1ra-316/2019 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-316/2019 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-316/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecătorii Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Victor Boico

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 24

septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Cucerescu Sergiu xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.01.2016 - 22.12.2017;

Instanța de apel: 30.01.2018 - 24.09.2018;

Instanța de recurs: 11.12.2018 - 23.04.2019.

A C O N S T A T A T:

Cucerescu Sergiu a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Olărescu Ion cu privire la repararea

prejudiciului material și moral a fost respinsă.

faptul, că la 02 august 2015, aproximativ la ora 20:00, aflându-se în fața

magazinului alimentar „Burduh Andrei” situat în xxxxx, a inițiat o ceartă cu

cet. Olărescu Ion, numindu-l cu cuvinte necenzurate, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, care prin

conținutul acțiunilor se deosebeau printr-un cinism și obrăznicie deosebită, pe

parcursul căreia l-a lovit de două ori pe Olărescu Ion cu pumnul în față, ultimul

1

căzând jos și a continuat să-l lovească cu picioarele cu o bucată de lemn peste

diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale ușoare.

Acțiunile inculpatului Cucerescu Sergiu au fost încadrate de către organul

urmărire penală în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, care prin conținutul

lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșit cu aplicarea a

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Cucerescu Sergiu să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 ani și încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare

în sumă de 57 lei, precum și admiterea în principiu a acțiunii civile înaintate de

către partea vătămată Olărescu Ion, cu aprecierea cuantumului despăgubirilor

cuvenite de către instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

În argumentarea apelului acuzatorul de stat a invocat, că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată nu a ținut cont de pertinența, concludența,

utilitatea și veridicitatea tuturor probelor acumulate și examinate în cadrul

ședinței judiciare, din punct de vedere al coroborării lor, prin care s-a confirmat

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal.

A invocat că instanța de fond, în concluziile sale s-a bazat exclusiv pe

declarațiile inculpatului Cucerescu Sergiu, care sunt insuficiente, incomplete și

contradictorii, dând o apreciere subiectivă declarațiilor părții vătămate și a

martorilor depuse în cadrul urmăririi penale, cât și alte probe obiective și nu s-a

expus asupra declarațiilor martorilor Olărescu Sabina și Olărescu Dumitru, fiind

confirmate prin leziunile corporale stabilite la partea vătămată Olărescu Ion.

De asemenea instanța de judecată nu a dat apreciere și raportului de

expertiză medico-legală nr. 246D din 19 august 2015, unde la partea vătămată

au fost depistate semne de traumă cranio-cerebrală cu comoție cerebrală,

fractură apicală a oaselor nazale cu deplasare, excoriații, contuzii și se califică ca

vătămări corporale ușoare.

În opinia apelantului, instanța de fond incorect a concluzionat că vinovăția

inculpatului Cucerescu Sergiu în ședința de judecată nu a fost dovedită.

Totodată, instanța incorect a concluzionat că, la comiterea acestei fapte nu

au survenit acțiunile de încălcare a ordinii publice, a exprimării unei vădite lipse

de respect față de societate.

Astfel, conform pct. 3 din hotărârea Plenului CSJ „Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism” nr. 4 din 19 iunie 2006, prin

„ordine publică” se are în vedere totalitatea de relații sociale ce asigură o

ambianță liniștită, de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

2

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și

publice”.

Despre caracterul intenției făptuitorului, care a fost directă, se poate de

concluzionat analizând circumstanțele faptice ale celor comise: obiectul

vulnerant folosit, zona corpului spre care au fost îndreptate și exercitate actele

de violență, intensitatea actelor de violență, gravitatea leziunilor cauzate,

comportamentul ante și post agresional al făptuitorului.

A indicat că în acțiunile inculpatului Cucerescu Sergiu sunt prezente toate

elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, pe când instanța de judecată a pronunțat o sentință contrară

legii.

