1ra-372/2019 — art. 324 alin. 2 lit. c CP

1ra-372/2019 — art. 324 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-372/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Conac Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.05.2012 - 21.02.2014;

Instanță de apel: 18.03.2014 - 28.09.2016;

Instanță de recurs: 23.12.2016 - 07.03.2017;

Instanță de apel: 05.04.2017 - 08.10.2018;

Instanță de recurs: 20.12.2018 - 09.04.2019.

A C O N S T A T A T :

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2)

lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Prin aceeași sentință Conac Sergiu a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

activând conform ordinului MAI nr.162 „ef” din 29.04.2011 în funcția de șef

adjunct al Secției Urmărire Penală a CPR Glodeni, fiind antrenat în exercițiul

funcției deținute, deci fiind persoană publică, având în gestiune cauza penală

nr.2012090077 pornită la 02.03.2012 în baza art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, pe

faptul tentativei de viol comisă de cet. Sergiu Bețișor în privința cet. xxxxx, în

perioada de timp începând cu 20.02.2012, în scopul îndeplinirii unor acțiuni

contrar obligațiunilor sale de serviciu exprimate în neatragerea la răspundere

penală a lui Bețișor Sergiu și contribuirea la încetarea urmăririi penale pe cauza

penală dată, exprimată în înaintarea către procurorul conducător al urmăririi penale

a unui raport cu propunerea de încetare a urmăririi penale, prin extorcare a pretins

de la ultimul bani ce nu i se cuvin, iar la 22.03.2012, aproximativ la ora 13.14, a

primit de la Bețișor Sergiu în același scop 15 000 lei, fapt după care a fost reținut

1

în flagrant delict, pe teritoriul stației de alimentare „Lukoil”, la intrarea în or.

Glodeni.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.324

alin.(2) lit. c) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice în organele MAI pe termen de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate a fost dovedită integral prin probele administrate, și anume:

declarațiile martorilor Bețișor Sergiu și xxxxx; denunțul lui Bețișor Sergiu, prin

care solicită tragerea la răspundere penală a colaboratorului de poliție a CPR

Glodeni, Conac Sergiu, pentru acțiuni de corupere pasivă; ordonanța și procesul-

verbal de ridicare la 22.03.2012 de la Bețișor Sergiu a purtătorului electronic de

model CD-R „Esperanza”, cu înscrierile audio a discuției lui Conac Sergiu și

Bețișor Sergiu din 21.03.2012; actele procesuale de autorizare a măsurilor

operative de investigație și a acțiunilor de urmărire penale; procesul-verbal de

percheziție corporală a lui Conac Sergiu din 22.03.2012, în cursul cărei de pe

mâinile ultimului au fost ridicate urme de substanță fluorescentă; ordonanța și

procesul-verbal de ridicare din 22.03.2012 de la Bețișor Sergiu a tehnicii speciale

cu care ultimul a fost înzestrat; procesul-verbal de examinare a purtătorului

electronic de model CD-R „Esperanza”, care conține înregistrările audio a

convorbirilor dintre Conac Sergiu și Bețișor Sergiu din 21.03.2012; procesele-

verbale de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor și de apreciere a

informațiilor ce au importanță pentru cauza penală; raportul de expertiză nr.883 din

20.04.2012.

În pofida acestor argumente, instanța de judecată a neglijat valoarea

probantă a tuturor probelor acuzării. Inculpatul nu și-a recunoscut vina, poziție ce

poartă un caracter de apărare și declarativ, scopul fiind eschivarea de la

răspunderea penală. Instanța de fond a evitat să intre în esența învinuirilor

incriminate, interpretându-le în favoarea inculpatului, care a acționat cu încălcarea

normelor de procedură penală.

prima instanță nu a apreciat rezultatul obținut ca urmare a acțiunilor de

urmărire penală petrecute în cauză, nu a ținut cont de discuțiile avute între martorul

Bețișor Sergiu și inculpat, atât la 21.03.2012, cât și la 22.03.2012, conform căror se

confirmă faptul extorcării și primirii de către inculpat a banilor în sumă de 15 000

lei de la Bețișor Sergiu. Aprecierea tendențioasă și unilaterală a probelor de către

instanță a favorizat pronunțarea unei sentințe de achitare.

2016, a fost admis apelul, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Conac Sergiu a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.326 alin.(1) Cod penal, la amendă în

mărime de 1 000 unități convenționale.

