1ra-2016/2019 — art. 287 alin. 2 lit. a, 287 alin. 1 CP

1ra-2016/2019 — art. 287 alin. 2 lit. a, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2016/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

3 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Gorobica

Oleg în numele inculpatului Tiutin Roman, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești din 22 august 2018 și a deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe

TIUTIN Roman XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2017 – 22.08.2018;

Instanța de apel: 08.10.2018 – 18.04.2019;

Instanța de recurs:04.09.2019 – 03.12.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (1) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare;

- art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal la 6 (șase) luni.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumularea totală a pedepselor

aplicate, inculpatului i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe o

perioadă de 1 (un) an, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Termenul

de pedeapsă se calculează din momentul reținerii lui Tiutin R. În conformitate cu art. 88

alin. (3) Cod penal, în termenul executării pedepsei, a fost inclus și termenul reținerii lui

Tiutin R. din 2 martie 2017, ora 11:25 până la ora 13:42.

Tiutin R., la 30 martie 2016, aproximativ la ora 10:30, aflându-se pe teritoriul ÎM

Gospodăria Comunal Locativă a or. Vulcănești, amplasată pe str. Gherțen 34, astfel,

1

conștientizând că se află în loc public, având scopul de a comite acțiune de huliganism,

din intenții huliganice, acționând cu intenție, în prezența altor persoane care se aflau în

locul dat, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect

față de societate, neglijând normele etice și morale de conviețuire, precum și având

scopul de a da acțiunilor sale o rezonanță publică, pentru ca acțiunile sale să fie văzute

sau auzite, astfel fiind încălcată liniștea altor persoane și activitatea normală a

întreprinderii sus-menționate și, admițând conștient o asemenea consecință, pe motivul

unor relații personale ostile, încălcând ordinea publică și exprimând lipsa de respect

față de societate, a iscat o ceartă cu directorul ÎMGCL or. Vulcănești, Costev I., care

ieșea de pe teritoriul întreprinderii menționate cu automobilul personal, acționând cu o

obrăznicie deosebită, i-a întretăiat calea cu automobilul personal, creând astfel un

pericol real de producere a unui accident rutier din motivul eventualei coliziuni, și ca

rezultat al stopării automobilului, el a ieșit din automobilul personal, s-a apropiat rapid

de automobilul în care se afla Costev I. și a început să-l numească cu cuvinte

necenzurate, să-l amenințe cu aplicarea forței fizice, confirmându-și intențiile sale prin

aplicarea câtorva lovituri cu pumnii pe parbrizul și partea ferestrei laterale a

automobilului, în care se afla Costev I., acțiunile fiind stopate doar după ce Costev I. i-a

comunicat că cheamă poliția.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra

persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

Tot el, la 20 noiembrie 2016, aproximativ la orele 14:00, în continuarea acțiunilor

sale infracționale, în perioada desfășurării alegerilor în Adunarea Națională a

Găgăuziei, aflându-se în stradă în fața secției de votare nr. 10/25, amplasată în clădirea

Casei de cultură de pe str. Frunze, or. Vulcănești, unde erau prezenți o mare parte din

locuitorii orașului ca participanți la votare, neglijând normele etice și morale de

conviețuire în societate, încălcând grav ordinea publică și acționând cu un cinism

deosebit, aflându-se în relații ostile cu Cateva N., manifestând o vădită lipsă de respect

față de societate, exprimând o vădită aroganță și nerușinare, a început să se exprime

public în fața grupului de persoane prezent în adresa lui Cateva N. cu cuvinte

necenzurate și limbaj licențios, care constituie injurie, atât după sens, cât și după

conținutul indecent, în acest fel, la momentul comiterii respectivelor acțiuni ilegale,

Tiutin R. i-a acordat acțiunilor sale o rezonanță publică, având în vedere că în prezența

terțelor peroane s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa lui Cateva N., lezându-i

onoarea și demnitatea, în același timp conștientizând și prevăzând consecințele

acțiunilor sale și dorind survenirea acestora, deoarece în urma comiterii faptei date a

provocat indignarea grupului de persoane prezente la fața locului, față de fapta comisă.

În această parte, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în temeiul art. 287 alin. (2)

lit. a) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

2

publică, care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism deosebit, de o persoană

care anterior a comis un act de huliganism.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul

Gorobica O. în interesele inculpatului Tiutin R., care a solicitat casarea integrală a

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Tiutin R. să fie achitat în baza art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură

penală.

În motivarea cererii de apel, apărătorul a indicat că instanța de fond în sentința de

condamnare nu a precizat care anume acțiune din cadrul laturii obiective a infracțiunii de

huliganism a fost comisă de Tiutin R.

Prin declarațiile martorilor audiați în ședințele de judecată s-a constatat că pe primul

episod Tiutin R. doar a purtat discuții cu partea vătămată Costev I., care din motive

personale nu a dorit să iasă din mașină. Nu au existat în acțiunile lui Tiutin R. acțiuni

intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, adică săvârșirea unor acțiuni

intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate

într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității

persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților

de masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, transportului obștesc.

Apelantul a indicat că declarațiile părții vătămate Costev I. precum că Tiutin R. îl

amenința cu cuvinte necenzurate și a lovit cu pumnul în geam, că l-a amenințat cu forța

fizică, nu s-au confirmat prin declarațiile martorilor Trandafir M., Chisacov D., Chirciu

A. și Bakaianov D. Ultimii au menționat că nu cunosc sau nu au auzit sau văzut ca Tiutin

R. să folosească cuvinte necenzurate în adresa lui Costev I. Martorul Chevdeș T., care a

dat declarații contrare circumstanțelor pricinii și anume: a menționat că în calitate de

paznic a venit vara la ÎM Gospodăria Comunal Locativă, pe când evenimentele se

petreceau în martie, a spus la începutul audierilor că, de facto, nu-l cunoaște pe Tiutin R.,

iar pe parcurs a declarat că îl știe din copilărie. În procesul-verbal de confruntare martorul

declară că Tiutin R. s-a exprimat față de Costev I. cu cuvinte necenzurate, însă nu a

menționat care anume cuvinte le-a spus, sau ce înțelege martorul prin cuvinte

necenzurate. Totodată, martorul a declarat că Tiutin R. doar a bătut la fereastra

automobilului lui Costev I., dar nu l-a amenințat pe ultimul, iar la întrebarea lui Tiutin R.

către Chevdeș T. dacă inculpatul l-a amenințat pe Costev I. cu violența fizică, martorul a

menționat că: ,,nu, eu așa ceva nu țin minte”.

Astfel, reieșind din probele reținute pe marginea primului episod, instanța de fond

urma să aprecieze critic declarațiile părții vătămate Costev I. și să constate că învinuirea

adusă lui Tiutin R. nu este confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanță,

sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare.

În partea ce ține de episodul doi incriminat inculpatului, apelantul a menționat că,

de fapt, partea vătămată Cateva N. a fost inițiatorul unei discuții provocatoare în adresa

3

lui Tiutin R. și alte persoane, or, după cum s-a confirmat din declarațiile părții vătămate

și a unor martori, Cateva N. a lansat o versiune, precum că inculpatul și alte persoane

agită alegătorii și dau bani, fapt care nu s-a confirmat. Pe de o parte, Cateva N. a spus că,

Tiutin R. a înjurat-o, numind-o ,,narcomană”, iar în același timp a recunoscut în procesul-

verbal de confruntare că Tiutin R. nu a amenințat-o cu aplicarea violenței fizice. Ca și în

primul episod, partea vătămată Cateva N., nu a înaintat careva pretenții materiale sau

morale față de Tiutin R., iar la fața locului nu a fost solicitată asistența medicală urgentă.