24 septembrie 2018, a fost admis apelul, casată integral sentința cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Cucerescu Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, la pedeapsa sub formă de amendă în cuantum de 600 (șase sute)

unități convenționale, echivalentul a 12000 (douăsprezece mii) lei.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului a sumei de 57 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Olărescu Ion a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului a sumei de 5000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral, în rest, pretențiile cu privire la repararea prejudiciului

moral au fost respinse ca nefondate.

Pretențiile părții vătămate Olărescu Ion cu privire la recuperarea

prejudiciului material au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța de judecată în ordinea procedurii

civile.

4.1. Instanța de apel a apreciat că nerecunoașterea vinei de către

inculpat, reprezintă o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina

garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.

Astfel, deși inculpatul nu neagă faptul aplicării loviturilor inculpatului,

poziția sa privind nevinovăția în comiterea infracțiunii incriminate în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, reprezintă doar o strategie de apărare în sensul

evitării răspunderii penale.

Instanța de apel a reținut, că declarațiile inculpatului Cucerescu Sergiu

sunt combătute prin următoarele probe cercetate de către instanța de apel:

- plângerea cet. Olărescu Ion din 10 august 2015, potrivit căreia acesta a

solicitat organelor de poliție să ia măsuri conform legislației în vigoare cu

cet. Cucerescu Sergiu, locuitor al xxxxx și care la 02 august 2015, aproximativ la

ora 20:00 în preajma magazinului alimentar ÎI „Burduh Andrei” l-a lovit cu

pumnii în față peste diferite părți ale corpului, provocându-i dureri fizice (vol.1,

f.d.6);

3

- informația de la IP Cimișlia din 03 august 2015 potrivit căreia, prin

telefon de la Spitalul de Urgență a mun. Chișinău, medicul de gardă a comunicat

că la 03 august 2015, ora 13:00 a fost acordat ajutor medical cet. Olărescu Ion,

a.n. 1960, locuitor al xxxxx cu diagnoza: comoție cerebrală. Acesta a fost agresat

fizic la 02 august 2015, ora 20:00 în stradă, în xxxxx de persoane necunoscute,

(vol.I, f.d.7);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03 august 2015, și anume

xxxxx, în imediata apropiere a magazinului ÎI „Burduh Andrei” unde s-au

descoperit pe asfalt pete de culoare brună roșietică asemănătoare cu culoarea

sângelui. Din convorbirea cu Olărescu Ion aici a avut loc incidentul cu cet.

Cucerescu Sergiu, (vol.I, f.d. 9-10);

- raportul de expertiză medico-legală cu nr. 246-D din 19 august 2015,

potrivit concluziei căruia la cet. Olărescu Ion au fost depistate semne de traumă

cranio-cerebrală cu comoție cerebrală, fractură apicală a oaselor nazale cu

deplasare, excoriații, contuzii, care puteau fi cauzate în urma acțiunii traumatice

a unor obiecte dur-contondente, se prea poate în circumstanțele arătate mai sus

și vremea indicată, ce se califică ca vătămări corporale ușoare, care generează

dereglări de sănătate de la 6 la 21 de zile, ori de scurtă durată, dar nu mai mult

de 21 de zile. Leziuni corporale analogice depistate la cet. Olărescu Ion se

întâlnesc și la căderea propriei staturi, dar nu sunt caracteristice, (vol.I, f.d. 34).

4.2. Astfel, analizând și apreciind probele indicate, instanța de apel a

ajuns la concluzia că în ședința de judecată s-a confirmat învinuirea adusă

inculpatului Cucerescu Sergiu în ceea ce privește comiterea infracțiunii de

huliganism, însă nu s-a confirmat încadrarea juridică a faptei în baza agravantei

prevăzută la alin. (3) art. 287 Cod penal - săvârșit cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății, prin urmare acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de aliniatul dat și

urmează a fi recalificate la alin. (1) art. 287 Cod penal.