Prin aceeași decizie Conac Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.328 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a exercita funcții publice în organele MAI pe termen de 3

ani, în această parte soluția a fost menținută prin decizie instanței de recurs.

2

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă amendă

în mărime de 1 200 unități convenționale, echivalentul a 24 000 lei, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții publice în organele MAI pe termen de 3 ani.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a constatat fapta și a indicat

că, probele administrate dovedesc comiterea de către inculpat a infracțiunii

prevăzute de art.326 alin.(1) Cod penal.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia solicitând

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel și-a întemeiat soluția de

condamnare pe aceleași probe, care au fost examinate în prima instanță, iar

acuzarea nu a prezentat careva probe noi, care în coroborare cu probele deja

existente ar putea fi reapreciate.

martie 2017, a fost admis recursul, casată decizia în partea condamnării

inculpatului în baza art.326 alin.(1) Cod penal și aplicării prevederilor art.84

alin.(1) Cod penal și dispusă rejudecarea cauzei în partea vizată de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, decizia a fost menținută.

6.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, rejudecând

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, nu

respectat prescripțiile de drept, deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate,

cât și a procesului verbal al ședinței judiciare:

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și

probele apărării, inclusiv cele indicate în sentință și invocate în recursul ordinar.

Totodată, doar remarca instanței că: „...pretinsa provocare nu și-a găsit

confirmare prin datele obiective ale cauzei, deoarece probele supuse cercetării de

și apreciate din punct de vedere al veridicității, utilității, concludentei, pertinenței

și coroborării reciproce, denotă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

trafic de influență”, nu reprezintă o pronunțare legal argumentată a instanței de

apel în aspectul vizat, și nu corespunde criteriilor de apreciere a probelor

administrate pe caz, prescrise în art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi: înregistrarea între

Bețișor Sergiu și Conac Sergiu, făcută de pe telefonul mobil, stenograma

înregistrărilor de imagini a comunicărilor din 22.03.2012, purtătorul de informație

cu înregistrările convorbirilor din 21.03.2012;

c) schimbând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art.326

alin.(1) Cod penal, în deliberare, instanța de apel nu a pus în discuția părților noua

învinuire și nu i-a oferit inculpatului posibilitatea de a se apăra în sensul dat,

nefiindu-i respectat, astfel, dreptul la un proces echitabil (Hotărârea CțEDO din

12.04.2011, Adrian Constantin vs. România). Mai mult, instanța a constata că

inculpatul a comis fapta: „susținând că are influență asupra procurorului

3

conducător al urmăririi penale”, dar ulterior s-a contrazis, deoarece a încadrând

acțiunile lui în baza art.326 alin.(1) Cod penal, a stabilit deja că este: „o persoană

care are influență asupra unei persoane cu funcție de demnitate publică”.

2018, a fost respins, ca nefondat, apelul cu menținerea sentinței în partea achitării

inculpatului pe art.324 alin.(2) lit. c) Cod penal.

7.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, analizând

probele administrate de prima instanță și ținând cont de art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală, care prevede, că pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs (decizia Curții Supreme de Justiție din 07.03.2017) sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului, care a indicat, că „Circumstanțele expuse atestă în mod

lucid că instanța de apel nu a judecat cauza penală privind acuzarea inculpatului

în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal în condițiile legii, deoarece a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția respectivă,

și că recursul de pe rol este întemeiat în partea vizată”, concluzia primei instanțe

privind achitarea inculpatului Conac Sergiu de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2) lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiuni, rezultă pe deplin din probele acumulate la

cauză.

Astfel, analizând cumulul de probe prezente pe cauză, instanța de apel a

conchis că, prima instanță întemeiat a constatat, că nu au fost prezentate probe

incontestabile, ce ar confirma că a avut loc infracțiunea prevăzută de art.324

alin.(2) lit. c) Cod penal, de care inculpatul este învinuit. Îndoielile și

incertitudinile în acest sens nu au fost înlăturate nici în instanța de apel.

Instanța de apel a indicat că, este întemeiată concluzia primei instanțe că,

urmează a fi apreciate critic depozițiile martorului Bețișor Sergiu, deoarece acestea

nu sunt confirmate nici printr-o probă pertinentă, concludentă și utilă administrată

în conformitate cu Codul de procedură penală și poartă doar un caracter declarativ.

În cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, în procesul-verbal de

primire a plângerii din 21.03.2012 a lui Bețișor Sergiu, este indicat că Conac

Sergiu a pretins de la Bețișor Sergiu suma de 30 000 lei pentru ca acesta să claseze

cauza penală și să rezolve întrebarea cu xxxxx și cu procurorul, însă Bețișor Sergiu

i-a spus că suma este prea mare și au convenit la suma de 15 000 lei. Totodată, în

învinuire și rechizitoriu nu este relatat nimic despre faptul că acesta a pretins de la

Bețișor Sergiu suma de 30 000 lei, mai mult nu a fost prezentată nici o probă ce ar

confirma acest fapt, din aceste considerente instanța a apreciat critic aceste

declarații.

La fel, în cadrul ședinței de judecată martorul Bețișor Sergiu a declarat că

suma pretinsă de Conac Sergiu era prea mare și el i-a propus suma de 15 000 lei,

însă acest fapt la fel nu a fost relatat atât în învinuirea înaintată, cât și în

rechizitoriul ce i-a fost înmânat inculpatului.

Martorul Bețișor Sergiu a mai declarat că, neavând suma de bani 15 000 lei,

s-a adresat cu o cerere către CCCEC Bălți pentru a-i fi eliberată această sumă de

bani pentru a-i fi transmiși ofițerului de urmărire penală Conac Sergiu. În sediul

4

CCCEC a primit această sumă de bani, care în prezența sa au fost marcați cu o

substanță, erau bancnote a câte 200 și 500 lei, aceste bancnote au fost xeroxate și

scrise seria de pe ele și întocmit un proces-verbal. Alte careva bancnote de altă

valoare: un leu, cinci lei, zece lei, o sută de lei ș.a. nu a văzut și nici nu a fost fixat

în procesul-verbal, fapt ce contravine probelor ce au fost prezentate de acuzatorul

de stat în cadrul cercetării judecătorești, și anume procesul-verbal privind marcarea

banilor din 22.03.2012, în care este arătat că procesul a fost întocmit în prezența lui

Bețișor Sergiu și tot în prezența lui au fost marcate bancnotele de 500 lei în valoare

totală de 15 000 lei, unde au fost arătate seria fiecărei bancnote și xeroxate, care au

fost prelucrate cu substanță fluorescentă invizibilă, însă alte careva bancnote cu

nominalul de 200 lei nu au fost prezentate și nici în acest proces-verbal nu a fost

indicat.

Însă, în același proces-verbal, la abzațul trei de la urmă, care este tapat, după

punct a mai fost scris de mână următoarele cifre și cuvinte: 1 leu A.0144 nr.865300

(model de comparație), însă aceste înscrisuri se evidențiază și se deosebesc de

celelalte mențiuni din proces care au fost scrise tot de mână. Din aceste

considerente, prima instanță just a dat apreciere critică acestei probe și nu a pus-o

la baza sentinței, deoarece această propoziție scrisă de mână în abzațul trei, a fost

adăugată până sau după întocmirea procesului-verbal, deoarece martorul Bețișor

Sergiu în cadrul ședinței nu a declarat nimic despre această bancnotă de un leu care

a fost anexată ca mostră.

Astfel, instanța a constatat că organul de urmărire penală a acumulat probe

print-un act falsificat, deci a acționat cu încălcarea prevederilor pct.2) alin.(3)

art.158 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a stabilit situație similară și în privința raportului de

expertiză nr.883 cu fișa fotografică, care deși a fost întocmit conform prevederilor

legale, însă nu este clar când și la ce stadiu a urmăririi penale a apărut bancnota cu

nominalul de 1 leu, care a fost prelucrată cu substanță fluorescentă invizibilă și

anexată la materialele cauzei ca mostră de către ofițerul de urmărire penală ca

model pentru comparație în prezența martorului Bețișor Sergiu.

Referitor la substanța floriscentă invizibilă care a fost depistată pe mâinile

lui Conac Sergiu, conform raportului de expertiză nr.883, instanța de apel a ajuns

la concluzia că această substanță a ajuns pe mâna lui Conac Sergiu în timpul

salutării între acesta cu martorul Bețișor Sergiu, fapt confirmat în cadrul ședinței

atât prin declarațiile lui Bețișor Sergiu, cât și prin declarațiile inculpatului Conac

Sergiu. Mai mult, Bețișor Serghei a mai declarat, că banii dați la Centrul

Anticorupție nu au fost împachetați, dar i-au fost dați lui în mână.

