1ra-478/2019 — art. 2171 alin. 3, lit. b, f Cod penal

1ra-478/2019 — art. 2171 alin. 3, lit. b, f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-478/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 martie 2019 mun.

Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza

materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de către avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Ostap Cristian,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Ostap Cristian XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.07.2018 – 01.10.2018

instanța de apel: 20.10.2018 – 07.11.2018

instanța de recurs ordinar: 22.01.2019 – 27.03.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

octombrie 2018 inculpatul Ostap Cristian a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice pe un

termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare stabilite lui Ostap Cristian, pe un termen de probă

de 2 (doi) ani, dacă condamnatul în termenul de probă nu va comite o nouă

1

infracțiune și prin purtare exemplară va confirma încrederea acordată,

totodată, obligându-l pe Ostap Cristian să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului care exercită controlul asupra comportării celui

condamnat.

Prin aceiași sentință a fost dispusă încasarea de la Ostap Cristian, în

beneficiul statului, a sumei de 2430 (două mii patru sute treizeci) lei cu titlu

de cheltuielile de judecată.

art. 3641 Cod de procedură penală, constatat că, Ostap Cristian, în urma

înțelegerii prealabile și împreună cu alte persoane, din interes material, în

scopul obținerii profitului bănesc, pe parcursul anului XXXXX, a intrat în

posesia ilegală a drogurilor sub formă de marihuană în proporții mari, pe

care le-a păstrat asupra sa în scop de înstrăinare, iar la data de XXXXX,

aproximativ la orele XXXXX, aflându-se în apropierea casei de pe str.

XXXXX, ilegal, i-a înstrăinat, contra sumei de 750 de lei, investigatorului

sub acoperire Cimpoi Igor - un pachet fragment de folie polimerică de

culoare bej, în care, potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-6935 din

29.12.2017, se află masă vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, care

reprezintă marihuană cu cantitatea de 2,627 gr., care se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante, adică droguri în proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Ostap Cristian, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, după indicii

calificativi: păstrarea de droguri, săvârșită în scop de înstrăinare, precum și

înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de două sau mai multe persoane

și în proporții mari.

apel de către apel procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Rîșcani,

Recean Roman, la XXXXX, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care:

Lui Ostap Cristian recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita o

activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor, analogilor lor,

precum și a medicamentelor ce au circuit restrâns pe un termen de 4 ani.

2

3.1. În motivarea apelului, procurorul a expus următoarele

argumente:

- stabilirea unei pedepse penale sub formă de închisoare pe termen

minim și cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este nejustificată și nu

corespunde gravității faptei imputate și circumstanțelor cazului, în

coroborare cu personalitatea inculpatului, precum și comportamentul

acestuia în cadrul urmăririi penale;

- instanța de judecată nu a dat apreciere corespunzătoare

circumstanțelor cauzei prin prisma art. 75 Cod penal;

- circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului

denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare în termenii solicitați de procuror, această

concluzie derivând și din gravitatea faptei imputate și pericolul social al

acesteia. Necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre rezultă și din

comportamentul inculpatului în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, care inițial n-a recunoscut vinovăția în comiterea faptei

imputate, ceea ce a condiționat mobilizarea unor resurse suplimentare în

vederea administrării probatoriului la faza urmăririi penale pentru a

dovedi vinovăția acestuia;

- în instanța de judecată, inculpatul a recunoscut formal vinovăția

conform învinuirii înaintate, a dat declarații nesincere, cu tentă de

autoapărare, îndreptate spre denaturarea faptelor evidente, fără a divulga

sursa reală de procurare a drogurilor, și în consecință fiind îndreptate spre

atenuarea răspunderii pentru faptele comise. Declarațiile sunt îndreptate

spre crearea unei false realități privitor la propriile fapte, fiind îndreptate

spre ascunderea complicilor de la care a procurat drogurile, în consecință

urmărind scopul atenuării pedepsei penale;

- comportamentul inculpatului denotă că el nu a conștientizat

pericolul faptelor comise și nu înțelege care este scopul aplicării pedepsei

penale;

- infracțiunea comisă atentează la sănătatea populației și urma să se

țină cont de necesitatea contracarării și combaterii traficului de droguri,

protejarea vieții și sănătății tinerilor consumatori de droguri, precum și

prevenirea atragerii în rețeaua de consumatori a copiilor și tinerilor care

încă nu sunt dependenți de droguri;