Instanța de apel a constatat în fapt, că Cucerescu Sergiu la 02 august 2015,

aproximativ la orele 20:00, aflându-se în fața magazinului alimentar „Burduh

Andrei” situat în xxxxx a inițiat o ceartă cu cet. Olărescu Ion, numindu-l cu cuvinte

necenzurate, încălcând grosolan ordinea publică, care prin conținutul acțiunilor

se deosebeau printr-un cinism și obrăznicie deosebită, pe parcursul căreia l-a

lovit de două ori pe Olărescu Ion cu pumnul în față, ultimul căzând jos în stradă

și a continuat să-l lovească cu picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală cu comoție

cerebrală, fractură apicală a oaselor nazale cu deplasare, excoriații, contuzii care

se califică ca vătămări corporale ușoare care generează dereglări de sănătate de

la 6 la 21 zile, ori de scurtă durată, dar nu mai mult de 21 zile.

Aceste acțiuni săvârșite de Cucerescu Sergiu, au fost încadrate de către

instanța de apel în baza 287 alin. (1) Cod penal, conform indicilor - huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, care prin

4

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșit cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Or, ansamblul probatoriu al cauzei nu permite a face concluzia fermă că

inculpatul a săvârșit infracțiunea de huliganism agravat, cu aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale, și anume cu „o bucată de lemn”.

Instanța de apel a mai reținut, că conform materialelor cauzei, urmărirea

penal fost pornită în baza art. 287 alin. (1) Cod penal. (f.d. 1, vol. I).

În plângerea inițială adresată organelor de poliție, partea vătămată

Olărescu Ion a menționat că a fost lovit de Cucerescu Sergiu, inclusiv, cu un obiect

dur, fără a specifica concret care este acest obiect, (f.d. 6, vol. I).

Ulterior, în cadrul audierii sale, partea vătămată a indicat obiectul folosit

de inculpatul Cucerescu Sergiu ca „coadă de topor” (f.d. 12, vol. I), „material din

lemn” (f.d. 13, vol. I).

Fiind audiat în ședința de judecată a instanței de apel, partea vătămată a

declarat că Cucerescu Sergiu avea în mână un instrument din lemn cu care dorea

să-l lovească, declarațiile martorilor a înțeles. (f.d. 101, vol. II).

Conform declarațiilor martorului Pădureț Andrei, date în ședința de

judecată în prima instanță (f.d. 231, vol. I), el a înțeles că Olărescu Ion a fost lovit

cu un băț.

Inculpatul Cucerescu Sergiu, fiind audiat în instanța de apel, de asemenea

a menționat despre „un băț”, care era în mână la partea vătămată Olărescu Ion,

însă a negat că a utilizat acest băț.

Instanța de apel a mai reținut și declarațiile martorului Rotaru Nicolae,

date în prima instanță și verificate de către instanța apel, din care rezultă că „a

văzut că dl. Cucerescu avea un obiect în mînă, presupune că era lemn cu care a

aplicat lovituri lui Olărescu, el avea lovitură la cap, presupune că el a fost lovit la

cap cu scândura și lemnul pe care-l avea Cucerescu, care avea lungimea

aproximativ 15 cm, nu știe ce grosime avea, scândura nu era jos, crede că Cucerescu

a pus-o în mașină”. (f.d. 202, vol. I).

Din declarațiile martorului Casap Andrei, date în prima instanță și

verificate în instanța de apel (f.d. 234, vol. I), rezultă că el a văzut că „Olărescu îl

agresa pe Cucerescu cu în băț în mînă”, „Cucerescu a luat bățul de la Olărescu și

l-a aruncat jos”.

Analizând probele menționate, instanța de apel a constatat că ele nu sunt

pertinente și concludente, nu coroborează în ansamblu ca să formeze cu

certitudine concluzia că este dovedită cu certitudine învinuirea adusă

inculpatului cu indicii calificativi „săvârșit cu aplicarea altor obiecte” pentru a

constata încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului ca huliganism agravat în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Prin urmare, învinuirea în baza art. 287 alin. (3) Cod penal se bazează pe

presupuneri, or nu este clar în baza căror probe partea acuzării a ajuns la

concluzia că inculpatul a folosit „o bucată de lemn” și nu „o coadă de topor” sau „o

scândură” sau „un băț”.

