1ra-516/2019 — art. 163 alin. 2 lit. b CP

1ra-516/2019 — art. 163 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-516/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Cobzac Elena și Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Bunescu Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Bunescu Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx, Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

fost achitat de sub învinuirea imputată în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, din motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

urmărire penală Bunescu Sergiu este învinuit de faptul, că la 28.07.2013,

aproximativ la ora 15:30, împreună cu copiii săi minori Xxxxx, anul nașterii

31.01.2009 și Xxxxx, anul nașterii 14.07.2010, au venit la odihnă pe malul bazinului

de acumulare „Coștești-Stânca”.

Contrar mesajului de avertizare „Scăldatul este interzis” înscris pe panoul

informativ, instalat la intrarea pe malul bazinului de acumulare „Costești-Stânca”,

1

din preajma teritoriului administrativ al satului Duruitoarea Nouă, raionul Rîșcani,

la 29.07.2013, aproximativ pe la ora 14:00 le-a permis copiilor săi minori să se

scalde în bazinul de acumulare.

În timp ce minorii, Xxxxx și Xxxxx se aflau în apă, dându-și seama de

caracterul acțiunilor sale și de pericolul la care erau expuși copiii săi, considerând

într-un mod ușuratic că nu vor surveni urmări negative, fără precauție, i-a lăsat de

unii singuri, fără supravegherea vre-unui matur, plecând pe mal să se dezbrace de

haine.

La reîntoarcerea sa spre apă, a depistat lipsa feciorului său Xxxxx, în vârstă de

3 ani, care, fiind lăsat fără supraveghere de către maturi în apă, aflându-se într-o

situație periculoasă, susceptibilă să producă consecințe negative, s-a înecat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.167 d din 27.09.2013,

Xxxxx a decedat în rezultatul asfixiei mecanice prin înec.

Acțiunile lui Bunescu Sergiu au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 149 alin. (1) Cod penal - lipsirea de viață din imprudență.

3.1. procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care Bunescu Sergiu să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 149 alin. (1)

Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de stabilit

pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea solicitării sale a invocat următoarele motive:

- instanța de fond greșit a concluzionat, că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, deoarece

probele administrate în cauza dată și cercetate în ședințele de judecată, care

confirmă pe deplin vinovăția acestuia, nu au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală;

- declarațiile inculpatului date în ședința de judecată sunt contrare celora date

la etapa urmăririi penale, din care se face concluzia că acestea constituie o metodă

de apărare și o eschivare de la răspunderea pentru neglijența sa, care s-a soldat cu

decesul fiului său minor în vârstă de 3 ani;

- declarațiile martorilor date în ședința de judecată sunt contrare celora date la

etapa urmăririi penale și au fost făcute pentru a-l îngrădi de răspundere penală pe

inculpat;

- apelantul a considerat, că este eronată concluzia instanței potrivit căreia

inculpatul nu putea să prevadă, că acțiunea sau inacțiunea sa va avea ca consecință

moartea fiului său, inculpatul considerând accidentul o consecință a unei împrejurări

2

care nu putea fi prevăzută, calificându-l astfel conform prevederilor art. 20 Cod

penal;

- eronată, în opinia apelantului, este și concluzia instanței, că copilul de 3 ani

nu a ascultat și a ignorat indicațiile tatălui și a intrat în apă, de aceea faptele

inculpatului nu pot fi considerate neglijență criminală, deoarece astfel instanța a

conchis, că vinovat de cele întâmplate s-ar face însăși copilul minor decedat, care

avea o vârstă fragedă;

- declarațiile făcute inițial de către martori, care au fost audiați în aceiași zi,

adică 29.07.2013, precum și cele făcute de către Bunescu Sergiu la etapa de

urmărire penală, ultimul fiind audiat în prezența apărătorului în calitate de bănuit și

apoi în calitate de învinuit, urmau a fi luate în considerație și puse la baza sentinței,

deoarece anume aceste declarații au fost făcute imediat după comiterea infracțiunii,

când amintirile erau proaspete și evenimentele erau ținute minte așa cum au avut loc

în realitate, și nu în versiunea apărută ulterior;

- în cadrul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatului a fost audiată în

calitate de martor minora Melinic Victoria, declarațiile acesteia fiind puse în capul

probelor pe care instanța și-a întemeiat hotărârea adoptată, iar declarațiile celorlalți

martori maturi (Ursachi Olga, Ursachi Marin, Ursachi Oleg, Său Petru) nici nu au

fost descrise și analizate de către instanță, făcându-se referință că ele sunt analogice

cu cele depuse de către minora Melinic Victoria;

- la 29.07.2013 Bunescu Sergiu a fost supus testării alcoolscopice și în aerul

expirat de către acesta a fost depistată o concentrație de alcool în mărime de 0,49

mg/l, astfel fiind probat și faptul că el era în stare de ebrietate alcoolică în ziua

respectivă;

3.2. succesorul legal al părții vătămate Bunescu Alina, care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bunescu Sergiu să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 149 alin.(1) Cod penal.