- a considerat eronată poziția primei instanțe privind aplicarea

pedepsei minime cu aplicarea art. 90 Cod penal, ori careva circumstanțe ce

3

ar atenua răspunderea penală în condițiile art. 76 Cod penal (inclusiv așa

numita căință activă), în opinia acestuia, n-au fost identificate.

noiembrie 2018, apelul declarat de procuror a fost admis, sentința casată în

latura stabilirii pedepsei, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Lui Ostap Cristian recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice pe

un termen de 3 (trei) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Termenul de executare a pedepsei urmând a fi calculat din data

reținerii inculpatului Ostap Cristian, cu includerea în termenul de

pedeapsă perioada arestului preventiv din XXXXX ora 13:35, până la

XXXXX.

4.1. Motivând soluția, instanța de apel a menționat că, prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată

la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit

o corectă situație de fapt, acordând faptelor reținute în sarcina inculpatului

Ostap Cristian încadrarea juridică corespunzătoare.

Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei

penale în privința inculpatului Ostap Cristian, prin prisma argumentelor

apelantului, a stabilit că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul

Ostap Cristian a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și s-a

căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în ordine

simplificată, nu are antecedente penale, la evidența medicului psihiatru nu

se află, iar potrivit certificatului eliberat de Dispensarul Republican de

Narcologie, ultimul se află la evidență narcologică din XXXXX cu diagnoza

„XXXXX”.

4

La fel instanța de apel a reținut că, circumstanțe agravante prevăzute

de art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite, iar cu titlu de circumstanțe

atenuante în corespundere cu art. 76 Cod penal, prima instanță a reținut

recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului.

La acest capitol, instanța de apel a notat că prima instanță eronat a

reținut cu titlu de circumstanță atenuantă „recunoașterea vinei”, deoarece

această circumstanță a condiționat admiterea cererii inculpatului Ostap

Cristian și dispunerea examinării cauzei penale în ordinea prevăzută de

art. 3641 Cod procedură penală. Astfel, reținerea aceleiași circumstanțe

„recunoașterea vinei” în două situații juridice distincte și anume

examinarea cauzei penale în ordine simplificată și în contextul

circumstanțelor atenuante, ar însemna că aceleiași circumstanțe i se acordă

o dublă valență juridică.

Prin urmare, instanța de apel a notat că circumstanța privind

recunoașterea vinei a fost reținută în contextul examinării cauzei în

procedură simplificată, iar în temeiul art. 76 Cod penal în privința

inculpatului Ostap Cristian, cu titlu de circumstanță atenuantă urma a fi

reținută doar circumstanța ce ține de „căința sinceră”.

Instanța de apel analizând și apreciind soluția primei instanțe

referitor la aplicarea inculpatului Ostap Cristian a pedepsei sub formă de

închisoare, a considera-o ca fiind legală, întemeiată și echitabilă, așa cum

ansamblu circumstanțelor atenuante și a aspectelor pozitive ce

caracterizează personalitatea inculpatului în speța dată prevalează, întrucât

inculpatul Ostap Cristian a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele comise, vârsta acestuia, iar

careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea inculpatului Ostap

Cristian a unei pedepse sub formă de închisoare, a fost apreciată de

instanța de apel ca fiind o pedeapsă prea aspră în situația în care

acuzatorul de stat nu a făcut referire la careva circumstanțe care

caracterizează negativ personalitatea inculpatului sau care ar agrava în

mod considerabil răspunderea penală a acestuia, astfel aplicarea acesteia ar

duce la o inechitate.

În acest sens, instanța de apel a respins și argumentele acuzatorului

de stat referitor la faptul că inculpatul Ostap Cristian nu a recunoscut vina

la etapa de urmărire penală, or, învinuitul/inculpatul, conform prevederilor

Codului de procedură penală, are dreptul să recunoască sau nu vina, să

5

facă declarații sau să refuze de a le face, iar în rezultatul nerecunoașterii

vinovăției sau a refuzului acestuia să dea declarații, nu pot surveni careva

consecințe defavorabile inculpatului și acest fapt nu poate influența în

careva mod aplicarea sancțiunii în privința sa.

