1ra-802/19 — Art. 164 alin. 2 lit. e Cp

1ra-802/19 — Art. 164 alin. 2 lit. e Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-802/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Timofti Vladimir

judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de

către avocatul Mîța Oleg în numele inculpatului Tiutin Roman, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25

octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Tiutin Roman XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.01.2017 – 03.11.2017;

Instanța de apel: 26.12.2017 – 25.10.2018;

Instanța de recurs: 06.05.2019 – 22.10.2019;

A C O N S T A T AT :

2017, Tiutin Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii revăzute

de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal pentru care i s-a stabilit o pedeapsă sub

formă de închisoare, pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

data de 26 septembrie 2010, între orele 14 și 00 - 15 și 00 minute, împreună și

printr-o înțelegere prealabilă cu alte persoane nestabilite organului de urmărire

penală, acționând intenționat, urmărind scopul răpirii persoanei, cu

automobilul de model „XXXXX" număr de înmatriculare XXXXX, condus de

Cilinghir Alexandr, au venit la casa de locuit de pe adresa, orașul XXXXX, str.

XXXXX, în care locuia Molla Vitalii, unde l-au impus pe Cilinghir Alexandr

Fiodor, să-l cheme în stradă, din domiciliul respectiv pe Molla Vitalii.

Ulterior, după ce Molla Vitalii, a ieșit din domiciliul său, în stradă, și s-a

apropiat de automobilul sus menționat, Tiutin Roman, acționând împreună cu

alte persoane necunoscute, aflându-se pe strada Ogorodnaia din orașul

Vulcănești, aplicând în privința lui Molla Vitalii, violență nepericuloasă pentru

viață, prin răsucirea mâinilor la spate, cu forța, contrar voinței lui Molla Vitalii,

l-au urcat pe bancheta din spate a automobilului, și l-au răpit. După aceasta

Tiutin Roman, a ordonat lui Cilinghir Alexandr, să urce la volanul automobilului

1

menționat și să se deplaseze în direcția gunoiștei. Ajungând la marginea

orașului Vulcănești, în apropiere traseului Vulcănești - Reni, Tiutin Roman,

împreună cu persoanele necunoscute, l-au bătut pe Molla Vitalii, după care

lăsându-l la gunoiște, au părăsit locul.

Acțiunile lui Tiutin Roman, au fost încadrate în prevederile alin. (2) lit. e)

art. 164 Cod penal, conform indiciilor - răpirea unei persoane, săvârșită de două

sau mai multe persoane.

Găgăuzia oficiul Vulcănești, Turceac Alexandr, solicitând casarea sentinței în

partea stabilirii pedepsei inculpatului Tiutin Roman, cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri, prin care Tiutin Roman, să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (2) lit. e) art. 164 Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în conformitate cu alin.

(3) art. 72 Cod penal. În conformitate cu art. 65 Cod penal, la pedeapsă

principală stabilită inculpatului Tiutin Roman, de stabilit și pedeapsa

complementară, sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcțiile publice

din cadrul organelor administrației publice, pe termen de 5 (cinci) ani.

Menținerea măsurii preventive sub formă de arest preventiv, aplicată în

privința inculpatului Tiutin Roman, până la intrarea sentinței în vigoare,

invocând următoarele argumente:

- prima instanță incorect a stabilit pedeapsa inculpatului, or, pedeapsă

aplicată este prea blândă și nu corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii

comise. Potrivit materialelor cauzei penale, inculpatul Tiutin Roman, acționând

în comun și printr-o înțelegere prealabilă cu persoane necunoscute, s-a apropiat

de domiciliul lui Molla Vitalii, l-a răpit și l-a dus la gunoiștea din preajmă

orașului Vulcănești, unde împreună cu persoanele necunoscute l-au maltratat și

l-au lăsat, părăsind locul. Deși inculpatul Tiutin Roman, nu a recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia a fost demonstrată pe

deplin prin probele, acumulate și prezentate de către acuzare instanței de

judecată. Mai mult ca atât, faptul săvârșirii de către inculpatul Tiutin Roman, a

infracțiunii în circumstanțele descrise, se confirmă prin decizia Curții de Apel

Comrat din 17 mai 2016, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (2), lit. b) art. 287 Cod penal, fiind

liberat de răspunderea penală în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la

răspundere penală. Prima instanță just a ajuns la concluzia că, în acțiunile

inculpatului Tiutin Roman, se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de alin. (2) lit. e) art. 164 Cod penal, corect stabilind intenția acestuia

de a răpi persoană. Sânt neîntemeiate argumentele apărării precum că,

inculpatul a fost supus de două ori urmăririi penale și deferit judecății, precum