În susținerea solicitării sale a invocat:

- instanța de fond a emis o hotărâre ilegală, deoarece nu a dat o apreciere

corespunzătoare tuturor probelor administrate de organul de urmărire penală, care

confirmă pe deplin vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate, și

anume, că în ziua de 29.07.2013 copiii ei, împreună cu Bunescu Sergiu se aflau în

apă, și el pe o perioadă nedeterminată i-a lăsat fără supraveghere în apă, timp în care

copilul lor Maxim s-a înecat;

- despre faptul, că copiii s-au aflat în acea zi în apă și anume în momentul când

s-a produs incidentul, au vorbit toți martorii audiați în cadrul urmăririi penale,

inclusiv și Bunescu S., care în trei audieri la data de 22.08.2013, 18.09.2013 - ca

3

bănuit, și apoi în calitate de învinuit a declarat personal că copiii se aflau cu el în

apa râului, după care el i-a lăsat în apă și a ieșit la mal;

- după incidentul respectiv a văzut personal la Bunescu S. fotografiile din data

de 29.07.2013, în care copiii se aflau cu el în apa râului, astfel, dorind să o convingă

că copiii se aflau permanent lângă el, și el nu este vinovat cu nimic, însă a indicat,

că este convinsă de faptul, că la acel moment Bunescu S. spunea adevărul în

declarațiile sale și nu percepea că fotografiile pe care le arăta, de fapt, demonstrau

că copiii erau în apă și astfel vinovăția lui, precum și faptul, că în declarațiile din

instanță inculpatul a spus minciuni;

- nu cunoaște din ce considerente instanța de judecată a făcut concluzia, că

copiii mai mult țineau cu tatăl lor, asta ar însemna că ei nu erau atașați față de mamă

sau nu le purta de grijă, sau poate instanța de judecată s-a bazat pe declarațiile

nănașilor Eni Ecaterina și Eni Vitalie, care au luat o poziție de partea lui Bunescu

Sergiu.

respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea hotărârii atacate.

5.1. procuror, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului indică aceleași motive ca și în cererea de apel,

considerând, că instanța de apel incorect a menținut hotărârea primei instanțe de

achitare a lui Bunescu Sergiu de sub învinuirea imputată, deoarece nu a verificat sub

toate aspectele, complet și obiectiv toate probele administrate în cauza dată, astfel,

fiind ignorate prevederile art.100 alin.(4) și 101 Cod de procedură penală;

5.2. succesorul legal al părții vătămate, Bunescu Alina, invocând prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, indicând

aceleași motive ca și în cererea de apel.

2016, s-au admis recursurile ordinare declarate cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele

invocate, Colegiul a concluzionat că instanța de apel a menținut hotărârea primei

instanțe, în urma unei examinări superficiale a cauzei, deoarece nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, ci doar a preluat întocmai

motivarea primei instanțe privind nevinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal.

4

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul a constatat că atât prima instanță cât

și cea de apel nu au dat apreciere declarațiilor inculpatului și martorilor date în

cadrul urmăririi penale, deși acestea ulterior au fost modificate în instanțele de

judecată. Divergențele esențiale și neclaritățile în acest caz, urmau să fie elucidate

de către instanțe, care urmau să verifice și să aprecieze declarațiile sub toate

aspectele, complet și obiectiv, ceea ce n-a fost realizat de către instanțele de fond,

astfel că la baza hotărârii de achitare au fost puse probe, care n-au fost apreciate din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

au fost admise apelurile declarate de către procuror și succesorul legal al părții

vătămate, Alina (Bunescu) Umanschi și din alte motive decât cele invocate, s-a

dispus casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, potrivit căreia:

Bunescu Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.163 alin. (2)

lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2

(doi) ani.

În baza art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial s-a adăugat la pedeapsa stabilită, pedeapsa numită prin decizia Curții de Apel

Bălți din 26.03.2014, fiindu-i stabilită, lui Bunescu Sergiu, definitiv pedeapsă sub

formă de 2 (doi) ani 1 (una) lună închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip

semiînchis.

Sergiu în numele inculpatului, care invocând art. 427 alin.(1) pct. 8) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia și menținerea fără modificări a

sentinței instanței de fond.

În motivarea solicitărilor avocatul a indicat:

- instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor cercetate în cadrul

examinării apelurilor și a concluzionat că din declarațiile martorilor, succesorului

victimei precum și din alte înscrisuri, vina lui Bunescu Sergiu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 163 alin.(2) lit. b) Cod penal este demonstrată pe

deplin;

- instanța de apel ilegal, din oficiu, a reîncadrat acțiunile inculpatului din

componența de infracțiune prevăzută de art. 149 alin. (1) Cod penal, într-o

componență de infracțiune mai gravă, prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod

penal, prin urmare au fost încălcate prevederile art. 325 și 326 Cod de procedură

penală;

- stabilind pedeapsa penală inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont de

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. k) și l) Cod penal, și

5

anume că inculpatul a suferit foarte mult din cauza decesului fiului său precum și că

de la momentul comiterii infracțiunii au expirat cel puțin 2/3 din termenul de

prescripție pentru tragerea la răspundere penală prevăzut pentru această infracțiune.

