1ra-682/2019 — Art. 152 al. 2 lit. d, 187 a. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 27 iunie 2018, Tomacec Constantin a fost recunoscut vinovat în baza art.152 alin. (2) lit. d), 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă: - pe art.152 alin. (2) lit. d) Cod penal, 5 ani închisoare; - pe art.187 alin.(2) lit.d) Cod penal, 5 ani închisoare fără amendă. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit definitiv lui Tomacec Constantin o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 1 lună, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a încasat de la Tomacec Constantin în beneficiul lui Nitrean Vasile suma de 2 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Tomacec Constantin, la 04 ianuarie 2017, în jurul orelor 11.00-11.30, aflându-se în pădurea din adiacentul XXX, raionul Soroca, în timp ce ilicit tăia un arbore până la încetarea nivelului de creștere, a fost surprins la fața locului de către cet. Nitrean Vasile, despre care cunoștea cu certitudine că este pădurar la Ocolul Silvic Soroca și deservește trupele forestiere Dumbravița și Trifauți, și l-a observațiile făcute de către ultimul, a inițiat un conflict, timp în care intenționat, cu scopul de a-i cauza vătămări corporale, i-a aplicat o lovitură în față, apoi i-a răsucit mâna stângă la spate, unde Nitrean Vasile a simțit o durere acută la mână și l-a împins jos, la pământ, lovindu-l din nou cu picioarele peste corp, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 5 ”A” din 18.01.2017, luxația totală a capului osului humeral pe stânga, leziuni care pot data din 04.01.2017 și se califică ca vătămare corporală MEDIE după criteriul dereglării de sănătate de lungă durată. Tot el, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la 27 martie 2017 în jurul orelor 14.00, a pătruns în vagonul de la stația de alimentare cu substanțe 1 chimicale situată în satul Slobozia - Cremene raionul Soroca, de unde în mod deschis a sustras și a însușit un topor cu coadă din lemn, ce-i aparține cet. Seratilă Grigore, astfel cauzându-i părții vătămate o pagubă materială în sumă de 200 lei.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare a fost contestată cu apel în termenul și ordinea prevăzută de art. 401-402 Cod de procedură penală de către inculpatul Tomacec Constantin, care a solicitat casarea sentinței instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să i se aplice cu o pedeapsă nonprivativă de libertate. Apelantul a invocat că, sentința este prea aspră, în legătură cu ce solicită o pedeapsă nelegată cu închisoarea. Comunică instanței de apel, că a recunoscut vina în principiu, s-a cerut iertare de la părțile vătămate a restituit prejudiciul solicitat, fapt confirmat prin recipisele pătimiților anexate la cererea de apel. A declarat că, aflîndu-se în stare de arest a înțeles că trebuie să răspundă pentru fapta comisă. Este tînăr și dorește să-și întemeieze o familie. Roagă să-i fie dată o șansă pentru a-și redresa soarta.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 decembrie 2018, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Tomacec Constantin, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în latura pedepsei, invocându-se severitatea ei, iar instanța de fond a respectat normele procesuale-penale și normele penale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală. La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt, de drept și just a tras concluzia că inculpatul Tomacec Constantin a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunilor imputate, iar pedeapsa stabilită inculpatului este proporțională faptei comise, corespunde probelor, circumstanțelor de fapt și de drept stabilite la judecarea cauzei penale și v-a fi în stare să atingă scopurile pedepsei penale stabilite la art. 61 Cod penal de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Instanța de fond corect a reținut în sarcina inculpatului comiterea a două infracțiuni grave, caracteristica satisfăcătoare de la locul de trai, lipsa circumstanțelor atenuante, atitudinea față de fapta săvârșită, lipsa de rușine în comportamentul său la comiterea infracțiunilor, desconsiderarea deplină a legii penale și posibilitatea corectării și reeducării lui doar prin pedeapsa închisorii în condițiile izolării de societate. De asemenea s-a luat în considerație faptul, că inculpatul s-a ascuns de la judecată, fiind anunțat în căutare și arestat. Circumstanțele expuse de inculpat în apel au fost examinate de către instanța de fond la adoptarea sentinței și aceste argumente nu conțin temeiuri de casare a sentinței. Faptul, că rudele inculpatului au achitat paguba materială părților vătămate nu condiționează casarea sentinței și stabilirea unei pedepse mai blânde. Circumstanțele individuale ale inculpatului și iertarea din partea părților vătămate nu condiționează suspendarea executării pedepsei. 