1ra-682/2019 — art. 152 al. 2 lit. d, 187 a. 2 lit. d CP

1ra-682/2019 — art. 152 al. 2 lit. d, 187 a. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-682/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul central din 27 iunie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 decembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Tomacec Constantin XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 14.02.2017 pînă la 27.06.2018;

Instanța de apel de la 23.07.2018 pînă la 12.12.2018;

Instanța de recurs de la 14.02.2019 pînă la 17.04.2019.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

Tomacec Constantin a fost recunoscut vinovat în baza art.152 alin. (2) lit. d), 187

alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă:

- pe art.152 alin. (2) lit. d) Cod penal, 5 ani închisoare;

- pe art.187 alin.(2) lit.d) Cod penal, 5 ani închisoare fără amendă.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit definitiv lui Tomacec Constantin o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 1 lună, fără amendă, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a încasat de la Tomacec Constantin în

beneficiul lui Nitrean Vasile suma de 2 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

la 04 ianuarie 2017, în jurul orelor 11.00-11.30, aflându-se în pădurea din adiacentul

XXX, raionul Soroca, în timp ce ilicit tăia un arbore până la încetarea nivelului de

creștere, a fost surprins la fața locului de către cet. Nitrean Vasile, despre care

cunoștea cu certitudine că este pădurar la Ocolul Silvic Soroca și deservește trupele

forestiere Dumbravița și Trifauți, și l-a observațiile făcute de către ultimul, a inițiat un

conflict, timp în care intenționat, cu scopul de a-i cauza vătămări corporale, i-a

aplicat o lovitură în față, apoi i-a răsucit mâna stângă la spate, unde Nitrean Vasile a

simțit o durere acută la mână și l-a împins jos, la pământ, lovindu-l din nou cu

picioarele peste corp, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 5 ”A”

din 18.01.2017, luxația totală a capului osului humeral pe stânga, leziuni care pot data

din 04.01.2017 și se califică ca vătămare corporală MEDIE după criteriul dereglării

de sănătate de lungă durată.

Tot el, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la 27 martie

2017 în jurul orelor 14.00, a pătruns în vagonul de la stația de alimentare cu substanțe

1

chimicale situată în satul Slobozia - Cremene raionul Soroca, de unde în mod deschis

a sustras și a însușit un topor cu coadă din lemn, ce-i aparține cet. Seratilă Grigore,

astfel cauzându-i părții vătămate o pagubă materială în sumă de 200 lei.

în termenul și ordinea prevăzută de art. 401-402 Cod de procedură penală de către

inculpatul Tomacec Constantin, care a solicitat casarea sentinței instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care să i se aplice cu o pedeapsă nonprivativă de

libertate.

Apelantul a invocat că, sentința este prea aspră, în legătură cu ce solicită o

pedeapsă nelegată cu închisoarea.

Comunică instanței de apel, că a recunoscut vina în principiu, s-a cerut iertare de

la părțile vătămate a restituit prejudiciul solicitat, fapt confirmat prin recipisele

pătimiților anexate la cererea de apel.

A declarat că, aflîndu-se în stare de arest a înțeles că trebuie să răspundă pentru

fapta comisă. Este tînăr și dorește să-și întemeieze o familie. Roagă să-i fie dată o

șansă pentru a-și redresa soarta.

2018, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Tomacec Constantin, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată

doar în latura pedepsei, invocându-se severitatea ei, iar instanța de fond a respectat

normele procesuale-penale și normele penale, a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

legală.

La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt, de drept și just a tras concluzia că inculpatul Tomacec Constantin a fost

recunoscut culpabil în comiterea infracțiunilor imputate, iar pedeapsa stabilită

inculpatului este proporțională faptei comise, corespunde probelor, circumstanțelor

de fapt și de drept stabilite la judecarea cauzei penale și v-a fi în stare să atingă

scopurile pedepsei penale stabilite la art. 61 Cod penal de restabilire a echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Instanța de fond corect a reținut în sarcina inculpatului comiterea a două

infracțiuni grave, caracteristica satisfăcătoare de la locul de trai, lipsa circumstanțelor

atenuante, atitudinea față de fapta săvârșită, lipsa de rușine în comportamentul său la

comiterea infracțiunilor, desconsiderarea deplină a legii penale și posibilitatea

corectării și reeducării lui doar prin pedeapsa închisorii în condițiile izolării de

societate.