2018, s-a admis recursul ordinar declarat de avocatul Prodan Sergiu în numele

inculpatului cu casarea totală a deciziei instanței de apel și s-a dispus rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de

apel, examinând cauza din speță, a admis o eroare procesuală, care nu poate fi

corectată în ordinea procedurii de recurs ordinar, și anume:

Potrivit art. 113 Cod de procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii

penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

În speță, Colegiul a constatat că Bunescu Sergiu a fost pus sub învinuire pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, adică lipsirea de

viață din imprudență.

Prin sentința din 16 februarie 2015, Bunescu Sergiu a fost achitat de sub

învinuirea înaintată din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor constitutive ale

infracțiunii, sentință care prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel

Bălți din 13 septembrie 2017 a fost casată, iar Bunescu Sergiu a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică lăsarea cu

bună știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru

viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede, dacă cel

vinovat știa despre primejdie și el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru

viață, care a provocat din imprudență decesul victimei.

Potrivit materialelor cauzei, inclusiv proceselor-verbale ale ședințelor de

judecată, atât în instanța de fond cât și în cea de apel, procurorii participanți nu au

înaintat lui Bunescu Sergiu, în baza art. 326 Cod de procedură penală, o nouă

învinuire în sensul agravării. Mai mult, declarând apel asupra sentinței instanței de

fond, procurorul a solicitat condamnarea lui Bunescu Sergiu anume în baza art. 149

alin. (1) Cod penal.

Colegiul a remarcat că sancțiunea art. 149 alin. (1) Cod penal prevede

închisoare de până la 3 ani, iar sancțiunea art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede

închisoare de până la 4 ani, prin urmare, infracțiunea în baza căreia Bunescu Sergiu

a fost recunoscut vinovat și condamnat, de către instanța de apel, este mai gravă

decât infracțiunea incriminată de către organul de urmărire penală, adică art. 149

alin. (1) Cod penal.

6

Reieșind din circumstanțele constatate, instanța de apel a atestat încălcarea

gravă de către Colegiul penal al Curții de Apel Bălți, a prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală, care stipulează că judecarea cauzei în primă instanță se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se

admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează

dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației

inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de legea

procesual penală.

Calificarea corectă a infracțiunilor asigură respectarea de către organele de

drept și instanțele de judecată a legalității ca principiu constituțional, din care derivă

și alte principii fundamentale ale dreptului penal. Ca rezultat al calificării corecte a

infracțiunii sunt garantate drepturile și interesele legitime ale făptuitorului prin

aplicarea pedepsei penale prevăzute de legiuitor anume pentru infracțiunea comisă

și imputată acestuia, dar nu pentru o altă infracțiune, de o gravitate mai înaltă.

apelul succesorului părții vătămate Umanschi (Bunescu) Alina a fost respins ca

nefondat.

Apelul procurorului în Procuratura Rîșcani, Constantin Rusu a fost admis, cu

casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

Bunescu Sergiu în conformitate cu art.391 alin.(l), pct.6) Cod de procedură

penală și art.60 alin (1), lit. b) Cod penal, a fost liberat de răspunderea penală pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu încetarea

procesului penal pe acest capăt de învinuire, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

10.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut dispozițiile art. 415

alin.(21) Cod de procedură penală, potrivit cărora, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

sentință de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți, urmând ca martorii acuzării să fie audiați din nou, în

cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

În respectarea legislației procesual-penale menționate supra, Colegiul penal a

admis demersul părților cu privire la reluarea cercetării judecătorești potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, ca rezultat în instanța de apel fiind nemijlocit audiați

succesorul părții vătămate Umanschi Alina, martorii: Său Petru, Său Victoria,

Ursachi Olga, Ursachi Marin, Pașciuc Vitali și inculpatul Bunescu Sergiu, (f. d. 156-

158, vol. III).

7

În urma cercetării probelor administrate, Colegiul penal a conchis, că în

acțiunile inculpatului Bunescu Sergiu persistă și sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, fapt corect

apreciat de către partea acuzării la înaintarea față de inculpat a unei noi învinuiri, în

baza ordonanței din 26.04.2018, adusă la cunoștința lui Bunescu Sergiu la aceiași

dată în ședința de judecată a instanței de apel. În atare împrejurări, s-a constatat

netemeinicia sentinței contestate, fiind lipsă cercetarea obiectivă a probelor

administrate pe parcursul procesului penal sub aspectul pertinenței și concludenței

acestora, condiționându-se casarea sentinței.