Au fost apreciate critic declarațiile lui Bețișor Sergiu cu privire la faptul că

banii marcați în sumă de 15 000 lei au fost puși într-o mănușă care a luat-o din

automobilul lui Conac Sergiu, după care i-a transmis acestuia, or, în timpul

percheziției nu au fost depistați banii marcați și nici mănuși nu au fost găsite.

Prima instanță întemeiat a apreciat critic proba acuzării, și anume procesul-

verbal de efectuare a interceptării și înregistrării comunicațiilor audio din

23.03.2012, or, fiind examinat și audiat suportul de informație de tip CD-R de

model ,,Memorex” cu capacitatea memoriei de 700 MB nu se aude convorbirea

5

deslușit, iar examinând stenograma efectuată de pe suportul de informație de tip

CD-R de model ,,Memorex”, din discuția dată nu se stabilește legătură directă cu

învinuirea adusă inculpatului.

Instanța de apel a indicat că, examinând fișa postului și obligațiunile de

serviciu la acel moment de care dispunea Conac Sergiu, ultimul nu putea să ia o

decizie pentru a clasa cauza penală în care era bănuit Bețișor Sergiu, deoarece nici

în fișa de post nu sunt prevăzute așa acțiuni procedurale în calitatea sa de ofițer de

urmărire penală și nici obligațiunile sale de serviciu nu-i permit să facă astfel de

acțiuni, or, aceste acțiuni îi revine nemijlocit procurorului care conduce sau

efectuează urmărirea penală.

La fel, deși martorul xxxxx a negat faptul că a solicitat de la Bețișor Sergiu

suma de 30 000 lei ca prejudiciu moral pe cauza penală de bănuire de viol, acest

fapt a fost combătut prin declarațiile martorilor Cebotari Pavel și Cănila Ruslan.

Din declarațiile martorilor Cebotari Pavel, Cănila Ruslan și xxxxx, precum

și din declarațiile inculpatului Conac Sergiu date în cadrul cercetării judecătorești,

instanța de apel a constatat că, Bețișor Sergiu fiind bănuit în comiterea unei

infracțiuni, când a aflat despre suma pretinsă de xxxxx ca prejudiciu moral, a

început să influențeze prin intermediul rudelor și prietenilor săi asupra lui xxxxx

pentru ca aceasta să-și retragă plângerea înaintată, după care Bețișor Sergiu a

încercat să-l influențeze și pe Conac Sergiu prin intermediul telefonic insistând la

diferite întâlniri, promițându-i că o să-l mulțumească dacă va soluționa întrebarea

pozitiv în favoarea lui.

Având în vedere cumulul de probe enunțate supra, reiese că Bețișor Sergiu,

încercând să o convingă pe xxxxx să-și retragă plângerea, după care a încercat să-l

influențeze și pe Conac Sergiu pentru ca acesta să-și depășească atribuțiile de

serviciu, văzând că acțiunile sale au rămas fără succes, s-a dresat pentru ajutor

către consăteanul său Svistun Ion, care activează la CNA Direcția Nord și cu

ajutorul lui a pus la cale un flagrant prin care să fie compromis Conac Sergiu,

astfel având scopul să se eschiveze de la urmărirea penală.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a ajuns la concluzia

că, pe cauza penală dată a avut loc o tentativă de provocare a infracțiunii prevăzute

de art.324 alin.(2) lit. c) Cod penal, fapt ce reiese din următoarele:

- organul de urmărire penală nu a prezentat probe ce ar demonstra că,

inculpatul Conac Sergiu, a dorit sau a extorcat mită de la Bețișor Sergiu;

- probele prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii sunt

lovite de nulitate, fiindcă au fost obținute prin falsificare și provocarea, facilitarea

și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii;

- probele: declarațiile martorilor și înregistrările audio a convorbirilor dintre

două persoane nu demonstrează vina inculpatului Conac Sergiu în extorcarea

sumei de bani de la Bețișor Sergiu, dar dimpotrivă, dovedesc faptul tentativei

provocării și încurajării la săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă.