și pedepsit, pentru una și aceeași faptă. Menționează că, prima instanță cu

certitudine a constatat că, inculpatul Tiutin Roman, a săvârșit infracțiunea

acționând de comun acord cu alte persoane necunoscute, și contrar voințe

victimei Molla Vitalii, aplicând violență fizică, l-au răpit, l-au transportat în alt

loc și l-au dețininut contrar voinței acestuia. Este de menționat că, nici

inculpatul Tiutin Roman, nici persoanele împreună cu care a acționat, nu aveau

nici un drept de a-l reține și priva de libertate pe victima Molla Vitalii;

2

- Materialele cauzei penale denotă că, inculpatul Tiutin Roman, nu a

recunoscut vina în cele săvârșite, nu s-a căit de cele săvârșite, ceea ce

demonstrează netemeinicia sentinței, în partea stabilirii pedepsei, care este una

blândă în coraport cu personalitatea inculpatului, ultimul fiind anterior deferit

judecății. Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului Tiutin Roman, nu corespunde

cerințelor art. 61 și 75 din Codul penal, și nu va duce la restabilirea echității

sociale și corectarea condamnatului. Totodată, ținând cont de personalitatea

inculpatului, ocupația și genul de activitate al acestuia, consideră că este

necesar de a stabili inculpatului Tiutin Roman, o pedeapsă complementară sub

formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în cadrul organelor

administrației publice, prevăzută de art. 65 Cod penal.

3.1. Avocatul Mîța Oleg în numele inculpatului Tiutin Roman, a depus apel

împotriva sentinței solicitând casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, în

conformitate cu alin. (1) art. 332, alin. (7) art. 275 și art. 391 Cod de procedură

penală, a înceta procesul penal în privința inculpatului Tiutin Roman, or, să fie

emisă o decizie de achitare al acestuia, în conformitate cu alin. (1) pct. 3) art.

390 Cod de procedură penală, invocând următoarele argumente:

- la adoptarea sentinței, prima instanță nu a luat în considerație faptul că,

inculpatul Tiutin Roman, a fost supus urmăririi penale și a fost deferit judecății

în mod repetat, pentru una și aceeași faptă. Totodată, prima instanță nu s-a

expus asupra demersului privind încetarea procesului penal, în conformitate cu

alin. (7) art. 275, alin. (1) art. 332, art. 391 Cod de procedură penală, înaintat de

apărare în cadrul ședinței preliminare;

- instanța de fond a constatat și a stabilit că, prin sentință Judecătoriei

Vulcănești din 07 august 2013, inculpatul Tiutin Roman, a fost achitat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (2) lit. b) art. 287 Cod penal, din

motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Comrat, din 07 mai 2016, sentința

menționată a fost casată, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

Tiutin Roman, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

alin. (2) lit. b) art. 287 Cod penal, și a fost liberat de răspunderea penală, în

legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală. Decizia

Curții de Apel Comrat, din 07 mai 2016 a fost menținută, prin Decizia Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2016;

- instanțele ierarhic superioare au constatat că, inculpatul Tiutin Roman,

acționând în comun cu persoane necunoscute, s-a apropiat de Cilinghir Dmitri,

și contrar voinței acestuia, l-au dus pe teritoriul parcării auto din orașul

Vulcănești, unde au aplicat ultimului lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului. Ulterior, inculpatul Tiutin Roman, în continuarea

acțiunilor sale ilegale, împreună cu persoane necunoscute, amenințând pe

Cilinghir Alexandr cu aplicarea violenței, l-a impus pe ultimul să le ducă cu

automobilul de model „XXXXX", numărul de înmatriculare XXXXX, la domiciliu

victimei Molla Vitalii, și să-l cheme pe ultimul. Ulterior, după ce victima Molla

Vitalii, a ieșit din domiciliul său, inculpatul Tiutin Roman, a impus pe ultimul să

se urce pe bancheta din spate a automobilului, și a ordonat lui Cilinghir

Alexandr să meargă în direcția gunoiștii, în apropierea traseului Vulcănești -

3

Reni, iar după asta încălcând ordinea publica a aplicat victimei Molla Vitalii o

lovitură cu pumnul în față;