Colegiul penal a considerat irelevante invocările apărării privitor la faptul, că

acuzarea nu era în drept să vină cu modificarea învinuirii în sensul agravării,

deoarece cauza penală este la a III-a rejudecare, or, potrivit alin.(1) art.326 Cod de

procedură penală, procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă

instanță și în instanța de apel este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea

adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele

cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit o

infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior, aducând la cunoștință

inculpatului, apărătorului lui și, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua

învinuire. În asemenea situație, instanța, la cererea inculpatului și a apărătorului lui,

acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce

judecarea cauzei continuă. În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea în

sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel. La caz, Colegiul penal a

menționat, că prin deciziile instanței de recurs au fost casate total deciziile

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18.05.2016 și 13.09.2017, instanța de

apel în cadrul rejudecării cauzei urmând să se expună asupra apelurilor procurorului

în Procuratura Rîșcani, Constantin Rusu, și al succesorului părții vătămate

Umanschi (Bunescu) Alina, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani din

16.02.2015, nepersistând careva impedimente în înaintarea unei învinuiri în sensul

agravării, ținându-se cont și de faptul, că sentința instanției de fond a fost atacată cu

apel și de acuzatorul de stat.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul neagă vinovăția sa în comiterea

infracțiunii de lăsare în primejdie, totuși, prin prisma probelor scrise, cercetate în

ședința de judecată, cât și prin declarațiile martorilor audiați în instanța de apel, a

considerat dovedită vinovăția lui Bunescu Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal.

În susținerea și confirmarea învinuirii formulate, Colegiul penal s-a referit la

declarațiile succesorului părții vătămate Umanschi Alina, din care rezultă, că

Bunescu Sergiu a luat copiii lor minori și a plecat pe malul bazinului de acumulare

„Costești-Stânca”, unde a stat câteva zile. La 29.07.2013 a fost înștiințată prin

8

telefon că fiul ei, Xxxxx a decedat prin înec. De asemenea a indicat, că din spusele

inițiale ale inculpatului Bunescu Sergiu, copiii când au fost lăsați temporar fără

supraveghere, se aflau în apă.

De rând cu aceste declarații, Colegiul a reținut și declarațiile martorului

Ursachi Marin, care a confirmat că la data de 29.07.2013, minorul Xxxxx a decedat

prin înec, înecându-se în lacul de acumulare din satul Duruitoarea Nouă, corpul

neînsuflețit al căruia a fost găsit în apă de către Ursachi Oleg. A menționat, că în

momentul când Bunescu Sergiu era pe mal și se dezbrăca de maiou, s-a întors cu

spatele față de copii, care se aflau pe mal.

Martorul Olga Ursachi a confirmat, că la data de 29.07.2013 minorul Xxxxx a

decedat prin înec. Corpul acestuia a fost găsit în apă, la o distanță în jur de 3 metri

de la mal, de către Ursachi Oleg.

Martorul Ursachi Oleg a relatat, că la data de 29.07.2013, aflându-se pe malul

bazinului de acumulare „Costești-Stânca”, a auzit cum Bunescu Sergiu striga,

căutându-și copilul său cel mai mic. A intrat în apă și la o distanță de vreo 3 m de la

mal, s-a scufundat în apă a observat corpul minorului. L-a scos din apă, făcându-i

respirația artificială, însă acesta nu dădea semne de viață.

Fiind audiat în instanța de apel Bunescu Sergiu a susținut declarațiile depuse

anterior pe parcursul cercetării judecătorești, atât în prima instanță (art.222-224,

vol.I), cât și în instanța de apel (f.d.193-195, vol.II). Aceste declarații coroborează

cu declarațiile martorilor, în ce privește momentul, cu durata în jur de o minută,

când a lăsat copiii, întorcându-se cu spatele la aceștia, pentru a-și lăsa hainele,

invocând că copiii i-a lăsat pe mal, jucându-se în nisip. Fiind întrebat despre

discordanța între declarațiile de la urmărirea penală și cele depuse în instanță, or, la

urmărirea penală Bunescu Sergiu a declarat că a lăsat copiii la mal, în apă,

inculpatul a menționat în anterioara audiere în instanța de apel, că nu ține minte ce a

declarat ofițerului de urmărire penală, datorită acelui fapt că la momentul audierii

era sub influența medicamentelor pe care le administra, nu ține minte dacă

declarațiile pe care le-a semnat i-au fost citite.

Colegiul penal a considerat, că în raport cu declarațiile analizate vin și probele

scrise, cum ar fi cererile succesorului părții vătămate Umanschi Alina, din

24.09.2018, prin care solicită de a fi atras la răspundere soțul ei, Bunescu Sergiu

(f.d.48-49 vol.I); raportul din 29.07.2013, privind primirea înștiințării prin telefon

despre faptul, că în râul Prut din Duruitoarea Nouă s-a înecat un minor (f.d.13,

vol.I); procesul verbal din 19.07.2013, de cercetare la fața locului cu planșa

fotografică anexată, locul cercetării fiind malul lacului de acumulare Costești-Stânca

(f.d. 14-24, vol.I); raportul de constatare medico-legală nr.80 din 31.07.2013 (f.d.33-