5

Cert este că organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile

legale pentru a stabili acel obiect, dacă ar fi fost folosit de inculpat, pentru a stabili

pe el urme ale acțiunilor de violență, inclusiv urme de sânge.

Instanța de apel a menționat, că potrivit procesului-verbal de cercetare la

fața locului din 03 august 2016, careva obiecte nu au fost ridicate de la locul unde

a fost săvârșită fapta (f.d. 9, vol. I), iar la materialele cauzei nu este anexat careva

corp delict, ba chiar și acuzatorul de stat în actul de învinuire a menționat:

„Corpuri delicte la dosar nu sunt”. (vol.I, f.d.89)

Deci la caz este evident că învinuirea adusă inculpatului Cucerescu Sergiu

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, se bazează pe

presupuneri, iar conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Totodată, având în susținere prevederile alin. (2) art. 389 Cod de

procedură penală, potrivit căror sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri, instanța de apel a ajuns la concluzia reîncadrării acțiunilor

incriminate inculpatului Cucerescu Sergiu de la alin. (3) art. 287 Cod penal, la

alin. (1) art. 287 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a ajuns și la concluzia excluderii din actul de

învinuire, învinuirea privind „exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate” deoarece asemenea indice calificativ nu se regăsește în dispoziția

normei prevăzute de art. 287 Cod penal.

Ca urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia, că este dovedită vinovăția

inculpatului Cucerescu Sergiu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal – „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită, săvârșit cu aplicarea a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății”.

Instanța de apel a remarcat, că vina inculpatului a fost stabilită cu

certitudine prin însăși declarațiile inculpatului, plângerea cet. Olărescu Ion din

10 august 2015 (vol. I, f.d. 6); informația nr. 2435 de la IP Cimișlia din 03 august

2015 (vol. I, f.d. 7); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03 august 2015

(vol. I, f.d. 9-10); raportul de expertiză medico-legală cu nr. 246-D din 19 august

2015 (vol. I, f.d. 34), declarațiile părții vătămate Olărescu Ion, declarațiile

martorilor Olărescu Dumitru, Pădureț Andrei, Olărescu Sabina și

Ghimbatîi Galina.

Cert este faptul că cazul a avut loc lângă magazinul din xxxxx, în loc public

și a fost văzut de mai multe persoane, astfel acțiunile inculpatului în cauză s-au

săvârșit în public fapt fiind stabilit cu certitudine și în mod incontestabil.

Conflictul a fost de durată, aproximativ 15-20 minute. Inculpatul a aplicat

nejustificat violența fizică față de partea vătămată. Caracterul și localizarea

6

vătămărilor corporale la partea vătămată, conform raportului de expertiză

medico-legală de la f.d. 31 vol. I, indică că inculpatul a aplicat multiple lovituri

părții vătămate, ce combate versiunea inculpatului precum că el a aplicat doar o

lovitură.

Probe care să confirme declarațiile inculpatului că a fost lovit de câteva ori

de partea vătămată cu consecințe de cauzare a leziunilor corporale, pe cauză

lipsesc. Partea vătămată a menționat că în timpul altercației a lovit și el, însă a

fost doborât de puterea inculpatului, și în acest caz instanța a considerat că

inculpatul nu a avut suficiente temeiuri de a maltrata partea vătămată în loc

public și în prezența al persoane.

Ca urmare, instanța de apel a reținut că în acțiunile inculpatului

Cucerescu Sergiu sunt întrunite toate elementele infracțiunii de huliganism,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanei care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, care este incriminată de prevederile

287 alin. (1) Cod penal.

4.3. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a

reținut, că infracțiunea săvârșită de inculpat face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, inculpatul nu a recunoscut vinovăția, deși nu a

negat aplicarea violenței față de partea vătămată.

Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal,

în privința inculpatului au fost stabilite - săvârșirea pentru prima oară a unei

infracțiuni mai puțin grave

Circumstanțe ce agravează răspunderea penală, conform art. 77 Cod penal,

în privința inculpatului nu au fost stabilite.