- acțiunile imputate inculpatului Tiutin Roman, deja au fost examinate și

apreciate în cadrul examinării altei cauze penale, decât cea diferită judecății,

ultimul fiind condamnat în baza alin. (2) lit. b) art. 287 Cod penal. Adică

acțiunile respective ale inculpatului, deja odată au fost calificate ca huliganism,

iar ulterior au fost puse la baza învinuirii susținută de acuzatorul de stat în

instanța de judecată. Ulterior, inculpatul Tiutin Roman, a fost condamnat în

baza alin. (2) lit. b) art. 287 Cod penal, respectiv, pentru acțiunile sus indicate,

inculpatul a fost deja odată atras la răspundere penală;

- condamnarea inculpatului Tiutin Roman, în baza alin. (2) lit. e) art. 164

Cod penal, este contrară principiului stabilit în alin. (1) art. 22 Cod de

procedură penală, și art. 4 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Totodată, sentința

Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, din 03 noiembrie 2017, a fost emisă

contrar prevederilor art. 389 Cod de procedură penală. Or, sentința de

condamnare adoptată se bazează pe declarațiile martorilor, care nu au fost

audiați în ședința de judecată. Martorii respectivi, au fost audiați doar în cadrul

urmăririi penale, fără efectuarea confruntărilor. Mai mult ca atât, instanța de

fond a pus aceste declarații la baza sentinței de condamnare, deși acuzatorul de

stat s-a refuzat de la aceste declarații. Sentința emisă se bazează pe declarațiile

lui Cilinghir Alexandr, care nu a fost audiat în ședința de judecată, iar

declarațiile acestuia au fost date citirii de către procuror. Iar declarațiile

martorului Molla Fiodor, nu au fost date citirii în ședința de judecată, deoarece

acuzatorul de stat a refuzat la audierea acestuia, însă declarațiile martorului

respectiv, depuse în cadrul urmăririi penale, au fost puse la baza sentinței;

- menționează de asemenea că, la baza sentinței au fost puse probe

administrate cu încălcarea alin. (1) pct. 8 art. 94 Cod de procedură penală.

Astfel, prima instanță a pus la baza sentinței de condamnare procesele-verbale

privind recunoașterea după fotografie a inculpatului Tiutin Roman de către

victima Molla Vitalii și martorul Cilinghir Alexandr, pe când conform alin. (6),

art. 116 Cod de procedură penală recunoașterea după fotografie se admite doar

în cazul imposibilității de prezentare a persoanei spre recunoaștere. De către

organul de urmărire penală la momentul efectuării recunoașterii, nu au fost

prezentate date privind existența a careva obstacole obiective, care împiedicau

petrecerea procedurii de recunoaștere cu participarea inculpatului Tiutin

Roman. Mai mult ca atât, martorii indicați au comunicat organului de urmărire

penală că, inculpatul este cunoscut lor ca deputat al Adunării Populare al

Găgăuziei, adică este persoană cunoscută în localitate, și este ușor de stabilit

locul de aflare a acestuia;

- sentința contestată este neîntemeiată, deoarece instanța de fond incorect

a apreciat probele prezentate, încălcând prevederile art. 101 Cod de procedură

penală. Reiterează că, sentința instanței de fond s-a bazată pe declarațiile

victimei Molla Vitalii, martorului Molla Domnica, iar în cadrul cauzei penale la

învinuirea inculpatului Tiutin Roman, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

alin. (2) lit. b) art. 287 Cod penal, victima și martorul respectiv au depus

declarații contrare declarațiilor depuse în cadrul cauzei penale deduse judecății,

4

iar pe marginea cazului menționat, există o hotărâre irevocabilă. Pe lângă

erorile procesuale admise, în acțiunile inculpatului Tiutin Roman, nu se

regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de alin. (2) lit. e) art.

164 Cod penal. Or, în cazul din speță lipsește partea vătămată, adică persoana

dreptul căreia la libertate a fost afectat, și i-a fost cauzat un prejudiciu prin

acțiuni ilegale. Respectiv lipsește obiectul infracțiunii, ceea ce duce la

imposibilitatea condamnării inculpatului Tiutin Roman. Mai mult ca atât,

nimeni din martorii audiați, nu au declarat că, infracțiunea a fost comisă de

inculpatul Tiutin Roman Vladimir, în complicitate cu alte persoane, și acest fapt

nu este confirmat prin materialele dosarului penal.

2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procurorul în

Procuratura UTA Găguzia, oficiul Vulcănești, Țurceac Alexandr și de către

avocatul Mîța Oleg în numele inculpatului Tiutin Roman, cu menținerea

sentinței fără modificări.

instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului Tiutin Roman, a elucidat toate

circumstanțele importante, respectând în totalmente cerințele alin. (1) art. 75

Cod penal, stabilind acestuia o pedeapsă echitabilă, care va contribui la

corectarea și reeducarea inculpatului și va atinge și alte scopuri importante a

pedepsei penale.