35, vol.I) și raportul de constatare medico-legală nr.l67d din 27.09.2013 (f.d.39,

vol.I) potrivit concluziilor căruia, Xxxxx a decedat în rezultatul asfixiei mecanice

9

prin înec, ce se confirmă prin depistarea la examinarea medico-legală a cadavrului a

semnelor morfologice specifice ale urmei de spumă perlată, densă în căile

respiratorii, emfizem pulmonar și subpleural, „petele Rasskazov-Lukokski-Paltauf”,

cât și a semnelor asfexice: hemoragii în conjuctiva palpebrală, sânge fluid roș-închis

în cavitatea cordului și în lumenul” vaselor mari, venecongestia pronunțată și a

organelor interne. La examinarea medico-legală a cadavrului, leziuni corporale nu s-

au depistat. După datele morfopatologice reiese că, corpul neînsuflețit s-a aflat timp

foarte scurt în apă.

Astfel, analizând cumulul de probe administrat, instanța de apel a reținut, că

martorul Ursachi Oleg în ședința de judecată a indicat, că până la acel moment se

scăldau cu toții, copiii erau însoțiți tot timpul de părinți, inclusiv și copiii lui

Bunescu Sergiu nu se scăldau singuri. Nici un părinte nu a permis copiilor să se

scalde fără prezența maturilor. Succesorul părții vătămate Umanschi Alina, de

asemenea a indicat din spusele inițiale ale inculpatului Bunescu Sergiu, că copii

când au fost lăsați temporar fără supraveghere se aflau în apă. Faptul dat a fost

confirmat inițial în cadrul urmăririi penale și de martorul Pașciuc Vitalie și

inculpatul Bunescu Sergiu, declarații care ulterior acestea nu și le-au mai susținut,

indicând că nu au citit cele indicate, invocând și starea de stres. Ceilalți martori

audiați la caz, deja în instanța de judecată, au indicat însă, că copiii se jucau pe mal,

în imediata apropiere a oglinzii apei, Colegiul penal considerând totuși, că

declarațiile inițiale date atât de martori, cât și de inculpat sunt veridice,

concluzionându-se totuși, că copiii au fost lăsați fără supraveghere de Bunescu

Sergiu, când se aflau în apa râului și nu pe mal cum s-a încercat ulterior de a se

vehicula.

În același context, Colegiul penal a notat, că nu ar avea importanță dacă copilul

Xxxxx ar fi fost lăsat de tatăl său pe malul râului sau chiar în apa râului, or, și malul

râului însuși prin natura sa reprezintă un loc periculos pentru un copil de trei ani,

minorul fiind expus pericolului indiferent se află nemijlocit în apa râului sau în

imediata apropiere a acesteia, iar Bunescu Sergiu cu certitudine realiza gradul

pericolului și probabilitatea înecului lui Xxxxx, când 1-a lăsat fără supraveghere în

acel loc.

Deci, Colegiul penal a conchis, că probele administrate pe cauză corespund

cerințelor stipulate de art.101 Cod de procedură penală, adică sînt pertinente,

concludente și utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare,

coroborând între ele și demonstrând pe deplin vinovăția lui Bunescu Sergiu, iar

nerecunoașterea vinei de către inculpat în comiterea infracțiunii imputate, nu poate

servi ca temei pentru achitarea lui, invocările apărării în acest sens fiind apreciate de

instanța de apel ca o modalitate de exercitare a dreptului de apărare.

10

Colegiul penal a conchis, că probele enumerate, care au fost verificate în cadrul

ședinței de judecată permit de a reține în sarcina inculpatului ca fiind constatat

faptul, că Bunescu Sergiu, la data de 28.07.2013, aproximativ la ora 15:30,

împreună cu copiii săi minori Xxxxx, a.n.31.01.2009 și Xxxxx, a.n. 14.07.2010, au

venit la odihnă pe malul bazinului de acumulare „Costești-Stânca”.

Contrar mesajului de avertizare „Scăldatul este interzis”, înscris pe panoul

informativ instalat la intrarea pe malul bazinului de acumulare „Costești-Stânca”,

din preajma teritoriului administrativ al satului Duruitoarea Nouă, raionul Rîșcani,

la data de 29.07.2013, aproximativ la ora 14:00 le-a permis copiilor săi minori

Xxxxx și Xxxxx să se scalde în bazinul de acumulare.

În timp ce minorii Xxxxx și Xxxxx la 14.07.2010 se aflau în apă, Bunescu

Sergiu fiind conștient de vârsta fragedă a copiilor săi și că aceștia se pot afla într-o

stare periculoasă pentru viață, fiind lipsiți de posibilitatea de a se salva datorită

vârstei fragede, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al inacțiunii

sale, prevăzând urmările prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea lor,

i-a lăsat de unii singuri, fără supravegherea vre-unui matur, plecând pe mal să se

dezbrace de haine.