Instanța de apel a evidențiat și faptul că după individualizarea

pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii

închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și

soluționării chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie

executată real ori nu, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și

reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și

prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe

un termen de probă stabilit de instanță. Raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare

a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul Ostap Cristian a

comis o infracțiune gravă din categoria infracțiunilor contra sănătății

publice și conviețuirii sociale, în special, infracțiunea comisă de inculpat

atentează la relațiile sociale cu privire la sănătatea publică și conviețuirea

socială, inclusiv, relațiile sociale cu privire la neadmiterea circulației ilegale

de plante care conțin droguri. Infracțiunea a fost comisă de inculpatul

Ostap Cristian în contextul a două agravante prevăzute la lit. b), f), alin. (3)

art. 2171 Cod penal „de două sau mai multe persoane”, „în proporții mari”,

ceia ce implică de la sine periculozitatea ridicată a modalității de comitere a

infracțiunii.

Reieșind din cele stabilite, instanța de apel evaluând circumstanțele

comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului a conchis că cel mai

eficient mijloc de corectare a acestuia este aplicarea unei pedepse sub formă

de închisoare, cu executarea reală a acesteia, reieșind din gravitatea

infracțiunii comise, or, legea penală are drept scop prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât de către inculpat, cât și de către alte persoane, întrucât

aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei pentru

6

această categorie de infracțiune nu va atinge scopul legii penale, servind ca

un exemplu negativ pentru alte persoane din rândul persoanelor

predispuse la comiterea faptelor similare.

Astfel, având în vedere personalitatea inculpatului Ostap Cristian,

instanța de apel pentru a întreprinde măsuri ce ar corecta și reeduca

inculpatul, precum și de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și din partea altor persoane, a concluzionat că scopul

pedepsei penale în cauza lui Ostap Cristian poate fi atins doar prin izolarea

acestuia de societate, ceia ce va constitui o pedeapsă echitabilă, de natură

să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

avocatul Pucas Ina în numele inculpatului Ostap Cristian, prin care,

indicând în calitate de temeiuri de drept pentru recurs, prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și

menținerea sentinței.

5.1. În motivarea solicitării, avocatul a expus următoarele:

- instanța de apel nu a apreciat complet toate circumstanțele cauzei,

concluziile instanței fiind contradictorii;

- fapta indicată în învinuire este un caz singular, întrucât ulterior, în

privința lui Ostap Cristian a fost dispusă interceptarea convorbirilor

telefonice, care nu a demonstrat că ultimul se ocupă de înstrăinarea

drogurilor ca o ocupație permanentă și ca sursă de câștig fiind un caz unic

și ocazional;

- opinia instanței de apel cu privire la faptul că recunoașterea

vinovăției nu poate fi recunoscută ca o circumstanță atenuantă deoarece i

se acordă o dublă valență juridică în cazul dat, contravine opiniei expuse în

acest sens în Hotărârea explicativă a Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013,

modificată la 26.03.2018;

- instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse cu

închisoare, aplicând o pedeapsă prea severă, greșit individualizată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al faptei;

- pedeapsa aplicată inculpatului contravine politicii penale a statelor

europene ce derivă din Recomandarea Rec (2003) 22 a Comitetului de

Miniștri al Consiliului Europei către Statele membre cu privire la liberarea

condiționată, prin care se constată că liberarea condiționată prezintă una

din cele mai eficiente căi de prevenire a recidivei promovare a plasării,

7

reintegrării planificate, asistenței șu supravegherii deținutului în

comunitate;

- instanța de apel la examinarea cauzei a ignorat prevederile art. 385

alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, care stabilesc chestiunile pe care

trebuie să le soluționeze instanța de judecată la adoptarea sentinței;

- la XXXXX, învinuitul cu avocatul său au fost informați despre

finisarea urmăririi penale, și după luarea de cunoștință cu materialele

cauzei sa stabilit că la efectuarea unor acțiuni de urmărire penală au fost

admise anumite erori de drept care afectează legalitatea ordonanței de

punere sub învinuire a lui Ostap Cristian și duce la nulitatea acesteia;

- organul de urmărire penală a efectuat acțiuni de urmărire penală –

măsuri speciale de investigații în privința unei persoane care a fost

identificată, stabilindu-se existența bănuielii rezonabile, care de fapt deja

avea statut de bănuit pe caz, nefiind emisă ordonanța de recunoaștere în

calitate de bănuit, la materialele cauzei neregăsindu-se acțiuni de amânare

a înștiințării bănuitului;

- apărătorul și inculpatul au depus cerere la faza urmăriri penale

privind încetarea procesului penal însă nu au primit nici un răspuns;

- instanța de apel urma să se expună și asupra acestor erori chiar și în

pofida faptului că inculpatul a recunoscut vina;

- în perioada aflării inculpatului în stare de arest a fost deținut în

condiții inumane și degradante ce în opinia recurentului constituie tortură,

astfel instanța de apel urma să se expună și supra acestui aspect prin

prisma art. 3 CEDO.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

8

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel neargumentat a

exclus din pedeapsa stabilită inculpatului Ostap Cristian, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate, Colegiul penal conchide că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia

privind casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei inculpatului Ostap

9

Cristian, motivându-și soluția potrivit pct. 4.1. al prezentei decizii,

concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesar

repetarea acestora.