A reținut instanța de apel că, prima instanță corect a stabilit inculpatului

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani. Or, infracțiunea a fost săvârșită

de către inculpat la data de 26 septembrie 2010, adică până la modificările și

completările operate la Codul penal, prin Legea nr. 119 din 23 mai 2013, iar

norma penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, în calitate de

pedeapsă prevedea pedeapsa închisorii de la 4 până la 10 ani. Iar, potrivit

alin. (2) art. 10 Cod penal, legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are

efect retroactiv.

Totodată, instanța de apel a constatat că, infracțiunea de săvârșirea căreia

a fost găsit vinovat inculpatul Tiutin Roman, atentează asupra libertății fizice a

persoanei. Prin libertatea fizică a persoanei urmează să fie înțeleasă

posibilitatea persoanei de a se mișca, de a circula și de a activa după voința

proprie, în limitele stabilite de norme juridice. Totodată, instanța de apel a

menționat că, pentru infracțiunea de săvârșirea căreia a fost recunoscut vinovat

inculpatul Tiutin Roman, legiuitorul a prevăzut în calitate de pedeapsă doar

pedeapsa cu închisoare, nefiind stabilite alte forme de pedepse, prevăzute de

legislația penală.

Astfel, instanța de apel a considerat că, pedeapsa stabilită inculpatului va

contribui la corectarea și reeducarea acestuia, precum și la atingerea altor

scopuri ale pedepsei penale. Totodată pedeapsa stabilită este capabilă de a

restabili echitatea socială, perturbată prin infracțiune.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele procurorului în apelul

declarat, privind stabilirea inculpatului a pedepsei complementare sub formă

de privare de dreptul de a ocupa funcții în organele administrației publice. Or,

această cerință vine în contradicție cu principiul legalității pedepsei penale. În

5

alin. (1) art. 75 Cod penal, se stabilește clar că, pedeapsa penală se stabilește în

strictă conformitate cu normele Părții speciale a Codului penal și cu normele

Părții generale a Codului penal. Iar sancțiunea prevăzută de legiuitor pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate inculpatului Tiutin Roman, nu prevede în

genere aplicarea pedepsei complementare. Infracțiunea comisă de către

inculpatul Tiutin Roman, nu ține de activitatea organelor administrației publice,

ci ține de atentarea la libertatea fizică a persoanei din partea acestuia, pentru

care legiuitorul expres a prevăzut o pedeapsă, stabilită în Codul penal. Mai mult

ca atât, nici prevederile Părții speciale și nici prevederile Părții generale a

Codului penal, nu prevăd posibilitatea aplicării pedepsei complementare

solicitate, pentru infracțiunea reținută în speță.

Cu referire la apelul declarat de partea apărării, instanța de apel a

menționat că, în cazul din speță s-a demonstrat pe deplin realizarea de către

inculpatul Tiutin Roman, a laturii obiective a infracțiunii imputate. Or, aceasta

este confirmat prin probele pertinente și concludente, apreciate în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Respectiv, instanța de apel s-a

arat convinsă că, inculpatul Tiutin Roman, a săvârșit fapta prejudiciabilă

imputată, iar vinovăția ultimului a fost demonstrată prin probele prezentate și

cercetate în cadrul examinării cauzei.

A mai reținut instanța de apel că, în cadrul examinării cauzei, pe deplin s-a

confirmat realizarea de către inculpatul Tiutin Roman, a laturii subiective a

infracțiunii în cauză. Faptul respectiv, se confirmă prin declarațiile martorului

Cilinghir Alexandr, depuse în cadrul urmăririi penale, în care ultimul fiind

audiat în condițiile art. 109 Cod de procedură penală, a declarat că, inculpatul

Tiutin Roman XXXXX, i-a ordonat să meargă la domiciliul victimei Molla Vitalii.

După ce au ajuns la domiciliul acestuia, inculpatul i-a ordonat să-l cheme pe

Molla Vitalii afară, iar singur s-a dat într-o parte că să nu fie observat de către

acesta.