Din lista de probe, în ședința de judecată din numărul total de 16 martori audiați pe

episodul 2, 13 martori au dat declarații, care nu confirmă versiunea de fapt descrisă de

partea vătămată. Din numărul total de 13 martori, o parte bună sunt membri ai comisiei

electorale care au declarat că, nu au văzut nici un conflict, deoarece se aflau în clădire, iar

presupusul conflict ar fi fost afară. Totuși din declarațiile martorului Grubîi M., în raport

cu declarațiile părții vătămate Cateva Natalia, care a scris în cererea înaintată comisiei că

conflictul a avut loc în prezența membrilor comisiei, martorul a întrebat membrii comisiei

dacă cineva a fost martorul conflictului, la ce toți au confirmat că nu au fost martori. Prin

urmare, declarațiile lui Cateva N. urmează a fi apreciate critic, deoarece sunt neveridice.

În același timp, doar martorii Cerneva G. și Radov I., au declarat că au auzit cum

Tiutin R. a numit-o pe Cateva N. ,,baba iaga”. Consideră că, declarațiile acestora nu sunt

credibile și urmează a fi apreciate critic, or, după cum au confirmat chiar martorii,

Cerneva G. este soția feciorului lui Cernev, care este oponentul lui Tiutin R., iar Radov I.

este cunoscutul lui Cerneva G.

Astfel, din cele expuse, reiese că din partea lui Tiutin R. în adresa lui Cateva

Natalia, nu a existat un limbaj necenzurat, iar cuvintele ,,baba iaga” – ce este un personaj

din poveste, du-te în trei cuvinte și că a mâncat ,,roți” după fecior, sau celelalte expresii

confirmate de 2-3 martori, în raport cu ceilalți 12-13 martori, nu pot constitui temei de a

le aprecia că, au fost exprimate în public de Tiutin R., totodată aceste cuvinte sau

sintagme de cuvinte nu reprezintă injurii.

Prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 389 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, și prin urmare, declarațiile părților vătămate precum că Tiutin R. s-a

adresat cu cuvinte necenzurate și a înjosit onoarea și demnitatea persoanelor în cauză,

sunt doar niște presupuneri expuse de către părțile vătămate din motive personale, și

nicidecum nu reprezintă circumstanțe de fapt ce corespund adevărului, și care pot fi

confirmate prin alte probe.

apelul declarat de avocatul Gorobica O. în numele inculpatului, a fost respins, ca

nefondat, iar sentința contestată menținută fără careva modificări.

de fapt la cea de drept, cercetând argumentele invocate de părți, în coroborare cu

materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelul declarat de avocatul Gorobica

O. este nefondat și urmează a fi respins, pentru argumentele ce urmează.

Cauza a fost examinată în instanța de apel în lipsa părții vătămate Costev Ivan, care

a solicitat examinarea dosarului în lipsa sa și în lipsa inculpatului Tiutin R., care în cursul

4

judecării, la 15 octombrie 2017, a părăsit teritoriul Republicii Moldova, și astfel s-a

ascuns de instanța de judecată, făcând astfel imposibilă citarea sa și atestând faptul că, se

ascunde, iar potrivit art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, „neprezentarea părților

legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei”, și conform art. 321 alin.

(2) pct. 1) Cod de procedură penală, ”judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea

loc în cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță”. Prin încheierea

instanței din 22 decembrie 2017, Tiutin R. a fost anunțat în căutare și eliberat mandat de

arestare (vol. II, f.d.77-81). Iar prin înștiințarea parvenită de la Inspectoratul de Poliție

Vulcănești din 9 ianuarie 2018, în privința lui Tiutin R. a fost pornit dosar de căutare nr.

2017080022 din 19 octombrie 2017, în baza materialelor acumulate în privința lui Tiutin

R. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) Cod penal, iar materialele

în baza încheierii din 22 decembrie 2017 au fost anexate la dosarul de căutare, intentat

anterior (vol. II, f.d.90). Astfel, se constată, că inculpatul se ascunde de la prezentarea în

ședința de judecată. Or, cel din urmă a cunoscut, că dosarul penal pentru faptele de

huliganism a fost expediat în instanță, cel din urmă fiind prezent în ședințele de judecată

din 12 iulie 2017, 25 august 2017, 1 septembrie 2017, 6 septembrie 2017 și a participat la

audierea părții vătămate Cateva N.

Colegiul judiciar a constatat că la pronunțarea sentinței, prima instanță, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și de drept material, corect a

determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, fapta penală

reținută în culpa inculpatului Tiutin R., săvîrșită la 30 martie 2016, aproximativ la ora

10:30, în loc public – pe teritoriul ÎM Gospodăria Comunal Locativă a or. Vulcănești, și

cea săvârșită la 20 noiembrie 2016, aproximativ la ora 14:00, în perioada petrecerii

alegerilor în Adunarea Națională a Găgăuziei, în loc public - în stradă în fața secției de

votare nr. 10/25, amplasată în clădirea Casei de cultură de pe str. Frunze, or. Vulcănești,

au avut loc, și au fost săvârșite de către inculpat în circumstanțele descrise mai sus, și

soluția primei instanțe este una justă și echitabilă, corespunzător cumulului probelor

administrate în cauză.

La solicitarea procurorului, în instanța de apel au fost examinate materialele din

dosar, verificate probele administrate în ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile

necontestate ale părților vătămate Costev I. și Cateva N. și martorilor: Chevdiș T.,

Trandafir M., Chisacov D., Chirciu A., Bacaianov D., Furman V., Manzul D., Cerneva

M., Grubîi M., Ursu L., Chirciu M., Cuiumju V., Ianicov Iu., Voitenoc V., Fuer V., Ilama

I., Cerneva G., Tasmalî E., Radionova E., Radov I., Petrioglu V., audiați în prima

instanță, puse la baza sentinței de condamnare, și probele materiale examinate de prima

instanță.

Argumentele apărătorului precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii de huliganism, sunt considerate absolut neîntemeiate și nejustificate, or,

instanța a relevat că trăsătura esențială a huliganismului este încălcarea grosolană a

ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate, prin care a

comis acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care

sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice

5

prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei

și demnității personalității, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind justificată aprecierea instanței de

fond pe primul episod, precum că, faptele antisociale pe care inculpatul le-a săvârșit în

public, indignând publicul, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal. Astfel, în cursul judecății a fost stabilit că, inculpatul a

întretăiat calea părții vătămate Costev I., creând pericolul producerii unui accident rutier,

ulterior inculpatul coborând din mașină s-a apropiat de mașina părții vătămate și a lovit

cu palma în parbriz, cerându-i părții vătămate să coboare și înjurând, partea vătămată

apreciind aceste acțiuni ca pe un pericol iminent de aplicare asupra sa a forței fizice, în

caz că va ieși din mașină. Astfel, actele și cuvintele jignitoare proferate de Tiutin R. au

fost de natură să aducă atingere bunelor moravuri, să creeze indignare și dezaprobarea

celor din jur. Dovadă că, aceste fapte antisociale au ajuns la cunoștința publicului este

momentul că partea vătămată și martorii, prin depozițiile făcute, s-au arătat indignați de

acțiunile inculpatului. Exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate din partea

inculpatului s-a manifestat prin aceea că, prin acțiunile lui au fost atinse interesele

legitime ale mai multor persoane care se aflau la locul infracțiunii de a conviețui în liniște

și siguranță.