Instanța de apel a menționat că la momentul judecării cauzei în instanța de

apel, sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în

mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Totodată, s-a menționat, că prin Legea nr. 207 din 29 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, publicată la 28 octombrie 2016

în Monitorul Oficial nr. 369-378/751, și care a intrat în vigoare la 07 noiembrie

2016, a fost modificat art. 64 alin. (2) Cod penal, astfel unitatea convențională de

amendă egală cu „20 lei” fiind substituită cu „50 lei”.

De asemenea, prin Legea sus-menționată a fost modificată și sancțiunea

art. 287 alin. (1) Cod penal, astfel, sancțiunea sub formă de amendă în mărime de

la 200 la 700 unități convenționale fiind substituită cu amendă în mărime de la

550 la 1050 unități convenționale.

Luându-se în considerație faptul că, infracțiunea a avut loc 02 august 2015,

iar modificările din Codul penal au intrat în vigoare la 07 noiembrie 2016,

instanța de apel, la stabilirea pedepsei, a aplicat prevederile art. 64 alin. (2) Cod

penal, care stabilesc unitatea convențională de amendă egală cu „20 lei” și

prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal, la momentul comiterii faptei, care

7

stabileau sancțiunea sub formă de amendă în mărime de la 200 la 700 unități

convenționale. Or, conform art. 10 alin. (2) Cod penal, legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni, nu are efect retroactiv.

Astfel, luându-se în considerație toate circumstanțele cauzei, instanța de

apel a considerat corect și rezonabil, pentru atingerea echității sociale de a stabili

pedeapsa inculpatului Cucerescu Sergiu sub formă de amendă în mărime de 600

unități convenționale, echivalentul sumei de 12000 lei.

4.4. Având în susținere prevederile art. 229 alin. (1) Cod penal, instanța

de apel a încasat din contul inculpatului suma de 57 lei pentru expertiza

medico-legală cu nr. 246-D efectuată la 19 august 2015 întru depistarea

leziunilor corporale și traumelor la cet. Olărescu Ion. (vol.I, f.d.31).

Cu referire la prevederile art. 219 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

și art. 1422 Cod civil, instanța de apel a reținut, că la caz este întrunită condiția

principală privind legătura cauzală între prejudiciul suferit de partea vătămată

și infracțiunea săvârșită, acestea rezultând din faptul că Cucerescu Sergiu a

cauzat părții vătămate Olărescu Ion suferințe psihice, care decurg din lezarea

integrității fizice a persoanei, considerând necesar de a admite parțial acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată și de a încasa de la inculpatul

Cucerescu Sergiu în beneficiul părții vătămate Olărescu Ion suma de 5000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral în vederea compensării daunei morale, sumă pe care o

consideră echitabilă în condițiile cauzei în vederea reparării daunei comise în

urma suferințelor psihice și fizice. În rest, pretențiile privind recuperarea

prejudiciului moral au fost respinse.

Cât privește pretenția în partea ce ține de încasarea prejudiciului material

cu titlu de compensare a cheltuielilor de tratament, instanța de apel a specificat

că la materialele cauzei nu au fost administrate probe suficiente, care ar dovedi

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, mai mult ca atât, partea

vătămată inițial a solicitat suma de 3000 lei în instanța de fond, ca ulterior în

ședința de apel să solicite suma de 2400 lei. (vol.I, f.d. 120; vol.II, f.d. 102)

Astfel, pretențiile lui Olărescu Ion cu privire la recuperarea prejudiciului

material urmează a fi admise în principiu, ținând cont de prevederile art. 387

alin. (3) Cod de procedură penală.

procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând

casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În argumentarea recursului procurorul invocă dezacordul cu soluția

instanței de apel privind reîncadrarea faptei inculpatului din prevederile art. 287

alin. (3) în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Remarcă procurorul, că concluzia instanței de apel „Or, ansamblul

probatoriu al cauzei nu permite a face concluzia fermă că inculpatul a săvârșit

infracțiunea de huliganism agravat, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

8

integrității corporale, și anume „o bucată de lemn””, rezultă din ignorarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, deoarece nu au fost analizate

toate probele prezentate de către acuzare.

