărării prin conținutul cererii de apel

înaintate.

Instanța de apel a indicat că vina inculpatului este dovedită prin declarațiile

părții vătămate Dînga Lidia, care a declarat că inculpatul avea acces la camera în

care se aflau banii, că acesta s-a pus în genunchi în fața ei pentru ca să-1 ierte și i-a

3

spus că-i va întoarce banii, declarații care sunt consecutive și coroborează cu

declarațiile inculpatului Marinciu Alexandr, precum și cu celelalte materiale ale

cauzei.

Instanța de apel a mai reținut că din declarațiile date de către inculpatul

Marinciu Alexandr la faza urmăririi penale în calitate de bănuit, rezultă că

Marinciu Alexandr și-a recunoscut vina inițial și a declarat că a sustras suma de

2000 euro de la Dînga Lidia din portofelul de culoare roșie, care se afla lângă

calculator, se căiește de cele comise și-i pare rău (f.d. 76-77,80 vol. I).

Cu referire la argumentul că partea vătămată nu are careva pretenții față de

inculpat, instanța de apel a indicat că la materialele cauzei este prezentă cererea de

chemare în judecată privind încasarea prejudiciului de la inculpat, cauzat prin

infracțiunii (f.d. 226, vol. II).

Instanța de apel a mai constatat că alegațiile apărării precum că Marinciu

Alexandr a dat declarații la faza de urmărire penală în defavoarea sa, deoarece a

fost presat și că colaboratorii poliției l-au influențat psihic pentru a-și lua vina

asupra sa, constituie o poziție vădită de apărare pentru evitarea răspunderii penale.

În acest sens, instanța de apel a indicat ordonanța de refuz în pornirea urmăririi

penale din 02 noiembrie 2015, astfel invocările inculpatului fiind verificate de

organele de resort, negăsindu-și confirmarea, (f.d. 62-66, vol. II).

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a stabilit că prima instanță

greșit a aplicat prevederile art. 34 alin. (2) lit. b penal și art. 82 alin. (2) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a notat că potrivit materialelor cauzei, în

privința inculpatului Marinciu Alexandr nu există recidivă periculoasă, or, prima

instanță nu a luat în considerare că infracțiunea comisă de inculpat la data de 13

septembrie 2016 s-a produs ulterior infracțiunii comise la data de 10 septembrie

2015.

Instanța de apel a indicat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Marinciu Alexandr va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite care

este una mai puțin gravă, de motivul acestuia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia și a considerat că corectarea și reeducarea vinovatului

este posibilă cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare.

Russu Vitalie în numele inculpatului Marinciu Alexandr, care fără a indica nici un

temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat aceleași motive ca și în

cererea de apel, descrise la pct. 2 a prezentei decizii, mai invocând faptul că prima

instanță și instanța de apel nu au elucidat toate circumstanțele cauzei, din care

4

rezultă neconcordanțe dintre declarațiile părții vătămate și probele administrate în

acest proces penal.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, argumentând în acest

sens că recurentul nu a indicat nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, iar din conținutul recursului se evidențiază că recurentul

își manifestă dezacordul cu sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, în

ce privește aprecierea probelor, motive ce nu se conțin în temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Totodată, indică că instanțele ierarhic inferioare, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicități ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că potrivit textului recursului, deși recurentul nu indică

expres vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, din conținutul recursului rezultă că acesta contestă vinovăția inculpatului

Marinciu Alexandr în comiterea infracțiunii incriminate, aspecte ce urmează a fi

apreciate prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, în sensul că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei.

5

Astfel, ce ține de temeiul de recurs ce rezultă din conținutul recursului,

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în sensul că în

acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal

constată că nu este incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat, întemeindu-și soluția de

menținere a sentinței de condamnare în baza probelor cercetate de prima instanță,

verificate și apreciate corect și de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizia sa, iar decizia instanței de

apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția de constatare a prezenței

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal în acțiunile

inculpatului Marinciu Alexandr, fără a comite vreo eroare de drept ce ar afecta

legalitatea și corectitudinea deciziei contestate.

De asemenea, analizând argumentele recurentului, se atestă că acesta

primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță

și instanța de apel, și în special a declarațiilor părții vătămate Dînga Lidia, care în

opinia lui sunt divergente și contravin probelor administrate în prezenta cauză

penală.

În acest sens, Colegiul penal reține că asemenea critici nu pot fi acceptate în

procedura recursului ordinar, din considerentul că aceste alegații nu constituie

temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia subiectivă a recurentului care

consideră că probele cercetate nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, or,

conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept esențiale

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar nu dă o

nouă apreciere probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă

a primei instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic

superioară, examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise

de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost

identificate.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, rezultă că recurentul

face o proprie apreciere a probelor în baza cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

invocând că nu este demonstrată vinovăția inculpatului Marinciu Alexandr în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, și că de către

procuror nu ar fi fost prezentate suficiente probe în demonstrarea vinovăției, iar

instanța de recurs ordinar la acest capitol atestă că nu poate fi acceptată această

versiune, or contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță,

întemeiate just pe cumulul de probe cercetat de prima instanță (f.d. 248-250, vol.

6

II) descris, verificat și apreciat de instanța de apel în decizia sa prin prisma art. 101

Cod de procedură penală (f.d. 92-95, vol. III).

Prin urmare, se atestă că instanța de apel just a constatat că a fost

demonstrată de către partea acuzării prin probe credibile și incontestabile

comiterea infracțiunii de furt de către inculpatul Marinciu Alexandr, inclusiv prin

recunoașterea vinei de către inculpat în cadrul urmăririi penale. (f.d. 76-78, 80 vol.

I).

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în

apel, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Russu Vitalie

în numele inculpatului Marinciu Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 03 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Marinciu Alexandr XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7