Astfel, Colegiul penal consideră, că este întemeiată concluzia

instanței de apel precum că prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului și analizând și apreciind soluția primei instanțe, a conchis

corect că pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani aplicată

inculpatului Ostap Cristian, va fi pe măsură să atingă scopul pedepsei

penale, luându-se în considerație că ansamblu circumstanțelor atenuante și

a aspectelor pozitive ce caracterizează personalitatea inculpatului în speța

dată prevalează, întrucât inculpatul Ostap Cristian a recunoscut vina și a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele

comise, vârsta acestuia, iar careva circumstanțe agravante nefiind stabilite.

Totodată, Colegiul penal conchide, că în speță nu a fost admisă o

eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de

fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de

fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât

cea pe care materialul probator o susține.

Cu referire la argumentul recurentului precum că opinia instanței de

apel cu privire la faptul că recunoașterea vinovăției nu poate fi recunoscută

ca o circumstanță atenuantă deoarece i se acordă o dublă valență juridică în

cazul dat, contravine opiniei expuse în acest sens în Hotărârea explicativă a

Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013, modificată la 26.03.2018, Colegiul penal

apreciază că instanța de apel a expus o poziție diferită de cea oferită în

Hotărârea explicativă a Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013, ce ține de faptul

recunoașterii vinovăției inculpatului, însă această poziție nu poate constitui

temei de casare a deciziei atacate întrucât în esență concluzia instanța de

apel este corectă și argumentată privind stabilirea pedepsei cu executare

reală, deoarece în speță a fost constatat că potrivit certificatului eliberat de

Dispensarul Republican de Narcologie, Ostap Cristian se află la evidență

10

narcologică din XXXXX cu diagnoza „XXXXX”, iar acest fapt

caracterizează tendința inculpatului de a se afla în circuitul ilegal de

substanțe stupefiante, în acest caz stabilindu-se că cel mai eficient și

oportun mijloc de corectare a inculpatului este aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, reieșind anume din

gravitatea infracțiunii comise, or, ultimul a trecut de la etapa de consumare

personală la cea de înstrăinare a substanțelor interzise în circulație.

Astfel izolarea temporară a inculpatului de societate și de

posibilitatea de a intra în posesia substanțelor interzise de lege, va atinge

scopul legii penale de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

inculpat, cât și de către alte persoane, întrucât aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei pentru această categorie de

infracțiune nu va atinge scopul legii penale, servind ca un exemplu negativ

pentru alte persoane din rândul persoanelor predispuse la comiterea

infracțiunilor din aceiași categorie.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că sunt

neîntemeiate argumentele recursului potrivit căror hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, invocată în recursul declarat, potrivit căreia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul constată că o astfel de

eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat în acest

sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârii contestate.

Colegiul reține că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

11

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele

recursului, Colegiul penal lărgit atestă, că sancțiunea art. 2171 alin. (3) lit.

b), f) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu

amendă în mărime de la 7000 la 9000 unități convenționale cu privarea de

dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei

juridice.

Instanța de apel în decizia emisă, în pofida faptului că partea acuzării

în apelul declarat a solicitat stabilirea pedepsei de 4 ani închisoare, a stabilit

inculpatului Ostap Cristian, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor

chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani.

Așadar, instanța de recurs constată că, pedeapsa individualizată de

către instanța de apel, corespunde principiului proporționalității și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, este în limitele dispoziției

pedepsei prevăzute în norma art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și va fi pe

măsură să ducă la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane predispuse de a comite infracțiuni din această

categorie.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la

concluzia că, temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului declarat de către avocatul

Pucas Ina în numele inculpatului Ostap Cristian, deoarece la judecarea

12

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 413-418 Cod de procedură penală, adoptând o hotărâre

legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pucas

Ina în numele inculpatului Ostap Cristian, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din XXXXX, în cauza penală în privința

lui Ostap Cristian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la XXXXX.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

13