Consideră recurentul, că instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în

mod corespunzător declarațiile părții vătămate și a martorilor Pădureț Andrei,

Rotaru Nicolae și Casap Andrei care indică, că au văzut în mîna lui

Cucerescu Sergiu un obiect din lemn cu care acesta i-a aplicat lovituri lui

Olărescu Ion. Faptul că persoanele menționate indică, caracterizează obiectul cu

care au fost aplicate lovituri lui Olărescu Ion prin diferite noțiuni nu înseamnă,

că acest obiect nu reprezintă „o bucată de lemn”, așa cum este indicată în

învinuire.

Așadar, în declarațiile martorilor care au văzut toate cele întâmplate, nu

sunt careva divergențe la descrierea obiectului folosit de către inculpat pentru

comiterea infracțiunii, pur și simplu aceștia au utilizat diferite noțiuni, care se

diferă numai prin formă, expresie, dar au unul și același sens.

Referitor la declarațiile părții vătămate Olărescu Ion, menționează, că fiind

audiat și în instanța de fond și în instanța de apel, acesta a declarat că a văzut în

mâna inculpatului un lemn, un instrument din lemn, adică un obiect din lemn, cu

care, cum a înțeles, inculpatul i-a aplicat lovituri.

Astfel, reieșind din declarațiile menționate, consideră procurorul că soluția

instanței de apel privind recalificarea acțiunilor inculpatului la art. 287 alin. (1)

Cod penal este una neîntemeiată, pripită și nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a

fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu

este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

9

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

procurorul invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și când 12) faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că asemenea erori nu se confirmă în speță, dat fiind faptul, că instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, iar decizia contestată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticelor invocate în recurs, Colegiul penal

reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a

probelor.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv

sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Cucerescu Sergiu în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

10

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală, instanța de recurs atestă că acuzatorul de stat își manifestă

dezacordul cu faptul reîncadrării acțiunilor inculpatului Cucerescu Sergiu din

prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal în prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal,

susținând în acest sens că instanța de apel a omis din circumstanțele cauzei să

deducă faptul, că inculpatul a aplicat părții vătămate Olărescu Ion, lovituri cu o

bucată de lemn.

Raportând însă aceste argumente la conținutul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate,

apreciind just că probatoriul administrat nu dovedește săvârșirea de către

Cucerescu Sergiu a huliganismului agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism și obrăznicie deosebită, săvârșit cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății, menționând corect că din

declarațiile martorilor nu se deduce expres prezența la inculpat a obiectului din

lemn, iar organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile legale pentru

a stabili acel obiect, dacă ar fi fost folosit de inculpat, pentru a stabili pe el urme

ale acțiunilor de violență, inclusiv urme de sânge.

Totodată, instanța de apel just a menționat, că potrivit procesului-verbal

de cercetare la fața locului din 03 august 2016, careva obiecte nu au fost ridicate

de la locul unde a fost săvârșită fapta (f.d. 9, vol. I), iar la materialele cauzei nu

este anexat careva corp delict, ba chiar și acuzatorul de stat în actul de învinuire

a menționat: „Corpuri delicte la dosar nu sunt”. (vol.I, f.d. 89).

În aceste circumstanțe instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia, că

învinuirea înaintată lui Cucerescu Sergiu este bazată pe presupuneri, iar probele

administrate la dosar dovedesc prezența în acțiunile acestuia a elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Prin urmare, instanța de apel corect a constatat vinovăția inculpatului

Cucerescu Sergiu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor.

Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel

la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

11

cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CțEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk

vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a recursului ordinar

declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, cu menținerea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 24 septembrie 2018, în cauza

penală în privința lui Cucerescu Sergiu xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 mai 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecătorii Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Victor Boico

12