Referitor la învinuirea imputată în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța

de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii

imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate

de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța de fond și verificate de

către instanța de apel. Inculpatul prin cuvintele ofensatoare expuse în adresa părții

vătămate Cateva N. precum și prin pomenirea fiului ultimei într-un context negativ, a

stârnit indignarea și nemulțumirea părții vătămate precum și a celor prezenți.

Instanța de apel a constatat locul public al derulării evenimentelor – curtea Casei de

cultură, fiind de durată, totodată s-a menționat că acțiunile inculpatului au fost însoțite de

o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice, or la caz au fost implicate și forțele de

ordine și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate. Încălcarea grosolană

evidentă a ordinii publice s-a manifestat prin: acțiunile intenționate și grosolane ale lui

Tiutin R. față de partea vătămată Cateva N., care au atentat la regulile sociale și morale

de conviețuire (care presupun rezolvarea civilizată și pașnică a oricărei situații de

conflict), neobrăzare, comportare batjocoritoare prin înjosire a onoarei și demnității

persoanei, manifestate prin adresarea de injurii, exprimarea de cuvinte, acostarea

jignitoare a părții vătămate.

Referitor la argumentele apărării, precum că partea vătămată Cateva N. a avut un

comportament agresiv și provocator, instanța de apel le-a respins menționând că acest

fapt nu justifică acționarea contrar normelor unanim recunoscute a ordinii publice și nici

nu-i justifică comportamentul agresiv față de partea vătămată a inculpatului Tiutin R., iar

opinia inculpatului față de acțiunile pretins ilegale ale părții vătămate la data și

circumstanțele nominalizate, nu constituie temei pentru înjosirea acesteia, ci urmau a fi

succedate de aplicarea modalităților legale de soluționare a conflictului. Pretinsele

6

ilegalități ale părții vătămate, invocate de apărare, sânt niște acțiuni separate. Colegiul

judiciar a reținut că nu a fost nici o necesitate pentru Tiutin R. de a recurge la injurii sau

înjosirea onoarei și demnității părții vătămate, numind-o „baba iaga” și că a „înghițit

roți” (fapt confirmat de mai mulți martori) în prezența altor persoane, care au reacționat

la aceste cuvinte cu zâmbete, or, chiar dacă au fost provocări, inculpatul putea să nu

răspundă la aceste provocări, cu atât mai mult, că acolo erau mai multe persoane inclusiv

și un colaborator al poliției, care s-au implicat în aplanarea situației de conflict.

Din faptele constatate și descrise, instanța de apel a accentuat că, a avut loc o

încălcare grosolană a ordinii publice care exprimă o vădită lipsă de respect față de

societate, manifestată prin acțiuni intenționate ale inculpatului ce atentează la regulile

sociale și morale de conviețuire, care au fost încălcate într-un mod grosolan și

demonstrativ de către Tiutin R., prin necuviință, neobrăzare, comportament batjocoritor

față de partea vătămată.

De asemenea, instanța de apel a respins alegațiile părții apărării, precum că în urma

conflictului, părților vătămate nu le-au fost cauzate careva vătămări, de aceea nu este

întrunită latura obiectivă a infracțiunii de huliganism, argumentând că prin „violență” se

are în vedere violența soldată fie cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății, fie cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a

sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Argumentele

apelantului precum că declarațiile părții vătămate Cateva N. nu corespund realității, au

fost respinse, or, acestea au fost confirmate și coroborate cu declarațiile martorilor, și

celelalte probe anexate la dosar.

La caz, caracterul public al acțiunilor inculpatului rezultă cert atât din locul propriu-

zis al desfășurării conflictului - aflându-se în primul episod - pe teritoriul ÎM Gospodăria

Comunal Locativă a or. Vulcănești, iar în cel de-al doilea episod – la fel în stradă în

curtea Casei de cultură, cât și în prezența mai multor persoane, astfel acțiunile

infracționale fiind comise într-o ipostază cu implicații publice.

Astfel, instanța de apel a stabilit că incidentul a avut loc într-un loc public, și anume

aflându-se pe teritoriul ÎM Gospodăria Comunal Locativă a or. Vulcănești, unde oricare

dintre angajații întreprinderii, dar și alte persoane ar fi putut asista la acțiunile

inculpatului, iar în cel de-al doilea episod - în curta Casei de cultură, unde veneau și

plecau alegătorii și la care ultimii au asistat, în așa mod fiind încălcată grosolan ordinea

publică și având loc o vădită lipsă de respect, față de părțile vătămate Costev I. și Cateva

N. și alte persoane, reieșind din declarațiile părții vătămate, precum și a depozițiilor

martorilor menționați mai sus.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond de a nu recalifica

acțiunile inculpatului în baza prevederilor art. 354 Cod Contravențional, după cum a

solicitat partea apărării, or, vinovăția acestuia a fost demonstrată indubitabil, prin

ansamblul de probe veridice, pertinente, utile și concludente cercetate de instanța de

judecată și din punct de vedere al coroborării lor.

Or, în corespundere cu art. 131 lit. a), b) și e) Cod penal, prin faptă săvârșită în

public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

7

întotdeauna accesibil publicului, în orice alt loc accesibil publicului, dacă în momentul

săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane; prin orice mijloace, la care,

recurgând făptuitorul, își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. În

temeiul art. 1347 Cod penal, prin loc de utilizare publică se înțeleg părțile clădirii, ale

terenului, ale străzii ori ale unui alt loc, care sunt accesibile sau deschise publicului

permanent, periodic sau ocazional și care includ orice loc comercial, cultural,

educațional, de divertisment, de recreație sau oricare alt loc similar, accesibil sau deschis

publicului. Desconsiderarea deplină a ordinii publice o demonstrează dorința

făptuitorului de a profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima.

Infracțiunea de huliganism urmează a fi delimitate de alte fapte, în particular de

contravenția prevăzută de art. 78 Cod Contravențional dat fiind că huliganismul

incriminat de norma penală, în afară de prezența acțiunii principale – încălcarea

grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiuni adiacente – acțiune

exprimată, alternativ, în aplicarea violenței asupra persoanelor, folosirea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale. S-a precizat că faptele indicate supra constituie

acțiuni intenționate, ce încalcă grosolan ordinea publică, iar această circumstanță apropie

componența de contravenție menționată de infracțiunea de huliganism. Or, atunci când

are un caracter complex, infracțiunea de huliganism include, ca acțiune principală,

încălcarea grosolană a ordinii publice.

În cele ce urmează, instanța a mai consemnat deosebirea dintre contravenții și

infracțiunea de huliganism: așa cum contravențiile nu presupun și existența unei acțiuni

adiacente alternativ, exprimate în: 1) aplicarea violenței asupra persoanelor; 2)

amenințarea, cu aplicarea violenței, asupra persoanelor; 3) opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane, care curmă actele huliganice.

contestat cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit căreia inculpatul să fie achitat.