Inițiativa lui Bețișor Sergiu de a-l provoca pe Conac Sergiu și a încerca de

a-i da bani s-a soldat cu eșec, deoarece inculpatul nu s-a lăsat provocat, iar în

timpul percheziției corporale și automobilului personal, careva bani marcați nu au

fost găsiți.

6

Instanța de apel a mai menționat că, în speță sunt întrunite cele trei condiții

ale provocării pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea infracțiunii. Mai

mult, în ședința instanței de apel martorul Bețișor Sergiu a indicat, că colaboratorii

CCCEC i-au dat sfaturi privitor la faptul că după ce dă banii lui Conac Sergiu, să-i

anunțe pe ei. Fără ajutorul colaboratorilor CCCEC nu avea să dea bani lui Conac

Sergiu, din motiv că se considera corect.

În baza celor expuse supra, instanța de apel a constată că acțiunile lui Bețișor

Sergiu în privința inculpatului Conac Sergiu au avut efectul provocării, de către

prima instanță corect fiind adoptată soluția de achitare a inculpatului Conac Sergiu,

deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2)

lit. c) Cod penal.

Alte dovezi nu au fost aduse și astfel instanța nu a stabilit că, fapta

incriminată a fost comisă. Dovezi suficiente în sprijinul învinuirii aduse

inculpatului nu au fost prezentate, iar la baza sentinței de condamnare în comiterea

unei infracțiuni atât de grave, nu pot fi puse presupunerile martorului.

contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la menținerea sentinței de achitare

pe art.324 alin.(2) lit. c) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, instanța de apel nu a dat deplină eficiență acestor prevederi, a dat o

apreciere probelor care nu se racordă la valoarea acestora, a reținut inutilitatea unor

probe, care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei

sentințe de condamnare, a făcut concluzii care nu se racordă la ansamblul

probatoriu acumulat pe cauză.

Susține procurorul că, comiterea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2)

lit. c) Cod penal, se confirmă prin cumulul de probe veridice, utile, concludente,

care se află într-o coroborare reciprocă, administrate de către organul de urmărire

penală și cercetate în instanța de judecată.

La fel, acuzatorul nu este de acordul cu constatarea făcută de către instanța

de apel, pe de o parte referitor la lipsa faptei infracțiunii prevăzute de art.324

alin.(2) lit. c) Cod penal, iar pe de altă parte invocarea instigării și provocării la

săvârșirea infracțiunii.

Astfel, instanța de apel contrar prevederilor art.art.414, 417 Cod de

procedură penală, ilegal a adoptat o decizie de menținerea a sentinței de achitare,

dând prioritate în exclusivitate depozițiilor inculpatului Conac Sergiu, care a negat

în instanță vinovăția sa, nu a dat apreciere deplină depozițiilor martorilor Bețișor

Sergiu, xxxxx și Svistun Ion, audiați în instanța de apel, fără a analiza din care

cauză a exclus restul probelor prezentate de acuzare și nu a ținut cont de faptul că

partea apărării nu a prezentat nici o probă pertinentă și concludentă, limitându-se

numai la criticarea probelor acuzării și invocând, cu insistență, faptul provocării

infracțiunii.

Recurentul indică că, instanța de apel urma să stabilească dacă a existat în

realitate fapta (acțiunea sau inacțiunea) care a fost obiectul urmăririi penale și

respectiv, al cercetării judecătorești, iar răspunsul negativ la această întrebare face

7

inoportună cercetarea celorlalte întrebări și doar la stabilirea existenței faptei

penale se va verifica timpul, locul, modul de săvârșire a acesteia, dar și alte

circumstanțe ale săvârșirii infracțiunii. Deci, în cazul lipsei faptei infracțiunii, nici

nu trebuia ridicată chestiunea privind instigarea și provocarea sau nulitatea

probelor, cum și-a motivat soluția instanța de apel.

Nu poate fi reținută versiunea părții apărării privind instigarea și provocarea

lui Conac Sergiu de către Bețișor Sergiu, or, aceasta a apărut ulterior urmăririi

penale, nefiind invocată la reținerea lui Conac Sergiu ca obiecție, unde a participat

Svistun Ion. Bețișor Sergiu în declarațiile sale a invocat că a învățat într-o clasă cu

Svistun Valeriu, nu a cunoscut despre faptul că la reținerea lui Conac Sergiu a

participat Svistun Ion, aflând despre aceasta ulterior.