De asemenea s-a luat în considerație faptul, că inculpatul s-a ascuns de la

judecată, fiind anunțat în căutare și arestat.

Circumstanțele expuse de inculpat în apel au fost examinate de către instanța de

fond la adoptarea sentinței și aceste argumente nu conțin temeiuri de casare a

sentinței.

Faptul, că rudele inculpatului au achitat paguba materială părților vătămate nu

condiționează casarea sentinței și stabilirea unei pedepse mai blânde.

Circumstanțele individuale ale inculpatului și iertarea din partea părților

vătămate nu condiționează suspendarea executării pedepsei.

2

Instanța de fond corect a stabilit, că doar pedeapsa închisorii o să-l corecteze și o

să-l educe pe inculpat, deoarece inculpatul a comis două infracțiuni grave, cu

aplicarea violenței fizice și la acel moment n-a restituit daunele cauzate prin

infracțiune.

Argumentele din apel au fost prezentate cu scopul de a evita executarea reală a

pedepsei, dar nu indică la conștientizarea acțiunilor sale.

Inculpatul Tomacec Constantin a sfidat legile statului, atentând la viața și

sănătatea persoanei, cauzându-i vătămări corporale grave și a sustras un topor în mod

deschis, calificat ca jaf, ceia ce înseamnă, că după prima infracțiune, fiind urmărit

penal, nu și-a făcut concluzii, dar din nou a comis o infracțiune tot gravă.

Știind cu certitudine că instanța de fond examinează cauza, inculpatul nu și-a

onorat obligațiunile procesuale, dar s-a ascuns de la judecată.

Instanța de fond a ajuns la concluzia, că inculpatul Tomacec Constantin n-a

conștientizat fapta comisă, recunoscând parțial vina și negând circumstanțe dovedite

prin probele administrate și cercetate în ședința de judecată. Instanța de fond corect a

menționat, că versiunile înaintate de inculpat sunt doar o tentativă de a distorsiona

circumstanțele de fapt ale cauzei și o formă de exonerare de la răspunderea penală.

inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, declară recursuri ordinare, prin care

solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâi noi prin care, inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate sau amendă cu aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal. Recurenții invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei prea aspre, ori,

inculpatul a comis pentru prima oară o infracțiune, vina a recunoscut, prejudiciul

material l-a recuperat, a avut un comportament bun la faza urmărire penală și la faza

judecării cauzei. Astfel, în opinia recurenților, instanțele de fond urmau să aplice

inculpatului o pedeapsă nonprivativă de libertate sau amendă judiciară.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de

avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, prin care

a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece decizia instanței

de apel este justă și corespunde prevederilor legale.

avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, în raport

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul consideră inadmisibilitatea

acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul și

inculpatul au semnalat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile

3

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurenți, au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând

prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai

impune.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia

probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de

cele menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate

în apel.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au primit o

apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele

de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Colegiul penal menționează că, motivele invocate de recurent în susținerea

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu pot fi

acceptate, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat

soluția, la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, de

criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond,

fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe

deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa

inculpatului, argumentând motivat în decizia sa.

Referitor la argumentele recurentului privind aplicarea și individualizarea

pedepsei, Colegiul constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 77 Cod penal și anume, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și

4

ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului privind săvârșirea

infracțiunii imputate, să fie întemeiată și legală.

Cât privește criticile aduse de recurenți, precum că instanța de apel la stabilirea

pedepsei urma să aplice prevederile art. 79 Cod penal, Colegiul penal le respinge ca

fiind vădit neîntemeiate, ori, conform prevederilor alin. (1) art. 79 Cod penal, instanța

de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală

pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia.

Instanța de recurs conchide că, instanța de apel în mod corect a apreciat ca

nefiind excepționale, circumstanțele invocate de apărător precum că, inculpatul

anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv, a recunoscut vinovăția,

prejudiciul material l-a recuperat ori, aceste circumstanțe sunt caracteristice pentru

majoritatea persoanelor și nu pot fi tratate ca excepționale, pentru determinarea

aplicarea unei pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie.

Prin urmare, eroarea de drept invocată de recurenți, prevăzută la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor,

iar din aceste considerente recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind

vădit neîntemeiate.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

417 Cod de procedură penală, iar recursurile declarate, sunt vădit neîntemeiate și se

apreciază ca inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Boris Onică în

numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei

Soroca, sediul central din 27 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Tomacec Constantin

XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 21 mai 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

5