În motivarea recursului declarat, avocatul indică că, potrivit pct. 2 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism nr. 4 din 19.06.2006: „Infracțiunea de huliganism, prevăzută la alin.

(1) art. 287 Cod penal, se poate realiza prin comiterea uneia dintre următoarele acțiuni:

1) acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică însoțite de: a)

aplicarea violenței asupra persoanelor; b) amenințarea cu aplicarea violenței asupra

persoanelor; c) opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane, care curmă actele huliganice;

2) acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin cinism;

3) acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

Prin huliganism însoțit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă și

demonstrativă a regulilor morale, manifestată prin disprețuire și batjocură față de bolnavi,

de persoanele în etate, aflate în stare de neputință, prin purtare nerușinată în prezența

altor persoane, trezind indignarea acestora, etc.

8

Sub obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii

publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de distrugere și degradare a

bunurilor proprietarului, întreruperea temporară a activității normale a întreprinderilor,

instituțiilor sau organizațiilor etc.

La caz, instanța de fond în sentința de condamnare nu a precizat care anume acțiune

din cadrul laturii obiective a infracțiunii de huliganism a fost comisă de Tiutin R. Nu în

zadar partea apărării a menționat în prima instanță că nu suntem în prezența faptului

infracțional caracteristic art. 287 Cod penal, la fel cum nu sunt întrunite nici elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal în cazul lui Tiutin R.

Astfel, prin declarațiile martorilor audiați în ședințele de judecată s-a constatat că în

partea primului episod Tiutin R. doar a purtat discuții cu partea vătămată Costev I., care

din motive personale nu a dorit să iasă din mașină. Nu a existat în acțiunile lui Tiutin R.

acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, adică săvârșirea unor acțiuni

intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate

într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității

persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților

de masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, transportului obștesc etc. Or, prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea

publică” se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se

concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare, ce încalcă

normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Totodată, este important de menționat că declarațiile părții vătămate Costev I.

precum că. „Tiutin R. îl amenința cu cuvinte necenzurate și a lovit cu palma în geam, că

la amenințat cu forța fizică”, nu s-au confirmat prin declarațiile martorilor Trandafir M.,

Chisacov D., Chirciu A. și Bakaianov D. Ultimii din contra au menționat că nu cunosc

sau nu au auzit sau văzut ca Tiutin R. să folosească cuvinte necenzurate în adresa lui

Costev I. Totodată este important de menționat că partea vătămată Costev I. a fost

concurentul politic în alegeri al lui Tiutin R., fapt ce dovedește că este o persoană

cointeresată în procesul penal.

Totodată, pe primul episod martorul Chedveș T. a dat declarații contrare

circumstanțelor pricinii și anume: a menționat că în calitate de paznic a venit vara la

MJKH, pe când evenimentele se petreceau în martie, a spus la începutul audierilor că de

facto nu-1 cunoaște pe Tiutin R., iar pe parcurs a declarat că îl știe din copilărie. Doamna

Chedveș T. a considerat oportun să nu sune la poliție, iar după ce a plecat Tiutin R. a spus

că Costev I. nu părea speriat. În procesul-verbal de confruntare martorul în cauză, declară

că: „Tiutin R. i-a spus lui Costev I. cuvinte necenzurate”, însă nu a menționat care anume

cuvinte le-a spus, sau ce înțelege martorul prin cuvinte necenzurate. Tot martorul a

declarat că: „Tiutin R. doar a bătut la fereastra automobilului lui Costev. I., dar nu la

amenințat pe ultimul”. La întrebarea lui Tiutin R. către Chedveș T. dacă inculpatul la

amenințat pe Costev I. cu violența fizică, doamna Chedveș T. menționează că: „nu, eu

așa ceva nu țin minte”. Concomitent, la fața locului nu a fost chemată asistența medicală

9

urgentă, iar partea vătămată nu a înaintat careva pretenții materiale sau morale față de

inculpat.

Astfel, reieșind din probele reținute pe marginea primului episod, instanța de fond

urma să aprecieze critic declarațiile părții vătămate Costev I., și să constate că învinuirea

adusă Tiutin R. nu este confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată.

Cu privire la cele constatate de instanțe pe cel de al doilea episod, este important de

menționat că partea vătămată Cateva N., a fost inițiatorul unei discuții provocatoare în

adresa lui Tiutin R. și alte persoane. Ori după cum s-a confirmat din declarațiile părții

vătămate și a unor martori, Cateva N. a fost inițiatorul discuției și ea prima a lansat o

versiune precum că Tiutin R. și alte persoane agită alegătorii și dau bani, fapt care nu s-a

confirmat. Pe de o parte Cateva N. a spus că Tiutin R. a înjurat-o: numind-o narcomană,

iar în același timp a recunoscut în procesul-verbal cu privire la confruntare că Tiutin R.

nu a amenințat-o cu aplicarea violenței fizice. Ca și în cazul primului episod, partea

vătămată Cateva N. nu a înaintat careva pretenții materiale sau morale față de Tiutin R.,

iar la fața locului nu a fost solicitată asistența medicală urgentă. Din lista de probe, au

fost cercetate declarațiile martorilor și din numărul total de 16 martori audiați pe

marginea episodului 2, 13 martori au dat declarații, care nu confirmă versiunea de fapt

descrisă de partea vătămată Cateva N.

Din declarațiile martorilor rezultă că, din partea lui Tiutin R. în adresa lui Cateva N.

nu a existat un limbaj necenzurat, iar cuvintele „baba iaga” - este un personaj din

poveste, „dute în trei cuvinte”, și „a mâncat roți după fecior”, sau celelalte expresii

confirmate de 2-3 martori în raport cu ceilalți 13-14 martori, nu pot constitui temei de a le

aprecia că au fost exprimate în public de Tiutin R. Totodată, aceste cuvinte sau sintagme

de cuvinte nu reprezintă injurii, sau limbaj licențios.

Este foarte important de menționat că nici un martor nu a auzit și nici nu a

confirmat în declarațiile sale ca Tiutin R. sa-i spună lui Cateva N. cuvântul „narcomană”.

Astfel, doar partea vătămată a declarat că a fost numită narcomană, fapt ce în lipsa unor

alte probe putem deduce că așa declarații nu corespund adevărului.

Prin urmare, în opinia recurentului, declarațiile părților vătămate precum că Tiutin

R. s-a adresat cu cuvinte necenzurate și i-a înjosit demnitatea și onoarea, sunt doar niște

presupuneri expuse de părțile vătămate din motive personale, și nicidecum nu reprezintă

circumstanțe de fapt ce corespund adevărului, și pot fi confirmate prin alte probe.

De asemenea, recurentul menționează că sentința nu conține elementele obligatorii

din partea descriptivă, și anume: „descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii; 2) probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.” Prin urmare,

nu au fost respectate exigențele de formă a sentinței prevăzute de art. 394 CPP.

Mai mult ca atât, avocatul Gorobica O. menționează că instanțele nu au ținut cont

de prevederilor pct. 6 din hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție,

citată mai sus.