În opinia acuzării, nu este relevantă versiunea părții apărării cu referire la

provocare din partea lui Bețișor Sergiu la instigarea lui Svistun Ion, or, conform

declarațiilor lui Bețișor Sergiu împăcarea cu xxxxx pe cauza penală de învinuire în

baza art.art.27, 171 alin.(1) Cod penal, a venit nu de la Svistun Ion sau Svistun

Valeriu, dar de la ofițerul de urmărire penală care instrumenta cauza penală dată -

Conac Sergiu. Plângerea la CCCEC cu referire la pretinsele acțiuni de corupere din

partea lui Conac Sergiu a fost depusă de Bețișor Sergiu nu lui Svistun Ion, dar

ofițerului de urmărire penală. Mai mult, însăși Svistun Ion a indicat pe parcursul

procesului penal că, despre includerea sa în grupul de investigare a cazului dat și

necesitatea reținerii pentru acte de corupție a lui Conac Sergiu a aflat nemijlocit

înaintea reținerii celui din urmă.

La fel, instanța de apel, în cadrul argumentării soluției sale a descris doar

declarațiile martorilor Bețișor Sergiu, xxxxx și Svistun Ion, date în ședința instanței

de apel, fără a le da o apreciere juridică, or, descriind pretinsa provocare, invocată

de partea apărării, urma să dea și apreciere declarațiilor martorilor acuzării.

numele inculpatului, care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestuia, invocând că,

omisiunea procurorului de contestare a deciziei instanței de apel din 28 septembrie

2016, în partea încadrării acțiunilor inculpatului din art.324 alin.(2) Cod penal în

art.326 alin.(1) Cod penal, nu poate să se răsfrângă asupra inculpatului.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursului declarat se reține că recurentul invocă temei de casare

prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

8

motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal

lărgit conchide că acest temei și-a găsit confirmare, iar pentru a statua astfel s-a

rezultat din raționamentele ce urmează.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

În primul rând, instanța de apel în motivarea soluției sale a indicat pe de o

parte că, din probele administrate nu se confirmă că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art.324 alin.(2) lit. c) Cod penal, iar pe de altă parte invocă

provocarea și instigarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii.

Astfel, se reține că motivarea soluției instanței de apel este contradictorie,

care în același timp contrazice dispozitivul deciziei.

La fel, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, pentru a formula o

motivare corespunzătoare vizavi de acțiunile provocatoare exercitate asupra lui

Conac Sergiu, urma să indice concret cum s-au materializat acestea, adică prin ce

modalități, acțiuni, cuvinte, gesturi, fapte etc. Or, există anumite condiții care

trebuie întrunite cumulativ pentru a putea vorbi despre existența unei provocări sau

despre o ,,tentație obișnuită”.

În contextul dat, este necesar de a se puncta aprecierile CtEDO, care a făcut

distincția între acțiunea agenților provocatori – acțiunea ofițerilor de poliție creând

intenția criminală care anterior nu exista – și cazurile în care reclamantul avea deja

predispoziția de a comite infracțiuni. Instanța europeană a acordat caracter

principal la doi factori: 1) inexistența unor probe din care să rezulte suspiciunea că

reclamantul era deja implicat într-o activitate infracțională; 2) faptul indubitabil că

organele de poliție îl instigaseră la comiterea acelei infracțiuni.

Jurisprudența CtEDO în materia provocării interzice organelor judiciare

penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să

săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei

probe.

Provocarea reprezintă acțiunea neloială realizată în scopul obținerii de probe,

constând în determinarea cu știință a unei persoane să comită o infracțiune sau să

continue săvârșirea unei infracțiuni. Agentul provocator se află practic, din punctul

9

de vedere al dreptului substanțial, în postura instigatorului care determină o

persoană să ia o rezoluție infracțională.

Prin urmare, provocarea constituie una dintre sursele nulităților în procesul

penal care are ca efect subsecvent excluderea probelor obținute ca urmare a

provocării. Astfel, agenții provocatori sunt agenți infiltrați ai statului sau orice

persoană ce acționează sub coordonarea sau supravegherea unei autorități (în

procesul penal, a organelor poliției sau a procurorului), care în activitatea

desfășurată își depășesc limitele atribuțiilor conferite de lege de a acționa în scopul

relevării activității infracționale a unei persoane, provocând-o pe aceasta să comită

infracțiuni în vederea administrării de probe în acuzare.

