1ra-341/2019 — art.190 alin.2 lit. b, c CP

1ra-341/2019 — art.190 alin.2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-341/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

23 aprilie 2019 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpatul Gorgan

Vasile, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul central din 03

august 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2018,

în cauza penală în privința lui

Gorgan Vasile XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.08.2017– 03.08.2018;

Instanța de apel: 06.09.2018–15.10.2018;

Instanța de recurs: 14.12.2018– 23.04.2019;

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit. b),c) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de gestionarea

bunurilor pe un termen de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Gorgan Vasile în beneficiul lui Bulaev Taisia suma de

1401,33 lei, care reprezintă o treime din cuantumul prejudiciului cauzat.

23 septembrie 2016, orele 1000 –1100, acționând de comun acord cu alte persoane în privința

cărora urmărirea penală a fost disjunsă într-o procedură separată, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, sub pretextul procurării

materialelor pentru efectuarea unor lucrări de termoizolare a apartamentului 18, amplasat

pe adresa mun. XXXXX, str. XXXXX, nr. XX, au însușit de la cet. Bulaev Taisia, mijloace

bănești în sumă de 4204 lei, ulterior neonorându-și obligațiile și cauzând astfel victimei o

daună materială considerabilă în valoare totală de 4204 lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare

pe motiv că fapta nu a fost comisă de V. Gorgan.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

1

- pobele puse la baza sentinței de condamnare nu confirmă comiterea de către

V.Gorgan a infracțiunii incriminate, acesta fiind inclus ca participant în comiterea

infracțiunii doar pentru faptul că s-ar cunoaște cu ceilalți inculpați pe cazul dat și anume cu

M.Vîlcu, V.Cherdivara și S.Cherdivara;

- declarațiile părții vătămate date în cadrul cercetării judecătorești urmau a fi

apreciate critic, deoarece acestea contravin cu depozițiile acesteia de la urmărirea penală și

cu declarațiile făcute de ea în timpul confruntării cu M. Vîlcu;

- faptul că partea vătămată s-a înțeles în privința efectuării lucrărilor de termoizolare

a apartamentului cu M.Vîlcu și V.Cherdivara a fost confirmat și prin declarațiile

inculpatului M.Vîlcu date la faza de urmărire penala (f/d-83) din care rezultă că despre

executarea lucrărilor cu beneficiarii se înțelegea V.Cherdivară și tot el lua banii. Astfel, din

motivele expuse, rezultă că partea vătămată îl confundă pe V.Gorgan cu V.Cherdivară,

căruia aceasta i-a transmis banii și s-au înțeles în privința efectuării lucrărilor.

- nu pot fi reținute ca probă declarațiile martorului N.Pustovit, care a declarat că

banii pentru efectuarea lucrărilor i-au fost transmiși persoanei pe nume „Vasile”, or aceasta

nu indică că persoana pe nume „Vasile” ar fi anume Gorgan Vasile și nu Cherdivară Vasile;

- din procesul-verbal de confruntare din 16.03.2017 efectuat între partea vătămată și

M.Vîlcu (f.d.86) rezultă că V.Gorgan nu ar avea vre-o tangență la săvârșirea infracțiunii

date, iar partea vătămată la întrebarea acordată, indica expres că banii în sumă de 100 euro

și 100 dolari SUA ia dat lui V. Cherdivară care era împreună cu M.Vîlcu și nu lui V. Gorgan

așa cum a menționat în instanța de judecată;

- din declarațiile inculpatului V.Gorgan rezultă că acesta în ziua de 23.09.2016,

începând cu ora 14:00 pînă seara a fost la Judecătoria Criuleni pe o altă cauză penală și nu

are nici o tangență cu prezenta infracțiune. Ulterior, după parvenirea informației eliberate

de Judecătoria Criuleni care a confirmat că V. Gorgan începând cu ora 14:08 al zilei de

23.09.2016 s-a aflat în incinta judecătoriei Criuleni, acuzatorul de stat a înaintat o ordonanța