10

Totodată, instanța de apel nu a reținut și nu a combătut alegațiile părții apărării din

cererea de apel, ci doar a preluat în mod superficial partea descriptivă a sentinței primei

instanțe, fapt care a condus la calificarea și încadrarea juridică incorectă a acțiunilor

incriminate lui Tiutin R. Din decizia instanței de apel reținem nejustificată aprecierea

argumentelor apărătorului precum că, fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii de huliganism, din motiv că sunt considerate absolut neîntemeiate și

nejustificate, or, instanța a relevat că, trăsătura esențială a huliganismului este încălcarea

grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate,

prin care a comis acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul

ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin

înjosire a onoarei și demnității personalității, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii

publice. O astfel de abordare juridică a elementelor constitutive ale huliganismului

impune concluzia abuzului de drept, argumentat prin interpretarea extensivă a legii

penale, fapt expres interzis în dreptul penal.

În același timp, în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, s-a constatat că chiar și

în spețele judiciare cu privire la actele huliganice identificate prin acțiuni violente ce au

cauzat traume fizice ușoare (ca exemplu: comoție cerebrală), nu poate fi condamnată

persoana în baza învinuirii de huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism (a se vedea decizia CSJ, în dosarul nr. 1ra-316/2019, Cucerescu S.).

Astfel, considerăm că prima instanță și instanța de apel nu și-au motivat în mod

legal și cu respectarea dreptului la un proces echitabil, hotărârile judecătorești pronunțate

în privința recurentului, fapt ce contravine art. 6 par. 1 al CEDO, care în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, garantează dreptul la o hotărâre motivată.

În drept, titularul dreptului de recurs își întemeiază cererea pe prevederile art. 427

Cod de procedură penală și pe art. 6 CEDO.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Gorobica O. în numele inculpatului menționând că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a sentinței și

deciziei instanței de apel și dispunerea încetării procesului penal în privința lui Tiutin R.

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, pe motiv

că faptele acestuia constituie contravențiile prevăzute de art. 354 Cod contravențional,

pentru a dispune astfel instanța de recurs a rezultat din următoarele circumstanțe de drept

și de fapt.

În drept, soluția instanței de recurs este fundamentată pe prevederile expuse de

legislator în art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

încetarea procesului penal.

11

Potrivit celor conținute în art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Rațiunea exercitării

acestei căi de atac, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la

etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Concomitent, Colegiul Penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, adică

odată exercitat are efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât

în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor

acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit

față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea adevărului și

pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația imputată inculpatului prin

actul de sesizare a instanței.

Relevant cauzei este și faptul că o persoana poate fi supusă răspunderii penale dacă

în acțiunile acesteia sunt constatate toate cele patru elemente obligatorii ale unei

infracțiuni: obiectul infracțiunii, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă și fapta

comisă de aceasta este pasibilă răspunderii penale. În speță, instanța de recurs constată că

rigorile legii, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei

cauze de către instanțele ierarhic inferioare, iar erorile admise nu pot fi altfel remediate

decât prin casarea hotărârilor contestate.

Analizând textul recursului ordinar declarat de avocatul Gorobica O. în numele

inculpatului Tiutin R., Colegiul Penal lărgit constată că titularul face trimitere la

temeiurile de casare subscrise de pct. 6), 8), 12) și 16) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, criticând decizia instanței de apel și sentința, din motiv că instanțele,

interpretând eronat prevederile legale și cele doctrinare, au conchis pripit asupra

condamnării lui Tiutin R. în baza art. 287 alin. (1) și 287 alin. (2) lit. a) Cod penal,

nerevizuind posibilitatea încadrării acțiunilor acestuia în norma contravențională, pentru

aceste considerente ultimul urmează a fi achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3)

Codul de procedură penală.

Având în vedere contrarietatea alegațiilor formulate de recurent în cererea sa,

instanța de recurs menționează că pretinderea avocatului despre dispunerea achitării în

privința lui Tiutin R. pe ambele capete de acuzare, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3)

Codul de procedură penală, urmează a fi respinsă, ca nefondată. Totodată, solicitarea

recurentului de dispunere a achitării inculpatului de comiterea actelor de huliganism vine

în contradicție cu motivele aduse de acesta referitor la nerevizuirea posibilității de către

instanțele ierarhic inferioare a încadrării acțiunilor inculpatului în norma

contravențională.

În aceiași ordine de idei, se relevă că, atunci când din circumstanțele cauzei se

învederează cu certitudine că în acțiunile inculpatului nu se conțin componentele

12

infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu, dar cu siguranță își găsesc reflectarea

elementele caracteristice corespondentului normei penale din Codul contravențional,

atunci instanța, conducându-se de prevederile art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală

coroborate cu art. 332 alin. (2) din același Cod, va înceta procesul penal, cu aplicarea

sancțiunii administrative prevăzute în Codul contravențional în privința inculpatului.

Inter alia, recurentul fixează în cererea de recurs faptul că instanța de apel nu a dat

răspuns la toate argumentele părții apărării din cererea de apel, ci preluând statuările

primei instanțe despre vinovăția lui Tiutin R. pentru actele de huliganism incriminate, a

respins apelul declarat, ca nefondat, fără a face o incursiune minuțioasă în actele cauzei și

a dezbate temeinic menținerea în sarcina inculpatului a componenței de infracțiune în

baza art. 287 Cod penal, criticată dur de apelant.

Este indubitabil faptul că, marja de apreciere a tuturor argumentelor expuse de

apelant i-a aparținut instanței de apel, care ghidându-se de prevederile legale pertinente,

urma să se axeze pe cele mai importante chestiuni ridicate de parte și să se expună

argumentat asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora, ceea ce la caz instanța de apel

nu a realizat.

În observațiile sale complementare, Colegiul Penal lărgit va face trimitere la cauza

Mătăsaru vs. Republica Moldova, (cererile nr. 69714/16 și 71685/16), hotărârea din 15

ianuarie 2019, unde Curtea de la Strasbourg a evidențiat în pct. 32 și 35 din hotărâre că:

„32. Cu privire la faptul dacă ingerința în discuție fusese prevăzută de lege,

reclamantul a admis că a existat un temei juridic, bazat pe articolului 287 din Codul

penal, dar a susținut că această prevedere nu fusese aplicabilă circumstanțelor specifice

cauzei sale. El a considerat că dosarul său trebuia examinat în conformitate cu

prevederile articolului 354 din Codul contravențional. Curtea a luat act de constatarea

autorităților naționale că sculpturile expuse în public de către reclamant fuseseră

obscene și că acele acțiuni puteau fi calificate drept huliganism, în sensul stabilit de

către legislația națională. Cu toate acestea, instanțele naționale nu au explicat într-o

manieră satisfăcătoare motivul pentru care au optat pentru aplicarea pedepsei penale,

prevăzută de articolul 287 din Codul penal și nu pentru cea prevăzută la articolul 354

din Codul contravențional.

diversele interese implicate, dispunându-se aplicarea unei sancțiuni mult prea severă

pentru reclamant, id est pedeapsa cu închisoare. În opinia Curții, aceste circumstanțe ale

cauzei nu prezintă nicio justificare pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea.”

Deși, obiectul disputat în cauza Mătăsaru vs. Republica Moldova, vizează

încălcarea art. 10 CEDO - libertatea de exprimare, totuși este notabil că Curtea a acordat

atenție faptului că instanțele naționale nu au revizuit posibilitatea pedepsirii

reclamantului în baza art. 354 din Codul contravențional, neargumentându-și soluțiile în

acest sens, stabilindu-i acestuia o sancțiune mult prea severă sub formă de închisoare,

inclusiv faptul că executarea sentinței a fost suspendată condiționat nu a schimbat această

concluzie a Curții.