La reîntoarcerea sa spre apă, a depistat lipsa feciorului său Xxxxx în vârstă de

3 ani, care, fiind lăsat fără supraveghere de către maturi în apă, aflându-se într-o

situație periculoasă, susceptibilă să producă consecințe negative, s-a înecat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.167 d din 27.09.2013 Xxxxx

a decedat în rezultatul asfixiei mecanice prin înec, ce se confirmă prin depistarea la

examinarea medico-legală a cadavrului a semnelor morfologice specifice ale urmei

de spumă perlată, densă în căile respiratorii, emfizem pulmonar și subpleural,

„petele Rasskazov-Lukokski-Paltauf”, cât și a semnelor asfexice: hemoragii în

conjuctiva palpebrală, sânge fluid roș-închis în cavitatea cordului și în lumenul”

vaselor mari, venecongestia pronunțată și a organelor interne. La examinarea

medico-legală a cadavrului, leziuni corporale nu s-au depistat. După datele

morfopatologice reiese că, corpul neînsuflețit s-a aflat timp foarte scurt în apă.

Prin acțiunile sale intenționate, Bunescu Sergiu, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu indicii de calificare: lăsarea, cu

bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru

viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede, dacă cel

vinovat știa despre primejdie și a avut posibilitatea de a acorda ajutor părții

vătămate fie că el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, care a

provocat din imprudență decesul victimei.

Fiind stabilită cu certitudine vinovăția inculpatului Bunescu Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal

a constatat prezența temeiului de încetare a procesului penal, așa cum, la caz sunt

11

întrunite condițiile pentru aplicarea art.53 lit.g) Cod penal, potrivit căruia, persoana

care a săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi

liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și de către

instanța de judecată la judecarea cauzei în cazurile: „...prescripției de tragere la

răspundere penală”.

Potrivit art.332 alin.(l) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5)-9),

285 alin.(l) pct.1),2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul

penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Potrivit art.391 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă: ...există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În continuare Colegiul penal a reținut, că infracțiunea comisă de către Bunescu

Sergiu, potrivit reglementărilor expuse la art.16 alin.(3) Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar în conformitate cu art.60 alin.(l) lit. b)

Cod penal, care stipulează, că persoana se liberează de răspundere penală dacă din

ziua săvârșirii infracțiunii au trecut 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin

grave.

Deci, s-a constatat, că acțiunile infracționale ale inculpatului Bunescu Sergiu,

încadrate în baza art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal - infracțiunea mai puțin gravă a

fost săvârșită la 29.07.2013, de la comiterea acesteia a trecut mai mult de 5 ani, fapt

ce a determinat instanța de apel de a înceta procesul în privința lui Bunescu Sergiu,

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

La fel, s-a notat, că deși succesorul părții vătămate Umanschi Alina în cadrul

instanței de apel a solicitat încetarea procedurii de apel în baza apelului declarat de

către ea, invocând retragerea cererii de apel.

Potrivit art.407 alin.(l) Cod de procedură penală, până la începerea cercetării

judecătorești la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat,

respectiv, Colegiul penal a considerat imposibil de a proceda conform solicitărilor

succesorului părții vătămate Umanschi Alina, dat fiind faptul că dorința de a retrage

apelul declarat aceasta și-a manifestat-o după ce a fost declanșată cercetarea

judecătorească. Luând în considerație faptul că Umanschi Alina nu și-a susținut

apelul, instanța de apel a considerat oportun de a-1 respinge ca nefondat.

Referitor la apelul declarat de către procuror, Colegiul penal a considerat că

acesta este pasibil admiterii, cu pronunțarea în cazul lui Bunescu Sergiu a unei noi

hotărâri.

Bunescu Sergiu, prin care indicând temeiurile de recurs din art.427 alin. (1) pct. 6)

12

și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu menținerea sentinței,

invocând că:

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii, temei de declarare a recursului

prevăzut de art.427 alin. (l) pct.8) Cod de procedură penală;

- recurentul consideră că instanța de apel a dat o apreciere greșită a probelor

cercetate în cadrul examinării apelului, astfel instanța greșit a concluzionat din

declarațiile martorilor, succesorului părții vătămate, precum și din alte înscrisuri

precum că vina inculpatului Bunescu Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal este demonstrată pe deplin;

- recurentul consideră că instanța de apel absolut neîntemeiat a constatat

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.163 alin. (2) lit. b)

Cod penal, cu următoarele semene calificative: „lăsarea cu bună-știință, fără ajutor a

unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de

posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede, dacă cel vinovat știa despre

primejdie și el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, care a provocat

din imprudență decesul victimei;

- recurentul consideră că în speța dată sunt aplicabile prevederile art.20 Cod

penal;

- recurentul consideră că motivarea soluției instanței de apel contrazice

dispozitivul, temei de casare a hotărârii prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală;

- poziția apărării a fost incorect interpretată în decizie, astfel apărarea s-a referit

la faptul că învinuirea adusă inculpatului în baza art.163 alin. (2) Cod penal este

neîntemeiată, procurorul nu a adus careva probe noi în susținerea noii acuzări. Mai

mult ca atât prin aducerea unei noi acuzări procurorul practic confirmă legalitatea

sentinței contestate, la al treilea cerc de examinare a apelului, procurorul a ajuns la

concluzia că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive a infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal, deci în această ordine de idei recurentul

concluzionează că instanța de fond corect l-a achitat;

- în apelul și recursurile declarate de procurori pe prezenta cauză se insista pe

condamnarea inculpatului în baza art. 149 alin.(1) Cod penal, considerând că vina

lui este dovedită pe deplin prin probele administrate, ulterior prin modificarea

acuzării procurorul practic a ieșit din fondul apelului declarat. Procurorul după

modificarea acuzării nu a adus nici un argument în defavoarea sentinței contestate,

solicitând în continuare admiterea apelului cu condamnarea inculpatului deja pe art.