„de modificare a acuzării în sensul agravării” prin care a concretizat ca pretinsa infracțiune

a fost comisă între orele 10:00-11:00. În acest context s-a remarcat că nici în ordonanțele

de punere sub bănuire/învinuire, nici în rechizitoriu, acuzatorul de stat nu indică ora

săvârșirii pretinsei infracțiuni. Mai mult nici partea vătămată atât în plângerea depusă, cît

și în cursul audierii ei în cadrul urmăririi penale cît și în instanța de judecată nu a indicat că

săvârșirea infracțiunii a fost comisă între orele 10:00-11:00; Astfel, actul de învinuire este

incomplet, iar instanța de judecata în pofida acestui fapt a acordat prioritate acuzatorului,

indicând în sentință că pretinsa infracțiune s-a comis între orele 10:00-11:00 și că Gorgan

Vasile a avut posibilitatea după comiterea infracțiunii să ajungă și la Judecătoria Criuleni;

- concluzia instanței privind încasarea din contul lui V. Gorgan în beneficiul lui

T. Bulaev a sumei de 1401,33 lei drept suma ce reprezintă 1/3 din cuantumul prejudiciului

cauzat, este neîntemeiată odată ce infracțiunea a fost comisă de V.Gorgan împreună cu alte

doua persoane, în privința cărora cauza a fost disjunsă separat într-o altă procedură, or în

actul de învinuire se indică că infracțiunea a fost săvârșită de V.Gorgan împreună cu

M.Vîlcu, V.Cherdivara și S.Cherdivara. În condițiile date, instanța considerăndu-1 culpabil

de comiterea infracțiunii incriminate urma să încaseze din contul inculpatului în beneficiul

părții vătămate suma de 1051 lei ceia ce constituie 1/4 din suma prejudiciului de 4204 lei;

2

- raportând circumstanțele de fapt constatate în ședința de judecată la materialele

cauzei penale și învinuirea adusă lui V. Gorgan se constată că vinovăția acestuia nu a fost

dovedită, partea acuzării nu a prezentat instanței de judecată probe pertinente și concludente

în vederea confirmării învinuirii înaintate.

3.1.Nefiind de acord cu sentința a declarat apel inculpatul care a solicitat casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare invocând că nu a comis fapta

incriminată. Urmărirea penală a fost efectuată incomplet, superficial și defectuos, dânsul

nu a avut posibilitatea de a încheia contract cu un avocat, deoarece are un copil minor cu

vârsta de șase luni la întreținere, iar soția sa nu este încadrată în câmpul muncii și nu are

loc permanent de trai, circumstanțe ce nu au fost luate în considerare de către instanța de

fond la emiterea sentinței. Totodată, a înaintat o cerere prin care a solicitat aplicarea

prevederilor art.85, 70 și 385 alin.(5) Cod penal.

3.2. Apel împotriva sentinței a declarat și D.Olari, soția inculpatului, care a solicitat,

casarea parțială a sentinței cu adoptarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse mai

blânde deoarece inculpatul are la întreținere un copil minor de șapte luni și nu are careva

surse de venit, unicul întreținător al familiei fiind soțul său V.Gorgan.

apelul declarat de D. Olari a fost respins ca inadmisibil.

Apelurile declarate de inculpatul V. Gorgan și avocatul acestuia I. Modval au fost

admise, casată parțial sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care V.Gorgan a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.190 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate legată de gestionarea bunurilor pe un termen de 2 ani.

În rest sentința a fost menținută.

reținut că acesta este inadmisibil, dat fiind faptul că persoana respectivă nu este titulară a

dreptului de apel și nu cade sub incidența prevederilor art.401 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

În continuare vis-a-vis de argumentele inculpatului și apărătorului acestuia privind

nevinovăția lui V. Gorgan în săvârșirea infracțiunii incriminate instanța de apel a reținut

că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just a

adoptat o sentință de condamnare în privința lui V. Gorgan în baza art.190 alin.(2) lit. b),

c) Cod penal „escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.” Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-

penale privind administrarea probelor. Totodată, Colegiul a menționat, că prin Legea

nr.179 din 26.07.2018, calificativul de la lit. c) al art.190 Cod penal „cu cauzarea de daune

în proporții considerabile” a fost abrogat, și ținând cont de prevederile.10 alin.(1) Cod

penal a dispus excluderea acestuia din învinuirea imputată lui V. Gorgan. La fel instanța de

apel a specificat, că prin Legea nr.179 din 26.07.2018, a fost modificată dispoziția art.190

Cod penal și anume în dispoziția alineatului (1), textul “înșelăciune sau abuz de încredere”

s-a substituit cu textul “inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate,

în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea

3

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune considerabile”. Astfel Colegiul a relevat că modificările

operate sunt aplicabile speței.

