1ra-772/2019 — Art. 145 alin. 2 lit. a CP

Prin sentința judecătoriei Drochia, sediul Central din 30.07.2018, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Spatari Pimen a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen de 13 ani 4 luni, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip închis. Conform art. 84 alin. (4) și art. 87 Cod penal, la pedeapsa dată s-a adăugat pedeapsa stabilită prin sentința judecătoriei Drochia din 16.05.2018 de 100 ore muncă neremunerată ce constituie 25 zile închisoare și definitiv s-a stabilit lui Spatari Pimen pedeapsă de 13 ani 4 luni 25 zile închisoare cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip închis. S-a încasat de la Spătari Pimen în beneficiul lui Bobeica Tatiana suma de 35 000, 00 lei cu titlu de prejudiciu material.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Spatari Pimen, la data de 12.03.2018 aproximativ pe la ora 05.40 în s.Xxxxx, r. Xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, având scopul omorului cu premeditare a vecinului său Tartus Constantin, născut la 24.09.1971, a luat de acasă un cuțit de bucătărie și s-a dus la domiciliul lui Tartus Constantin, cu care se afla în relații ostile pe motiv de gelozie, unde a pătruns în casa lui și, în timp ce Tartus Constantin se afla culcat pe pat, 1-a înfipt de mai multe ori cu cuțitul, cauzându-i plagă penetrantă-tăiată a cutiei toracice cu lezarea pulmonului drept și hemotorax pe dreapta, excoreația 1 regiunea arcului costal drept, plăgi tăiate a antebrațului drept, care constituie vătămări corporale grave, în rezultatul cărora a survenit moartea. Prin acțiunile sale intenționate Spatari Pimen a comis omor intenționat săvârșit cu premeditare, infracțiune prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în latura încasării cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încasate din contul inculpatului Spatari Pimen cheltuielile judiciare suportate pe cauza penală, în sumă de 27 730 lei pentru efectuarea expertizei medico- legale, în rest sentința să fie menținută fără modificări. Apelantul a invocat prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală care prevede că cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Consideră procurorul că legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța nu s-a expus asupra acestora.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, apelul declarat s-a respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul a considerat că judecând cauza, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia, privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Spatari Pimen în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal. Asupra faptei infracționale, încadrării juridice, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, pedepsei, acțiunii civile și corpurilor delicte, Colegiul nu s-a expus, deoarece sentința nu a fost atacată în aceste privințe. Instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a respins încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 27 736 lei din contul inculpatului, deoarece acestea țin de efectuarea expertizelor judiciare. Expertiza medico-legală și criminalistică este o probă care de rând cu celelalte acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, au menirea a demonstra în instanță vinovăția inculpatului comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia. Sub acest aspect, Colegiul pa menționat obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul dat a cheltuielilor în sumă de 27 736 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare. Instanța de apel a mai reținut că argumentele invocate de către apelant în susținerea solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art. 143 alin. (l) Cod de procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în 2 aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. Tot aici, Colegiul a considerat necesar a face trimitere la prevederile alin. (3) art. 227 Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Instanța a mai indicat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu al inculpatului, după cum pledează procurorul.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul consideră neargumentată poziția instanței de apel privind neîncasarea de la Spatari Pimen în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 27 736 lei, or acestea au fost suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale, iar conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Astfel, instanța de apel nu a clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată adoptând o decizie neargumentată în această latură.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt invocă dezacordul cu soluția instanțelor de fond privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 27 736 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale. La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. 3 Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare constituie cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare și întocmirea Rapoartelor de expertize nr. 201837A0121 din 26.04.2018, nr. 34/12/2-R-305 din 28.03.2018, nr. 201805O0097 din 30.03.2018 și nr. 201818P0085 din 12.03.2018, or art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede expres cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie. Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond corect au ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Valentina Gavdiuc, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui Spatari Pimen, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 08 mai 2019. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4