Rațiunea interdicției provocării săvârșirii unei infracțiuni constă în aceea că

statul, prin agenții săi, nu poate să-și depășească competența de a aplica legea, prin

instigarea unei persoane să săvârșească o infracțiune, pe care altfel nu ar fi comis-

o, pentru că apoi să declanșeze împotriva acestei persoane mecanismele procesului

penal, în vederea tragerii la răspundere.

Sunt, astfel, create limite ale exercitării activităților de urmărire penală în

cadrul unei anchete proactive, în vederea protecției cetățenilor împotriva

provocărilor provenite de la agenții statului, precum și în scopul protecției

integrității sistemului justiției penale, care altfel ar fi compromisă dacă instanțele ar

trebui să țină seama de probele rezultate din aceste practici vădit inacceptabile ale

reprezentanților statului însărcinați cu aplicarea legii. Totodată, se asigură

credibilitatea sistemului de justiție penală și se garantează principiul aflării

adevărului.

În privința provocării s-a arătat că acțiunea organelor de urmărire penală nu

trebuie să supună suspectul unei constrângeri, caracterizată printr-o provocare la

săvârșirea unei infracțiuni, care să anihileze voința acestuia sau să abolească

libertatea sa de acțiune. Organele de urmărire penală, ce au suspiciune rezonabilă

că o persoană participă la o infracțiune sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni,

trebuie să îi ofere suspectului (făptuitorului) doar o ,,tentație obișnuită”, o

oportunitate ce nu are caracter excepțional de a încălca legea. Dacă persoana

suspectată de săvârșirea sau pregătirea infracțiunii profită de „oportunitatea”

oferită de investigatorii sub acoperire, în împrejurări în care rezultă că ar fi acționat

în același mod, dacă „oportunitatea” ar fi fost oferită de o altă persoană, nu se

poate reține provocarea.

În materia provocării, CtEDO a făcut referire la doctrina ,,caracterului pasiv”

al activității pe care trebuie să o desfășoare în această materie agenții statului,

potrivit căreia activitatea agenților statului nu poate fi considerată provocare dacă:

a) există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la infracțiune sau

pregătește săvârșirea unei infracțiuni;

b) activitatea polițiștilor sau a colaboratorilor acestora a fost autorizată în

condițiile legii;

c) agenții statului sau colaboratorii acestora nu au făcut alt ceva decât să

ofere suspectului o ocazie obișnuită (care nu are caracter excepțional) de a comite

o infracțiune.

10

Așadar, față de standardul european, organul de urmărire penală care

suspectează implicarea unei persoane în activități infracționale nu trebuie să aibă o

atitudine ,,activă” care să determine persoana ,,inactivă” să comită o infracțiune, ci

trebuie doar să-i ofere acesteia o ,,tentație obișnuită”, o oportunitate ce nu are

caracter excepțional de a încălca legea, în cadrul unui joc de roluri disimulat în

vederea ,,observării pasive” a comportamentului făptuitorului; în cazul în care

persoana suspectată de implicare în activități infracționale cedează ,,tentației” și

comite fapta, probele astfel culese nu pot fi apreciate că sunt obținute prin

provocare, activitatea organelor judiciare fiind desfășurată în scopul exclusiv al

culegerii de probe, iar nu în scopul incitării neloiale la comiterea unei fapte

infracționale.

Totodată, trebuie de reținut că motivarea hotărârii judecătorești trebuie

realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil

necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă

parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului,

furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros

analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logico-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată

în cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere

de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

În al doilea rând, instanța de apel în decizie a indicat doar câteva din probele

administrate de acuzare fără a le supune coroborării cu celelalte probe invocat de

acuzare, care au rămas fără verificare.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

11

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

Deci, instanța de apel întâi a stabilit că, în speță a avut loc o provocare, apoi

că lipsesc probe în confirmarea vinovăției inculpatului și totodată a constatat că

,,… Având în vedere cumulul de probe enunțate supra, reiese că Bețișor Sergiu,

încercând să o convingă pe xxxxx să-și retragă plîngerea care a fost înaintată

împotriva lui, după care a încercat să-l influențeze și pe Conac Sergiu pentru ca

acesta să-și depășească atribuțiile de serviciu, văzând că acțiunile sale au rămas

fără succes, s-a dresat pentru ajutor către consăteanul său Svistun Ion, care

activează la CNA Direcția Nord, și cu ajutorul lui a pus la cale un flagrant prin

care să fie compromis Conac Sergiu, astfel având scopul să se eschiveze de la

urmărirea penală…”.