În consecință instanța de apel a constatat, că V.Gorgan, la data de 23.09.2016, în

intervalul de timp între orele 10:00-11:00, acționând de comun acord cu persoane în

privința cărora urmărirea penală a fost disjunsă într-o procedură separată, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, sub pretextul procurării

materialelor pentru efectuarea unor lucrări de termoizolare a apartamentului nr. 18,

amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Independenței, nr. 30, au însușit de la cet. T.Bulaev,

mijloace bănești în sumă de 4204 lei, ulterior neonorându-și obligațiile și cauzând astfel

victimei o daună materială considerabilă în valoare totală de 4204 lei.

La fel instanța de apel a menționat că în speță nu s-a constatat că la urmărirea penală

ar fi fost încălcate drepturile inculpatului, iar argumentele apărării precum că derularea

urmăririi penale în adresa lui V. Gorgan a fost una defectuoasă a fost respins.

Astfel Colegiul verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură la acumularea probelor, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului,

circumstanțe ce au dus la respingerea argumentelor invocate în acest sens. Astfel,

nerecunoașterea vinei de către inculpat, se apreciază de instanță ca fiind o metodă de

apărare, ca încercare de a se eschiva de la răspunderea penală, folosindu-se de dreptul lui

procesual de a nu recunoaște vina. Instanța de apel a mai remarcat că, nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia de vreme ce există probe

pertinente și concludente care în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor dovedesc

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Colegiul a respins ca neîntemeiate argumentele apărării referitor la faptul că

învinuirea adusă inculpatului, Gorgan Vasile nu este clară și întemeiată, or atît, ordonanța

de învinuire cît și rechizitoriul corespund rigorilor prevederilor art.281, 296 Cod de

procedură penală și art. 6 din CEDO, care prevede că orice persoană acuzată de o

infracțiune are ca minimum dreptul să fie informată în cel mai scurt timp, într-o limbă pe

care o înțelege și de o manieră detaliată asupra naturii și cauzei acuzării împotriva sa. În

acest context, s-a menționat că actul de învinuire cât și de sesizare a instanței corespund

rigurozității dispozițiilor legale ce impun ca învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă.

De asemenea, argumentul apărării cu privire la achitarea inculpatului pe motivul că fapta

nu a fost comisă de inculpat, a fost respins ca nefondat, or pentru a concluziona despre

existența faptei incriminate inculpatului și comiterea infracțiunii de către acesta, instanța

de fond a respectat prevederile art.325 Cod de procedură penală, care stipulează că

judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub

învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, care corespunde

cerințelorart.281 Cod de procedură penală.

Soluționând chestiunea referitoare la categoria și termenul de pedeapsă Colegiul

penal a reținut prevederile art.7,61,70 alin. (31), 75 alin. (1), (2) Cod penal și ținând cont

de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului a conchis că scopul pedepsei penale în

speță poate fi atins prin stabilirea pedepsei privative de libertate cu executarea reală a

acesteia.

Alegațiile apelantului cu referire la acțiunea civilă înaintată, au fost respinse Colegiul

menționând că concluzia instanței de fond la acest capitol este justă și instanța întemeiat a

4

dispus încasarea de la V. Gorgan în beneficiul lui T.Bulaev a sumei de 1401,33 lei, sumă

care reprezintă o treime din cuantumul prejudiciului cauzat, odată ce infracțiunea a fost

săvârșită de inculpatul V. Gorgan împreună cu alte două persoane, în privința cărora cauza

a fost disjunsă într-o procedură separată și care poartă răspundere solidară pentru paguba

materială cauzată prin infracțiune.

care solicită, casarea acestora.