163 alin. (2) Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus privitor la temeiul de casare a sentinței instanței

de fond, care totuși este eroarea admisă de prima instanță care a dus la adoptarea

unei sentințe neîntemeiate sau ilegale. Potrivit deciziei atacate procurorul a

13

modificat învinuirea în baza art.163 alin.(2) Cod penal, iar instanța de apel l-a

recunoscut vinovat pe Bunescu Sergiu în comiterea acestei infracțiuni, deci

procurorul și instanța de apel au constatat lipsa în acțiunile lui a indicilor infracțiunii

prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal. În această ordine de idei se concluzionează

că instanța de apel a casat o sentință legală, instanța de fond corect a constatat lipsa

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art.149 alin. (1) Cod

penal;

- adoptând soluția instanța de apel a interpretat greșit probele, astfel toți

martorii acuzării și apărării au declarat că victima nu s-a aflat în apă, locul unde se

aflau copiii nu era periculos pentru viață, pe când instanța de apel a reținut din

aceste declarații doar faptul că fiul s-a înecat și că a fost găsit în apă;

- recurentul consideră că de către instanțele de judecată ierarhic inferioare i-a

fost grav lezat dreptul la un proces echitabil consacrat în art.6 a Convenției

Europene pentru apărarea Drepturilor Omului, deoarece este condamnat pentru o

faptă care nu a comis-o, practic nu este auzit de instanțele naționale, în baza la

aceleași probe a fost achitat și condamnat, instanțele naționale au o poziție

părtinitoare față de partea acuzării, fapt confirmat prin ultimele 2 decizii a

instanțelor de apel și ultima decizie a Curții Supreme de Justiție, decizii care au

sugerat acuzării necesitatea de a înainta inculpatului nejustificat o altă acuzare, fiind

în totalitate ignorată poziția inculpatului;

- deasemenea i-au fost încălcate drepturile consacrate în art.5 a Convenției

Europene pentru apărarea Drepturilor Omului.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că criticile

formulate de recurent în partea ce ține de aprecierea probelor, nu conțin indicii

erorilor de drept și respectiv, nu sunt motivate sub aspectul hotărârii contestate, ca

fiind ilegală.

de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal consideră, că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărârilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o

14

eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărârii legal adoptate

de către instanțele judecătorești.

Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii – temeiuri care

nu și-au găsit confirmarea în speța dată.

Colegiul penal constată, că lecturând textul deciziei instanței de apel, se

observă că decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția. În

fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal reține că în recursul declarat este criticată

aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul

invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar

dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea probelor este o competență și prerogativă

legală a instanțelor de fond și nu constituie un temei de drept separat de casare din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel că invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar drept temei de casare este lipsită de suport legal.

Cu privire la argumentele invocate de recurent, precum că „de către instanțele

de judecată ierarhic inferioare i-a fost grav lezat dreptul la un proces echitabil

consacrat în art. 6 CEDO, totodată fiindu-i încălcat și drepturile consacrate în art.

5 CEDO”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și declarative și menționează în

acest sens că vina lui Bunescu Sergiu, a fost demonstrată pe deplin prin probele

legal examinate în instanța de apel, prin ce a fost respectat art. 6 și 5 CEDO, și

anume : ordonanța de modificare a învinuirii din 26 aprilie 2018 (f. d. 104, vol. II);

discursul acuzatorului de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți, Elena

Lisnic în cadrul dezbaterilor judiciare pe cauza penală de învinuire a inculpatului

Bunescu Sergiu în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod

penal (f. d. 128-134, vol. III); declarațiile succesorului părții vătămate, Umanschi

Alina (f. d. 198-200, vol. I; f. d. 53-56, vol. II; f. d. 138,vol. III); declarațiile

martorului Ursachi Oleg (f. d. 206-208, vol. I; f. d. 62-64, vol. II; f. d. 139, vol. III);

15

declarațiile martorului Ursachi Marin (f. d. 203-205, vol. I; f. d. 65-67, vol. II; f. d.