13

Pornind de la aceste considerații teoretice, instanța de recurs notează că argumentele

apărătorului vizavi de încadrarea greșită a faptelor imputabile inculpatului sunt

întemeiate, iar, la caz, de către instanțele de fond a fost admisă indubitabil eroarea de

drept prevăzută în pct. 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, adică

faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit rechizitoriului Tiutin R. a fost învinuit de aceea că: „....la 30 martie 2016,

aproximativ la ora 10:30, aflându-se pe teritoriul ÎM Gospodăria Comunal Locativă a

or. Vulcănești, amplasată pe str. Gherțen 34, astfel, conștientizând că se află în loc

public, având scopul de a comite acțiune de huliganism, din intenții huliganice,

acționând cu intenție, în prezența altor persoane care se aflau în locul dat, încălcând

grosolan ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate,

neglijând normele etice și morale de conviețuire, precum și având scopul de a da

acțiunilor sale o rezonanță publică, pentru ca acțiunile sale să fie văzute sau auzite,

astfel fiind încălcată liniștea altor persoane și activitatea normală a întreprinderii sus-

menționate și, admițând conștient o asemenea consecință, pe motivul unor relații

personale ostile, încălcând ordinea publică și exprimând lipsa de respect față de

societate, a iscat o ceartă cu directorul ÎMGCL or. Vulcănești, Costev I., care ieșea de pe

teritoriul întreprinderii menționate cu automobilul personal, acționând cu o obrăznicie

deosebită, i-a întretăiat calea cu automobilul personal, creând astfel un pericol real de

producere a unui accident rutier din motivul eventualei coliziuni, și ca rezultat al stopării

automobilului, el a ieșit din automobilul personal, s-a apropiat rapid de automobilul în

care se afla Costev I. și a început să-l numească cu cuvinte necenzurate, să-l amenințe cu

aplicarea forței fizice, confirmându-și intențiile sale prin aplicarea câtorva lovituri cu

pumnii pe parbrizul și partea ferestrei laterale a automobilului, în care se afla Costev I.,

acțiunile fiind stopate doar după ce Costev I. i-a comunicat că cheamă poliția.”

Baza factologică expusă, pentru procuror a servit ca temei de a încadra acțiunile

inculpatului în norma penală prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul,

adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea

cu aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Consecvent, Tiutin R. a mai fost învinuit că: „ la 20 noiembrie 2016, aproximativ la

ora 14:00, în continuarea acțiunilor sale infracționale, în perioada desfășurării

alegerilor în Adunarea Națională a Găgăuziei, aflându-se în stradă în fața secției de

votare nr. 10/25, amplasată în clădirea Casei de cultură de pe str. Frunze, or.

Vulcănești, unde erau prezenți o mare parte din locuitorii orașului, ca participanți la

votare, neglijând normele etice și morale de conviețuire în societate, încălcând grav

ordinea publică și acționând cu un cinism deosebit, aflându-se în relații ostile cu Cateva

N., manifestând o vădită lipsă de respect față de societate și exprimând o vădită

aroganță și nerușinare, a început să se exprime public în fața grupului de persoane

prezent în adresa lui Cateva N. cu cuvinte necenzurate și limbaj licențios, care constituie

injurie, atât după sens, cât și după conținutul indecent, în acest fel, la momentul comiterii

respectivelor acțiuni ilegale, Tiutin R. i-a acordat acțiunilor sale o rezonanță publică,

14

având în vedere că în prezența terțelor persoane s-a adresat cu cuvinte necenzurate în

adresa lui Cateva N., lezându-i onoarea și demnitatea, în același timp conștientizând și

prevăzând consecințele acțiunilor sale și dorind survenirea acestora, în urma comiterii

faptei date a provocat indignarea grupului de persoane prezente la fața locului, față de

fapta comisă.”

În această parte, procurorul a încadrat acțiunile inculpatului în temeiul art. 287 alin.

(2) lit. a) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism deosebit, de o

persoană care anterior a comis un act de huliganism.

Din analiza textuală a celor expuse supra se înțelege că acțiunile huliganice

imputabile lui Tiutin R. s-au desfășurat în două locuri publice. Drept urmare, instanțele

ierarhic inferioare, adoptând hotărârea de condamnare în privința lui Tiutin R. în baza art.

287 alin. (1) și art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, au constatat ca dovedită fapta

imputabilă acestuia prin rechizitoriu.

Verificând în subsidiar actele cauzei, instanța de recurs, constată că prin faptele

descrise de procuror în rechizitoriu, precum și prin probatoriu administrat și cercetat de

instanțele de fond, acțiunile huliganice imputabile și comise de Tiutin R. nu cad sub

incidența ilicitului penal, ci se subscriu pe ambele capete de învinuire, art. 354 din Codul

contravențional - huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice

a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei

fizice.

Față de cele ce preced, urmează de consemnat că infracțiunea de huliganism din art.

287 Cod penal, trebuie delimitată de alte fapte nepenale, în particular de contravenția din

art. 354 Cod contravențional, dat fiind că huliganismul incriminat de norma penală, în

afară de prezența acțiunii principale – încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune

și prezența unei acțiunii adiacente – acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței

asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice.

În cauza deferită judecății, aceste acțiuni adiacente nu au fost comise de inculpat,

mai mult că partea acuzării nici nu a prezentat careva probe în vederea susținerii

învinuirii date.

Articolul 287 Cod penal poate fi incriminat, doar dacă făptuitorul nu se limitează la

acostarea jignitoare în locurile publice a persoanelor fizice și tulbură ordinea publică, dar

pe lângă aceasta mai recurge și la aplicarea violenței, la amenințarea cu aplicarea

violenței sau la opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice. Astfel, doar în acest fel, fapta pe care o comite

făptuitorul depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În subsidiar, instanța explică că linia de demarcare dintre infracțiunea prevăzută de

art. 287 Cod penal și contravenția reglementată de art. 354 Cod Contravențional este

foarte sensibilă, iar atunci când există careva îndoieli cu privire la calificarea corectă a

15

acțiunilor făptuitorului, instanțele urmează a se ghida de principiu „in dubio pro reo”,

adică, în alți termeni, se sugerează de tratat îndoielile în favoarea făptuitorului, aplicându-

i făptuitorului răspunderea conform normelor contravenționale.

În contextul celor expuse, Colegiul Penal lărgit conchide că concluziile la care a

ajuns prima instanță, și anume că fapta inculpatului Tiutin R., constituind acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, sub aspectul laturii obiective și subiective, întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, sunt incorecte, ținând

seama de învinuirea înaintată lui Tiutin R. pe episodul cu partea vătămată Costev I., care

nu coroborează cu circumstanțele de fapt constatate și cu ansamblul de probe cercetate în

cadrul ședințelor de judecată.

După cum Colegiul a evidențiat supra, pentru calificarea faptei ca huliganism

incriminat de norma penală, în afară de prezența acțiunii principale – încălcarea

grosolană a ordinii publice, este obligatoriu și prezența unei acțiunii adiacente, care

poate fi exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.