În argumentarea recursului a indicat că nu a comis fapta incriminată iar hotărârile

pronunțate în privința sa conțin concluzii eronate.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acesta urmează a

fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să corespundă

cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.427 alin. (1) Cod de procedură

penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în

cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță. S

Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către recurent.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că inculpatul, în recursul

declarat critică ilegalitatea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond nefiind deacord cu

condamnarea sa în baza art.190 alin. (2) lit. b) Cod penal. Astfel, acesta nu critică soluția

Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2018, sub aspectul temeiurilor de drept prevăzute

la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și în ce constă esența erorilor comise. Prin

urmare, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se bazează,

din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind

necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5)

art.430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul inculpatului nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul declarat cu

circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art.24 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte

argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art.427 alin. (1) Cod de

procedură penală și anume că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre ilegală, Colegiul

conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar putea duce la casarea unei hotărâri

judecătorești.

Generalizând cele menționate, Colegiul penal lărgit ține să menționeze faptul că,

deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate în lege, rezultă

că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu indicarea expresă a

temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a respectat aceste cerințe obligatorii.

5

În speță, inculpatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute la

art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se impune, inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul Gorgan Vasile,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 15 octombrie 2018 în

cauza penală în privința lui Gorgan Vasile, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 06 iunie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

6

Dosarul nr.1ra-341/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

a judecătorului Anatolie Țurcan

(expusă în temeiul art.340 alin.(3) Cod de procedură penală)

23 aprilie 2019 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 23 aprilie 2019,

a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Gorgan Vasile,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul central din 03 august 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2018, în cauza penală în

privința lui Gorgan Vasile, cu menținerea hotărârilor contestate.

Pledez pentru o altă soluție decât cea adoptată cu majoritatea de voturi, din

următoarele considerente.

Consider că, instanța de apel insuficient a argumentat soluția prin care a dispus

menținerea sentinței și contrar prevederilor art.art.101, 414 Cod de procedură penală, nu

a dat apreciere fiecărei probe administrate, precum și nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat în numele inculpatului V. Gorgan.

Sub acest aspect țin să menționez că, deși instanța de apel la pct.3.4 din decizie face

referire la argumentele din apelul apărării despre declarațiile lui M.Vîlcu date în cadrul

efectuării confruntării cu partea vătămată (f.d.83-86, vol. II), însă nu s-a pronunțat asupra

acestui argument, iar procesul verbal de confruntare menționat a rămas fără nici o apreciere.

La fel, instanța de apel, contrar prevederilor art.414 alin.(5) Cod de procedură penală,

nu a dat nici o apreciere argumentelor părții apărării referitor la faptul că acuzarea este

bazată pe presupuneri și că, banii de la partea vătămată pentru lucrările de reparație a

apartamentului de fapt i-a primit Vasile Cherdivară, dar nu inculpatul Vasile Gorgan, or

decizia contestată nu conține nici o argumentare care să combată această versiune

Potrivit art.409 și 424 Cod de procedură penală, instanțele ierarhic superioare

examinează cauzele penale inclusiv în afara motivelor invocate în apel sau recurs.

Prin urmare, instanța de apel nu doar că a înfăptuit superficial și incomplet actul de

justiție, dar și a admis ca persoana inculpată să fie lipsită de posibilitatea de a-și apăra

efectiv interesele, astfel, creând premisele unui viciu fundamental, care afectează soluția

adoptată, or nepronunțarea sau pronunțarea incompletă asupra argumentelor justițiabililor

echivalează cu lezarea dreptului de acces la justiție.

Pentru aceste motive am considerat că, în speță, ar fi corectă doar soluția de

admitere a recursului ordinar, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 octombrie 2018 și remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

7

instanță de apel, în alt complet de judecată pentru a respecta dreptul persoanei învinuite

de a fi auzit, or instanța de apel în decizia sa doar a reflectat conținutul argumentelor din

apel, însă absolut nu s-a pronunțat asupra acestora.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată, care se anexează la dosar.

Judecătorul Colegiului penal Anatolie Țurcan

8