Instanța de apel a considerat că, declarațiile respective, pe deplin confirmă

intenția inculpatului Tiutin Roman, de a săvârși răpirea victimei Molla Vitalii,

respectiv fiind realizată latura subiectivă a infracțiunii reținută în sarcina

inculpatului. Declarațiile respective, coroborează cu alte probe din dosarul

penal, în special cu declarațiile martorului, Molla Domnica, victimei Molla

Vitalii, care la fel relatează că, în ziua comiterii infracțiunii, la domiciliul lor a

venit Cilinghir Alexandr și l-a chemat afară pe victima Molla Vitalii, și ulterior

când acesta a ieșit afară, inculpatul Titutin Roman, l-a apucat și răsucindu-i

mâinile, împreună cu alte persoane necunoscute, l-a urcat în automobilul lui

Cilinghir Alexandr.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărătorului

inculpatului Tiutin Roman, avocatului Mîța Oleg, privind atragerea repetată a

inculpatului Titutin Roman, la răspundere penală, pentru una și aceeași faptă. În

susținerea acestui argument, apărătorul inculpatului, în ședința instanței de

apel, a prezentat ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului Tiutin

Roman, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de alin. (2) lit. b) art. 287 Cod

penal, rechizitoriul pe respectiva cauza penală precum și ordonanța de începere

a urmăririi penale pe respectivul caz, invocând ca în aceste acte, organul de

urmărire penală s-a expus odată asupra acțiunilor inculpatului.

6

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apărării ca neîntemeiate,

or, din comparația actelor de învinuire a inculpatului Tiutin Roman, de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de alin. (2) lit. b) art. 287 Cod penal, și actelor

de învinuire a acestuia în cauza penală dedusă judecății, nicidecum nu rezultă

că, acțiunile de răpire a victimei Molla Vitalii, au fost reținute și apreciate de

către organul de urmărire penală, în cadrul cauzei penale, privind cercetarea

infracțiunii de huliganism. În acest sens, sunt irelevante argumentele apărării,

că actele de învinuire pe amândouă cauze penale sunt identice. Or, aceste

argumente nu și-au găsit confirmare în cadrul examinării cauzei penale, fiind

combătute prin probele anexate la materialele dosarului penal.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat că, obiectul juridic al

infracțiunii de răpire a persoanei este libertatea fizică a persoanei. Libertatea

fizică a persoanei nu este un apendice al altor valori sociale desemnând

persoana. Pe cale de consecință, răpirea unei persoane nu-și pierde

individualitatea și nu se absoarbe de infracțiunile concurente. De fiecare dată,

infracțiunea respectivă trebuie să-și găsească locul cuvenit în cadrul calificării

juridice. Faptul că, atentarea la libertatea fizică a persoanei urmează să fie

privită separat de alte atentări, regăsește confirmarea și în Constituția

Republicii Moldova.

Astfel, instanța de apel a specificat că, nu pot fi reținute argumentele

apărării că, inculpatul Tiutin Roman, a fost supus repetat urmăririi penale și

judecății, pentru una și aceeași faptă, or, acest fapt nu se deduce din probele

anexate la materialele dosarului penal.

Instanța de apel a respins argumentele apărării, precum că, sentința primei

instanțe se bazează pe declarațiile martorilor, care nu au fost audiați în cadrul

ședinței de judecată, și au fost audiați doar la etapa urmăririi penale,

menționând că, instanța de fond a adoptat o sentință de condamnare, necătând

la faptul că acuzatorul de stat a refuzat la audierea martorilor respectivi. Astfel,

invocă că, prima instanță a pus la baza sentinței de condamnare, declarațiile

martorilor Molla Fiodor, care nu a fost audiat în instanța de fond, iar acuzatorul

de stat a refuzat la audierea acestui martor. Totodată, prima instanță a pus la

baza sentinței declarațiile martorului Cilinghir Alexandr, care la fel nu a fost

audiat în ședința primei instanțe, declarațiile căruia au fost date citirii de către

acuzatorul de stat în ședința de judecată.

La fel, instanța de apel a apreciat critic aceste alegații ale apărării, or,

lecturând conținutul sentinței contestate, instanța de apel nu a constatat că,

prima instanță a pus la baza sentinței declarațiile martorului Molla Fiodor.

Asemenea constatări nu se regăsesc în sentința contestată. În ceea ce privește

declarațiile martorului Cilinghir Alexandr, instanța de apel a considerat că,

argumentele apărării în privința acestora nu sânt plauzibile, iar prima instanță

întemeiat a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile martorului

respectiv. Trimiterile apărării la faptul că declarațiile martorului Cilinghir

Alexandr, au fost date citirii în ședința de judecată de către procuror, și fără

audierea pe viu a acestuia nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, nu

pot fi luate în considerație ca întemeiate. Or, martorul respectiv, a fost audiat în

condițiile alin. (3) art. 109 Cod de procedură penală, fiind preîntâmpinat de

răspunderea penală, pentru depunerea declarațiilor false.