În al treilea rând, instanța de apel la examinarea cauzei nu s-a expus referitor

la art.326 alin.(1) Cod penal în raport cu acțiunile inculpatului, ținând cont de

faptul că, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie

2016, Conac Sergiu a fost condamnat în baza art.326 alin.(1) Cod penal, iar

procurorul nu a contestat cu recurs încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

astfel că, în ordine de apel acuzarea nu mai putea susține condamnarea acestuia în

baza art.324 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios

aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

12

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.10 din

prezenta decizie, dar și de faptul că, la noua rejudecare a cauzei nu poate înrăutăți

situația inculpatului care prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

28 septembrie 2016, a fost condamnat în baza art.326 alin.(1) Cod penal, iar

procurorul nu a contestat încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Conac

Sergiu xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 23 mai 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Elena Cobzac

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

13

09 aprilie 2019 Dosar nr. 1ra-372/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Conac Sergiu xxxxx.

aprilie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Conac Sergiu xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

și am propus o altă soluție, conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, de respingere ca inadmisibil a recursului declarat, fiind vădit

neîntemeiat, în legătură cu ce expun opinie separată.

introductivă și în pct. 1-9 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 09 aprilie 2019, nr. 1ra-372/2019, în prezenta cauză.

372/2019, din următoarele considerente:

Consider că instanța de apel, ținând cont de jurisprudența CtEDO în hotărârile

sale din cauzele Teixeira de Castro c. Portugalie din 09 iunie 1998, Ramanauskas

c. Lituaniei din 05 februarie 2008, Khodubin c. Rusiei din 26 octombrie 2010,

Sandu c. Moldovei din 11 februarie 2014, în care Curtea a stabilit existența

provocării la actele de corupere, corect a constatat că și în speța dată sunt întrunite

toate condițiile pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea. În acest sens,

instanța de apel just a luat în considerare că în ședința instanței de apel martorul

Bețișor Sergiu a indicat că „colaboratorii CCCEC i-au dat sfaturi privitor la faptul

că după ce dă banii lui Conac Sergiu, să-i anunțe și că fără ajutorul

colaboratorilor CCCEC nu avea să dea bani lui Conac Sergiu, din motiv că se

considera corect” (f.d. 191 verso - 192, vol. IV).

Totodată, menționez că instanța de apel în decizie întemeiat a reținut că din

conținutul convorbirilor, din stenograma anexată la dosar și declarațiile martorului

Bețișor Sergiu sunt contradicții esențiale, și în stenogramă nu se conțin careva date

că Conac Sergiu ar fi cerut, sau chiar extorcat suma de bani de la Bețișor Sergiu,

prin ce este afectată credibilitatea declarațiilor acestui martor.

Mai mult, invoc că instanța de apel în urma verificării tuturor probelor în

ședința instanței de apel, veridic a reținut că din acestea rezultă că martorul Bețișor

Sergiu, încercând să convingă partea vătămată să-și retragă plângerea care a fost

înaintată împotriva lui, după ce a încercat să-l influențeze și pe Conac Sergiu

pentru ca acesta să-și depășească atribuțiile de serviciu, și neavând succes în aceste

acțiuni, s-a adresat pentru ajutor către Svistun Ion, care activează la CNA Direcția

Nord și cu ajutorul lui a pus la cale un flagrant, prin care să fie compromis Conac

Sergiu, iar Bețișor Sergiu să se eschiveze de la răspunderea penală.

14

Astfel, având în vedere aceste circumstanțe, consider corectă soluția instanței

de apel de menținere a sentinței primei instanțe, prin care Conac Sergiu a fost

achitat de sub învinuirea înaintată, fiind constatat just existența în speță a

provocării și instigării lui Conac Sergiu la acte de corupție.

efectuat corect și echitabil justiția în speța dată, am propus soluția, prevăzută de

art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, de respingere ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți,

Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Conac Sergiu xxxxx, cu

menținerea deciziei atacate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

15