La caz, după cum se constată din fapta reținută în sarcina inculpatului, se pretinde

că Tiutin R.: din intenții huliganice, acționând cu intenție, în prezența altor persoane

care se aflau în locul dat, încălcând grosolan ordinea publică și manifestând o vădită

lipsă de respect față de societate, neglijând normele etice și morale de conviețuire,

precum și având scopul de a da acțiunilor sale o rezonanță publică, pentru ca acțiunile

sale să fie văzute sau auzite, astfel fiind încălcată liniștea altor persoane și activitatea

normală a întreprinderii sus-menționate și, admițând conștient o asemenea consecință,

încălcând ordinea publică și exprimând lipsa de respect față de societate, s-a apropiat

rapid de automobilul în care se afla Costev I. și a început să-l numească cu cuvinte

necenzurate, să-l amenințe cu aplicarea forței fizice, confirmându-și intențiile sale prin

aplicarea câtorva lovituri cu pumnii pe parbrizul și partea ferestrei laterale a

automobilului, în care se afla Costev I., acțiunile fiind stopate doar după ce Costev I. i-a

comunicat că cheamă poliția.

Pe lângă descrierea vădit exagerată a pretinselor intenții huliganice admise de Tiutin

R. în raport cu partea vătămată Costev I., Colegiul reține că inculpatului i se impută

amenințarea cu aplicarea violenței asupra părții vătămate, fapt confirmat din spusele lui

Costev I. și a paznicului Chevdiș T. De fapt, analizând atent declarațiile părților

nominalizate, instanța de recurs constată că „amenințarea cu violență” nu s-a confirmat.

Potrivit orientărilor doctrinare, dar și rezultând din jurisprudența Curții Supreme de

Justiție în cauzele despre infracțiunile de huliganism, urmează de consemnat că, prin

„aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe”, se înțelege atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate manifesta prin

cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu

caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea,

16

punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de leziuni

corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Amenințarea presupune orice act prin care se realizează o constrângere morală, de

natură să insufle temere cu privire la aplicarea violenței fizice, urmată de provocarea unor

leziuni de gravitate diferită, inclusiv până la cauzarea morții. La fel, se menționează că

amenințarea cu aplicarea violenței trebuie să aibă un caracter real. Este necesar ca

victima, reieșind din circumstanțele concrete de expunere a amenințării, să perceapă, ca

fiind considerabilă verosimilitatea realizării amenințării.

Din declarațiile părții vătămate, Costev I. rezultă că acesta, fiind audiat de către

prima instanță, a menționat că: „Își amintește că Tiutin R. l-a amenințat cu aplicarea

violenței fizice, spunându-i că îl va lovi în față.”

Din declarațiile unicului martor prezent la incident, și anume a paznicului Chedviș

T., se constată că: „Era zi lucrătoare. Angajații nu se aflau pe teritoriul întreprinderii

fiind plecați să execute lucrări. Inculpatul a ieșit primul din automobilul său, iar Costev

I. a închis geamul automobilului. Nu-și amintește exact ce cuvinte spunea Tiutin R., dar

înjura și îi spunea părții vătămate să iasă. Partea vătămată nu a ieșit din automobil …”

Totodată, din cele comunicate instanței de către martorii audiați: Trandafir M.,

Chisacov D., Chirciu A. și Bacaianov D., nu rezultă că a avut loc actul amenințării cu

aplicarea violenței din partea lui Tiutin R. față de Costev I.

Mai mult, din circumstanțele factologice expuse de părți, Colegiul Penal lărgit

trasează concluzia că faptul amenințării eronat a fost evocat în rechizitoriu, totodată în

opinia instanței este pus la îndoială dacă partea vătămată ar fi perceput ca fiind

considerabilă verosimilitatea realizării amenințării parvenite de la Tiutin R., având în

vedere că aceasta stătea în automobilul său și nu a ieșit în general afară să comunice cu

inculpatul, apelând direct la poliție.

Totodată, se relevă că amploarea acțiunilor care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, este de o asemenea natură încât produce nu

indignarea izolată a unei persoane, nu un comentariu negativ particular, dar a unei

colectivități de persoane care asistă la/sau iau cunoștință de fapta săvârșită. Pentru a

atinge gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, acțiunile respective trebuie să producă o

rezonanță socială considerabilă, revoltând la maxim opinia publică, tulburând pentru mult

timp buna desfășurare a relațiilor interumane, ceea ce la caz prin acțiunile lui Tiutin R. nu

s-a realizat.

Astfel, Colegiul Penal lărgit ajunge la concluzia că procesul penal în baza art. 332

alin. (2) Cod de procedură penală în cauza privind învinuirea lui Tiutin R. de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetat pe motiv că

fapta comisă de ultimul constituie contravenția prevăzută de art. 354 Cod

contravențional, nefiind confirmat că partea vătămată a primit careva amenințări reale din

partea lui Tiutin R.

Drept urmare, fapta contravențională comisă de Tiutin R. se rezumă la aceea că: la

30 martie 2016, aproximativ la ora 10:30, dânsul aflându-se pe teritoriul ÎM Gospodăria

Comunal Locativă a or. Vulcănești, amplasată pe str. Gherțen 34, astfel, conștientizând

17

că se află în loc public, având scopul de a comite acțiune de huliganism nu prea grav,

acționând cu intenție, în prezența unei persoane, care se afla în locul dat, încălcând

ordinea publică și manifestând lipsă de respect față de societate, neglijând normele etice

și morale de conviețuire, precum și având scopul de a da acțiunilor sale o rezonanță

publică, pentru ca acțiunile sale să fie văzute sau auzite, astfel fiind încălcată liniștea

altor persoane și activitatea normală a întreprinderii sus-menționate și, admițând

conștient o asemenea consecință, pe motivul unor relații personale ostile, încălcând

ordinea publică și exprimând lipsa de respect față de societate, a iscat o ceartă cu

directorul ÎMGCL din or. Vulcănești, Costev I., care ieșea de pe teritoriul întreprinderii

menționate cu automobilul personal, acționând cu o obrăznicie deosebită, i-a întretăiat

calea cu automobilul personal, creând astfel un pericol real de producere a unui

accident rutier din motivul eventualei coliziuni, și ca rezultat al stopării automobilului, el

a ieșit din automobilul personal, s-a apropiat rapid de automobilul în care se afla Costev

I. și a început să-l numească cu cuvinte necenzurate, confirmându-și intențiile sale prin

aplicarea câtorva lovituri cu pumnii pe parbrizul și partea ferestrei laterale a

automobilului, în care se afla Costev I., acțiunile fiind stopate doar după ce Costev I. i-a

comunicat că cheamă poliția.

Fapta contravențională descrisă supra se încadrează în temeiul art. 354 Cod

contravențional, huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice

a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei

fizice.

Cu privire la cel de al doilea episod de huliganism incriminat inculpatului, cu partea

vătămată Cateva N., Colegiul Penal lărgit relevă următoarele.

Din esența faptei de huliganism reținute în sarcina lui Tiutin R. se constată că

acestuia i s-a incriminat că dânsul aflându-se într-un loc public, Casa de cultură din or.

Vulcănești, a acostat-o într-un mod jignitor pe partea vătămată Cateva N. numind-o

„baba iaga”, „narcomană” și că „a înghițit roți rămase de la fiul ei”, acțiuni realizate în

prezența altor persoane, astfel lezându-i părții onoarea și demnitatea.