7

Instanța de apel a mai subliniat că, martorul Cilinghir Alexandr, a fost

audiat cu respectarea prevederilor art. 109 Cod de procedură penală, instanța

de apel a considerat că proba respectivă a fost administrată în corespundere cu

prevederile art. 94 Cod de procedură penală, și prima instanță corect a pus

aceasta probă la baza sentinței adoptate.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărării,

precum că, la baza sentinței au fost puse declarațiile martorilor, fără a efectua

procedura de confruntare a martorilor cu inculpatul Tiutin Roman.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile apărării precum că,

prima instanță nu s-a expus asupra cererii de încetare a procesului penal în

temeiul alin. (1) art. 332 și pct. 7) art. 275 CPP, depusă în cadrul ședinței

preliminare. Or, lecturând conținutul sentinței atacate, instanța de apel a

constatat că, prima instanță s-a expus asupra acestei cereri, respingând-o ca

neîntemeiată.

procurorul și avocatul Mîța Oleg în numele inculpatului Tiutin Roman.

6.1. La 10 decembrie 2018, în termen, declară recurs ordinar procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care solicită

admiterea recursului, casarea parțială, în latura penală în partea stabilirii

pedepsei, a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă și nu corespunde

gradului prejudiciabil al infracțiunii comise.

6.2. La 17 decembrie 2018, în termen, declară recurs ordinar avocatul Mîța

Roman în numele inculpatului Tiutin Roman, prin care solicită admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de

încetare a procesului penal sau de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 8)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Inculpatul a fost condamnat de două ori pentru aceleași fapte;

- Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în

apel;

- Fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, or, organul de

urmărire penală nu a obținut probe, ce ar demonstra vinovăția inculpatului;

- Instanța de apel nu a apreciat corect probele administrate la dosar;

- Nu a judecat fondul cauzei în raport cu circumstanțele invocate în

rechizitoriu, nu a constatat și descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii;

- A concluzionat divergent și dubios cu privire la natura infracțională a

acțiunilor inculpatului;

lărgit constată că, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru urmează a fi respins ca inadmisibil,

8

iar recursul ordinar declarat de către avocatul Mîța Oleg în numele inculpatului

Tiutin Roman urmează a fi admis din următoarele considerente.

Cu privire la recursul ordinar declarat de către avocatul Mîța Oleg în numele

inculpatului Tiutin Roman:

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii

atacate și încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit textului recursului, apărarea invocă faptul, că lui Tiutin Roman i-a

fost încălcat dreptul de a nu fi urmărit sau pedepsit de mai multe ori pentru

aceeași faptă non bis in idem garantat de art. 4 al Protocolului nr. 7 adițional la

Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale și de art. 22 Cod de procedură penală.

Raportând argumentele sus-menționate la actele cauzei, Colegiul penal

conchide că aceste motive sunt întemeiate și își găsesc confirmare în speță, se

încadrează în temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Colegiul penal a statuat asupra acestei concluzii reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală nimeni nu poate fi

urmărit penal sau judecat pentru săvârșirea faptei penale cu privire la care a

fost emisă o ordonanță neanulată de încetare a urmăririi penale, de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală și/sau de clasare a cauzei, sau de refuz în

pornirea urmăririi penale ori cu privire la care a fost pronunțată o hotărâre

judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau încetare a procesului

penal.

Totodată, alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, hotărârea

judecătorească definitivă împiedică pornirea sau continuarea procesului penal

în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când

fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărârea respectivă.

În continuare, raportând prevederile legale expuse supra, la actele cauzei,

se constată că, la data de 17 mai 2016 de către Procuratura UTA Găgăuzia a fost

emisă ordonanța de pornire a urmării penale în privința lui Tiutin Roman

privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal

(f. d. 1, vol. I).

9

La fel, potrivit materialelor dosarului, la data de 17 ianuarie 2017, Tiutin

Roman a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se, la fel, comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, potrivit căruia, Tiutin Roman, la

data de 26 septembrie 2010, între orele 14 și 00 - 15 și 00 minute, împreună și

printr-o înțelegere prealabilă cu alte persoane necunoscute organului de

urmărire penală, acționând intenționat, urmărind scopul răpirii persoanei, cu

automobilul de model „XXXXX" număr de înmatriculare XXXXX, condus de

Cilinghir Alexandr, au venit la casa de locuit de pe adresa, orașul XXXXX, str.