140, vol. III); declarațiile martorului Ursachi Olga (f. d. 201-202, vol. I; f. d. 59-61,

vol. II; f. d. 141, vol. III); declarațiile martorului Său Petru (f. d. 209-211, vol. I; f.

d. 57-58, vol. II; f. d. 143, vol. III); declarațiile martorului Pașciuc Vitali (f. d. 144-

145, vol. III); declarațiile martorului Său Victoria (f. d. 146-147, vol. III), probe care

coroborează cu celelalte probe prezentate de partea acuzării, respectându-se

prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, instanța de apel corect a

admis demersul părților cu privire la reluarea cercetării judecătorești potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, fiind audiate părțile menționate mai sus.

Colegiul penal menționează, că argumentele invocate de recurent în sensul că

„instanța de apel a interpretat greșit probele și prin modificarea acuzării

procurorul practic a ieșit din fondul apelului declarat”, nu pot fi acceptate,

deoarece instanța de apel și-a întemeiat concluzia privind condamnarea inculpatului

pe cumulul de probe ce se conțin în dosar și care au fost examinate, verificate și

apreciate corect prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației de „neîntrunire

a elementelor infracțiunii”, temei invocat de recurent și prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și consecințe).

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele în ședința

instanței de apel, verificându-le și sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe

cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui

Bunescu Sergiu privind săvârșirea anume a infracțiunii prevăzute de art. 163 alin.

(2) lit. b) Cod penal, să fie întemeiată și legală și contrazice argumentul invocat de

recurent precum că „elementele infracțiunii nu sunt întrunite pe acest articol”.

Totodată, Colegiul penal menționează că dreptul procurorului prevăzut de

alin.(l) art.326 Cod de procedură penală, este de a modifica învinuirea „dacă probele

cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit o

infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior”. Astfel, procurorul trebuie să

emită în acest sens o ordonanță, iar instanța are obligația de a accepta ordonanța

numai în cazul prezentării probelor incontestabile. Luând în considerare că pentru

admiterea ordonanței procurorul trebuie să prezinte probe incontestabile, se

apreciază că restrângerea cuprinsă în alin.(l) art.326 Cod de procedură penală este

proporțională cu situația care a determinat-o - săvârșirea de către inculpat a unei

infracțiuni mai grave decât cea incriminată. Or, procurorul nu poate fi lipsit de

16

dreptul de a-și exercita atribuțiile. Potrivit art.124 din Constituție, Procuratura

reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și

drepturile și libertățile cetățenilor, conduce și exercită urmărirea penală, reprezintă

învinuirea în instanțele judecătorești în condițiile legii.

Raportând prevederile alin.(l) art.326 Cod de procedură penală la interdicția

statuată de alin.(4) art.54 din Constituție de a nu atinge existența dreptului sau a

libertății, se constată că acestea nu aduc atingere existenței dreptului la apărare,

deoarece instanța, la cererea inculpatului sau a avocatului, are obligația de a acorda

termenul necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după aceasta

judecarea cauzei continuă.

Prin urmare, la caz se constată că procurorul a solicitat recalificarea acțiunilor

inculpatului Bunescu Sergiu din art.149 alin.(l) Cod penal în art.163 alin.(2) lit. b)

Cod penal, în acest sens înaintând ultimului ordonanță de modificare a învinuirii. Ca

rezultat, a solicitat să fie recunoscut vinovat Bunescu Sergiu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.163 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului

penal din motivul expirării termenului de prescripție pentru tragere la răspundere

penală (f. d. 104, vol. III).

La caz, Colegiul penal menționează, că prin deciziile instanței de recurs au fost

casate total deciziile Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18.05.2016 și

13.09.2017, instanța de apel în cadrul rejudecării cauzei urmând să se expună asupra

apelurilor procurorului în Procuratura Rîșcani, Constantin Rusu, și al succesorului

părții vătămate Umanschi (Bunescu) Alina, declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani din 16.02.2015, nepersistând careva impedimente în înaintarea

unei învinuiri în sensul agravării, ținându-se cont și de faptul, că sentința instanției

de fond a fost atacată cu apel și de acuzatorul de stat.

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a casat sentința și a pronunțat

o hotărâre nouă potrivit căreia Bunescu Sergiu Iurie în conformitate cu art.391

alin.(l), pct.6) Cod de procedură penală și art.60 alin (1), lit. b) Cod penal, a fost

liberat de răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.163

alin.(2) lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului penal pe acest capăt de învinuire,

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În acest sens CEDO a recunoscut că o instanță de apel are dreptul incontestabil

de a recalifica faptele, însă ca această recalificare să fie compatibilă cu Convenția,

acuzatului trebuie să-i fie acordată posibilitatea de a-și exercita drepturile la apărare

în mod concret, efectiv și mai ales în timp util (cauza Pelissier și Sassi c. Franței din

25.03.1999).

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în speța dată

nu se constată eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii

17

incriminate inculpatului Bunescu Sergiu prin prisma prevederilor art. 163 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că motivele invocate în recursul ordinar

declarat de către inculpat, țin de aprecierea probelor, iar temeiurile indicate de

acesta nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bunescu

Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 octombrie

2018, în cauza penală privindu-l pe Bunescu Sergiu Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecătorii Cobzac Elena

Boico Victor

18