2 Instanța de fond corect a stabilit, că doar pedeapsa închisorii o să-l corecteze și o să-l educe pe inculpat, deoarece inculpatul a comis două infracțiuni grave, cu aplicarea violenței fizice și la acel moment n-a restituit daunele cauzate prin infracțiune. Argumentele din apel au fost prezentate cu scopul de a evita executarea reală a pedepsei, dar nu indică la conștientizarea acțiunilor sale. Inculpatul Tomacec Constantin a sfidat legile statului, atentând la viața și sănătatea persoanei, cauzându-i vătămări corporale grave și a sustras un topor în mod deschis, calificat ca jaf, ceia ce înseamnă, că după prima infracțiune, fiind urmărit penal, nu și-a făcut concluzii, dar din nou a comis o infracțiune tot gravă. Știind cu certitudine că instanța de fond examinează cauza, inculpatul nu și-a onorat obligațiunile procesuale, dar s-a ascuns de la judecată. Instanța de fond a ajuns la concluzia, că inculpatul Tomacec Constantin n-a conștientizat fapta comisă, recunoscând parțial vina și negând circumstanțe dovedite prin probele administrate și cercetate în ședința de judecată. Instanța de fond corect a menționat, că versiunile înaintate de inculpat sunt doar o tentativă de a distorsiona circumstanțele de fapt ale cauzei și o formă de exonerare de la răspunderea penală.

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, declară recursuri ordinare, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâi noi prin care, inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate sau amendă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal. Recurenții invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei prea aspre, ori, inculpatul a comis pentru prima oară o infracțiune, vina a recunoscut, prejudiciul material l-a recuperat, a avut un comportament bun la faza urmărire penală și la faza judecării cauzei. Astfel, în opinia recurenților, instanțele de fond urmau să aplice inculpatului o pedeapsă nonprivativă de libertate sau amendă judiciară. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursurilor declarate de avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestor recursuri, deoarece decizia instanței de apel este justă și corespunde prevederilor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul și inculpatul au semnalat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile 3 art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Totodată, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurenți, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 4.1. al prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune. Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel. Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, conținutul deciziei corespunde prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele invocate în apel. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, toate probele prezentate au primit o apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel au rezultat din circumstanțele de fapt stabilite în prezenta cauză penală. Colegiul penal menționează că, motivele invocate de recurent în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu pot fi acceptate, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția, la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal. Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa inculpatului, argumentând motivat în decizia sa. Referitor la argumentele recurentului privind aplicarea și individualizarea pedepsei, Colegiul constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76, 77 Cod penal și anume, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei. În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și 4 ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii imputate, să fie întemeiată și legală. Cât privește criticile aduse de recurenți, precum că instanța de apel la stabilirea pedepsei urma să aplice prevederile art. 79 Cod penal, Colegiul penal le respinge ca fiind vădit neîntemeiate, ori, conform prevederilor alin. (1) art. 79 Cod penal, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie, ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia. Instanța de recurs conchide că, instanța de apel în mod corect a apreciat ca nefiind excepționale, circumstanțele invocate de apărător precum că, inculpatul anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv, a recunoscut vinovăția, prejudiciul material l-a recuperat ori, aceste circumstanțe sunt caracteristice pentru majoritatea persoanelor și nu pot fi tratate ca excepționale, pentru determinarea aplicarea unei pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie. Prin urmare, eroarea de drept invocată de recurenți, prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor, iar din aceste considerente recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate. În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 417 Cod de procedură penală, iar recursurile declarate, sunt vădit neîntemeiate și se apreciază ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Boris Onică în numele inculpatului Tomacec Constantin și ultimul, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca, sediul central din 27 iunie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Tomacec Constantin XXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 21 mai 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Victor Boico 5