XXXXX, în care locuia Molla Vitalii, unde l-au impus pe Cilinghir Alexandr, să-l

cheme în stradă, din domiciliul respectiv pe Molla Vitalii.

Ulterior, după ce Molla Vitalii, a ieșit din domiciliul său, în stradă, și s-a

apropiat de automobilul sus menționat, Tiutin Roman, acționând împreună cu

alte persoane necunoscute, aflându-se pe strada Ogorodnaia din orașul

Vulcănești, aplicând în privința lui Molla Vitalii, violență nepericuloasă pentru

viață, prin răsucirea mâinilor la spate, cu forța, contrar voinței lui Molla Vitalii,

l-au urcat pe bancheta din spate a automobilului, și l-au răpit. După aceasta

Tiutin Roman, a ordonat lui Cilinghir Alexandr, să urce la volanul automobilului

menționat și să se deplaseze în direcția gunoiștei. Ajungând la marginea

orașului Vulcănești, în apropierea traseului Vulcănești - Reni, Tiutin Roman,

împreună cu persoanele necunoscute, l-au bătut pe Molla Vitalii, după care

lăsându-l la gunoiște, au părăsit locul, fapt confirmat prin ordonanța

Procuraturii UTA Găgăuzia (f. d. 162, vol. I).

Ulterior, organul procuraturii a întocmit rechizitoriul în privința lui Tiutin

Roman, în care la fel, fiind descrise aceleași fapte și acțiuni săvârșite de către

învinuit (f. d. 171 – 174, vol. I).

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că, prin decizia Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 30 noiembrie 2016 (f. d. 156 – 158, vol.

I), a fost decisă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Mîța Oleg în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 17 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Tiutin Roman,

potrivit căreia ultimul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar conform prevederilor art. 60

alin. (1) lit. b) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

pentru tragerea la răspundere penală a fost liberat de răspundere penală. Or,

Tiutin Roman a fost recunoscut vinovat pentru faptul că „... la 26 septembrie

2010, ... împreună cu persoane neidentificate, continuându-și acțiunile

criminale, amenințându-l cu violență, l-a obligat pe Cilinghir A. să-i transporte

cu automobilul de marca "XXXXX", n/î XXXXX, la Molla V. acasă și să-l cheme pe

ultimul afară, ce a și făcut. Atunci, Tiutin R. l-a forțat pe Molla V. să se așeze pe

scaunul din spate al automobilului de marca "XXXXX", n/î XXXXX, la volanul

căruia se afla Cilinghir A., și urcându-se în automobil, i-a ordonat să se ducă spre

locul de aruncare a gunoaielor în apropierea traseului Vulcănești-Reni, iar apoi,

încălcând grosolan ordinea publică, i-a aplicat lui Molla V. o lovitură cu pumnul

în față...”.

În această ordine de idei, Colegiul penal ține să menționeze că, inculpatul

Tiutin Roman, a fost supus urmării penale și judecății de două ori pentru una și

aceeași faptă, deoarece hotărârea de condamnare a lui Tiutin Roman pentru

10

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, conține

inclusiv și descrierea răpirii părții vătămate Molla V. produsă la data de 26

septembrie 2010, aici Colegiul penal statuează că, în orice societate democratică

protecția persoanei este una din atribuțiile de bază ale statului. În exercitarea

acestei atribuții, statul a instituit norme procesual penale, concentrate în Codul

de procedură penală al Republicii Moldova, care au drept scop, pe de o parte, să

protejeze persoana, societatea și statul de infracțiuni, astfel încât persoana care

a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și, pe de altă

parte, să protejeze persoana și societatea de actele ilegale ale persoanelor cu

funcții de răspundere, comise în activitatea de cercetare a infracțiunilor

presupuse sau săvârșite, pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală și condamnată.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, există o hotărâre judecătorească

irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat, care nu permite

declanșarea unei noi proceduri cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană.

Or, pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”, în raport

cu reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările date de

legiuitor în art. 466 - 467 Cod de procedură penală.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat

prin non bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi

judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut

obiectul unei judecăți pentru care există deja o hotărîre definitivă.

Sub acest aspect, Colegiul penal menționează că decizia irevocabilă a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție prin care s-a menținut decizia

instanței de apel de condamnare a inculpatului Tiutin Roman învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, care

conținea inclusiv elementele infracțiunii de răpire a unei persoane, cu toate că

Organul de Urmărire Penală a omis să le califice astfel, a fost emisă la 30

noiembrie 2016, adică anterior întocmirii ordonanței de punere sub învinuire în

privința lui Tiutin Roman, în care s-a descris doar infracțiunea de răpire a unei

persoane, este dată cu 19 ianuarie 2017, cu ulterioara condamnare a acestuia de

către prima instanță, soluție menținută și de către instanța de apel.