În primul rând, circumstanța agravantă specificată la art. 287 alin. (2) lit. a) Cod

penal este funcțională atunci când sunt întrunite următoarele trei condiții: 1) huliganismul

este săvârșit de o persoană care a comis anterior o infracțiune prevăzută la art. 287 alin.

(1) Cod penal; 2) făptuitorul nu a fost condamnat anterior pentru nici una din faptele de

huliganism care se repetă; 3) nu a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere

penală, stabilit la art. 60 Cod penal.

La caz, calificarea pe episodul doi în temeiul art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu

semnele calificative: acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism deosebit, de o persoană care anterior a

comis un act de huliganism, este greșită, întrucât după cum s-a stabilit în contextul

precedent al acestei decizii, pe primul episod acțiunile lui Tiutin R. au fost reîncadrate în

baza art. 354 Cod contravențional.

Mai mult, se menționează că una din condițiile necesare pentru aplicarea

răspunderii conform art. 287 Cod penal este ca inițiator al încăierării sau al certei să fie

18

nu victima, dar făptuitorul, adică făptuitorul să provoace conflictul pentru a se răfui cu

victima. În speță, s-a constatat că partea vătămată Cateva N. i-a reproșat lui Tiutin R. că

acesta ar fi cumpărat alegătorii, în ziua exprimării votului de către aceștia, aducându-i

astfel o acuzare gravă, în replică, inculpatul fiind condiționat de dorința de a se opune

celor afirmate, a expus în adresa lui Cateva N. mai multe cuvinte ofensatoare.

Relevante acestei cauze, în opinia instanței de recurs sunt statuările Curții Europene

din hotărârea Gavrilovici vs. Republica Moldova din 15 decembrie 2009, unde

reclamantul fusese sancționat, în baza articolului 69 din Codul contravențional, la cinci

zile de arest contravențional, pentru că l-ar fi criticat pe președintele consiliului raional,

după ce l-a numit „fascist” în cadrul ședinței consiliului, pentru că fusese refuzată de

numărate ori includerea în buget a cheltuielilor în legătură cu tratamentul fiului

reclamantului. Curtea a stabilit că limitarea dreptului său la libera exprimare nu a fost

necesară într-o societate democratică în primul rând din motivul că instanțele naționale

au refuzat să asculte martorii reclamantului. Curtea a reținut că utilizarea cuvântului

„fascist” (sau nazist/comunist) în privința unei persoane nu echivalează în mod automat

cu o defăimare, pe când instanțele naționale erau obligate să analizeze dacă calificativul

avusese statut de judecată de valoare sau declarație de fapt. În fine, aplicarea sancțiunilor

penale pentru exercitarea liberei exprimări poate fi justificată doar în circumstanțe

excepționale, pe când gravitatea daunelor aduse drepturilor fundamentale ale terților

trebuie să atingă un grad sporit – constatare care a lipsit din motivarea instanțelor

naționale. Prin urmare, a fost constatată violarea art. 10 CEDO.

Colegiul se raliază punctului de vedere exprimat de Curtea Europeană în cauza

nominalizată supra și reține că instanțele axându-se pe locul desfășurării evenimentelor,

care a fost un loc public, în prezența mai multor persoane, de persoana celui vinovat, a

omis să analizeze per ansamblu celelalte condiții necesare impuse de lege pentru

calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 287 Cod penal.

Respectiv, și în această parte, instanța de recurs conchide că Tiutin R. se face

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional,

huliganism nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice,

alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice. Fapta

contravențională comisă de contravenient fiind următoarea: „La 20 noiembrie 2016,

aproximativ la ora 14:00, în perioada desfășurării alegerilor în Adunarea Națională a

Găgăuziei, aflându-se în stradă în fața secției de votare nr. 10/25, amplasată în clădirea

Casei de cultură de pe str. Frunze, or. Vulcănești, unde erau prezenți o mare parte din

locuitorii orașului, ca participanți la votare, neglijând normele etice și morale de

conviețuire în societate, încălcând ordinea publică, aflându-se în relații ostile cu Cateva

N., manifestând o vădită lipsă de respect față de societate și exprimând o vădită

aroganță și nerușinare, a început să se exprime public în fața grupului de persoane

prezent în adresa lui Cateva N. cu cuvinte necenzurate și limbaj licențios, care constituie

injurie, atât după sens, cât și după conținutul indecent, în acest fel, la momentul comiterii

respectivelor acțiuni ilegale, Tiutin R. i-a acordat acțiunilor sale o rezonanță publică,

având în vedere că în prezența terțelor persoane s-a adresat cu cuvinte necenzurate în

19

adresa lui Cateva N., lezându-i onoarea și demnitatea, în același timp conștientizând și

prevăzând consecințele acțiunilor sale și dorind survenirea acestora, în urma comiterii

faptei date a provocat indignarea grupului de persoane prezente la fața locului, față de

fapta comisă.”

Totodată, se constată că, la caz, este incident art. 30 Cod contravențional, survenind

prescripția pentru aplicarea răspunderii contravenționale. Însă, înainte de a formula

argumentele instanței de recurs privitor la temeiul reglementat de articolul nominalizat,

se reiterează că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile

Omului, una din modalitățile de încălcare a principiului securității raporturilor juridice,

constatate de Curte în cazurile moldovenești, a fost ignorarea de către instanțele naționale

a termenului de prescripție. Curtea a menționat în nenumărate rânduri că rolul pe care îl

au termenele de prescripție este unul foarte important atunci când acestea sunt

interpretate în lumina preambulului Convenției, preambul care declară preeminența

dreptului ca fiind parte a patrimoniului comun al Statelor contractante.

În acest sens, Curtea Europeană a considerat că nimic nu poate împiedica instanțele

naționale de a verifica și aplica termenul de prescripție, dacă acesta este incident cauzei.

În cauza deferită judecății, având în vedere că instanța de recurs a statuat asupra

încadrării juridice a acțiunilor lui Tiutin R. în baza art. 354 Cod contravențional, adică ca

huliganism nu prea grav, care se sancționează cu amendă de la 6 la 30 de unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 20 la 60 de ore,

urmează a fi aplicate prevederile art. 30 Codul contravențional, care stipulează în alin. (2)

că termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de 1 an, care curge

de la data săvârșirii contravenției. Din materialele cauzei se constată că faptele pentru

care Tiutin R. a fost deferit judecății au fost comise de acesta la 30 martie 2016 și

respectiv la 20 noiembrie 2016, astfel din momentul săvârșirii contravenției a expirat

termenul de tragere la răspundere contravențională indicat supra.

În consecință, în speța dată se încetează procesul contravențional în privința lui

Tiutin R., conform art. 30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului

prescripției răspunderii contravenționale.

Totodată, Tiutin R. urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsa penală în

baza altor hotărâri judecătorești.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gorobica Oleg în numele inculpatului

TIUTIN Roman, casează total sentința Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, din 22

august 2018 și decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 aprilie 2019 și

încetează procesul penal în baza art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală în cauza

privind învinuirea lui TIUTIN Roman XXXXX în comiterea infracțiunilor prevăzute de

20

art. 287 alin. (1) Cod penal și art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal, pe motiv că faptele

constituie contravențiile prevăzute de art. 354 Cod contravențional.

Se încetează procesul contravențional în privința lui TIUTIN Roman XXXXX,

conform art. 30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea termenului prescripției

răspunderii contravenționale.

TIUTIN Roman XXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Mardari Dumitru

Judecător Ghervas Maria

21