În acest sens, Colegiul penal reține neîntemeiată respingerea de către

instanța de apel a argumentelor părții apărării precum că inculpatul a fost atras

repetat la răspundere penală pentru una și aceeași faptă, or, potrivit principiul

non bis in idem reglementat de norma art. 22 Cod de procedură penală pe care

îl regăsim și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și libertăților fundamentale, stipulează că: „Nimeni nu poate fi urmărit

sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea

infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat printr-o hotărîre definitivă

conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat”.

În privința condițiilor de aplicare a textului, reținem, că pentru a putea

invoca dreptul pe care acesta îl consacră, persoana în cauză trebuie să fi suferit

o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale

pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată.

Principiul „necondamnării repetate pentru una și aceeași faptă” este

aplicabil ori de câte ori autoritățile competente formulează din nou împotriva

11

unei persoane o acuzație în materie penală după pronunțarea unei noi hotărâri

irevocabile de condamnare sau de achitare în același stat, hotărâre care se

bucură de autoritate de lucru judecat cu privire la această faptă.

În acest sens Colegiul penal ține să menționeze, că art. 33 Cod penal

prevede de asemenea în mod expres că se consideră concurs de infracțiuni

săvârșite de către a două sau mai multe infracțiuni dacă persoana nu a fost

condamnată definitiv pentru vreuna din ele. În speță, omisiunea organului de

urmărire penală de a încadra acțiunile inculpatului ca un concurs de infracțiuni

nu poate fi imputată inculpatului, iar pronunțarea unei hotărâri judecătorești

irevocabile asupra acelorași fapte a declanșat acțiunea principiului non bis in

idem.

Astfel, Colegiul penal statuează că decizia instanței de apel din 25

octombrie 2018, prin care a fost menținută sentința de condamnare a lui Tiutin

Roman învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal este contrară principiului non bis in idem, fiind în situația când

persoana a fost urmărită și judecată de mai multe ori pentru aceleași fapte.

Colegiul conchide că printre garanțiile unui proces echitabil, reglementat

de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice persoană are

dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial,

iar cauza penală în privința lui Tiutin Roman nu a fost judecată în mod echitabil,

fiind încălcate esențial drepturile inculpatului garantate atât de Constituția

Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și Codul de

procedură penală, iar această încălcare de lege echivalează cu o eroare

judiciară, care urmează a fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 391 alin. (1) p. 4) Cod de procedură penală

sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă există o hotărâre

judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Reieșind din constatările sus-expuse, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că

în speță urmează a fi admis recursul avocatului, casată total decizia recurată cu

dispunerea încetării procesului penal intentat în baza art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal, în privința lui Tiutin Roman Vladimir, în temeiul art. 391 alin. (1) pct.

4) Cod de procedură penală, deoarece există o hotărâre judecătorească

definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Cu referire la argumentele invocate de apărare sub aspectul temeiului

pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

instanța de recurs menționează că acestea nu pot constitui obiect de examinare,

deoarece din textul recursului se atestă că soluția formulată cu privire la

încetarea procesului penal este acceptată de avocat.

Cu privire la recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru:

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

12

La caz, Colegiul penal lărgit reține că, recurentul a invocat temei prevăzut

de pct. 10) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de

apel a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă.

Însă, luând în considerație faptul că, decizia instanței de apel și sentința

sunt casate total, fiind decisă încetarea procesului penal în privința lui Tiutin

Roman în baza art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, deoarece

există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru

aceeași faptă, instanța de recurs consideră necesar de a respinge ca inadmisibil

recursul declarat de către procuror.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru.

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Mîța Oleg în numele

inculpatului Tiutin Roman, se casează total sentința Judecătoriei Comrat, sediul

Vulcănești din 03 noiembrie 2017 și decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 25 octombrie 2018, și se pronunță o nouă hotărâre prin care:

Se încetează procesul penal intentat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod

penal, în privința lui Tiutin Roman XXXXX, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală, deoarece există o hotărâre judecătorească definitivă

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Inculpatul Tiutin Roman XXXXX, urmează a fi eliberat imediat din

penitenciar dacă nu are de executat pedeapsa închisorii sau măsura preventivă

– arestul, în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 noiembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

13